Pretenții. Asociere în participațiune, dobânzile solicitate nu au caracter fiscal.

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. -/2017 din 27.01.2017, iniţial ca cerere de valoare redusă, transformată în cerere de drept comun în condiţiile art. 1027 alin. 3 C.proc.civ., reclamanta -, a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta -, să pronunţe o hotărâre prin care pârâta să fie obligată la plata sumei de 16722,25 lei, cu titlu de majorări şi penalităţi de întârziere, la care să se adauge o dobândă contractuală de 2 % şi a cheltuielilor de judecată. Cu judecata în lipsă.

În motivarea cererii, reclamanta arată că la data de 17.03.2006, s-a încheiat contractul de asociere în participaţiune nr. 1492, încheiat între reclamantă ( care se numea atunci -) şi debitoare. Acest contract a fost modificat prin două acte adiţionale, nr. 3633/02.07.2008 şi 1087/18.02.2011. Conform art. 5 din contract, părţile au convenit să desfăşoare împreună activităţi rentabile de exploatare a nisipului şi pietrişului. Debitoarea a achitat cu întârziere sumele cuvenite reclamantei, drept pentru care, în urma unui control al - ( pagina 9, pct. 2.4 lit. a), reclamanta a fost obligată să calculeze debitoarei dobânzi şi penalităţi de întârziere, conform Legii 207/2015, ceea ce reclamanta a făcut, emiţând factura nr. 63592/16.06.2016. Factura a fost transmisă debitoarei, care a refuzat achitarea acesteia. Solicită ca penalităţile să fie acordate până la plata integrală a creanţei restante, pârâta fiind somată de nenumărate ori.

S-au depus înscrisuri.

S-a achitat iniţial suma de 200 de lei ( fila 8), apoi diferenţa de 741,11 lei( fila 117).

Pârâta  a depus formulat de răspuns cu valoare de întâmpinare, prin care nu recunoaşte pretenţiile reclamantei, solicitând respingerea cererii. Arată că nu este precizat modul clar algoritmul de calcul ce a generat valoarea accesoriilor pretinse, câtă vreme în contractul dintre părţi nu a fost inserată o prevedere vizând sancţiunea decontării cu întârziere. Nu rezultă din cerere care este procentul de dobândă şi care este cel de penalităţi utilizat, fiind necesar pentru a se putea verifica de către pârâtă şi de către instanţă. Nu rezultă temeiul de drept utilizat pentru stabilirea dobânzii şi penalităţilor, în lipsa prevederilor contractuale. Nu rezultă din cerere modalitatea de calcul pentru determinarea scadenţei facturilor utilizate ca bază pentru accesoriile pretinse. Învederează că factura solicitată la plată a fost refuzată expres de către debitoare şi restituită în original. Reclamanta solicită şi dobândă la pretenţii, deşi legislaţia nu permite aceasta,câtă vreme pretenţiile solicitate sunt dobânzi şi penalităţi, în plus, până la achitarea debitului, nepermis legal. Deşi a fost indicată o rată a dobânzii de 0,2 % şi indicată o decizie a Camerei de Conturi, totuşi aceasta din urmă nu prevede o valoare de dobândă şi nu are calitatea de act normativ. S-a precizat că este dobândă contractuală, dar în contract nu este precizată aceasta.  Contractul dintre părţi a încetat la data de 01.01.2014, iar Legea 207/2015, ce a intrat în vigoare în 2016, nu poate fi invocată ca temei de drept, în lipsa prevederilor contractuale, şi invocată pentru determinarea accesoriilor, existând plăţi efectuate în anii 2014 şi 2015, când era în vigoare o altă legislaţie fiscală. Factura nr. 62254/31.12.2013, în valoare de 58900 lei, utilizată ca bază de calcul pentru accesorii, a fost emisă cu întârziere din culpa reclamantei, abia după controlul amintit, generând o dificultate majoră pârâtei de a o achita, din cauza valorii mari. În plus, pârâta nu a fost somată decât odată,respectiv s-a comunicat factura ce a fost restituită. A mai invocat inadmisibilitatea cererii de valoare redusă, aşa cum a fost introdusă iniţial de reclamantă.

S-au depus înscrisuri, împuternicire avocaţială.

Reclamanta a depus precizări, în care, după reluarea situaţiei de fapt, învederează instanţei că pârâta a achita cu întârziere sumele datorate, uneori şi de 750-800 de zile. Factura 62254/31.12.2013 a fost achitată în 11 rate, în  27 de luni. Mai arată că a încetat contractul de asociere dintre părţi ,conform adresei nr. 10543/2013, în urma solicitării -, iar penalităţile calculate se referă doar la perioada contractuală. - a impus reclamantei să recupereze integral creanţele datorate de pârâtă, adică suma de 58900 lei, ce a fost achitată, ca debit principal, însă cu întârziere. Dobânda şi penalităţile s-au calculat după procentul prevăzut de legislaţia în vigoare la momentul respectiv, aşa cum rezultă din anexele pe care le depune.

La solicitarea reclamantei, aşa cum s-a arătat, judecarea cauzei, s-a făcut potrivit dreptului comun ( fila 116). S-a mai precizat de către reclamantă că pentru calculul sumei solicitate s-au folosit procentele prevăzute de Codul de procedură fiscală valabil pentru perioadele de întârziere, aşa cum rezultă din desfăşurătorul depus, unde se precizează exact facturile, data achitării lor, numărul de zile de întârziere, cuantumul dobânzilor şi penalităţilor şi perioadele pentru care s-au achitat.

La solicitarea instanţei, reclamanta a precizat că suma pretinsă a fost calculat la un număr de 5 facturi, achitate cu mare întârziere, termenul de plată fiind art. 30 din Legea 72/2013, iar dobânzile au fost calculate potrivit OG 92/2003, art. 114, art. 115 şi art. 120.

S-au depus concluzii scrise.

S-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că:Între părţi s-a încheiat în temeiul art. 251-256 Cod Comercial, contractul de asociere în participaţiune nr. 1492/17.03.2006, modificat prin două acte adiţionale, nr. 3633/02.07.2008 şi 1087/18.02.2011, (contract ce a încetat la data de 30.12.2013  aspect necontestat de pârâtă) ( filele 11 şi urm.), ce avea ca obiect dezvoltarea afacerilor bazate pe exploatarea de nisip şi pietriş, în perimetrul -. Împărţirea rezultatelor financiare urma a se efectua lunar, cota de participare fiind 1 % pentru reclamantă ( fosta - – dar n mai puţin de 2500 lei fără TVA) şi 99 % pentru - ( art. 12).

Potrivit art. 26 din contract, pentru nerespectarea totală sau parţială a clauzelor contractuale, partea vinovată se obligă să plătească daune interese. Nu s-a prevăzut vreun procent sau vreo altă referire la modul de determinare a acestora( fila 16).

Potrivit raportului de control din 19.12.2013, efectuat asupra patrimoniului reclamantei ( filele 76 şi urm.), s-a constatat că nu s-au respectat clauzele contractuale dintre părţi, referitoare la termenele de plată, nu au fost calculate penalităţi de întârziere pentru achitarea cu întârziere a taxei stabilite prin acordul părţilor, iar reclamanta, începând cu anul 2012, a încetat să factureze şi să înregistreze în evidenţele contabile obligaţiile de plată, deşi contractul nu era desfiinţat. A menţionat - dispoziţiile art. 14 şi 16 din Legea 218/1998 referitoare la contractele de închiriere ale bunurilor proprietate publică. Tot organul de control a stabilit o sumă restantă de 58900 lei, şi penalităţi la data controlului, de 3417,82 lei. S-a impus recuperarea sumei debit principal de 58900 lei şi calcularea penalităţilor de întârziere la această sumă ( fila 81).

În consecinţă, s-a emis factura nr. 63592/16.06.2016, pentru suma de 16722,25 lei, reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere la plată, conform Legii 207/2015- C.proc.fisc. ( fila 21), factură refuzată la plată şi returnată de pârâtă reclamantei ( fila 114).

Instanţa apreciază că apărările pârâtei referitoare la lipsa prevederilor contractuale referitoare la cuantificarea clauzei penale - şi neaplicarea dispoziţiilor legislaţiei fiscale în prezenta cauză sunt întemeiate.

Aşa cum se poate observa, părţile au încheiat un contract comercial, o asociere în participaţiune, cum rezultă cu claritate din conţinutul contractului. Părţile nu au prevăzut contractual decât că pentru neîndeplinirea clauzelor contractule partea culpabilă datorează daune –interese celeilalte, fără însă a le cuantifica sau a oferi indicii de calcul. Chiar dacă veniturile obţinute s-ar fi făcut venit la bugetul local, aceasta nu transformă contractul dintre părţi, de natură comercială - civilă,  într-un raport de drept fiscal ( nu se stabilesc, nu se urmăreşte colectarea  impozitelor şi taxe către bugetul de stat/local, suma nu este creanţă bugetară în sensul legii fiscale). Prin urmare, nu se pot aplica dispoziţiile speciale din materie fiscală, referitoare la cuantumul penalităţilor de întârziere, câtă vreme, în contractul dintre părţi, nu a fost indicat un asemenea temei.

Prin urmare, apreciază instanţa, că nu există temei legal/contractual, pentru ca pentru suma restantă de 58900 lei, să se calculeze penalităţile solicitate prin prezenta acţiune, de 16722,25 lei, calculate potrivit legislaţiei fiscale (OG 92/2003 sau Legea 207/2015. Cum toată suma pretinsă reprezintă dobânzi şi penalităţi calculate potrivit legislaţie fiscale, având în vedere probele administrate şi dispoziţiile legale invocate instanţa va respinge cererea ca neîntemeiată.

Va lua act că pârâta solicită cheltuieli pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E,

Respinge cererea formulată, astfel cum a fost precizată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâta societate -, având ca obiect pretenţii, ca neîntemeiată.

Ia act că pârâta solicită cheltuieli pe cale separată.

 Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria Paşcani în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată  prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi,  15.12.2017.

 PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare