Exercitarea autorităţii părinteşti

Document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:JDDAR:2018:

Dosar nr. xxx/xxx/xxx

Exercitarea autorităţii părinteşti

Cod operator date cu caracter personal înregistrat sub nr. : 3029

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA DARABANI

Sentinţa civilă nr. XXX

Şedinţa publică din xx.xx.xxxx

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE – xxx – xxx

GREFIER – xxx

La ordine, pronunţarea asupra cauzei civile având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti, privind pe reclamantul - pârât  xxx şi pe pârâta xxx.

Dezbaterile şedinţei au avut loc la data de xx.xx.xxxx, iar susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentinţă şi când, din lipsă de timp pentru a delibera a fost amânată pronunţarea pentru astăzi xx.xx.xxxx.

JUDECATA:

Asupra cauzei civile de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de xx.xx.xxxx sub nr. xxx/xxx/xxxx reclamantul – pârât xxx a solicitat în contradictoriu cu pârâta xxx ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună ca autoritatea părintească asupra minorei xxx, născută la data de xx.xx.xxxx, să fie exercitată în mod exclusiv de către acesta; modificarea legăturilor personale stabilite între mamă şi minoră, în sensul încetării acestora; să se stabilească pensia de întreţinere pentru minoră, în funcţie de veniturile pe care pârâta le realizează.

În motivare, reclamantul arată că prin Sentinţa civilă nr. XXX/2014 pronunţată de Judecătoria Darabani s-a dispus ca fiica celor doi să locuiască cu reclamantul, iar exercitarea autorităţii părinteşti să se realizeze în comun, iar obligaţia de întreţinere să se execute în natură. Deoarece pârâta a plecat la muncă în străinătate o perioadă, întrevederile mamă-fiică nu au putut fi reluate, iar când fiica acestora s-a întâlnit cu mama sa, aceasta din urmă era în stare de ebrietate. După această perioadă minora xxx a refuzat să se mai întâlnească cu mama sa, inclusiv în şedinţele stabilite de executorul judecătoresc "xxx" care a iniţiat executarea silită a programului de vizitare stabilit de instanţa de judecată prin Sentinţa civilă nr. XXX/2014 pronunţată de Judecătoria Darabani. Reclamantul susţine că nu o poate forţa pe fiica sa să îşi vadă mama şi consideră că legăturile personale nu pot avea loc în aceste împrejurări, solicitând instanţei să dispună încetarea acestora.

Reclamantul solicită ca executarea obligaţia de întreţinere să fie stabilită în bani, potrivit art. 530 alin. 2 Cod civil.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 403, art. 398, art. 486, art. 510, art. 530 alin. 2 Cod civil.

În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 8-20) şi a solicitat administrarea următoarelor probe: evaluare psihologică, efectuarea unei anchete sociale, audierea martorilor xxx şi xxx.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 40 lei (fila 26). 

Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională (f. 41-47), prin care a solicitat respingerea cererii introductive de instanţă, ca nefondată şi admiterea cererii reconvenţionale, prin care solicită modificarea programului de vizită cu minora xxx, astfel încât pârâta-reclamantă să se întrevadă cu minora în fiecare weekend de sâmbăta până duminica, în prima jumătate din vacanţa de iarnă, în prima lună din vacanţa de vara şi în primele două zile de Paşti, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, pârâta reclamantă a arătat că reclamantul-pârât a refuzat în repetate rânduri sa respecte hotărârea judecătorească atât în privinţa dreptului de vizită a minorei, cât şi in privinţa exercitării autorităţii părinteşti, aceasta nefiind consultată sub nici un aspect care ţine de creşterea şi educarea minorei, fiind împiedicata să exercite în natura obligaţia de întreţinere, astfel încât a solicitat punerea în executare a sentinţei de divorţ. Ca urmare a constatării refuzului minorei de a se întâlni cu mama sa, Direcţia Generala de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Botoşani a promovat o acţiune în temeiul art. 913 al. 2 si 3 C.P.C. solicitând instanţei desemnarea unui psiholog si stabilirea unui program de consiliere psihologica a minorei, acţiunea aflându-se pe rolul Judecătoriei Darabani, dosar nr. XXX/217/2017.

Totodată, pârâta-reclamantă arată că fiind plecată din ţară aceasta l-a sunat pe reclamant încercând să păstreze telefonic legătura cu fetiţa sa, dar acesta i-a permis să vorbească la telefon cu aceasta o singură dată. În perioada după ce s-a întors în ţară pentru a relua legăturile fireşti cu fiica acesteia, pârâta-reclamantă susţine că şi-a văzut fiica doar la scoală, din pricina refuzului reclamantului de a respecta programul de vizită.

În ceea ce priveşte temeiul cererii introductive, pârâta-reclamantă consideră că modificarea măsurilor luate cu privire la drepturile şi îndatoririle faţă de copil trebuie să fie legate de intervenirea unor schimbări a împrejurărilor avute în vedere de instanţa la data pronunţării sentinţei de divorţ.

În susţinerea cererii reconvenţionale, pârâta-reclamantă menţionează că modificarea programului de vizită se impune în vederea restabilirii legăturii cu minora, acest lucru nefiind posibil decât dacă ar avea ocazia să petreacă împreuna şi o parte din vacanţele şcolare.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 si 209 C. pr. civ., art. 483-488, art. 493, art. 499, art. 503-504 C. civ., art. 18 , art.27 alin. l şi 2, art. 36 alin.7 din Legea nr. 272/2004.

În dovedire, pârâta-reclamantă a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri (f. 48-61), cu martori, respectiv cu interogatoriul reclamantului-pârât.

Cererea reconvenţională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, respectiv 15 lei (fila 120, 125). 

La data de xx.xx.xxxx, reclamantul-pârât a formulat răspuns la întâmpinare (f. 64-65), prin care a afirmat că pârâta-reclamantă a încercat în mod forţat să reia legăturile cu fiica acestora, fapt care a îndepărtat-o pe aceasta de mama ei şi mai tare, iar în privinţa cererii reconvenţionale a solicitat respingerea cererii de modificare a programului de vizită,  motivat de faptul că atitudinea pârâtei-reclamante faţă de minoră conduce la imposibilitatea realizării legăturii dintre mamă şi fiică. 

La data de xx.xx.xxxx, au fost comunicate anchetele sociale efectuate atât la domiciliul reclamantului-pârât (f. 70-72), cât şi la domiciliul pârâtei-reclamante (f. 77-78).

La termenul din xx.xx.xxxx, instanţa a procedat la administrarea probei cu interogatoriul reclamantului-pârât (f. 92-94), după care a fost administrată proba testimonială cu martorii xxx şi xxx (f. 95-96).

La termenul din xx.xx.xxxx, instanţa a procedat la administrarea probei testimoniale cu martorii xxx, xxx şi xxx (f. 104-106), iar pârâta-reclamantă a depus Raportul de consiliere psihologică realizat în dosarul nr. XXX/217/2017 (f. 110-119).

La data de xx.xx.xxxx, instanţa a procedat la audierea minorei xxx (f. 108). 

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Din relaţia de uniune consensuală a părţilor a rezultat minora xxx, născută la data de xx.xx.xxxx, iar în urma divorţului, exercitarea autorităţii părinteşti a fost stabilită în comun, iar locuinţa minorei la domiciliul reclamantului-pârât.

În drept, instanţa reţine prevederile art. 483 din Codul civil potrivit cărora autoritatea părintească este ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi, aceştia exercitând autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, şi îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 31 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, potrivit cărora exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului său.

Potrivit dispoziţiilor art. 506 Cod civil părinţii se poate înţelege cu privire la modalitatea de exercitare a autorităţii părinteşti, iar potrivit art. 507 Cod civil, autoritatea părintească se exercită de către un singur părinte dacă unul din părinţi este decedat, declarat mort, pus sub interdicţie, decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau dacă se află în neputinţă de a-şi exprima voinţa. Pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte art. 508 Cod civil, impune ca motive întemeiate următoarele situaţii specifice: părintele pune în pericol viaţa, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijenţa gravă în îndeplinirea obligaţiilor părinteşti ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului.

Faţă de dispoziţiile legale mai sus menţionate, la stabilirea exercitării autorităţii părinteşti în mod exclusiv de către fiecare dintre părţi, instanţa va avea în vedere interesul superior al copilului, astfel cum este reglementat de art. 263 din Codul civil şi art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Astfel, pentru determinarea interesului superior al copilului este necesar să se ţină seama de întregul complex de împrejurări menite să asigure copilului o dezvoltare fizică, morală şi intelectuală armonioasă, interesând deopotrivă opinia copilului, în funcţie de vârstă şi gradul de maturitate, capacitatea părinţilor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia, gradul de ataşament şi preocupare pe care l-au manifestat faţă de copil, precum şi legăturile afective ce s-au stabilit între acesta şi părinţi.

Instanţa reţine că, numai cu titlu excepţional, dacă există motive temeinice şi dacă interesul superior al copilului o impune, aceasta poate hotărî ca exercitarea acestei autorităţi să revină doar unuia dintre părinţi. În prezenta cauză, reclamantul-pârât nu a solicitat decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti a pârâtei-reclamante potrivit art. 508 Cod civil, ci exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte, potrivit art. 403 Cod civil, în cazul schimbării împrejurărilor privind situaţia dintre părinţi şi copilul lor minor.

Instanţa constată că din probele administrate, nu rezultă motive temeinice pentru a hotărî o exercitare exclusivă a autorităţii părinteşti, nefiind incidente în cauză nici una din situaţiile premisă stabilite de Codul civil.

Astfel, potrivit înscrisurilor depuse în probaţiune în susţinerea cererii introductive, nu rezultă cu certitudine că pârâta-reclamantă a fost în stare de ebrietate cu ocazia întrevederilor mamă-fiică sau că aceasta consumă alcool cu obişnuinţă, astfel încât să o împiedice pe aceasta să îşi reia legăturile cu fiica sa sau să afecteze climatul firesc de inter-relaţionare a mamei cu fiica acesteia.

Tot din analiza probatoriului, nu rezultă că starea psihică a pârâtei-reclamante de după pronunţarea hotărârii de divorţ a fost afectată de episoade depresive, iar momentele de tulburare emoţională recunoscute şi de către pârâta-reclamantă datează din timpul căsătoriei celor două părţi, iar reclamantul-pârât a fost de acord la acel moment cu exercitarea în comun a autorităţii părinteşti şi cu menţinerea legăturilor personale dintre aceasta şi copil.

Ca urmare a administrării probei testimoniale, martorii audiaţi nu au confirmat schimbarea comportamentului pârâtei-reclamante faţă de fiica acesteia după data pronunţării sentinţei civile de divorţ, iar în privinţa consumului de alcool, aceştia au afirmat că nu au văzut-o pe aceasta în stare de ebrietate sau consumând băuturi alcoolice, iar relaţiile dintre mamă şi fiică sunt fireşti, fără a identifica tulburări de comportament sau afecţiune între cele două, martorii confirmând doar manifestarea refuzului minorei de a se întâlni cu mama sa în ultimul timp.

Doar din declaraţia martorei xxx rezultă că pârâta-reclamantă a consumat băuturi alcoolice şi a avut un limbaj neadecvat faţă de minoră, însă având în vedere faptul că aceasta a încadrat în timp aceste evenimente în anul 2008, în timpul căsniciei celor două părţi şi nicidecum ulterior acestui moment, instanţa nu poate ţine cont de aceste afirmaţii în vederea modificării exercitării autorităţii părinteşti.

În analiza materialului probator, instanţa analizează inclusiv Raportul de consiliere psihologică realizat de dna. psiholog xxx, din concluziile căruia se desprinde recomandarea ca autoritatea părintească să fie co-parentală, pentru a asigura dezvoltarea fizică şi morală normală, în echilibru socio-afectiv şi la viaţă de familie a minorei xxx. Pentru asigurarea acestui scop este necesară dezvoltarea relaţiilor cu ambii părinţi, fiind deopotrivă importantă şi valoarea implicării fiecăruia dintre aceştia în creşterea fiicei lor, în contextul în care nu există factori de abuz sau violenţă asupra copilului. Acest raport motivează refuzul minorei de a interacţiona cu mama sa ca urmare a sentimentului de loialitate pe care minora l-a dezvoltat faţă de tatăl cu care locuieşte şi care se îngrijeşte în fiecare zi de creşterea şi educarea acesteia, acesta fiind părintele dominant faţă de care îşi direcţionează afecţiunea minora, care se află într-o perioadă emoţională schimbătoare ca urmare a vârstei adolescenţei.

Acest refuz sentimental de a se întâlni cu mama biologică şi de a se raporta la aceasta, chiar şi doar la nivel conversaţional, a fost observat şi cu ocazia ascultării minorei, care a motivat lipsa de dorinţă de a interacţiona cu mama sa ca urmare a sentimentelor de ruşine şi abandonare pe care le-a manifestat în trecut prin raportare la unele amintiri din copilăria sa, iar ca urmare a neglijării pe care a resimţit-o atunci, minora manifestă în prezent sentimente contrare faţă de mama biologică, dorind să îi răspundă în egală măsură prin nepăsare.

Prin urmare, în cauza dedusă judecăţii, ţinând cont de interesul superior al minorei astfel cum este definit în Legea nr. 272/2004 privind protecţia drepturilor copilului, şi care impune ca ambii părinţi să rămână implicaţi în deciziile ce îl privesc pe copil, ţinându-se seama de posibilităţile materiale ale părinţilor, de vârsta şi de nevoile minorei, care în această etapă a vieţii are şi mai multă nevoie de a-şi întări legăturile de afecţiune fireşti care trebuie să existe între părinţi şi copil, pentru a i se asigura climatul unei dezvoltări emoţionale armonioase, care să o sprijine în a gestiona cât mai bine transformările specifice vârstei şi să contribuie la formarea caracterului său, în temeiul art. 396 şi art. 397 din Codul civil şi art. 31 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, instanţa va dispune ca exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei xxx să se realizeze în continuare în comun de ambii părinţi.

Cu privire la contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere, educare şi învăţătură, instanţa reţine că, potrivit art. 487 din Codul civil, părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului.

De asemenea, din coroborarea dispoziţiilor art. 488 alin. 1 şi ale art. 499 alin. 1 din Codul civil, rezultă că între îndatoririle părinteşti se numără şi cea privind acordarea întreţinerii necesare creşterii copilului, părinţii având îndatorirea de a creşte copilul în condiţii care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială în mod armonios şi, de asemenea, tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.

În consecinţă, instanţa va proceda la analizarea situaţiei materiale a pârâtei-reclamante reţinând că, în privinţa acesteia, nu s-a făcut dovada că ar obţine venituri constante şi stabile în calitate de angajat pe teritoriul României. Totuși, efectuând analiza posibilităților acesteia de a obține mijloace pentru a se putea achita de obligația de întreținere stabilită de lege în favoarea copilului său, conform art. 527 din Codul Civil, instanța va aprecia că debitoarea obligației de întreținere are cel puțin posibilitatea de a obține un venit echivalent salariului minim pe economie.

Deoarece salariul minim pe economie s-a modificat de mai multe ori de la rămânerea definitivă a hotărârii de divorţ, inclusiv de la data introducerii prezentei cereri, instanţa se va raporta la prevederile Hotararii Guvernului nr. 1/2017, pentru stabilirea salariului minim brut pe țară garantat în plată şi cele ale Hotărârii Guvernului nr. 846/2017, pentru stabilirea salariului minim brut pe țară garantat în plată, sens în care cuantumul procentual de până la o pătrime din venitul lunar net pentru un copil, se va calcula prin raportare atât la suma de 1065 lei, cât şi la suma de 1162 lei.

Având în vedere ca în cauză nu s-a făcut dovada existenței vreunei alte obligații legale de întreținere din partea pârâtei-reclamante, instanța va stabili pensia de întreținere în favoarea minorei xxx la nivelul de 1/4 din venitul minim net pe economie stabilit de lege.

Luând în considerare dificultăţile întâmpinate de pârâta-reclamantă în îndeplinirea obligaţiei de întreţinere în natură, instanţa dispune modificarea obligaţiei de întreţinere în natură şi stabileşte în sarcina pârâtei-reclamante xxx obligaţia de plată a întreţinerii în numerar în favoarea copilului minor xxx în cuantum de 266 lei/lună pentru lunile aprilie, mai, iunie, iulie, august, septembrie, noiembrie şi decembrie 2017 şi în cuantum de 290 lei pentru fiecare lună începând cu luna ianuarie 2018 şi până la majoratul copilului, potrivit art. 529 alin. 2 Cod civil, obligaţia de plată a întreţinerii urmând să fie achitată lunar, până la data de 15 a lunii următoare celei pentru care se efectuează plata, în numerar.

Cu privire la cererea reconvenţională privind modificarea programului de vizită în ceea ce o priveşte pe pârâta-reclamantă şi minora xxx, luând în considerare întregul material probator, instanţa consideră că în acest moment nu se impune intensificarea programului de vizită şi creşterea perioadelor în care minora trebuie să petreacă timp alături de mama sa, având în vedere eforturile depuse în prezent de către părţi pentru a executa dispoziţiile stabilite prin Sentinţa civilă nr. XXX/2014 pronunţată de Judecătoria Darabani. Instanţa apreciază că programul de vizită stabilit prin sentinţa mai sus amintită este adecvat în acest moment pentru aprofundarea legăturilor fireşti între mamă şi fiică, astfel încât nu se impune modificarea acestuia.

Instanţa reţine că, numai cu titlu excepţional, dacă există motive temeinice şi dacă este în interesul superior al minorei, aceasta poate hotărî modificarea programului de vizită, iar în prezenta cauză aceste condiţii nu sunt îndeplinite, astfel încât va respinge ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă xxx în contradictoriu cu reclamantul-pârât xxx.

Pentru aceste motive,

În numele legii

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul-pârât xxx, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă xxx, în ceea ce priveşte capătul accesoriu privind stabilirea pensiei de întreţinere în numerar pentru minora xxx.

Dispune modificarea în consecinţă a obligaţiei de întreţinere în natură şi stabileşte în sarcina pârâtei-reclamante xxx obligaţia de plată a întreţinerii în numerar în favoarea copilului minor xxx în cuantum de 266 lei/lună pentru lunile aprilie, mai, iunie, iulie, august, septembrie, noiembrie şi decembrie 2017 şi în cuantum de 290 lei pentru fiecare lună începând cu luna ianuarie 2018 şi până la majoratul copilului, potrivit art. 529 alin. 2 Cod civil, obligaţia de plată a întreţinerii urmând să fie achitată lunar, până la data de 15 a lunii următoare celei pentru care se efectuează plata, în numerar.

Respinge ca nefondat capătul principal al cererii de chemare în judecată privind exercitarea autorităţii părinteşti exclusive de către reclamantul-pârât xxx şi cel privind modificarea legăturilor personale stabilite între mamă şi minoră, în sensul încetării acestora.

Respinge ca nefondată cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă xxx în contradictoriu cu reclamantul-pârât xxx.

Obligă pârâta-reclamantă xxxx la plata sumei de 333 lei reprezentând cuantum parţial onorariu avocat, conform chitanţei nr. 654/06.03.2017 şi dispune compensarea cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, în temeiul art. 453 alin. 2 Cod de procedură civilă.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicarea hotărârii, la Tribunalul Botoșani, cererea se depune la Judecătoria Darabani.

Pronunţarea a avut loc azi,  xx.xx.xxxx, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE,GREFIER,

Domenii speta

Spete similare