Rezoluţiune contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, neîndeplinirea obligaţiei din culpa creditorului.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. X/866/2016 din reclamanta VF a chemat în judecată pe pârâţii CPF şi CVM, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. 6090/23.12.2008, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanta arată că la data de 23.12.2008 între dânsa  şi pârâţi a intervenit contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere şi uzufruct viager, contract autentificat sub nr. 6090 la BNP Isachi Mihai & Crucianu Mihaela Oana.

Potrivit clauzelor contractuale, pârâţii şi-au asumat obligaţia întreţinerii reclamantei pe toată durata vieţii, cu toate cele necesare traiului, fiind enumerate în mod expres, cu titlu exemplificativ şi nu restrictiv parte din obligaţiile de întreţinere.

 După încheierea contractului, pârâţii au  luat-o pe reclamantă să locuiască  cu ei, în domiciliul acestora din mun. Paşcani, pe toată perioada iernii, drept pentru care se crea aparenţa că pârâţii au bunăvoinţa de a-şi îndeplini obligaţia de întreţinere asumată prin contract, chiar dacă pensia reclamantei era alocată cheltuielilor de procurare a medicamentelor necesare acesteia, dar şi de întreţinere a apartamentului şi hranei întregii familii, însă nu a dat prea mare importanţă la acel moment.

Mai arata reclamanta că în vara anului 2009 pârâta a plecat la muncă în străinătate, drept pentru care şi în iarna anului 2009-2010  reclamanta a locuit tot în apartamentul pârâţilor, însă pârâtul lucra zilnic, astfel încât era nevoită să gătească atât pentru el, cât şi pentru cele două fiice ale acestuia (nepoatele sale), aspect care, de asemenea, nu a nemulţumit-o, întrucât a apreciat că e normal să ajute cât timp locuiau în locuinţa acestora, deşi în continuare pensia sa era alocată în interesul "gospodăriei" acestora, dar şi pentru procurarea medicamentelor ce îi erau de necesitate.

Până în anul 2011 aceştia s-au achitat cât de cât de obligaţiile contractuale, în sensul că mai veneau în gospodăria reclamantei şi o mai ajutau la treburile specifice unei gospodării de ţară, însă începând cu anul 2011, nu ştie din ce motive, aceştia au început să vină pe la dânsa din ce în ce mai rar şi implicit, ajutorul de care avea nevoie, să devină intermitent. Deşi nu i s-a părut normală atitudinea acestora, a sperat că totuşi sunt incidente trecătoare, iar în final, aceştia îşi vor revizui atitudinea şi îşi vor îndeplini întocmai obligaţiile contractuale privind acordarea întreţinerii, în raport de nevoile sale, având în vedere că este o persoană în vârstă, cu multe probleme de sănătate, iar marea majoritate a veniturilor din pensie sunt cheltuite pe medicamente.

Arată reclamanta că în acest context i-a acţionat pe pârâţi în judecată, solicitând instanţei rezoluţiunea contractului. Prin sentinţa civilă nr. 501/10.02.2014, rămasă definitivă prin decizia nr. 591 a Tribunalului Iaşi, acţiunea a fost respinsă, apreciindu-se că demersul său nu a fost dovedit.

Deşi în timpul procesului pârâţii au susţinut că reclamanta refuza întreţinerea, după rămânerea definitivă a hotărârii aceştia nu au mai prestata deloc întreţinere şi nici nu s-au mai interesat de soarta sa, fiind nevoită să recurgă la a cere ajutor vecinilor săi, VI şi M  pentru a putea face faţă necesităţilor gospodăreşti.

În timpul procesului pârâţii mai trimiteau ocazional sume de bani pentru a crea aparenţa că îşi îndeplinesc obligaţia, inducând instanţa în eroare, însă imediat după finalizarea procesului aceştia nu au mai prestat nici un fel de întreţinere.

În prezent reclamanta nu beneficiază de nici un sprijin din partea pârâţilor, deşi necesităţile zilnice depăşesc cu mult nevoile sale materiale, financiare, sociale, iar înaintarea în vârstă o face din ce în ce mai vulnerabilă la nevoia stringentă a unui sprijin. Menţionează că în nenumărate rânduri s-a întâmplat să fie transportată la spital pentru diverse afecţiuni şi intervenţii, fiind nevoită să se descurce singură, să apeleze la serviciile unui nepot, deşi pârâţii au autoturism.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1020-1021 Cod civ. 1864.

La data de 05.12.2016 pârâtul a depus întâmpinare prin care arată că a divorţat de pârâtă în anul 2015, iar aceasta din urmă a revenit la numele avut anterior căsătoriei şi nu locuieşte la adresa menţionată în acţiune de către reclamantă, acel apartament fiind proprietatea părinţilor pârâtului. Arată pârâtul că nu a locuit, nu foloseşte imobilul ce a făcut obiectul vânzării, achitând până în prezent doar taxele şi impozitele la care a fost impus. Nu are pretenţii la imobil şi este de acord cu rezoluţiunea contractului.

La data de 22.12.2016 ambii pârâţi, prin avocat au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă şi neîntemeiată.

Arată pârâţii că situaţia de fapt prezentată de reclamantă nu este adevărată. Întotdeauna au avut grijă de reclamantă fără vreo obligaţie juridică, dar mai ales după decesul soţului acesteia. Pârâţii nu au solicitata reclamantei vreodată să încheie un contract, având grijă de aceasta în baza obligaţiilor morale, dar în anul 2008 reclamanta le-a cerut să încheie contractul, lucru acceptat de pârâţi datorită insistenţelor sale.

Reclamanta merge foarte des la medici, dar constatările medicilor sunt că aceasta nu este în stare de a fi internată, recomandându-i-se de cele mai multe ori vitamine, fier şi regim alimentar. În anul 2016 a fost internată, iar pârâţii s-au prezentat la spital, s-au interesat de problemele de sănătate, dacă sunt necesare tratamente pe care spitalul nu le poate asigura, dar medicul curant i-a informat că pacienta nu are nevoi speciale, tratamentul fiind asigurat de CAS şi nu trebuie să achiziţioneze nici un medicament.

Comportamentul reclamantei a fost de a le interzice să vină la spital şi să se intereseze de situaţie ei, astfel că pârâţii au apelat la fiica lor pentru a merge să discute cu reclamanta, dar aceasta din urmă a avut o atitudine de respingere şi faţă de nepoată.

Menţionează că în anul 2013 reclamanta i-a acţionat în judecată la îndemnul şi sub influenţa fiicei sale, VDC şi soţului acesteia care locuiesc în vecinătate şi reclamanta refuză să primească orice ajutor de la pârâţi, nu le răspunde la telefon, iar când o vizitează nu îi lasă să intre în curte, având o atitudine recalcitrantă.

Reclamanta solicită rezilierea contractului cu rea credinţă întrucât în situaţia de faţă s-a ajuns din culpa acesteia, refuzând să primească întreţinerea fără motiv temeinic.

Pârâţii au ajutat-o pe reclamantă încă din anul 2002, însă în anul 2013 reclamanta şi-a îmbunătăţit relaţia cu fiica VDC care a influenţat-o astfel încât să refuze întreţinerea crezând că astfel are posibilitatea de a desface contractul.

Menţionează pârâţii că au trimis şi încă trimit sume de bani reclamantei şi au solicitat acesteia ca iarna să vină să locuiască cu ei, însă datorită influenţei fiicei sale, aceasta refuză ajutorul pârâţilor.

Apreciază pârâţii că sancţiunea ce ar fi trebuit cerută de reclamantă ar fi cea a rezilierii contractului şi nu rezoluţiunii care produce efecte şi pentru trecut.

Mai menţionează pârâţii că nu sunt în culpă întrucât reclamanta este cea care refuză să primească prestaţiile de întreţinere şi în acest context au trimis pe fiica lor la reclamantă să se intereseze de aceasta şi să îi acorde întreţinere, însă reclamanta a refuzat să primească ajutor şi de la nepoată.

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare în care arată că pârâţii nu i-au trimis bani şi nu este adevărat că ar fi fost influenţată de alte persoane. Nu este adevărat că pârâţii i-ar fi cerut să locuiască cu ei pe timp de iarnă, iar întreţinerea trebuia oricum prestată la domiciliul reclamantei. Chiar dacă i-ar fi făcut o astfel de propunere, aceasta ar fi fost doar iluzorie, imposibil de realizat, pârâţii locuind la etajul 4, nu au ascensor, iar vârsta şi sănătatea reclamantei nu i-ar fi permis niciodată să aibă posibilitatea de mişcare şi acces la viaţa socială.

Apreciază referitor la titulatura dată desfiinţării contractului ( reziliere/rezoluţiune) că aceasta este o chestiune formală, iar calificarea o va face instanţa, fiind o chestiune care în timp a suscitat opinii şi interpretări diferite în doctrină şi jurisprudenţă, iar noul cod civil  a tranşat disputa folosind noţiunea de rezoluţiune pentru desfiinţarea contractului de întreţinere.

Menţionează că nu a refuzat niciodată să primească întreţinerea, însă chiar în ipoteza unui refuz din partea sa pârâţii aveau la îndemână diferite posibilităţi de a o presta, fie în natură, fie prin echivalent bănesc, însă au preferat să stea în pasivitate.

Mai precizează faptul că nepoata trimisă de pârâţi spre a-i fi de ajutor nu a fost de fapt trimisă în acest scop, ci pentru faptul că era însărcinată în luna 5-6 şi nu avea unde locui, iar reclamanta a considerat că aceasta nu îi putea fi de ajutor datorită sarcinii şi constituţiei firave, precum şi vârstei ( 20-21 de ani).

La termenul din 15.02.2017 instanţa a dispus rectificarea citativului cu privire la numele pârâtei, aceasta numindu-se în prezent V şi nu C şi a pus în vedere apărătorului pârâţilor să precizeze cu cine a încheiat contractul de asistenţă juridică având în vedere faptul că pârâtul a depus personal o întâmpinare din care rezultă că este de acord cu acţiunea.

La data de 14.03.2017 pârâtul a dat o declaraţie în faţa notarului public ( f. 60) în care arată că este de acord ca domnul avocat Condac Ciobanu Mihai să îl reprezinte în cauza de faţă şi că îşi însuşeşte conţinutul întâmpinării formulate de către avocat.

Instanţa a încuviinţat ambelor părţi proba cu înscrisuri, interogatorii şi martori.

Au fost interogate reclamanta şi pârâta şi au fost audiaţi martorii VI, VM, EE, GE, SLG.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma normelor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere şi uzufruct viager autentificat sub nr.  6090/23.12.2008 la Biroul Notarilor Publici Asociaţi Isachi Mihai şi Crucianu Mihaela Oana  reclamanta a vândut pârâţilor drepturile care i se cuveneau din imobilul situat în intravilanul municipiului Paşcani,  , respectiv cota parte de 5/8 dintr-o casă de locuit şi cota parte de ¼ din suprafaţa totală de 1229 mp teren ( cota parte de 3/8 din casă şi cota parte de ¾ din teren fiind proprietatea pârâtei cumpărătoare dobândită prin moştenire de la tatăl său

Părţile au stabilit preţul vânzării la suma de 5000 lei, bani pe care vânzătoarea a declarat că i-a primit în întregime la data semnării şi autentificării actului.

Totodată, cumpărătorii şi-au asumat obligaţia de a o întreţine pe vânzătoare cu toate cele necesare traiului, pe tot timpul vieţii, întreţinerea constând în alimente, medicamente, îngrijiri medicale, în caz de boală  şi orice va fi necesar pentru un trai decent, chiar nefiind prevăzut în contract precum şi suportarea cheltuielilor de înmormântare.

Prin acelaşi contract vânzătoarea şi-a păstrat uzufructul viager asupra cotei din imobilul ce formează obiectul contractului, cumpărătorii urmând să intre în stăpânirea de fapt asupra acestora după decesul vânzătoarei.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâţi, instanţa reţine că aceasta este neîntemeiată, urmând a o respinge. Faptul că situaţia dintre părţi ar fi generată de conduita reclamantei care refuză primirea întreţinerii sau faptul că titulatura dată desfiinţării actului nu ar fi cea corectă ( reziliere sau rezoluţiune) nu sunt chestiuni care să ţină de admisibilitatea cererii, ci de fondul cauzei. Mai mult, de-a lungul timpului în doctrină şi practica judiciară nu a existat o opinie unanimă cu privire la sancţiunea care intervine în cazul neexecutării culpabile de către debitori a obligaţiei de întreţinere asumată printr-un contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere, respectiv rezoluţiunea sau rezilierea, însă chiar indicarea greşită a acesteia nu conduce la inadmisibilitatea acţiunii.

Prin acţiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 2789/866/2013 reclamanta a solicitat rezoluţiunea contractului, iar prin sentinţa civilă nr. 521/2014 rămasă definitivă acţiunea a fost respinsă.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că declaraţiile martorilor audiaţi sunt contradictorii cu cele arătate chiar de reclamantă în acţiune ( aceasta susţinând că pârâţii au prestat întreţinerea până în anul 2011), precum şi faptul că reclamanta nu a dovedit faptul că pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de întreţinere din cauze care să le fie imputabile ( martorii audiaţi la propunerea pârâţilor arătând că reclamanta refuză întreţinerea).

Şi în cauza de faţă reclamanta are o poziţie oscilantă.

Astfel, în cererea de chemare în judecată aceasta arată că până în anul 2011 pârâţii s-au achitat cât de cât de obligaţiile contractuale, mai veneau în gospodăria sa şi o ajutau cu treburile specifice unei gospodării de la ţară, în timp ce în răspunsul la interogatoriu aceasta arată că pârâţii nu au ajutat-o niciodată cu nimic. De asemenea, în acţiune arată că după încheierea contractului pârâţii au luat-o să locuiască cu ei la domiciliul lor din Paşcani pe toată perioada iernii ( inclusiv în iarna 2009-2010), iar în răspunsul la interogatoriu ( întrebarea 10) arată că nu a locuit întreaga iarnă la pârâţi, ci doar câteva zile pe săptămână, având grijă de nepoţii săi.

În privinţa obligaţiei pârâţilor de a presta întreţinerea, coroborând probele administrate în cauză, instanţa constată că reclamanta nu a făcut dovada faptului că aceştia nu s-ar fi achitat în mod corespunzător de obligaţia asumată.

Astfel, martorul VI a arătat că nu cunoaşte dacă din anul 2013 şi până în prezent pârâţii au dorit să presteze întreţinere dar au fost refuzaţi de reclamantă. În ultimii 4 ani el nu i-a văzut pe pârâţi la domiciliul reclamantei, dar este posibil să fi fost şi să nu-i fi văzut întrucât pleacă la serviciu zilnic în jurul orei 13. A precizat martorul că nu a asistat niciodată la discuţii între părţi şi tot ceea ce cunoaşte despre relaţia actuală dintre părţi ştie din relatările reclamantei care i s-a plâns că pârâţii nu-i prestează întreţinerea. A mai arătat că pe reclamantă nu o ajută nimeni în gospodărie în afară de el şi soţia lui, precizând că el a înţeles să o ajute pe reclamantă întrucât s-a mutat în acea zonă în urmă cu vreo 20 de ani şi la acel moment familia sa a fost ajutată de către reclamantă.

Martora VM a declarat că nu cunoaşte dacă pârâţii au dorit să presteze întreţinere reclamantei şi aceasta refuză, dar reclamanta i s-a plâns că pârâţii nu prestează întreţinerea. Martora a arătat că reclamanta se descurcă singură în gospodărie, dar consideră că ar avea nevoie de ajutor deoarece este bolnavă. Martora merge la reclamantă cam o dată la două zile şi o ajută de câte ori are nevoie. A mai relatat martora că în urmă cu aproximativ un an era la reclamantă care se simţea rău şi a sunat-o pe pârâtă solicitând să o ducă la medicul de familie, iar martora a auzit când pârâta a zis reclamantei să meargă cu autobuzul la medic. A precizat şi faptul că în ultimii patru ani reclamanta a fost internată în spital, dar nu cunoaşte dacă pârâţii au vizitat-o la spital.

Martorul EE a declarat faptul că este taximetrist şi în cursul anului trecut a transportat-o pe reclamantă la spital la solicitarea acesteia. Reclamanta i s-a plâns că nu se înţelege cu pârâta, iar martorul ştie că au existat probleme în legătură cu un garaj pe care ginerele reclamantei, VR îl are în curtea reclamantei. A precizat că nu cunoaşte dacă pârâţii au dorit să o ajute pe reclamantă şi au fost refuzaţi.

Martora GE a precizat că fiul său este într-o relaţie de concubinaj cu fiica pârâţilor, având şi un copil cu aceasta. Fiul său şi fiica pârâţilor i-au povestit despre actele încheiate între părţi. Fiul martorei şi nepoata reclamantei merg des la aceasta din urmă, însă reclamanta le refuză ajutorul. Aceştia merg la reclamantă şi o ajută în gospodărie de 3-4 ori pe săptămână, de fiecare dată reclamanta le cere să nu mai vină, dar aceştia continuă să meargă.

A mai precizat martora că din spusele pârâţilor, dar şi ale copiilor lor cunoaşte faptul că pârâţii merg mereu la reclamantă cu bani şi alimente, dar aceasta refuză să le primească.

Martora SL a declarat că este colegă de muncă cu pârâta, iar aceasta i-a povestit despre faptul că are neînţelegeri cu reclamanta şi nu mai poate comunica cu aceasta din cauza cumnatului său, VR. Anul trecut o persoană a venit la locul de muncă al pârâtei să o anunţe pe aceasta că reclamanta a fost dusă la spital, iar întrucât pârâta era de serviciu şi nu s-a putut duce, a trimis-o pe fiica ei la spital. Martora a fost de faţă când fiica pârâtei s-a întors de la spital şi i-a spus mamei că reclamanta a refuzat să o primească.

În cadrul litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr. 2789/866/2013 s-a stabilit cu putere de lucru judecat că până la acel moment reclamanta nu a făcut dovada faptului că pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale din cauze ce le sunt imputabile.

În speţă, reclamanta nu a demonstrat prin probele administrate că situaţia s-a schimbat de la momentul soluţionării litigiului anterior, litigiu în cadrul căruia s-a stabilit că aceasta a fost cea care a refuzat ajutorul pârâţilor, împiedicându-i astfel să îşi îndeplinească obligaţia asumată.

Reclamanta a arătat în cerere că pârâţii s-au achitat de obligaţii până la un anumit moment, iar în răspunsul la interogatoriu arată că aceştia nu au ajutat-o niciodată şi nici nu a locuit permanent pe timpul iernii în trecut la domiciliul acestora ( deşi în acţiune susţine altceva).

Prin probele administrate reclamanta nu a dovedit  că în mod culpabil pârâţii nu îşi îndeplinesc obligaţia asumată, ci din contră, ansamblul probator administrat relevă faptul că reclamanta este cea care refuză ajutorul pârâţilor. Faptul că unul dintre martori a asistat la un singur episod derulat între părţi în care pârâta a spus telefonic reclamantei să ia autobuzul pentru a merge la medicul de familie nu poate conduce la concluzia că pârâţii refuză să îşi îndeplinească obligaţiile asumate.

Conform art. 969 C.civ. de la 1864 ( aplicabil în cauză faţă de data încheierii contractului),  convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante şi se pot revoca numai prin consimţământul părţilor sau din cauze autorizate de lege.

Pentru a opera rezoluţiunea contractului este necesar ca reclamanta să facă dovada îndeplinirii cumulative a mai multor condiţii: să existe o neexecutare parţială (dar substanţială) sau totală a obligaţiilor pârâţilor, iar neexecutarea să se datoreze culpei acestora.

Faţă de considerentele expuse, instanţa constată că reclamanta nu a reuşit să facă dovada faptului că pârâţii în mod culpabil nu s-au achitat de obligaţiile asumate, astfel încât conduita acestora să fie de natură a atrage sancţionarea acestora prin rezoluţiunea contractului.

În consecinţă, instanţa apreciază că acţiunea formulată este neîntemeiată şi o va  respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâţi.

Respinge cererea formulată de reclamanta VF, în contradictoriu cu pârâţii VVM, şi CPF.

Cu drept de apel care se depune la Judecătoria Paşcani în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare