Contestație la executare. Necomunicare acte la domiciliul real.

Prin contestaţia la executare formulată sub nr. dosar /2017, contestatoare - în contradictoriu cu intimata -, a solicitat anularea tuturor formelor de executare, inclusiv a încheierii de încuviinţare a executării silite, în dosarul de executare nr. /2017 al BEJ - demarată în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 294/23.02.2017 a Judecătoriei Paşcani.În esenţă arată că a aflat întâmplător că împotriva sa s-a demarat executarea silită. Lecturând titlul executoriu ce i s-a comunicat, contată că a fost obligată să plătească creditoarei o anumită sumă de bani. Însă sentinţa este netemeinică şi nelegală, întrucât nu a fost citată la adresa sa de domiciliu, ci la altă adresă, astfel că a promovat apel. În plus, citarea sa în dosarul de executare este nelegală, întrucât actele de executare au fost comunicate la altă adresă, astfel că sunt lovite de nulitate, fiind lipsită de apărare. Arată că nu recunoaşte debitul urmărit, întrucât nu a încheiat cu creditoarea nici un contract, iar sentinţa pusă în executare nu este definitivă.

În drept, se indică art. 712 C.proc.civ.A depus copie de pe actul de identitate.

S-a achitat taxă judiciară de timbru de 50,59 lei.Intimata a depus întâmpinare, invocând excepţia netimbrării contestaţiei, şi inadmisibilitatea contestaţiei, pentru că se invocă motive de fapt şi de drept pe care trebuia să se invoce în primă instanţă sau în calea de atac. Pe fond, se solicită respingerea contestaţiei la executare, întrucât contestatoarea a fost citată la adresa indicată în contractul încheiat între părţi, contract ce reprezintă legea părţilor, iar prin contract, la art. 9.9, debitoarea se obliga să anunţe furnizorul, în termen de 15 zile lucrătoare, orice modificare a datelor sale de identificare şi ale imobilului, precum şi a adresei unde urma să fie trimise facturile. Or, debitoarea nu şi-a îndeplinit această obligaţie. Prin urmare, actele de executare au fost emise în mod legal. Afirmaţia contestatoarea faţă de faptul că sentinţa este nu este definitivă nu este întemeiată, câtă vreme sentinţa a fost dată într-o cerere de valoare redusă, iar potrivit art. 1031 C.proc.civ., aceasta este executorie de drept.S-a depus copie după titlul executoriu.S-a depus dosarul de executare.S-a pus în vedere contestatoarei să achite suma de 10.50 lei, taxa de copiere a dosarului de executare, însă contestatoarea nu şi-a îndeplinit această obligaţie.S-au făcut verificări din oficiu cu privire la stadiul soluţionării dosarului nr. 5900/866/2016.Excepţia netimbrării a fost respinsă prin încheierea din data de 15.06.2017.Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:La solicitarea creditoarei -, s-a demarat executarea silită în dosarul nr. 173/2017 al BEJ - în temeiul sentinţei civile nr. 294/23.02.2017 a Judecătoriei Paşcani, pronunţată în dosarul nr. /2016, ce a avut ca obiect – cerere de valoare redusă. Potrivit art. 1031 alin. 3 C.proc.civ., hotărârea primei instanţe este executorie de drept.

Prin urmare, în mod corect s-a demarat executarea silită împotriva debitoarei la data de 9.03.2017, întrucât sentinţa era executorie de drept, şi putea fi pusă în executare, potrivit art. 632 alin. 2 C.proc.civ., chiar dacă nu era definitivă. Este adevărat că executarea porneşte pe riscul creditoarei, însă executarea a demarat în mod legal.Criticile contestatoarei privind nelegala sa citare la instanţa de fond, precum şi cele referitoare la nerecunoaşterea creanţei sunt apărări de fapt şi de drept pe care le poate opune creditoarei în calea de atac a apelului, pe care de altfel l-a şi promovat, şi nu în cadrul contestaţie, aşa cum statuează dispoziţiile art. 713 alin. 1 C.proc.civ., executarea silită făcându-se în temeiul unei hotărâri judecătoreşti.Întemeiate sunt însă criticile contestatoarei referitoare la nelegala comunicare a actelor de executare.Potrivit copiei de pe cartea de identitate depusă la fila 5, contestatoarea locuieşte de la data de 22.01.2014 - .Potrivit dovezii de înmânare de la fila 40, comunicarea somaţiei, a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, a copiei după titlul executoriu şi de pe încheierea de încuviinţare a  executării silite s-a făcut pe numele contestatoarei, la adresa din -, iar procedură s-a efectuat prin depunere la cutia poştală, nu prin înmânare personală, la data de 29.03.2017.Adresa la care s-a făcut comunicarea actelor de executare silită nu reprezintă domiciliul debitoarei contestatoare.Potrivit art.667 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, dacă cererea de executare a fost încuviințată, executorul judecătoresc va comunica debitorului o copie de pe încheierea dată în condițiile art.666, împreună cu o copie, certificată de executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu și, dacă legea nu prevede altfel, o somație. Comunicarea titlului executoriu și a somației, cu excepția cazurilor în care legea prevede că executarea se face fără somație ori fără comunicarea titlului executoriu către debitor, este prevăzută sub sancțiunea nulității executării.

Din redactarea textului rezultă indubitabil că încheierea de încuviințare a executării este comunicată de către executor debitorului  la domiciliul sau. Or, în speta, atât somaţia cât si încheierea de încuviinţare a executării au fost comunicate la adresa din -, ceea ce nu are nici o eficienţă din moment ce contestatoarea nu locuieşte acolo. Se observă că sancțiunea care intervine în cazul neîndeplinirii obligației de comunicare a încheierii este nulitatea condiționată virtuală, reglementată de art.175 alin.1 Cod de procedură civilă și nu nulitatea expresă, reglementată în art.175 alin.2 din Codul de procedură civilă, incidentă doar în cazul obligației de comunicare a titlului executoriu și a somației.

Caracterul imperativ al normei înscrise în art. 667 alin. 2 Cod procedură civilă, trebuie înţeles în sensul că executorul judecătoresc nu poate demara şi continua executarea silită a debitorului decât după comunicarea titlului executoriu şi a somaţiei, cu excepţia cazurilor anume prevăzute, cu respectarea normelor de procedură care reglementează comunicarea actelor in cadrul procesului civil. Potrivit art. 155 alin. 1 pct. 6 din Cod procedură civilă „persoanele fizice vor fi citate la domiciliul lor; în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reşedinţa cunoscută ori la locul ales de ele; în lipsa acestora, citarea poate fi făcută la locul cunoscut unde îşi desfaşoară permanent activitatea curentă”. Actele de procedură efectuate cu nerespectarea normei juridice, enunţate anterior sunt lovite de nulitate ceea ce are drept consecinţa desfiinţarea lor, potrivit art. 179 alin. 1 din Cod procedură civilă. Or, în cauza pendinte, contestatoarei nu i s-a înmânat personal actele de executare întocmite de executorul judecătoresc (ceea ce ar fi acoperit neregularitatea procedurală în comunicarea actelor), aceasta nelocuind la adresa la care în fapt i s-au comunicat actele execuţionale.  Mai mult, nu le-a fost comunicată la adresa de domiciliu nici încheierea de încuviinţare a executării silite. Aceasta împrejurare are drept consecinţă nevalabilitatea actelor de executare întocmite cu nerespectarea prevederilor 155 alin. 1 pct. 6 Cod proc. civ. şi, implicit, desfiinţarea acestora.

Rațiunea comunicării la adresa unde persoana locuiește efectiv debitorul este aceea de a i se asigura posibilitatea unei apărări corespunzătoare, mai ales în faza executării silite. Este posibil ca prin contractul de prestări servicii ( nedepus la dosar), debitoarea să se fi obligat să anunțe creditoarea asupra schimbării domiciliului sau a locului de comunicare a facturii, însă această culpa nu poate fi valorificată în prezenta contestaţie la executare, pentru a se da eficienţă principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegansîin favoarea creditoarei, întrucât acest litigiu nu opune în mod direct drepturile şi obligaţiile rezultate din contract în favoarea respectiv în sarcina părţilor din contractul de credit, nefiind vorba despre realizarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii izvorâte din contract în contradictoriu cu cealaltă parte, cu concursul instanţei de judecată, ci despre verificarea modului în care organul de executare a procedat la punerea in executare a unui titlu împotriva contestatoarei.

 Or, este indiscutabil că o procedură de comunicare a unor acte de către creditoare realizată în mod direct cu debitoarea contestatoare ar fi fost considerată ca legal îndeplinită la domiciliul indicat de aceasta din urmă, chiar dacă între timp contestatoarea şi-ar fi schimbat domiciliul, întrucât exista o obligaţie contractuală asumată de contestatoare, iar aceasta nu s-ar fi putut prevala de schimbarea domiciliului, neanunţată creditoarei.Aceasta abordare a problemei schimbării domiciliului debitoarei nu mai este însă posibilă în cazul unei proceduri de executare silită, întrucât procedura de comunicare a actelor de executare silita este realizata de către executorul judecătoresc după normele legale incidente, litigiul nefiind unul privat. Procedura de executare silită, atent reglementată de legiuitor prin norme exprese, imperative, se realizează la cererea creditorului, dar nu de către acesta, în vederea punerii în executare a unui titlu executoriu împotriva debitorului care nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate, prin intermediul organelor de executare. Organele de executare sunt organe investite cu autoritate de stat pentru a putea impune debitorului urmărit sau unor terţe persoane, care deţin bunurile acestuia, obligaţia de a executa dispoziţiile din titlul executoriu. În calitate de organ investit cu autoritate de stat, executorul judecătoresc este obligat sa exercite rol activ, şi să stăruie prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală şi cu celeritate, a obligaţiei prevăzute în titlu executoriu, cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor părţilor si ale altor persoane interesate.Aşadar, în cauza dedusă judecăţii, chiar şi în cazul obligaţiei asumate de către contestatoare prin contract de a anunţa schimbarea domiciliului, organul de executare avea obligaţia de a proceda la comunicarea somaţiei la domiciliul actual al debitoarei, respectiv cel situat la adresa din -. Executorul judecătoresc, ca şi creditoare de altfel, ar fi avut posibilitatea de a afla acest domiciliu, cu minime diligenţe, prin obţinerea informaţiilor de la instituţiile abilitate.Faţă de aceste aspecte se va admite contestaţia la executare, cu consecinţa desfiinţării tuturor actelor de executare silită.Se va obliga contestatoarea să plătească BEJ - suma de 10.50 de lei, contravaloarea copiilor xerox ale dosarului execuţional, întrucât prin citaţiile din dosar, i s-a pus în vedere achitarea acestei sume, însă nu s-a făcut dovada plăţii, până la data închiderii dezbaterilor, sens în care nu poate fi acordată această sumă cu titlul de cheltuieli de judecată. Contestatoarea are calea separată de a le recupera de la intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E,

Admite contestaţie la executare formulată de către contestatoare - în contradictoriu cu intimata - şi drept consecinţă:Anulează toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. /2017 al BEJ -, inclusiv încheierea de încuviinţare a executării silite nr. 726/21.03.2017 pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. /2017.Obligă contestatoarea să plătească BEJ - suma de 10,50 lei, cu titlu de contravaloare copii dosar de executare.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 10  de zile de la comunicare, apel ce se depune la Judecătoria Paşcani.

Pronunţată  prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei,  astăzi,  5 octombrie 2017.

 PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare