Nulitate titlu de proprietate, titlu emis pe numele unui singur moştenitor doar pentru o parte din terenul autorului, invocarea uzucapiunii - posesie echivocă.

Prin cererea înregistrată la data sub nr. X/866/2017 pe rolul Judecătoriei Paşcani, reclamanţii MA şi CN au chemat în judecată pe pârâţii C N. M şi Comisia judeţeană Iaşi, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 177882 emis la data de 20.02.1996 pe numele pârâtului CMM pentru suprafaţa de 703 mp teren intravilan, în T 15, parcelele 741 şi 742.

 În  motivarea cererii reclamanţii arată că în calitate de moştenitori ai defunctului CNN, decedat la data de 31.01.1975, li s-a reconstituit dreptul de proprietate alături şi de ceilalţi fraţi C N. M şi CNP pentru o suprafaţă totală de 1,98 ha conform HCJ nr. 53/9.08.1991, figurând în Anexa 3 la poziţia 10/30c, aşa cum rezultă din adeverinţa tip de reconstituire la legea 18/1991.

De asemenea, li s-a reconstituit dreptul de proprietate în procedura Legii 247/2005 şi pentru o suprafaţă totală de 2,38 ha teren.

Având în vedere faptul că nu li s-a eliberat titlul de proprietate, au fost de mai multe ori în audienţă la Comisia locală de fond funciar Paşcani pentru a urgenta emiterea titlului de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren, dar au constatat cu această ocazie că s-a emis deja un titlu de proprietate fratelui lor, C N. M pentru o suprafaţă de 703 mp intravilan Sodomeni, str. 13 Decembrie nr. 37, în T 15, parcelele 741 şi 742, respectiv titlul de proprietate nr. 177882/20.02.1996.

Având în vedere faptul că li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1,98 ha în procedura Legii 18/1991 şi 2,38 ha în procedura Legii 247/2005, în calitate de moştenitori ai defunctului CN, consideră că în mod nelegal s-a emis titlul de proprietate nr. 177882/20.02.1996 pe numele fratelui lor C N. M pentru suprafaţa de 703 mp, teren ce face parte din masa succesorală.

Faţă de aceste împrejurări, solicită admiterea cererii.

În drept au fost invocate dispoziţiile legii 18/1991, art. III legea 169/1997.

Pârâţilor li s-au comunicat cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate, iar la data de 11.08.2017 pârâtul C N. M a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei de interes a reclamantei în promovarea prezentului litigiu, raportat la dispoziţiile art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, coroborate cu dispoziţiile art. 32 alin. 1 lit. d Cod procedură civilă, reclamanta nejustificând un interes legitim, personal şi actual în promovarea prezentei acţiuni.

Arată pârâtul că reclamanta solicită nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 177882 din data de 20 februarie 1996, emis pe numele său pentru suprafaţa de 703 mp teren intravilan municipiul Paşcani, suburbia Sodomeni, situat în tarlaua 15, parcelele 741, 742, pe considerentul că i-ar fi fost reconstituit dreptul de proprietate acesteia alături şi de ceilalţi fraţi: C N. M şi CN.P pentru o suprafaţă totală de 1,98 ha, conform HCJ nr. 53/09 august 1991.

De asemenea, precizează reclamanta că această suprafaţă totală de teren i-ar fi fost reconstituită în baza HCJ nr. 53/09 august 1991, figurând în Anexa nr. 3 la poziţia nr. 10/30c, „aşa cum rezultă din adeverinţa tip de reconstituire la Legea nr. 18/1991".

Consideră că reclamanta nu a uzitat de procedura specială instituită de Legea nr. 18/1991, respectiv nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moştenitoare pentru suprafaţa de teren cu care defunctul autor comun CN figura în registrul agricol din perioada 1959-1962.

De altfel, conform dispoziţiilor legislaţiei funciare, sunt lovite de nulitatea absolută doar acele acte de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care nu erau îndreptăţite la astfel de reconstituiri sau constituiri.

Titlul de proprietate a fost eliberat în conformitate cu dispoziţiile legale în materie, pe baza analizei cererii depusă în conformitate cu HG nr. 890/2005 de pârât la Comisia municipală de fond funciar Paşcani.

In anul 1975 a decedat CN, sens în care s-a eliberat certificatul de moştenitor nr. 12 din data de 19 august 1975 întocmit în dosarul succesoral notarial nr. 92/1975, iar la data decesului masa succesorală se compunea dintr-un imobil casă de locuit situat în municipiul Paşcani, iar suprafaţa de teren aferentă a trecut în proprietatea statului, raportat la dispoziţiile Legii nr. 58/1974 şi ale Legii nr. 59/1974.

La data întocmirii certificatului de moştenitor, reclamanta, în calitate de fiică a defunctului CN, era minoră în vârstă de 16 ani, iar ceilalţi fraţi au renunţat la succesiune, conform declaraţiilor anexate în dosarul succesoral notarial.

De asemenea, la data întocmirii certificatului de moştenitor terenurile erau scoase din circuitul civil.

Ulterior decesului lui CN, pârâtul a fost cel care a rămas să locuiască în casa ce a aparţinut acestora, în anul 1978 căsătorindu-se, pentru ca în anul 1981 să procedeze la renovarea imobilului casă de locuit prin construcţia - la cele două camere cât avea casa bătrânească şi un hol - a încă două camere, efectuând finisajele la exteriorul casei, înlocuind acoperişul din carton şi internită cu tablă.

Reclamanta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, nu a locuit în casa bătrânească şi nici în casa pe care pârâtul a renovat-o împreună cu soţia sa, pârâtul fiind cel care a stăpânit în mod continuu, public, sub nume de proprietar întreaga suprafaţă de teren aferentă imobilului casă de locuit, deci nu doar cea de 703 mp pentru care s-a eliberat titlul de proprietate în condiţii de legalitate, ci şi suprafaţa grădină, rezultând un total de 1.900 mp.

Reclamanta - sora sa - a locuit în municipiul Paşcani şi nu a uzitat de nicio procedură în materie funciară.

Prin decizia nr. 72/26 februarie 1981, eliberată de Consiliul Popular Paşcani, s-au revocat deciziile nr. 26 şi nr. 27 din data de 28 februarie 1980 ale fostului Consiliu Popular Paşcani, prin care s-a trecut în proprietatea statului suprafaţa de 125 mp din municipiul Paşcani,  , din proprietatea MA si atribuire în folosinţă a suprafeţei de 100 mp pârâtului, pe toată durata existentei construcţiilor.

În atare condiţii, inclusiv pe cale de excepţie, înţelege să invoce posesia continuă, publică, sub nume de proprietar, neechivocă asupra suprafeţei de teren de 703 mp, care este menţionată în titlul de proprietate.

Întreaga suprafaţă de teren de 1.900 mp, care se compune din: 900 mp curţi şi 1.000 mp arabil grădină intravilan, a fost stăpânită doar de pârât şi nu a fost inclusă legal în niciun alt titlu de proprietate.

Uzucapiunea este întreruptă natural atunci când „(...) lucrul este declarat neprescriptibil în urma unei transformări legale a naturii sau destinaţiei sale", prin raportare la cele ale art. 1844 Cod civil, „nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care (...), printr-o declaraţie a legii (...), nu pot fi obiecte de proprietate privată, ci sunt scoase afară din comerţ".

Practic, după cum s-a arătat în doctrină, „prin scoaterea bunului din comerţ" are loc „exproprierea lui".

Ceea ce este cert în cauză rezidă în aceea că nici dispoziţiile art. 30 alin. 1 din Legea nr. 58/1974 şi nici dispoziţiile art. 44 alin. 1 din Legea nr. 59/1974 nu au realizat o asemenea expropriere, o trecere a terenurilor din sfera circuitului civil în aceea a domeniului statului („socialist" - fie public, fie privat).

Caracterul util apt de a conduce la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi pentru perioada 1974-1989 este dat inclusiv de deciziile înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care sunt unanime în a reţine contrariul (a se vedea în acest sens decizia nr. IV din 16 ianuarie 2006. pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile unite, în dosarul nr. 22/2005, Monitorul Oficial nr. 288 din 30 martie 2006 - decizie care a reţinut fără echivoc că în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea Legii nr. 58/1974 şi a Legii nr. 59/1974, prescripţia achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin intrarea în vigoare a acestor legi, astfel că, după abrogarea lor prin Decretul Lege nr. 1/1989 şi Decretul Lege nr. 9/1989, posesorii acelor terenuri pot solicita instanţelor de judecată să constate că au dobândit dreptul de proprietate privind terenurile respective).

Nu se poate vorbi de o suspendare a termenului uzucapiunii pentru prescripţiile achizitive în curs în perioada 1974-1989, teza îmbrăţişată şi de majoritatea jurisprudenţei fiind în sensul că aceste uzucapiuni au continuat să curgă şi în intervalul de timp în discuţie.

Excepţia uzucapiunii este o excepţie de fond, ce poate fi invocată în conformitate cu dispoziţiile art. 1842 Cod civil, care dispune că „prescripţia poate fi opusă în cursul unei instanţe până în momentul când curtea de apel va pronunţat definitiv a sa decizie, asupra căreia nu mai poate reveni, după lege, afară numai de cazul când cel în drept a o opune ar trebui să se prezume, după împrejurări, că a renunţat la dânsa", fapt care face incidenţă posibilitatea invocării uzucapiunii pe cale de excepţie până la momentul pronunţării soluţiei de instanţa de apel, indiferent de poziţia procesuală a posesorului uzucapant.

Fiind o apărare de fond, din perspectiva dreptului procesual civil, invocarea uzucapiunii pe cale de excepţie nici nu este supusă timbrării.

Din întreaga economie a Legii nr. 18/1991 republicată, cât şi din cea a reglementărilor ulterioare, rezultă că în materie se aplică o procedură specială de control judecătoresc al actelor administrative emise de comisiile de aplicare a Legii nr. 18/1991.

Titlul de proprietate, ca act final a fost eliberat de comisia judeţeană pe baza actelor premergătoare întocmite de comisiile locale de fond funciar. Conform art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, titlul de proprietate corespunde actelor provizorii de proprietate, respectând întocmai menţiunile din actele premergătoare, neexistând niciun motiv pentru anularea sau constatarea nulităţii absolute, reclamanta neurmând procedura specială prevăzută de Legea nr. 18/1991, astfel încât nu poate ataca în instanţă titlul de proprietate emis pârâtului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. 4 din Legea nr. 18/1991 stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, care se introducea şi se înregistra la primărie în termen de 45 zile de la data intrării în vigoare a legii, termen de decădere.

Conform art. 9 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, republicată, efectul juridic de ordin general al cererii de reconstituire legal făcută este cel de a investi autorităţile publice competente şi a le obliga să o rezolve în temeiul acesteia, natura juridică a termenului de sesizare fiind aceea de termen de decădere atât din punct de vedere substanţial (drept civil), cât şi din punct e vedere formal (drept procesual civil), fiind o sancţiune juridică ce constă în pierderea dreptului de a exercita anumite acte sau a valorifica anumite drepturi subiective în privinţa cărora, prin dispoziţii legale, s-a stabilit prin titular obligaţia de a le valorifica într-un anumit mod şi într-un anumit termen, iar acesta nu a îndeplinit obligaţia respectivă.

Titlul de proprietate a fost legal întocmit, cu respectarea dispoziţiilor în materie funciară, astfel încât nu există niciun motiv pentru a fi constatată nulitatea absolută a acestuia, reclamanta nejustificând acel interes legitim, conform dispoziţiilor art. III din Legea nr. 18/1991, modificat prin Legea nr. 247/2005, atâta timp cât nu şi-a valorificat nicio vocaţie de reconstituire a dreptului de proprietate, iar ca forţă juridică, titlul de proprietate odată intrat în circuitul civil, devine opozabil tuturor, inclusiv reclamantei.

La data de 28.08.2017 Comisia judeţeană Iaşi a depus întâmpinare prin care a solicitat introducerea în cauză a Comisiei locale Paşcani în temeiul art. 78 al. 2, art. 59, art. 22 al. 3 cod proc. civ. Arată pârâta că titlul de proprietate se emite pe numele persoanelor care au urmat procedura specială prevăzută de legea 18/1991, în sensul că au formulat cerere de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate potrivit art. 8 al. 3 şi le-a fost reconstituit/constituit dreptul de proprietate. Potrivit art. 35 din HG 131/1991 titlul de proprietate se emite în baza documentaţiei înaintate de către comisia locală de fond funciar.

Precizează că în cazul în care în urma administrării probatoriului se va constata că titlul contestat a fost emis cu nerespectarea prevederilor legale, va proceda în conformitate cu dispoziţiile art. 58 din legea 18/1991.

La termenul din 08.11.2017 instanţa a calificat solicitarea pârâtului CM din cuprinsul întâmpinării referitoare la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune ca fiind o cerere reconvenţională şi a pus acestuia în vedere să achita taxa de timbru aferentă.

Pârâtul a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilirea a taxei de timbru, cerere care a fost respinsă prin încheierea nr. 2977/23.11.2017, iar la data de 29.11.2017 a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru.

La data de 06.12.2017 reclamanţii au depus precizări în care arată că pentru suprafaţa de 1,98 ha teren li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin hotărârea nr. 53/1991, figurând în anexa nr. 3 la poziţia 10/30c, iar pentru suprafaţa de 2,38 ha teren a fost reconstituit dreptul de proprietate prin hotărârea nr. 2445/10.06.2008, fiind înscris în anexa 3 poziţia 58.

La data de 15.12.2017 pârâtul CM  a depus precizări în care arată că susţine reclamanta că s-a reconstituit dreptul de proprietate în beneficiul numiţilor CM, MA, CP şi CN în procedura Legii nr. 18/1991 pentru suprafaţa de 1,98 ha, conform HCJ nr. 53/1991, figurând în anexa nr. 3, poziţia nr. 10/30c şi că, de asemenea, în procedura Legii nr. 247/2005, a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 2,38 ha, fiind înscris la poziţia nr. 58, anexa nr. 3, conform HCJ nr. 2445/10 iunie 2008.

Din conţinutul cererii introductive de instanţă rezultă că reclamanta a solicitat nulitatea absolută a titlului de proprietate pentru suprafaţa de 703 mp intravilan tarlaua 15, parcelele 741 şi 742.

Din documentaţia care a stat la baza emiterii titlului de proprietate, precum şi la baza emiterii hotărârilor comisiei judeţene rezultă că cel care a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren de 4,88 ha - cererea nr. 16436/07 martie 1991 - este pârâtul.

De asemenea, din aceeaşi documentaţie rezultă că tatăl său, CN a avut calitatea de membru CAP, tot pârâtul fiind cel care a formulat cerere pentru eliberarea titlului de proprietate, inclusiv pentru suprafaţa de 1,30 ha situată pe raza comunei Stolniceni-Prăjescu, teren deţinut anterior cooperativizării de către acesta.

Este în eroare reclamanta când susţine că s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate pe numele şi a acesteia în baza celor două hotărâri ale comisiei judeţene, în contextul în care:

- pe de o parte, la data întocmirii certificatului de moştenitor, respectiv în luna august 1975, aceasta era minoră;

- pe de altă parte, prin decizia nr. 72/26 februarie 1981, eliberată de fostul Consiliu popular Paşcani s-au revocat deciziile nr. 26 şi 27 din data de 28 februarie 1980 prin care s-a trecut în proprietatea statului suprafaţa de 125 mp din municipiul Paşcani,  , din proprietatea MA si atribuirea în folosinţă a suprafeţei de 100 mp pârâtului pe toată durata existentei construcţiilor.

Pornind de la aceste aspecte, conform dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 18/1991, sunt şi rămân în proprietate privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodăreşti, precum si curtea si grădina din jurul acestora determinate potrivit art. 8 din Decretul Lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii.

Pornind de la toate aceste aspecte şi raportat şi la practica şi jurisprudenţa unanime în materia fondului funciar, se susţine ca întemeiată excepţia lipsei de interes pe care a invocat-o în întâmpinare şi, totodată, înţelege să invoce, raportat la momentul la care s-au depus aceste precizări, şi excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei, raportat la dispoziţiile art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, coroborate cu dispoziţiile art. 32 alin. 1 lit. b Cod procedură civilă.

La termenul din data de 21.02.2018 pârâtul prin apărător a precizat că excepţia lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active a înţeles să le invoce pentru ambii reclamanţi, ulterior depunând precizările şi în scris, acestea fiind comunicate părţilor.

Au fost solicitate relaţii de la Comisia judeţeană Iaşi şi s-a depus documentaţia care a stat la baza emiterii titlului contestat.

La termenul din 16.05.2018 instanţa a respins cererea formulată de pârâta Comisia judeţeană Iaşi privind introducerea în cauză a comisie locale Paşcani, a unit cu fondul excepţiile invocate de pârât, a încuviinţat reclamanţilor proba cu înscrisuri şi a pus în discuţia părţilor necesitatea efectuării unei expertize topografice. De asemenea, a încuviinţat pârâtului CM proba cu înscrisuri, interogatoriu, proba testimonială şi expertiza topografică.

În cauză a fost efectuat un raport de expertiză de către domnul expert Cristache Claudiu Viorel, la efectuarea expertizei participând ca expert consultant pentru pârât şi domnul Mangalagiu Ioan.

Au fost interogaţi reclamanţii şi au fost audiaţi martorii CD şi RV.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

La data de 20.02.1996 a fost emis titlul de proprietate nr. 177882 pe numele C N. M pentru suprafaţa totală de 703 mp teren intravilan.

Din documentaţia depusă la dosar rezultă că acest titlu a fost emis în baza anexei de validare nr. 3 poziţia 62 ( prin urmare, titularul a obţinut reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moştenitor al fostului proprietar şi nu în nume propriu, ca fost proprietar deposedat).

În anexa de validare nr. 3 la poziţia 10/30c ( f. 71) figurează înscris autorul CN ( tatăl reclamanţilor şi al pârâtului) cu moştenitorii CM, CA, CP, CN şi suprafaţa reconstituită de 1,98 ha teren, din care 0,19 ha teren intravilan. În fişa suprafeţelor este menţionată poziţia nr. 62 întrucât iniţial a fost emisă o adeverinţă tip – f. 134- în care se menţionează această poziţie.

Prin hotărârea nr. 2162/12.10.2011 a Comisie judeţene Iaşi s-a dispus rectificarea acestei anexe, în sensul înscrierii corecte a numelor moştenitorilor, respectiv CNM, MA, CNP, CNN.

Prin hotărârea nr. 2445/10.06.2008 a Comisiei judeţene Iaşi a fost validată propunerea comisiei locale Paşcani cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate numitului C N. M pentru suprafaţa de 2,38 ha teren şi înscrierea în anexa 3. S-a reţinut în această hotărâre că suprafaţa menţionată reprezintă diferenţa între suprafaţa pe care autorul CN a deţinut-o anterior colectivizării conform registrului agricol din anii 1959/1962 şi totalul suprafeţelor reconstituite anterior. Din documentaţia care a stat la baze emiterii acestei hotărâri rezultă că pentru o suprafaţă de 0,47 ha teren s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza legii 1/2000 sub formă de despăgubiri, moştenitorii fiind înscrişi în anexa nr. 39. În această anexă ( f. 138) figurează înscrişi CNM, CA, CP, CN în calitate de moştenitori ai autorului CNN ( de fapt C, dar probabil acesta a fost menţionat cu numele C având în vedere faptul că poziţiile anterioare din anexă cuprind acest nume).

Prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-a identificat suprafaţa de 703 mp teren înscrisă în titlul de proprietate, precizându-se că aceasta face parte din fosta proprietate a lui CN, respectiv din suprafaţa de 900 mp teren curţi construcţii cu care acesta a figurat în registrul agricol anterior colectivizării.

În registrul agricol din perioada 1959/1962 autorul CN figurează înscris cu suprafaţa totală de 4,83 ha teren, din care 900 mp curte, 1000 mp grădină şi o suprafaţă de 1,85 ha ( compusă din patru parcele ) situată pe raza comunei Mirosloveşti.

Prin urmare, se constată că pentru întreaga suprafaţă de 4,83 ha teren cu care autorul CN a figurat în registrul agricol anterior colectivizării a fost reconstituit dreptul de proprietate, pentru suprafaţa de 2,45 ( 1,98 ha şi, respectiv 0,47 ha) pe numele moştenitorilor CNM, MA CNP, CN, iar pentru suprafaţa de 2,38 ha doar pe numele moştenitorului CNM

Autorul CNN a decedat în anul 1975, iar din certificatul de moştenitor nr. 92/1975 rezultă că de pe urma acestuia a rămas o masă succesorală compusă dintr-o casă de locuit şi terenul aferent în condiţiile statutului cooperativei agricole de producţie şi a legilor nr. 58/1974, 59/1974. De asemenea, moştenitori au fost declaraţi CM şi CA, în calitate de copii, menţionându-se că ceilalţi copii, CP, CN şi CM au renunţat la succesiune.

Potrivit art. III al. 1 din legea 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000  pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991  şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare şi ale prezentei legi:

a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:

(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producţie sau la stat sau care nu au moştenit asemenea terenuri;

(ii) actele de reconstituire şi constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari, solicitate de către aceştia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991  pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000  şi a prezentei legi, precum şi actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;

(iii) actele de reconstituire şi constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscrişi în cooperativa agricolă de producţie, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;

(iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripţiuni şi inscriptiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum şi actele de înstrăinare efectuate în baza lor;

(v) actele de reconstituire şi constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depăşit limitele de suprafaţa stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 ;

(vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deţinut anterior în proprietate astfel de terenuri.

b) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, oraşelor sau municipiilor;

c) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităţilor, pe terenurile revendicate de foştii proprietari, cu excepţia celor atribuite conform art. 23 din lege;

d) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite ca izlaz comunal;

e) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condiţiile art. 20, în localităţile în care s-a aplicat cota de reducere prevăzută de lege;

f) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condiţiile art. 20 şi în cazul în care în localitatea respectiva nu s-a constituit dreptul de proprietate persoanelor îndreptăţite de lege;

g) transferurile de terenuri dintr-o localitate în alta, efectuate cu încălcarea condiţiilor prevăzute de lege, în scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului;

h) actele de vânzare-cumpărare privind construcţiile afectate unei utilizări  sociale sau culturale - case de locuit, creşe, grădiniţe, cantine, cămine culturale, sedii şi altele asemenea - ce au aparţinut cooperativelor agricole de producţie, cu încălcarea dispoziţiilor imperative prevăzute la ultimul alineat al art. 28 din lege.

Potrivit dispoziţiilor art. III al. 2 din Legea 169/1997 nulitatea absolută poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de alte persoane care justifică un interes legitim.

Prin urmare, reclamantul din prezenta cauză trebuie să justifice un interes legitim pentru a putea invoca nulitatea absolută a titlului de proprietate contestat.

În doctrină interesul a fost definit astfel :” interesul este motorul de toate zilele în acţiunile noastre obişnuite (…) este raportul care uneşte autorul actului cu scopul urmărit, deoarece consistă în avantajul pe care cineva crede că şi-l poate procura prin exercitarea unei activităţi care urmăreşte satisfacerea unei nevoi sau prin împiedicarea unei activităţi străine care i-ar putea cauza un prejudiciu”.

Cu alte cuvinte, interesul este reprezentat de folosul practic pe care îl poate dobândi reclamantul în urma admiterii acţiunii pe care a formulat-o.

În condiţiile în care reclamanţii au obţinut reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moştenitori ai autorului CN pentru suprafaţa de 1,98 ha teren ( în fizic, suprafaţa de 0,47 ha fiind reconstituită sub formă de despăgubiri), din care suprafaţa de 0,19 ha teren intravilan din care face parte si suprafaţa de 703 mp teren în litigiu, fiind înscrişi în anexa nr. 3, instanţa constată că aceştia îşi justifică interesul şi, implicit şi calitate procesuală activă în cauză, astfel că excepţiile invocate de pârâtul CM sunt neîntemeiate şi vor fi respinse.

Este adevărat faptul că reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere, iar din documentaţiile înaintate la dosar nu rezultă că reclamanţii ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul care a aparţinut tatălui lor, însă atâta timp cât anexa de validare în care aceştia sunt menţionaţi nu a fost modificată sau anulată, aceasta nu poate fi considerată decât ca fiind valabilă, iar reclamanţii sunt beneficiari ai reconstituirii dreptului de proprietate. Trebuie menţionat faptul că în cererea formulată ( f. 63) pârâtul  menţionează că suprafaţa de 4,88 ha aparţine moştenitorilor „ precum prevede legea”, arătând că sunt patru fraţi şi menţionând numele acestora.

În condiţiile în care pârâtul nu a intenţionat să formuleze această cerere şi în numele fraţilor săi, acesta avea posibilitatea de a se adresa instanţei şi de a solicita anularea parţială a anexei de validare, în sensul radierii din aceasta a fraţilor săi care nu au formulat cerere de reconstituire.

Or, aşa cum am menţionat, nu s-a făcut dovada faptului că această anexă ar fi fost modificată ( aceasta a fost doar rectificată cu privire la numele moştenitorilor) sau anulată, astfel că reclamanţii sunt,, alături de pârât, beneficiari ai reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1,98 ha teren, din care 0,19 ha teren intravilan.

În consecinţă, potrivit dispoziţiilor în vigoare în materia fondului funciar comisiile aveau obligaţia punerii în posesie şi emiterii titlului de proprietate pentru suprafaţa de 1,98 ha teren pe numele moştenitorilor menţionaţi în anexa nr. 3, respectiv respectiv CNM, MA, CNP, CNN.

Or, deşi a avut la bază anexa de validare nr. 3, Comisia judeţeană Iaşi a emis titlul de proprietate contestat doar pe numele moştenitorului C N. Mşi doar pentru suprafaţa de 703 mp, suprafaţă care, aşa după cum rezultă din raportul de expertiză face parte din suprafaţa de 1900 mp teren menţionat în registrul agricol anterior colectivizării pe numele autorului şi pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele celor patru fraţi.

În consecinţă, instanţa constată că titlul de proprietate contestat este nelegal emis, astfel că acţiunea reclamanţilor este întemeiată, urmând a fi admisă şi a se constata nulitatea absolută a titlului.

Trebuie precizat faptul că decizia nr. 72/1981 a fostului Consiliu Popular Paşcani nu prezintă relevanţă în cauză, aceasta referindu-se la nişte decizii de trecere în proprietate în proprietatea statului, respectiv atribuire către pârât a suprafeţei de 100 mp ca urmare a emiterii unei autorizaţii de înstrăinare a unui imobil de către MA  lui CM. Această decizie a dispus şi anularea autorizaţiei de înstrăinare întrucât  nu au fost perfectate actele de înstrăinare a imobilului în termenul de 6 luni prevăzut de legislaţia de la acea dată.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională prin care pârâtul C N. M solicită să se constate că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 703 mp pentru care i s-a emis şi titlul de proprietate contestat, instanţa reţine următoarele:

În cuprinsul întâmpinării pârâtul susţine că a stăpânit întreaga suprafaţă de 1900 mp teren compusă din 900 mp teren curţi şi 1000 mp teren arabil grădină care a aparţinut autorului său.

Conform art. 1837 Cod civil de la 1864:” prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea (…) sub condițiile determinate prin această lege”, iar potrivit art. 1846 alin.1 și art.1847 Cod civil :”orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii (…) ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar(…)”.

Din declaraţia martorului CD rezultă că după decesul părinţilor în casa părintească au locuit atât pârâtul CM, cât şi surorile sale A şi M, acestea părăsind casa părintească la căsătoria lor. Această susţinere se coroborează şi cu declaraţia martorului RV care a precizat că în casa părintească a rămas să locuiască pârâtul, ceilalţi copii părăsind-o când s-au căsătorit.

În registrul parcelelor, la codul posesorului 17, posesor C N. M sunt înscrise următoarele suprafeţe:

-suprafaţa de 357 mp teren construcţii curte în parcela 741-posesie membru cooperator;

-suprafaţa de 59 mp teren construcţii în parcela 741/1-posesie membru cooperator;

-suprafaţa de 267 mp teren livezi în parcela 742-lot în folosinţă;

-suprafaţa de 1440 mp teren arabil în parcela 743-lot în folosinţă.

Prin urmare, pentru suprafeţele deţinute ca lot în folosinţă, pârâtul a avut doar calitatea de detentor precar. ( în posesia sa ca membru cooperator fiind doar suprafeţele de 357 mp şi 59 mp). Or, această mențiune indică faptul că terenul era proprietate cooperatistă, ca formă a proprietății de stat-proprietate publică, singura  formă de proprietate a domeniului public de la acea dată. În consecință, nu putea opera în privința acestei suprafețe de teren o intervertire a detenției în posesie deoarece proprietatea publică este imprescriptibilă, iar manifestarea de voință în sensul uzurpării dreptului de proprietate și comportamentul de posesor nu pot schimba natura dreptului de proprietate publică și caracterul ei imprescriptibil.

Între stat –proprietar al domeniului public- și pârât exista așadar un raport de detenție precară, care vicia posesia, aceasta neputând fi utilă.

Această mențiune din registrul posesorilor este suficientă pentru a aprecia că posesia nu a fost utilă în toată perioada existenței cooperativelor agricole de producție, această mențiune determinând nașterea unei prezumții simple în acest sens, fiind în sarcina pârâtului să dovedească contrar, respectiv că anterior acestei mențiuni terenul nu fusese proprietate cooperatistă.

Suprafeţele de 357 mp şi 59 mp sunt cele aferente casei de locuit care a aparţinut tatălui pârâtului şi pe care acesta a moştenit-o alături de sora sa, MA potrivit menţiunilor din certificatul de moştenitor.

De asemenea, aceste suprafeţe sunt incluse în suprafaţa totală de 1900 mp teren intravilan cu care tatăl a figurat în registrul agricol anterior colectivizării şi pentru care cei patru fraţi, inclusiv pârâtul, au obţinut reconstituirea dreptului de proprietate.

Prin urmare, chiar dacă pârâtul CM a posedat suprafaţa de 703 mp teren, posesia acestuia este una echivocă, neputându-se stabili fără putinţă de tăgadă dacă posesia sa este una sub nume de proprietar sau a posedat în calitate de moştenitor al autorului său.

Nici măcar pentru suprafaţa de 416 mp ( 357 + 59) care figurează în registrul posesorilor ca fiind în posesia membrului cooperator posesia sa nu este una neechivocă în condiţiile în care această suprafaţă este cea aferentă casei de locuit, atât casa, cât şi terenul aferent fiind moştenite de pârât alături de sora sa, MA potrivit menţiunilor din certificatul de moştenitor.

De la momentul în care s-a emis anexa de validare nr. 3 în care apare înscrisă suprafaţa totală de 1900 mp teren intravilan ( care include suprafaţa de703 mp teren în litigiu) şi în care beneficiari ai reconstituirii sunt menţionaţi moştenitorii CNM, MA, CNP, CNN, posesia pârâtului este, de asemenea, una echivocă, presupunându-se în mod rezonabil faptul că deţine terenul în considerarea calităţii sale de moştenitor al autorului căruia i-a aparţinut terenul anterior colectivizării.

În consecinţă, faţă de ansamblul probator administrat şi considerentele expuse, instanţa constată că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 703 mp teren prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, astfel că cererea formulată de pârâtul CM este neîntemeiată şi va fi respinsă.

În baza dispoziţiilor art. 453 cod proc. civ. pârâta Comisia judeţeană Iaşi va fi obligată să plătească reclamanţilor suma de 1555 lei reprezentând cheltuieli de judecată ( onorariu de expert şi onorariu de avocat), instanţa reţinând faptul că aceasta se află în culpă ( persoanele fizice nu sunt în culpă pentru modul în care comisia a înţeles să îşi îndeplinească atribuţiile stabilite prin lege întocmind în mod eronat titlul de proprietate).

Astfel, conform dispoziţiilor art. 36 din HG 890/2005, comisia judeţeană de fond funciar emite titlul de proprietate pe baza documentaţiilor înaintate de comisiile locale care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie şi schiţele terenurilor, documentaţii care se trimit în două exemplare, unul fiind reţinut şi depozitat la oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară.

Atât în concepţia  Legii 18/1991, cât şi a  regulamentelor adoptate în aplicarea acesteia, HG 131/1991 şi HG 890/2005, din întreaga lor economie rezultă obligaţia de coordonare şi control a comisiilor judeţene asupra activităţii comisiilor comunale ( a se vedea în mod special art. 7, lit. a) şi b) din HG 131/1991, art. 6 din HG 890/2005), ceea ce face comisia judeţeană responsabilă nu numai pentru ineficienţa sau lipsa exercitării propriilor atribuţii, ci şi pentru ineficienţa sau lipsa atribuţiilor comisiilor comunale alături de care este ţinută să răspundă. De aceea, a determina dacă comisia judeţeană are sau nu culpă nu înseamnă doar a stabili dacă şi-a îndeplinit propriile sarcini, ci şi pe cele de coordonare sau de control asupra comisiei locale.

Este adevărat că legea prevede obligaţii partajate  pentru comisia locală,  respectiv  pentru comisia judeţeană, pe principiul subsidiarităţii, însă caracterul repartizării ierarhice a acestor atribuţii transpare din întreaga economie a acestor legi  şi face ca nimic din activitatea comisiilor locale să nu fie străin sau indiferent - sub aspectul calităţii, termenelor de execuţie, etc,  comisiei judeţene. Or, dacă comisia judeţeană solicită a i se recunoaşte lipsa culpei, nu explică în ce constă exercitarea atribuţiilor sale de îndrumare şi control, în conţinutul prevăzut de art. 7 lit. a şi b din H.G. 131/1991 şi art. 12 alin 2  din Legea 18/1991.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Respinge ca neîntemeiate excepţiile lipsei de interes şi a calităţii procesuale active a reclamanţilor invocate de pârâtul CNM.

Admite acţiunea formulată de reclamanţii MA, şi CN  în contradictoriu cu pârâţii CNM,  , Comisia judeţeană de fond funciar Iaşi.

Constată nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 177882/20.02.1996 emis pe numele CNM

Respinge ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâtul CNM

Omologhează raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de expertul Cristache Claudiu Viorel.

Obligă pe pârâta Comisia judeţeană Iaşi să plătească reclamanţilor suma de 1555 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel care se depune la Judecătoria Paşcani în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare