Contestaţie la tabelul definitiv de creanţe. Admisibilitatea contestaţiei condiţionat de descoperirea erorii esenţiale (ce a determinat înscrierea în tabel) după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor la tabelul suplimentar de creanţe

Decizie 288 din 06.11.2018


Litigii cu profesionişti

Apel. Procedura insolvenţei. Contestaţie la tabelul definitiv de creanţe. Admisibilitatea contestaţiei condiţionat de descoperirea erorii esenţiale (ce a determinat înscrierea în tabel) după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor la tabelul suplimentar de creanţe

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 288 din 6 noiembrie 2018

- art. 73, art. 75 şi art. 107 alin. 4 din Legea nr. 85/2006

Prin Sentinţa nr. (...) din 24.05.2018, Tribunalul (...) a respins ca neîntemeiată contestaţia la tabelul definitiv consolidat de creanţe formulată de contestatoarea (...) jr., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat (...) în contradictoriu cu debitoarea (...) SRL prin lichidator judiciar CII (...), cu sediul în (...) şi cu creditorul contestat ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE (...), cu sediul în (...).

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî în acest sens, tribunalul a reţinut următoarele:

Împotriva debitoarei s-a deschis procedura generală a insolvenţei prin încheierea nr. (...)/F/2013 din dosarul nr. (...)/2013 înregistrat pe rolul Tribunalului (...) la 20.09.2013.

În tabelul definitiv de creanţe, afişat la uşa instanţei la 15.10.2014, a fost înscrisă şi creanţa AJFP (...) de 68.197 lei (filele 193, 195 vol. 1 dosar (...)/2013).

Prin sentinţa nr. (...)/F/2015 pronunţată în şedinţa publică din 19.02.2015 s-a deschis procedura generală a falimentului debitoarei.

Lichidatorul judiciar a întocmit tabel suplimentar de creanţe, în care creditorul contestat AJFP (...) este înregistrat cu o creanţă de 428.081 lei, ce include creanţa de 359.844 lei pentru care s-a formulat cerere suplimentară înregistrată la dosar la 02.04.2015 (fila 216 vol. 1 dosar (...)/2013).

Contestatoarea a formulat contestaţie la tabelul suplimentar în cadrul dosarului asociat nr. (...)/2013/a7, în care a solicitat înlăturarea creanţei AJFP (...) de 428.081 lei, invocând aceleaşi motive de fapt şi de drept ca în prezentul dosar. Prin sentinţa civilă nr. (...)/F/2018, executorie, Tribunalul (...) a anulat ca tardivă contestaţia.

Creanţa de 428.081 lei a AJFP (...) a fost reluată în tabelul definitiv consolidat.

Conform art. 108 alin. 4 teza 2 din Legea 85/2006, se vor putea formula contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de lichidator în tabelul suplimentar prevăzut de alin. 2 lit. b).

Conform art. 108 alin. 5 din Legea 85/2006, tabelul definitiv consolidat va cuprinde totalitatea creanţelor admise împotriva averii debitorului, existente la data intrării în faliment, cu respectarea dispoziţiilor art. 110.

Coroborând cele două texte legale, reiese că poate fi analizat caracterul cert, lichid şi exigibil al unei creanţe născute în timpul procedurii doar în cadrul contestaţiei la tabelul suplimentar, nu şi în cadrul contestaţiei la tabelul definitiv consolidat.

Aşadar, argumentele contestatoarei privind inexistenţa creanţei de 428.081 lei nu pot face obiectul analizei în prezentul dosar. Cu atât mai mult cu cât acestea au fost invocate şi în contestaţia la tabelul suplimentar, reglementată de art. 108 alin. 4 teza 2 din Legea 85/2006, în cadrul căreia judecătorul sindic a stabilit că a fost formulată tardiv.

Art. 108 alin. 5 din Legea 85/2006 reglementează două condiţii ce trebuie avute în vedere de lichidator la întocmirea tabelului definitiv consolidat: creanţele să fie aceleaşi din tabelele definitiv şi suplimentar, iar, dacă intrarea în faliment a survenit după confirmarea unui plan de reorganizare, vor fi trecute în tabelul definitiv consolidat creanţele prezentate în plan, mai puţin cota încasată în cursul reorganizării.

În speţă, nu s-a pus problema analizării celei de a doua condiţii, întrucât nu a fost confirmat un plan de reorganizare în cadrul dosarului nr. (...)/2013.

Prima condiţie a fost îndeplinită în ce priveşte creanţa de 428.081 lei a AJFP (...), întrucât aceasta este reluată din tabelul suplimentar, tabel ce nu a fost anulat sau modificat în cadrul dosarului nr. (...)/2013/a7.

Pentru motivele de mai sus, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată contestaţia la tabelul definitiv consolidat de creanţe împotriva averii debitoarei (...) SRL.

Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, la data de 16.07.2018, a formulat apel contestatoarea (...) jr., prin care a solicitat admiterea apelului şi schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii contestaţiei la tabelul definitiv consolidat de creanţe şi diminuarea creanţei debitorului contestat AJFP (...), până la nivelul sumei datorate.

În motivare, apelanta a arătat, în esenţă, că instanţa de fond, în mod greşit, a reţinut că argumentele contestatoarei privind inexistenţa creanţei creditorului contestat nu pot forma obiectul analizei în prezentul dosar, deoarece ele au fost invocate şi în cadrul contestaţiei la tabelul suplimentar, iar pe cale de consecinţă instanţa nu a mai analizat pe fond motivele invocate de aceasta în cadrul contestaţiei încălcându-se astfel art. 425 alin 1 lit. c) din Codul de procedura civilă.

A precizat faptul că Dosarul nr. (...)/2013/a7 a avut că obiect contestaţie la tabelul suplimentar de creanţe, iar Dosarul nr. (...)/2013/a8 are ca obiect contestaţie la tabelul definitiv consolidat de creanţe.

A menţionat că a înţeles să conteste tabelul definitiv consolidat de creanţe, iar temeiul de drept al contestaţiei sale este art. 75 alin. 1 din Legea nr.85/2006.

Aşadar, potrivit acestui articol, orice parte interesată poate formula contestaţie împotriva trecerii unei creanţe în tabelul definitiv după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor şi până la închiderea procedurii în cazul descoperirii acelor împrejurări prevăzute de lege.

Astfel, termenul „descoperire” folosit de legiuitor presupune două condiţii respectiv:

- aflarea de către contestator a acelor împrejurări la care face referire textul legal după expirarea termenului de contestare şi

- lipsa oricărei culpe a contestatorului pentru identificarea cu întârziere a acestora.

În ceea ce priveşte prima condiţie, din dosarul asociat (...)/2013/a7 a rezultat în mod neîndoielnic faptul că a „descoperit” această eroare esenţială după expirarea termenului legal de contestare, contestaţia la tabelul suplimentar fiind anulată ca tardivă.

A considerat că a fost încălcat principiul contradictorialităţi, apelanta neavând posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la condiţiile de admisibilitate.

În ceea ce priveşte împrejurarea la care face referire textul legal, în speţă, eroarea esenţială, a considerat că aceasta există şi rezultă în mod neîndoielnic din înscrisurile existente la dosar.

În urma acestei erori, creditorul contestat a fost înscris în tabel cu suma de 428.081 lei reprezentând taxe şi impozite, în condiţiile în care societatea nu a mai desfăşurat activitate care să genereze taxe şi impozite.

Sumele pe care societatea le-a deţinut în această perioadă au fost obţinute în mod exclusiv din valorificarea activului şi nu dintr-o activitate curentă.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, a apreciat că identificarea cu întârziere a acestei erori nu îi poate fi imputată, întrucât analiza creanţelor intră în atribuţiile lichidatorului judiciar potrivit art. 25 lit. f) din Legea 85/2006, iar pe de altă parte, la data la care a descoperit această eroare, a formulat contestaţie.

Mai mult decât atât, Legea nr. 85/2006 nu condiţionează formularea contestaţiei la tabelul definitiv de creanţe de formularea unei contestaţii la tabelul preliminar de creanţe sau la tabelul suplimentar, însă, art. 75 din lege statuează asupra dreptului părţilor interesate de a face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv al creditorilor, după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut de art. 73 alin. 2 şi până la închiderea procedurii, doar în anumite cazuri, respectiv cel al descoperirii existenţei unui fals, dol sau a unei erori esenţiale care a determinat admiterea creanţei sau a unui drept de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.

În speţă, a considerat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 75 alin. 1 din Legea 85/2006.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 425 alin. 1 lit. c), art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, art. 25 lit. f), art. 75 alin. 1 din Legea 85/2006.

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu, având în vedere actele şi lucrările dosarului s-a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Este adevărat că Legea nr. 85/2006 nu condiţionează formularea contestaţiei la tabelul definitiv de creanţe de formularea unei contestaţii la tabelul suplimentar de creanţe, însă art. 75 din lege statuează asupra dreptului părților interesate de a face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv al creditorilor, după expirarea termenului de depunere a contestațiilor la tabelul suplimentar de creanţe, doar în anumite cazuri, respectiv cel al descoperirii existenței unui fals, dol sau a unei erori esențiale care a determinat admiterea creanței sau a unui drept de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.

Pentru admisibilitatea unei astfel de contestații, este necesar, deci, ca înscrierea făcută în tabelul creditorilor să fie rezultatul existenței unui fals, dol sau eroare esențială, descoperită după expirarea termenului de depunere a contestațiilor la tabelul suplimentar, și care a stat la baza admiterii creanței sau dreptului de preferință, aspecte cu rol hotărâtor în înscrierea în tabelul creditorilor.

O astfel de reglementare este în corelare cu dispoziţiile art. 73 coroborat cu art. 107 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, întrucât dacă creditorii sau debitoarea cunoşteau împrejurarea respectivă înainte de definitivarea tabelului de obligaţii aveau deschisă calea contestaţiei la tabelul suplimentar de creanţe, iar menirea art. 75 nu este aceea de a prelungi acest termen de contestații.

Prin urmare, pentru admisibilitatea unei astfel de contestații, este necesar ca înscrierea făcută în tabelul creditorilor să fie rezultatul existenței unei erori esențiale, descoperită după expirarea termenului de depunere a contestațiilor la tabelul suplimentar de creanţe.

Prin contestaţia la tabelul definitiv de creanţe apelanta contestatoare a invocat faptul că AFP (...) a fost înscris în tabelul de creanţe al debitoarei cu o sumă suplimentară de 428.081 lei, reprezentând taxe şi impozite, deşi, aşa cum rezultă din rapoartele administratorului, respectiv lichidatorului judiciar, debitoarea nu a avut activitate care să genereze taxe şi impozite, sumele distribuite creditorilor provenind din valorificarea activului.

Analizând aspectele invocate de către contestatoarea apelantă, instanţa de apel a apreciat că acestea nu se circumscriu condiţiilor reglementate de art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 întrucât aşa numita eroare esenţială la care face trimitere apelanta a existat la data publicării tabelului suplimentar de creanţe, înscrierea în tabelul suplimentar de creanţe, efectuându-se în baza înscrisurilor depuse de creditoare, iar apelanta contestatoare nu indicat nici acte noi și nici împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute administratorului/lichidatorului judiciar încă de la data întocmirii tabelului suplimentar.

Dimpotrivă, după cum arată chiar contestatoarea apelantă, lipsa activităţii debitoarei, pe care o invocă ca şi eroarea esenţială, ar rezulta chiar din rapoartele practicianului în insolvenţă.

De asemenea, apelanta contestatoare, în calitate de asociat al debitoarei, putea cunoaşte, la data publicării tabelului suplimentar de creanţe, faptul că societatea debitoare nu ar fi avut activitate în perioada de observaţie.

Nefiind vorba de descoperirea unor aspecte care să îndeplinească condiţia de noutate stabilită de legiuitor în art. 75 din Legea nr. 85/2014, contestaţia formulată apare ca nefondată întrucât dacă s-ar examina pe calea contestaţiei la tabelul definitiv de creanţe aspecte ce puteau fi invocate şi pe calea contestaţiei la tabelul suplimentar de creanţe, s-ar ajunge ca, pe cale ocolită, să se înlăture efectele decăderii cu privire la termenul în care poate fi contestat tabelul suplimentar de creanţe.

Pentru considerentele mai sus arătate apelul a fost respins ca nefondat în baza art. 480 Cod procedură civilă.