Rezoluţiune contract. În condiţiile în care pârâta nu a verificat informaţiile furnizate de către compania aeriană cu privire la suplimentarea numărului de locuri şi nici nu a comunicat reclamantului faptul că avionul urma să decoleze la ora 13:10, împrej

Hotărâre 5157 din 03.09.2018


Dosar nr. 9710/299/2018, SENTINŢA CIVILĂ  NR. 5157, ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.09.2018

Rezoluţiune contract. În condiţiile în care pârâta nu a verificat informaţiile furnizate de către compania aeriană cu privire la suplimentarea numărului de locuri şi nici nu a comunicat reclamantului faptul că avionul urma să decoleze la ora 13:10, împrejurare cunoscută încă din data de 13.12.2016, instanţa apreciază că aceasta se face vinovată de încălcarea prevederilor contractuale, nefiind vorba de culpa companiei aeriene conform art. 4.3 din contract. În acest sens, instanţa reţine că, în măsura în care reclamantul ar fi fost încunoştinţat din timp cu privire la ora reală a decolării, modificarea orei de zbor de la 13:10 la 18:30, care s-a efectuat, într-adevăr, independent de voinţa societăţii pârâte, ar fi determinat aplicabilitatea prevederilor invocate de către aceasta.

Obligația neexecutată corespunzător reprezintă o prevedere esențiala a contractului, susţinerile în sens contrar ale pârâtei neputând fi avute în vedere. Astfel, deşi aceasta a susţinut că obiectivele care nu au putut fi vizitate în prima zi urmau a fi vizitate a doua zi a sejurului, nu a făcut nicio dovadă în acest sens, deşi, potrivit art. 249 C.pr.civ., sarcina probei cu privire la apărările formulate îi aparţine.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de xx.xx.2018, sub nr. xx/299/2018, reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezoluţiunea contractului de comercializare a pachetelor de servicii turistice nr. C/2016 şi obligarea pârâtei la plata sumei de 1.380 euro (echivalentul a 6.430 lei), ce reprezintă contravaloarea pachetului de servicii turistice Israel – Iordania pentru perioada 03.05.2017 – 09.05.2017, precum şi la plata dobânzii legale calculate de la data de 03.05.2017 şi până la achitarea integrală a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a menţionat că, între părţi, a fost încheiat contractul cadru de comercializare a pachetelor de servicii turistice nr. C/2016 pentru traseul Israel – Iordania, în perioada 03.05.2017 – 09.05.2017, sens în care a achitat în integralitate suma de 1.380 euro, echivalentul a 6.430 lei.

Pe data de 28.04.2017, ora 15:58, cu doar 5 zile înainte de plecarea programată, dintre care 2 zile nelucrătoare (30 aprilie şi 1 mai), reclamantul a primit un e-mail prin care a fost informat cu privire la datele de zbor, denumirea hotelurilor şi datele despre persoana de contract care trebuia să înmâneze la aeroport documentele de călătorie. Astfel, reclamantul a observat că a fost schimbată ora de decolare de la 10:45, aşa cum era menţionată în programul anexat contractului, la 18:35, ceea ce, implicit, conducea la diminuarea substanţială a serviciilor turistice incluse, respectiv excluderea din programul primei zile a următoarelor obiective: Coasta Mării Mediterane, tur de oraş Haifa, grădinile suspendate Bahai şi Biseria Stella Maris (Grota Proorocului Ilie Tezaviteamul).

Reclamantul a menţionat că, în aceeaşi zi, a răspuns la e-mailul primit şi i-a comunicat pârâtei că nu este de acord cu aceste modificări, fiind contactat telefonic pentru a fi informat că nu i se pot furniza informaţii suplimentare, întrucât persoana autorizată să se ocupe de această excursie este plecată din ţară. Ulterior, pe data de 02.05.2017, a formulat o cerere către Agenţie pentru soluţionarea acestei situaţii pe cale amiabilă, care a rămas fără răspuns.

Reclamantul a susţinut că pârâta nu a respectat prevederile art. 4.2 din contract, aceasta având obligaţia să informeze turistul cu cel puţin 15 zile înainte de data începerii călătoriei cu privire la modificarea prevederilor esenţiale ale contractului, cum ar fi serviciile incluse în pachet. Or, prin modificarea orei de decolare de la 10:45 la 18:35, au fost eliminate complet serviciile turistice incluse în prima zi, ceea ce echivalează cu reducerea sejurului cu o zi. Mai mult, în cazurile prevăzute la art. 4.7 lit. a, b şi c, informarea se va face în timp util pentru a permite turistului să decidă începerea călătoriei, lucru pe care pârâta nu l-a respectat.

În continuare, reclamantul a arătat că pârâta l-a informat pe data de 02.05.2017, ora 18:36, faptul că orarul de zbor se poate modifica, compania aeriană având acest drept, iar, ca urmare a acestui lucru, programul primei zile s-a modificat. Acesta a menţionat că respectiva cursă aeriană nu a fost anulată, ea figurând în orarul de zbor al companiei de transport aerian, nefiind aplicabile dispoziţiile Regulamentului nr. 261/2004 implementat prin H.G. nr. 1912/2006.

Mai mult decât atât, la data de 29.04.2017, ora 14:30, reclamantul a reuşit să facă o rezervare pentru 4 persoane, arătând că avionul companiei cu care trebuia să plece a decolat în data de 3 mai conform orarului de zbor, după cum rezultă şi din adresa nr. 29/10.01.2018 a Serviciului Relaţii Externe şi Comunicare a Companiei Naţionale Bucureşti în care se precizează că avionul a decolat la ora 11:03, în loc de 10:55.

Reclamantul a precizat că, fiind de bună-credinţă şi încercând soluţionarea pe cale amiabilă a problemei create, a solicitat fie plecarea într-o altă dată (07.05.2017) în aceleaşi condiţii, fie, conform art. 4.2, art. 5.5 lit. a coroborat cu art. 5.7 lit. c din contract, rezilierea acestuia cu plata imediată şi integrală a sumelor achitate, fără alte penalităţi. Cu toate acestea, nu a primit nici un răspuns la solicitarea efectuată, motiv pentru care nu s-a prezentat la aeroport pentru plecarea în excursia din data de 03.05.2017, la ora decalată 18:35.

Reclamantul a menţionat că, la data de 13.05.2017, conform art. 1015 C.pr.civ., a transmis pârâtei o notificare prin scrisoare recomandată cu conţinut declarat prin care i-a pus în vedere să-i restituie suma de 1.380 euro, în termen de 15 zile, însă nu a primit nici un răspuns. A mai arătat că, la data de 22.06.2017, a introdus o cerere pentru emiterea unei ordonanţe de plată, însă aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată, motivat de faptul că trebuiau administrate probe suplimentare.

Concomitent cu demersurile efectuate în faţa instanţelor judecătoreşti pentru recuperarea sumelor achitate de către Agenţie, reclamantul a înaintat o sesizare către Ministerul Turismului, iar, în urma controlului desfăşurat, operatorul economic a fost sancţionat în conformitate cu prevederile art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 107/1999, sens în care a fost încheiat procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 0095/15.02.2018.

Reclamantul a invocat prevederile art. I şi art. III pct. 3.1 din contract, susţinând că şi-a îndeplinit în integralitate obligaţiile contractuale prin achitarea pachetului de servicii turistice pe traseul Israel Iordania, pentru perioada 03.05.2017 – 09.05.2017, însă pârâta nu a îndeplinit obligaţiile corelative în sensul de a asigura în integralitate serviciile turistice achitate.

Astfel, reclamantul a arătat că, în raport de prevederile art. 1516, art. 1549 şi art. 1554 C.civ., se impune rezoluţiunea contractului şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, având dreptul, conform art. V pct. 5.5 lit. a coroborat cu art. 5.7 lit. c din contract, să solicite desfiinţarea acestuia, întrucât, prin modificarea orei de decolare de la 10:45 la 18:35, a fost modificat substanţial una din prevederile esenţiale ale contractului, şi anume au fost eliminate complet serviciile turistice incluse în prima zi. Reclamantul a susţinut că responsabilitatea pentru schimbarea orei de zbor aparţine în totalitate pârâtei, şi nu companiei aeriene, în condiţiile în care cursa iniţială a decolat exact aşa cum era prevăzut în program. Or, agenţia nici nu a informat turiştii despre aceste schimbări cu 15 zile înainte de plecare, aşa cum prevede art. 4.2 din contract, ci doar cu câteva zile înainte de plecare.

De asemenea, reclamantul a precizat că, din răspunsul primit de la Ministerul Turismului, rezultă că Agenţia susţine că nu a putut rezerva biletele pentru zborul de la ora 10:45 în data de 03.05.2017 conform contractului pentru că grupul de turişti era prea mare, motiv pentru care aceasta a fost sancţionată contravenţional.

Reclamantul a invocat prevederile art. 20 alin. 1 din O.G. nr. 30/1999 şi art. 1350 C.civ., menţionând că pârâta se află în culă exclusivă cu privire la obligaţiile contractuale neexecutate, drept pentru care se impune rezoluţiunea contractului cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară prin restituirea preţului încasat.

În privinţa dobânzii legale, a precizat că aceasta este calculată începând cu data de 03.05.2017, ce reprezintă data la care ar fi trebuit să aibă loc plecarea în circuitul Israel Iordania în condiţiile prevăzute în contract şi program şi până la achitarea integrală a debitului principal.

În drept, au fost invocate prevederile art. 194 C.pr.civ., art. 1270, art. 1350, art. 1516, art. 1530, art. 1549, art. 1554 C.civ., O.G. nr. 107/1999.

În susţinerea cererii, reclamantul a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată, conform chitanţelor de plată depuse la dosar (filele 2 şi 57).

La data de 27.04.2018, prin serviciul registratură, reclamantul a depus precizările solicitate, la care a ataşat,  în copie, extras ONRC (filele 59-73).

La data de 25.05.2018, prin serviciul registratură, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată şi neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că, la data de 06.12.2016, a fost încheiat contractul cadru de comercializare a pachetelor de servicii turistice nr. D, prin care reclamantul a achiziţionat un pachet de servicii turistice, respectiv un sejur turistic compus din cazare pentru 6 nopţi, cameră dublă, în regim demipensiune la hoteluri de 3-4*, în perioada 03.05.2017 – 09.05.2017, în Israel şi Iordania, cu transport, taxe de aeroport, intrări la obiective şi taxe de viză şi frontieră incluse, pentru care a fost achitat preţul de 1.380 euro.

Pârâta a arătat că, încă din data de 13.12.2016, a efectuat demersuri în vederea punerii la dispoziţia reclamantului a pachetului de servicii achiziţionat, sens în care a solicitat, printre altele, companiei aeriene partenere suplimentarea numărului de locuri rezervate pentru ruta Bucureşti – Tel Aviv din perioada mai 2017, astfel: 5 locuri pentru data de 02.05.2017 şi 5 locuri pentru data de 03.05.2017, printre acestea fiind şi biletele pentru reclamant. Pârâta a arătat că solicitarea sa a fost confirmată de reprezentantul companiei aeriene prin e-mail anexat, în cuprinsul căruia se precizează că ora de plecare era 10:55 şi cea de aterizare 13:30. Aşadar, de îndată ce a fost semnat contractul, pârâta a achiziţionat pentru reclamant şi soţia sa biletele necesare deplasării în Israel, conform prevederilor contractuale.

Ulterior, cu doar câteva zile înainte de plecarea reclamantului în sejur, compania aeriană El Al a comunicat faptul că nu poate asigura transportul întregului grup B, program cu plecare la ora 10:5, astfel că acesta se va efectua cu zborul de la ora 13:00, însă, fără explicaţii, compania aeriană a decalat zborul la ora 18:30, împrejurări dovedite prin răspunsul oferit reclamantului de Ministerul Turismului. Astfel, deşi reclamantul a fost încunoştinţat cu privire la modificarea orei de plecare de îndată, modificările fiind independente de voinţa pârâtei, acesta a refuzat să se prezinte la îmbarcare, renunţând la sejur.

În continuare, pârâta a susţinut că cererea de rezoluţiune a contractului este nefondată, întrucât este vorba de un contract cu executare succesivă, care poate fi desfiinţat doar prin reziliere. În acest sens, a susţinut că pachetul de servicii turistice reprezintă cauza contractului, reclamantul având în vedere achiziţionarea acestuia, iar pârâta vânzarea acestuia, cu efecte diferite în dreptul fiecărei părţi (turistul va beneficia de servicii, iar agenţia va încasa preţul). Or, modalitatea de executare a obligaţiei prin care se realizează cauza contractului, respectiv prestarea serviciilor turistice este succesivă, motiv pentru care contractul este unul cu executare succesivă. De asemenea, prevederile O.G. nr. 107/1999 şi cele ale Directivei nr. 2015/2302 a Parlamentului European şi a Consiliului privind pachetele de servicii de călătorie asociată prevăd în mod expres că sancţiunea aplicabilă este rezilierea.

În continuare, pârâta a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile egale pentru a se dispune desfiinţarea contractului. Astfel, pârâta a arătat că prevederile contractuale care prezintă importanţă în prezentul dosar, respectiv ora de plecare a zborului către destinaţie, au suferit două modificări, iniţial de la 10:55 la 13:00 şi, ulterior, de la 13:00 la 18:35. Aceste modificări nu au fost contestate de niciuna dintre părţi, fiind confirmare chiar şi de către Ministerul Turismului ca urmare a verificărilor efectuate.

Pârâta a menţionat că modificarea orei de decolare de la 10:55 la 13:00 nu a fost rezultat culpei societăţii sale, deoarece, iniţial, compania aeriană a confirmat disponibilitatea pentru întregul grup de turişti B, inclusiv pentru suplimentările făcute în data de 13.12.2016 care au privi şi rezervările făcute pentru reclamant. Faptul că grupul de turişti B nu a mai fost îmbarcat în zborul de la ora 10:55 se datorează neglijenţei companiei aeriene care a confirmat rezervarea locurilor în avion pentru întregul grup, deşi nu mai aveau suficiente locuri disponibile. În atare condiţii, a fost obligată să accepte îmbarcarea în zborul programat iniţial pentru ora 13:00.

Aşadar, pârâta a făcut demersurile necesare rezervării biletului de avion pentru reclamant pentru zborul de la ora 10:55, confirmate de compania El Al încă din 13.12.2016, culpa pentru neîmbarcarea reclamantului la aceasta ora aparţinând în mod exclusiv companiei aeriene.

Pârâta a mai arătat că decalarea zborului de la ora 13:00 la ora 18:35 se datorează în mod exclusiv companiei aeriene El Al, independent de voinţa societăţii sale, împrejurări confirmate de Ministerul Turismului. Or, în raport de precizările făcute, pârâta a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a se dispune rezoluţiunea contractului.

Astfel, în raport de prevederile art. 1551 alin. 1 C.civ., sunt necesare a fi îndeplinite două condiţii esenţiale: să existe o neexecutare din partea sa, iar neexecutarea să nu fie de mică însemnată. Or, niciuna dintre aceste condiţii nu este îndeplinită.

Pârâta a menţionat că modificările intervenite cu privire la ora decolării au fost independente de voinţa societăţii, iar prima modificare s-a datorat numărului insuficient de locuri pentru grupul B, deşi în data de 13.12.2016, compania aeriană El Al a conformat disponibilitatea pentru întregul grup, inclusiv pentru suplimentările făcute, care îl priveau pe reclamant, soţia acestuia şi alţi turişti. În acest sens, pârâta a menţionat că, din înscrisurile anexate, rezultă că la data de 13.12.2016, ora 12:24, angajata sa a transmis companiei El Al un e-mail în care solicită suplimentarea rezervărilor cu 5 locuri pentru plecarea către Israel din data de 02.05.2017 şi 5 locuri pentru plecarea din data de 03.05.2017. În aceeaşi zi, la ora 17:39, a primit un e-mail de la compania aeriană prin care i se aducea la cunoştinţă că cele două grupuri sunt de 50 locuri, pentru perioada 03-08 mai, respectiv 45 de locuri pentru perioada 03-09 mai. De asemenea, compania a confirmat suplimentarea rezervărilor cu alte 5 locuri, zbor care a primit numărul YIKZA7, iar, conform itinerariului, atât cele două grupuri rezervate, cât şi suplimentarea de 5 locuri făcută în data de 13.12.2016, aveau ora de decolare 10:55 şi ora de aterizare 13:30. Prin urmare, pârâta a considerat că şi-a îndeplinit obligaţia asumată contractual de a rezerva pentru reclamant zborul din data de 03.05.2017, ora 10:55, modificarea acestuia pentru ora 13:00 fiind, în mod exclusiv, voinţa şi, totodată, culpa companiei aeriene El Al. De asemenea, nici faptul că decolarea de la ora 13:00 a fost ulterior decalată la ora 18:30 nu se datorează culpei sale, fiind, din nou, voinţa şi culpa exclusivă a companiei de transport aerian, lucru confirmat şi de Ministerul Turismului care, în mod expres, reţine că zborul a fost decalat de compania aeriană independent de voinţa agenţiei de turism B, situaţie în care devin incidente prevederile art. 4.3 din contract.

Prin urmare, pârâta a susţinut că nu a existat o neexecutare culpabilă din partea societăţii, modificarea orei de decolare de la 10:55 la 13:00 şi, ulterior, 16:35, fiind determinată de compania aeriană El Al, care răspunde pentru un eventual prejudiciu adus turistului, conform legii.

În continuare, pârâta a menţionat că, în situaţia în care se va considera că este culpa societăţii sale, neexecutarea nu îndeplineşte condiţia proporţionalităţii faţă de solicitarea de rezoluţiune, fiind de mică însemnătate. Astfel, consecinţa neexecutării în cauză, respectiv a nerespectării orei iniţiale de decolare (10:55), ar fi cauzat o modificare a programului de vizitare a obiectivelor în sensul că reclamantul nu mai putea vizita în prima zi 4 obiective. Însă, contrar susţinerilor reclamantului, aceste obiective urmau a fi vizitate a doua zi a sejurului. Prin urmare, modificarea orei zborului nu îi cauza nici un prejudiciu reclamantului, deoarece obiectivele nevizitate în prima zi urmau a fi recuperate în ziua următoare. Mai mult decât atât, chiar şi în situaţia în care nu ar mai fi fost recuperate aceste vizite, neexecutarea era de mică însemnătate raportat la întregul program al sejurului care cuprinde vizitarea a zeci de obiective, majoritatea mult mai atractive decât cele programate pentru prima zi, care era considerată zi de adaptare.

Pe cale de consecinţă, privarea reclamantului de beneficiile promise în a doua parte din prima zi (jumătate de zi) din programul turistic nu este şi nici nu poate fi de natură a atrage rezoluţiunea contractului, întrucât neexecutarea este de mică însemnătate ci, cel mult, reducerea prestaţiilor.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1551 C.civ., art. 453 C.pr.civ., dispoziţiile O.G. nr. 107/1999, dispoziţiile Directivei nr. 2015/2302.

În susţinerea întâmpinării, pârâta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: contract-cadru de comercializare a pachetelor de servicii turistice nr. C/2016 (filele 87-91), adresa din 26.02.2018 (fila 92), corespondenţă e-mail (filele 93-100).

La data de 29.06.2018, prin serviciul registratură, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor pârâtei.

Instanţa a încuviinţat, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul pârâtei, iar, pentru pârâtă, proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Între pârâtă, în calitate de Agenţie, şi reclamant, în calitate de turist, a fost încheiat contractul-cadru de comercializare a pachetelor de servicii turistice nr. C/2016 (filele 9-13), având ca obiect vânzarea unui pachet de servicii turistice Israel – Iordania, în perioada 03.05.2017 – 09.05.2017 (6 nopţi), pentru un preţ total de 1.380 euro. Instanţa constată că pachetul turistic include bilet de avion dus-întors clasa Economy, transfer aeroport – hotel – aeroport, cazare hotel 3-4* în regim demipensiune, taxe de aeroport, intrări la obiective şi taxă de viză şi frontieră.

Astfel cum rezultă din Anexa la contract (filele 12-13), reclamantul trebuia să se prezinte în ziua plecării la Aeroportul Otopeni la ora 07:45 pentru zborul Bucureşti – Tel Aviv cu compania El Al, decolarea urmând a avea loc la ora 10:45 cu sosire la ora 13:20 pe aeroportul Ben Gurion – Tel Aviv. De asemenea, potrivit Anexei, programul pentru prima zi urma să vizeze următoarele obiective turistice: coasta Mării Mediterane pe urmele Sf. Petru până la Cezareea, locul unde Corneliu a fost botezat şi de unde Sf. Pavel a plecat la Roma; oraşul Haifa, grădinile suspendate Bahai şi Biserica Stella Marris (grota prorocului Ilie Tezviteanul).

Conform art. 3.1, preţul contractului este de 1.380 euro şi se compune din costul serviciilor turistice efective, comisionul Agenţiei şi TVA, urmând ca la încheierea contractului să fie perceput un avans de 30% (414 euro), iar restul de 70% (966 euro) fiind scadent la data de 12.04.2017.

Astfel, în derularea raporturilor contractuale, pârâta a emis factura fiscală nr. 30019659/06.12.2016 (fila 14) în valoare de 1.901,42 lei, reprezentând contravaloarea avansului de 30% conform contractului, respectiv factura nr. 30021346/06.04.2017 (fila 16) în valoare de 4.474,90 lei reprezentând contravaloarea restului de preţ.

Instanţa reţine că reclamantul şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de achitare a preţului în termenele prevăzute în contract, astfel cum rezultă din chitanţele nr. 40021954/06.12.2016 (fila 15) şi nr. 40023409/06.04.2017 (fila 17).

În conformitate cu prevederile art. 1270 C.civ., convenţiile legal încheiate au putere de lege între părţile contractante, acestea dobândind drepturi şi obligaţii pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credinţă, conform art. 1170 C.civ., în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora.

Instanţa constată că pârâta şi-a asumat o obligaţie determinată, de rezultat (vânzarea pachetului de servicii turistice prevăzute în Anexa la contract), calificare relevantă şi sub aspect probatoriu, întrucât, în cazul obligaţiilor de rezultat sarcina probei se împarte între creditor şi debitor, în sensul că după ce primul probează existenţa obligaţiei, revine celui de-al doilea sarcina de a dovedi executarea acesteia, neatingerea rezultatului prevăzut făcând să se presupună că debitorul nu a fost suficient de diligent, că s-a aflat în culpă şi că este răspunzător de urmările neîndeplinirii obligaţiei. 

Conform art. 1516 C.civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei. Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa şi fără a pierde dreptul la daune interese, dacă i se cuvin: 1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligaţiei; 2. să obţină, dacă obligaţia este contractuală, rezoluţiunea sau rezilierea contractului, ori, după caz, reducerea propriei obligaţii corelative; 3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.

Totodată, se reţine că, potrivit art. 1549 alin. 1 C.civ., dacă nu cere executarea silită a obligaţiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezoluţiunea, sau după caz, rezilierea contractului, precum şi la daune-interese dacă i se cuvin.

De asemenea, potrivit art. 1554 C.civ., contractul desfiinţat prin rezoluţiunea se consideră că nu a fost niciodată încheiat, iar dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare parte este ţinută, în acest caz, să restituie celeilalte păţi prestaţiile primite. Astfel, rezoluţiunea reprezintă acea sancţiune care intervine în cazul neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic cu executare uno ictu (cum este şi cazul contractului încheiat de părţi), sancţiune constând în desfiinţarea retroactivă a contractului.

Instanţa nu poate reţine susţinerile pârâtei în sensul că sancţiunea care intervine pentru neexecutarea obligaţiilor din contractul-cadru de comercializare a pachetelor de servicii turistice nr. C/2016 este rezilierea, întrucât ar fi vorba de un contract cu executare succesivă.

În raport de modul de executare, actele juridice civile pot fi clasificate în acte juridice cu executare dintr-o dată (uno ictu), şi anume acelea a căror executare presupune o singură prestaţie din partea debitorului, respectiv acte juridice cu executare succesivă, şi anume acelea a căror executare presupune mai multe prestaţii eşalonate în timp.

Astfel, având în vedere natura şi obiectul contractului încheiat între părţi – vânzarea unui pachet de servicii turistice în schimbul unei preţ global, instanţa apreciază că actul juridic ce face obiectul cauzei este unul cu executare uno ictu, şi nu cu executare succesivă, cum, în mod neîntemeiat, a susţinut pârâta. În acest sens, instanţa reţine că părţile nu s-au obligat la executarea unor prestaţii eşalonate în timp, ci la executarea unei singure prestaţii (vânzarea pachetului şi plata preţului) neavând relevanţă că reclamantul trebuia să beneficieze de un pachet de servicii turistice aferente unei perioade de 6 nopţi.

De asemenea, deşi O.G. nr. 107/1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice se referă la noţiunea de „reziliere a contractului”, instanţa apreciază că terminologia folosită de legiuitor este inexactă, împrejurare care nu este, însă, de natură a conduce la concluzia că actul juridic analizat este unul cu executare succesivă, contractul fiind, în raport de obiectul şi natura sa, unul cu executare dintr-o dată. Pe de altă parte, instanţa apreciază că, în cazul de faţă, în condiţiile în care serviciile turistice nu au fost efectiv prestate de către pârâtă, calificarea sancţiunii aplicabile contractului (rezoluţiune sau reziliere) nu are nicio consecinţă practică, efectele urmând a fi aceleaşi, respectiv desfiinţarea contractului.

În speţă, instanţa reţine că, din probele administrate în cauză, nu rezultă că pârâta şi-ar fi îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul anterior menţionat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanţa reţine că, la data de 28.04.2017, reclamantul a fost informat cu privire la detaliile plecării din data de 03.05.2017, orarul de zbor fiind următorul: OTP – TLV: 18:35 – 21:10 (fila 18). Ulterior, la data de 02.05.2017, reclamantului i-a fost adus la cunoştinţă faptul că în contract s-a prevăzut că orarul de zbor se poate modifica, întrucât compania aeriană are acest drept, iar, ca urmare a acestui fapt, programul primei zile s-a modificat, urmând ca în restul zilele acesta să se desfăşoare normal (fila 21).

Instanţa reţine că, în urma sesizării adresate de către reclamant Ministerului Turismului, societatea pârâtă a fost sancţionată, în conformitate cu prevederile art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 107/1999, sens în care a fost întocmit procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 0095/15.02.2018. Astfel, urmare a verificării efectuate, a documentelor prezentate şi a notei de relaţii date, a rezultat că agenţia de turism nu a putut rezerva bilete pentru zborul de la ora 10:45 în data de 03.05.2017  conform contractului, pentru că grupul de turişti era prea mare, motiv pentru care s-a optat pentru cursa următoare cu decolare la ora 13, zbor ce a fost decalat de compania aeriană la ora 18:30, independent de voinţa agenţiei de turism B. Prin urmare, a fost reţinut faptul că operatorul economic nu a respectat termenele prevăzute în contract (adresă din 26.02.2018 – fila 34).

Potrivit art. 4.2 din contract, în cazul modificării uneia dintre prevederile esenţiale ale contractului, cum ar fi preţul pachetului turistic, serviciile incluse în pachet, datele de călătorie, modificarea unităţii de cazare, Agenţia are obligaţia de a informa turistul cu cel puţin 15 zile înainte de data începerii călătoriei/prestării serviciilor.

Or, pârâta a procedat la informarea reclamantului cu privire la modificarea programului primei zile, cu mai puţin de 15 zile înainte de data începerii călătoriei, cu nerespectarea prevederilor art. 4.2 din contract.

Instanţa nu poate reţine susţinerile acesteia în sensul că nu se face vinovată de modificarea orei de zbor, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 4.3 invocate prin întâmpinare.

Conform art. 4.3, în cazul achiziţionării unui pachet de servicii turistice având în componenţă şi asigurarea transportului pe cale aeriană, transportatorul aerian, fără a cere acordul agenţiei de turism care derulează programul turistic, are dreptul de a modifica orele de zbor. Prin urmare, Agenţia nu este răspunzătoare pentru decolarea/aterizarea avioanelor la o altă oră decât cea înscrisă în programul turistic, compania aeriană fiind obligată să asiste turiştii conform Regulamentului nr. 261/2004 implementat prin H.G. nr. 1912/2006.

Astfel, deşi pârâta a susţinut că, la data de 13.12.2016, ora 12:24, angajatul său a transmis companiei aeriene El Al un e-mail în care solicită suplimentarea rezervărilor cu 5 locuri pentru plecarea către Israel din data de 02.05.2017 şi 5 locuri pentru plecarea din data de 03.05.2017, iar compania a confirmat suplimentarea rezervărilor cu alte 5 locuri, din corespondenţa purtată între aceştia (filele 93-94) rezultă că suplimentarea a fost efectuată doar pentru cursa aeriană aferentă sejurului din perioada 03-08 mai, şi nu şi pentru cursa aeriană aferentă sejurului din perioada 03-09 mai.

De asemenea, instanţa constată că reprezentantul companiei aeriene i-a comunicat pârâtei faptul că „vezi că pe 03 mai ai 2 grupuri: 50 locuri 03-08 mai şi 45 locuri 03-09 mai; te rog verifică dacă se materializează ambele grupuri!”, însă angajatul acesteia din urmă nu a verificat suplimentarea efectuată de către compania aeriană şi nu a revenit cu un răspuns către acesta.

Mai mult decât atât, instanţa constată că, aşa cum rezultă din aceeaşi corespondenţă depusă la dosar, cursa din data de 03.05.2017, ora 10:55, era aferentă sejurului din perioada 03 – 08.05.2017, în timp ce cursa din data de 03.05.2017, ora 13:10 era aferentă sejurului din perioada 03 – 09.05.2017, respectiv cel achiziţionat de către reclamant. Prin urmare, în condiţiile în care pârâta nu a verificat informaţiile furnizate de către compania aeriană cu privire la suplimentarea numărului de locuri şi nici nu a comunicat reclamantului faptul că avionul urma să decoleze la ora 13:10, împrejurare cunoscută încă din data de 13.12.2016, instanţa apreciază că aceasta se face vinovată de încălcarea prevederilor contractuale, nefiind vorba de culpa companiei aeriene conform art. 4.3 din contract. În acest sens, instanţa reţine că, în măsura în care reclamantul ar fi fost încunoştinţat din timp cu privire la ora reală a decolării, modificarea orei de zbor de la 13:10 la 18:30, care s-a efectuat, într-adevăr, independent de voinţa societăţii pârâte, ar fi determinat aplicabilitatea prevederilor invocate de către aceasta.

De asemenea, aşa cum a fost reţinut anterior, societatea pârâtă a fost sancţionată contravenţional ca urmare a verificărilor efectuate de către Ministerul Turismului cu privire la modalitatea de respectare a prevederilor contractului încheiat între părţi, aceasta neînţelegând să depună procesul-verbal nr. 0095/15.02.2018, deşi i-a fost solicitat în mod expres de către instanţă (rezoluţia din data de 02.07.2018 – fila 110). Or, în condiţiile în care aceasta nu a făcut dovada contestării procesului-verbal de contravenţie, instanţa apreciază că, implicit, a recunoscut situaţia de fapt reţinută prin actul sancţionator.

Pe de alta parte, instanţa apreciază că obligația neexecutată corespunzător reprezintă o prevedere esențiala a contractului, astfel cum este stipulat şi la art. 4.2 din contract, susţinerile în sens contrar ale pârâtei neputând fi avute în vedere. Astfel, deşi aceasta a susţinut că obiectivele care nu au putut fi vizitate în prima zi urmau a fi vizitate a doua zi a sejurului, nu a făcut nicio dovadă în acest sens, deşi, potrivit art. 249 C.pr.civ., sarcina probei cu privire la apărările formulate îi aparţine.

De asemenea, chiar şi dacă s-ar fi făcut această dovada, instanţa apreciază că reclamantul are dreptul de a solicita rezoluţiunea contractului în conformitate cu prevederile art. 5.10, în condiţiile în care, prin nerespectarea obligaţiilor contractuale, acesta ar fi fost lipsit de o jumătate din prima zi de sejur.

Având în vedere că pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor contractuale şi nici nu a făcut dovada vreunei cauze exoneratoare de răspundere, instanţa apreciază că sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune rezoluţiunea contractului încheiat între părţi, pârâta fiind pusă în întârziere conform art. 1522 C.civ. anterior introducerii cererii de chemare în judecată prin notificarea din 12.05.2017 (filele 28-29), comunicată la data de 16.05.2017 (confirmare de primire - fila 31).

De asemenea, ca urmare a desfiinţării contractului prin dispunerea rezoluţiunii, în conformitate cu prevederile art. 1554 C.civ., instanţa apreciază justificată solicitarea reclamantului de restituire a sumei achitate în baza contractului, deoarece plata efectuată nu mai are temei legal, reprezentând o plată nedatorată în prezent.

În ceea ce priveşte plata dobânzii legale, în conformitate cu prevederile art. 1530 C.civ., creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei. Astfel, daunele-interese pe care instanţa le poate acorda unui creditor în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de neexecutarea prestaţiei debitorului sunt daune-interese moratorii şi daune-interese compensatorii.

Potrivit art. 1535 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până la momentul plăţii, în cuantumul convenit de către părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

Având în vedere că pârâta a fost pusă în întârziere cu privire la obligaţia de restituire a preţului achitat la data de 16.05.2017 (fila 31), reclamantul este îndreptăţit la plata dobânzii legale începând cu această dată, şi nu începând cu data de 03.05.2017, pârâta nefiind de drept în întârziere cu privire la obligaţia de restituire a sumei de 1.380 euro.

Pe cale de consecinţă, în raport de considerentele anterior expuse, instanţa va admite în parte cererea, va dispune rezoluţiunea contractului-cadru de comercializare a pachetelor de servicii turistice nr. C/2016, va obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 1.380 euro (echivalentul în lei la cursul BNR la data plăţii), achitată cu titlu de preţ contract, respectiv va obliga pârâta la plata către reclamant a dobânzii legale aferente sumei de 1.380 euro (echivalentul în lei la cursul BNR la data plăţii), calculate de la data de 16.05.2017 până la data plăţii efective a debitului.

În ceea ce priveşte plata cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că, potrivit art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Aşa cum rezultă din art. 451 C.pr.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbru judiciar, onorarii avocaţi sau experţi, sume cuvenite martorilor pentru deplasare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

Astfel, fiind în culpă procesuală, pârâta urmează a fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 1.643,26 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă pretenţiilor admise în cuantum de 453,26 lei (chitanţe – filele 2 şi 57) şi onorariu avocat de 1.190 lei (chitanţa nr. 1103/09.03.2018 – fila 50).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte cererea formulată de reclamantul A, cu domiciliul în ….

Dispune rezoluţiunea contractului-cadru de comercializare a pachetelor de servicii turistice nr. C/2016.

Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 1.380 euro (echivalentul în lei la cursul BNR la data plăţii), achitată cu titlu de preţ contract.

Obligă pârâta la plata către reclamant a dobânzii legale aferente sumei de 1.380 euro (echivalentul în lei la cursul BNR la data plăţii), calculate de la data de 16.05.2017 până la data plăţii efective a debitului.

Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.643,26 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03.09.2018.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta