Fond funciar - art.19 alin.1 din Legea nr.18/1991

Data publicare portal: 08.02.2019

Prin sentinţa civilă nr. 821/20.02.2018 Judecătoria xxxx s-a respins cererea de chemare în judecată, formulată de către reclamanta B.M., domiciliată în xxxx în contradictoriu cu pârâtele COMISIA LOCALĂ XXXX PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în Xxxx şi COMISIA LOCALĂ XXXX PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în Xxxx, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de xxxx, sub nr.xxxx, reclamanta B.M., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele  Comisia locală de aplicare a Legilor fondului funciar de pe lângă Primăria comunei Xxxx şi Comisia locală de aplicare a Legilor fondului funciar de pe lângă Primăria comunei Xxxx, ca instanţa prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtelor la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 5000 mp de teren situat în continuarea grădinii sale, teren pe care-l foloseşte din anul 1990.

In motivarea cererii, reclamanta arată că este proprietara suprafeţei de 0,1590 ha de teren intravilan, constituit prin titlul de proprietate nr.xxxx, ca urmare a faptului că se stabilise în comuna Xxxx şi construise pe acel teren un imobil casă de locuit.

Reclamanta mai susţine că înainte de 1990 i s-a atribuit ca lot ajutător suprafaţa de 5000 mp situată în continuarea suprafeţei de 1550 mp, ca urmare a faptului că a fost membru cooperator.

După apariţia Legii nr.18/1991 a solicitat să i se atribuie suprafaţa de 5000 mp, deoarece lucrase în CAP, mai mult de 3 ani, nu avea alte terenuri în localitate şi vroia să rămână în această localitate.

Această solicitare nu a fost soluţionată, astfel că după apariţia Legii nr.18/1991 a formulat o altă cerere, care i-a fost respinsă pe motivul că terenul respectiv, nu face obiectul acestei legii.

Mai susţine reclamanta că terenul se află în continuare în posesia sa, achitând impozitele şi taxele la Primăria Xxxx.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr.18/1991.

În susţinerea cererii, au fost depus în copie conform cu originalul următoarele înscrisuri: titlul de proprietate nr. xxxx (f.4), tabel nominal cu membrii cooperatori care au adus pământ în CAP sub 0,50 ha de persoană îndreptăţită (soţ-soţie) şi cu cooperatorii care nu adus pământ în  cooperativă şi care solicită în scris, stabilirea de terenuri în proprietate conform legii (f.5), adeverinţa nr.xxxx eliberată de către Primăria comunei Xxxx (f.6), adresa nr.xxxx (f.7), cartea de identitate a reclamantei (f.8), adeverinţa nr.xxxx eliberată de către Primăria comunei Xxxx (f.9), chitanţa pentru încasarea creanţelor bugetare locale (f.10).

Pârâta Comisia locală de aplicare a Legilor fondului funciar de pe lângă Primăria comunei Xxxx, la data de 15.06.2017 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, întrucât reclamanta nu figurează cu suprafaţa de teren la care face referire ci această suprafaţă face parte din domeniul privat la comunei Xxxx, având categoria de folosinţă păşune, iar reclamanta nu figurează în evidenţe cu suprafeţe de teren.

În temeiul art.411 alin.1 pct.2 C.pr.civ. pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Pârâta Comisia locală de aplicare a Legilor fondului funciar de pe lângă Primăria comunei Xxxx, la data de 22.06.2017 a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, motivat de faptul că reclamantei i-a fost constituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1590 mp, înscrisă în titlul de proprietate nr. xxxx şi în anexa nr.2b a Legii nr.18/1991, poziţia nr.44.

Cu această suprafaţă, reclamanta figurează înscrisă şi în registrul agricol al comunei Xxxx, capul gospodăriei fiind soţul reclamantei.

În anul 1999, fiul reclamantei a cumpărat suprafaţa de 5000 mp arabil, ce a fost declarat în registrul agricol, la poziţia soţului reclamantei.

În anul 2014 la solicitarea reclamantei, terenul în suprafaţă de 5000 mp, a fost trecut în poziţia fiului reclamantei.

Se mai menţionează, că reclamanta a achitat impozit pentru suprafaţa de 1590 mp înscrisă în titlul de proprietate nr. xxxx şi pentru cea de 5000 mp, cumpărată de fiul său, fără să achite taxele pentru suprafaţa de 5000 mp aflată în continuarea locuinţei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.23 din Legea nr.18/1991.

În susţinerea întâmpinării,  pârâta a depus înscrisurile-f.19-21.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare la data de xxxx prin care a solicitat să se respingă apărările celor două Comisii.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.201 C.pr.civ.

La termenul din data de 26.10.2017,  s-a dispus emiterea unei adrese către pârâte pentru a comunica înscrisurile care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. xxxx, să se precizeze persoana care este plătitoare a impozitelor pentru suprafaţa de 5000 mp şi înscrisuri doveditoare a proprietăţii acestei suprafeţe de teren. De asemenea, s-a dispus şi adresă către OCPI, pentru se menţiona dacă suprafaţa de teren este înscrisă în cartea funciară, înaintându-se relaţiile-f.39-41 şi 45, 59-66.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, a apărărilor expuse şi a probelor administrate, instanţa  reţine  următoarele :

Instanţa reţine că prin legile fondului funciar nu s-a născut automat un drept de proprietate asupra terenurilor, ci s-a creat persoanelor îndreptăţite doar un drept la reconstituire/constituire, drept ce trebuie exercitat prin formularea unei cereri într-un anumit termen.

În urma procedurii administrative ce trebuie parcursă în faţa unor organe special înfiinţate se stabileşte dreptul de proprietate asupra terenurilor, iar procedura administrativă se declanşează prin depunerea uni cereri în acest sens, nefiind permisă formularea unei acţiuni direct la instanţa de judecată ci doar ulterior, dacă există nemulţumiri legale de activitatea organelor respective.

Pentru formularea cererii au fost prelungite succesiv termenele în care cererea putea fi depusă, prin Legea 18/1991, Legea 169/1997 şi Legea 247/2005, iar nerespectarea acestor termene decade pe cel îndreptăţit din acest drept.

Conform art.19 alin.1 din Legea nr.18/1991 “ Membrilor cooperatori activi care nu au adus teren în cooperativa agricolă de producție sau au adus teren mai puțin de 5.000 m2, precum și celor care, neavând calitatea de cooperatori, au lucrat în orice mod, ca angajați în ultimii 3 ani în cooperativă sau în asociații cooperatiste, li se pot atribui în proprietate loturi din terenurile prevăzute la art. 18, dacă sunt stabiliți sau urmează să se stabilească în localitate și nu dețin teren în proprietate în alte localități. Suprafața atribuită în proprietate se va determina ținând seama de suprafața terenurilor, numărul solicitanților și de suprafața atribuită celor care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție”.

Potrivit acestor dispoziţii, membrilor cooperatori care nu au adus teren în C.A.P. sau care au adus o suprafaţă mai mică de 5000 mp (situaţia reclamantei, conform tabelului nominal-0,16 ha) - li se pot atribui în proprietate loturi din terenurile prevăzute de art. 18 dacă au lucrat cel puţin 3 ani în CAP (aspect confirmat în privinţa reclamatei, prin adeverinţa nr.3463 din data de 15.11.2017-f.47) sunt stabiliţi în aceea localitate - şi nu deţin terenuri în proprietate în alte localităţi.

Această ultimă împrejurare este confirmată şi de dispoziţiile art. 10 - introdus prin Legea nr. 169/1997 - potrivit cărora „persoanele fizice (...) cărora li s-a constatat dreptul de proprietate potrivit dispoziţiilor prezentei legi (...) ori deţin în orice mod asemenea terenuri au obligaţia de a da secretarului consiliului local o declaraţie în care vor menţiona suprafaţa de teren atribuită, respectiv deţinută în una sau mai multe localităţi, iar pentru persoane fizice şi de la mai mulţi autori”.

Sub aspectul acestei ultime condiţionalităţi a textului, respectiv de a nu deţine terenuri în altă localitate, instanţa observă că a existat în favoarea reclamantei o constituire a dreptului de proprietate în baza dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 18/1991 pentru suprafaţa de 1590 mp, aferentă casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, eliberându-se titlul de proprietate nr. xxxx (f.4-66).

Această împrejurare este recunoscută şi de către reclamantă, prin cererea de chemare în judecată, că deja deţinea o suprafaţă de 1590 mp, pe care construise o locuinţă.

În acest sens, instanţa apreciază că faţă de reclamantă nu este îndeplinită condiţia ca titularul cererii să nu mai deţină terenuri în altă localitate, întrucât acestei i se atribuise  suprafaţa de 1590 mp.

Totodată, instanţa, reţine că reclamanta, nu şi-a dovedit, pe de o parte susţinerea că a formulat cerere de constituire a suprafeţei de 5000 mp în temeiul Legii nr.18/1991 (ci doar în temeiul Legii nr.169/1997), iar pe de altă parte, nu  a dovedit că acesteia i-a fost atribuită suprafaţa de teren de 5000 mp ca lot ajutător. De astfel, la termenul din data de 26.10.2017 reclamanta a recunoscut că nu are o decizie de atribuire sau alt înscris.

Un alt aspect, pe care-l reţine instanţa este că potrivit Hotărârii nr.xxxx din data de xxxx emisă de Consiliul Local al comunei Xxxx,  imobilele înscrise în anexă (în care este menţionată la poziţia 24, suprafaţa de teren de 5000 mp) nu au făcut obiectul unei cererii de reconstituire sau restituire depuse, în temeiul actelor normative cu caracter special privind fondul funciar (f.61-64).

De asemenea, obiectul de constituire conform art.19 din Legea nr.18/1991 îl reprezintă terenurile agricole extravilane aflate la dispoziţia comisiei locale de fond funciar, potrivit art.18 din lege, iar nu teren intravilan, aşa cum solicită reclamanta prin cererea de chemare în judecată.

În cazul în care reclamanta ar fi fost nemulţumită de întinderea dreptului de proprietate constituit prin titlul de proprietate nr. xxxx, ar fi trebuit să recurgă la procedurile legale, prevăzute de legile fondului funciar.

În ceea ce susţinerea reclamantei că a exercitat o posesie îndelungată, aceasta nu o îndreptăţeşte pe reclamantă la constituirea dreptului de proprietate direct în faţa instanţei, conform art.19 din Legea nr.18/1991, ci în cazul în care ar fi îndeplinite toate condiţiile, reclamanta a avea posibilitatea ca pe printr-o cerere separată să invoce uzucapiunea.

Având în vedere argumentele de drept şi de fapt expuse instanţa urmează să respingă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare