Plângere contravenţională. Competenţa teritorială stabilită în funcţie de acţiunea ce constituie elementul material al laturii obiective a faptei contravenţională. Distincţia dintre acţiune de completare a declaraţiei şi acţiunea de depunere. Locul depune

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București în data de xx.xx.2018, sub nr. xx/299/2018, petenta A a chemat în judecată intimata B, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de sancționare contravențională seria X nr. C din data de 17.04.2018, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, petenta a arătat că prin procesul-verbal contestat, primit în data de 20.04.2018, a fost sancționată contravențional cu avertisment pentru că, în calitate de fost judecător al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la eliberarea din funcție prin pensionare, nu a completat în declarația de avere înregistrată în data de 19.01.2018, la capitolul VII Venituri ale declarantului și ale membrilor săi de familie, realizate în ultimul an fiscal, la rubrica Venituri din salarii, pct. 1.2 Soț/soție, cuantumul veniturilor realizate de soț, făcând trimitere la alte înscrisuri, fapt semnalat de către Consiliul Superior al Magistraturii prin adresa nr. 20/1802/15.03.2018.

Sub aspectul legalității procesului-verbal, petenta invocat, în esență, o serie de motive care conduc la anularea sa. Astfel, a arătat că procesul-verbal nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv data săvârșirii faptei și descrierea corespunzătoare a acesteia, iar locul săvârșirii contravenției – sediul CSM - a fost în mod greșit indicat, declarația sa de avere fiind depusă la sediul Înaltei Curți de Casației și Justiție în 19.01.2018 și înregistrată în registrul al acesteia special sub nr. 1/2018. A mai subliniat faptul că nu au fost respectate dispozițiile art. 19 din același act normativ deoarece procesul-verbal a fost încheiat în lipsa contravenientei și a unui martor, agentul constatator mărginindu-se la a menționa că s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a identifica un martor care să confirme situația.  De asemenea, a învederat faptul că nu s-a făcut dovada competenței persoanei din cadrul intimatei de a constata contravenții și a dispune sancțiuni.

În privința temeiniciei, petenta a arătat că procesului-verbal este netemeinic întrucât pretinsei fapte reținute cu titlu de contravenție îi lipsește unul din elementele esențiale, respectiv vinovăția. În acest sens, a precizat că prin adresa CSM invocată de către intimată s-au înaintat către X declarații de avere ale unor magistrați, fără însă a se semnala încălcarea de către aceștia a dispozițiilor Legii nr. 176/2010. De asemenea, a menționat că declarația sa de avere respectă prevederile legale în materie și Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 329 din 07.04.2015, fiind expres indicat faptul că veniturile soțului sunt confidențiale, potrivit contractului de muncă, și anexat, în plic, documentul care atestă respectivele venituri, astfel că intimata avea posibilitatea verificării imediate a lor.

Totodată, a învederat că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, însă în ipoteza în care contravenientul formulează o plângere împotriva acestuia, implicit este contestată chiar prezumția de care beneficiază, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii adevărului și vinovăției contravenientului.

În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 192 și art. 194 C.pr.civ., cele ale O.G. nr. 2/2001, precum și cele ale Legii nr. 176/2010.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxa de timbru de 20 lei, potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, achitată conform chitanțelor de la filele 1 și 2.

În dovedirea cererii, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, anexând în acest sens la dosar, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, înscrisurile de la filele 11-50.

În data de 14.06.2018, intimata B a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată (filele 59-66), prin intermediul căreia a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că petenta, în calitate de fost judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, avea obligația de a depune declarație de avere și declarație de interese, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 176/2010, însă aceasta nu a declarat cuantumul veniturilor din salarii realizate de către soțul său, făcând referire la alte înscrisuri, fapt ce rezultă din adresa nr. 20/1802/15.03.2018, transmisă de către Consiliul Superior al Magistraturii. În acest sens, a precizat că petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 50 lei prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr. C/2018.

Totodată, a învederat că descrierea faptei reținute în sarcina intimatei este una corespunzătoare, cuprinzând atât indicarea articolelor de lege încălcate, cât și individualizarea declarației de avere, a capitolului/secțiunii și rubricii care trebuiau completate conform normelor legale. Referitor la lipsa semnăturii contravenientei și a martorului, precum și lipsa obiecțiunilor din cuprinsul procesului-verbal, a menționat că acestea sunt justificate de modalitatea concretă de încheiere a procesului-verbal, la sediul  unității, unde se aflau numai agenți constatatori care, prin interdicția expresă a legii, nu pot avea calitatea de martori asistenți, petenta având posibilitatea de a formula obiecțiunile sale direct în fața instanței de judecată, în cadrul plângerii contravenționale. Cu privire la lipsa datei comiterii faptei, intimata a arătat că petenta avea obligația de a depune declarația de avere și cea de interese în 30 de zile de la data încetării activității, expirarea termenului reprezentând momentul consumării faptei omisive, instantanee, și, implicit, momentul săvârșirii acesteia. În legătură cu dovada calității agentului constatator de a constata contravenții, a subliniat că inspectorii de integritate aplică sancțiunile și iau măsurile prevăzute de lege în competența acestora, având calitate de agenți constatatori, calitatea agentului fiind menționată încă din debutul procesului-verbal.

Sub aspectul temeiniciei, intimata a precizat că în pofida hotărârii CSM, modelul de completare a declarațiilor de avere este prevăzut în mod expres de Legea nr. 176/2010, act juridic emis de către o autoritate publică învestită cu competențe normative, după o anumită procedură, și care cuprinde norme general obligatorii a căror aplicare poate fi adusă la îndeplinire și prin forța coercitivă a statului. În același sens, a afirmat că normele speciale sau clauzele privind asigurarea confidențialității veniturilor soțului petentei nu înlătură obligația acesteia de a menționa în cuprinsul declarației sale de avere cuantumul acestora, declararea tuturor datelor având drept scop realizarea unei evaluări a datelor și informațiilor care privesc dobândirea averii de către persoanele care dețin funcții sau demnități publice. De asemenea, a subliniat că pe baza declarațiilor completate și a documentelor anexate, din care rezultă existența unei eventuale clauze de confidențialitate, inspectorii de integritate se pronunță, pentru fiecare caz în parte, cu privire la anonimizarea informațiilor privind veniturile realizate.

În drept, intimata a invocat dispozițiile Legii nr. 176/2010, precum și cele ale O.G. nr. 2/2001.

În dovedirea susținerilor din întâmpinare, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, anexând în acest sens la dosar, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, înscrisurile de la filele 67-78.

În data de 10.07.2018, petenta a formulat răspuns la întâmpinare (filele 83-91), prin intermediul căruia a reiterat și detaliat susținerile din cererea introductivă.

În dovedirea susținerilor sale, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, anexând în acest sens, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, înscrisurile de la filele 92-100.

La termenul de judecată din data de 07.09.2018, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale, prin raportare la art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 și locul săvârșirii contravenției.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu excepția invocată din oficiu, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal seria X nr. C din data de 17.04.2018, petenta A a fost sancționată contravențional cu avertisment, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 1 alin. (1) pct. 7, art. 3 alin. (2) și alin. (3) și art. 29 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, respectiv art. 7 din O.G. nr. 2/2001, și sancționate conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 176/2010. În cuprinsul procesului-verbal s-a reținut că petenta, fost judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, nu a completat în declarația de avere înregistrată în 19.01.2018 la cap. VII - Venituri ale declarantului și ale membrilor săi de familie, realizate în ultimul an fiscal, la rubrica Venituri din salarii, pct. 1.2 Soț/Soție, cuantumul veniturilor realizate de soț, făcând trimitere la alte înscrisuri, fapt semnalat de către Consiliul Superior al Magistraturii prin adresa nr. 20/1802/15.03.2018.

Potrivit art. 248 alin. (1) C.pr.civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Excepţia necompetenţei teritoriale este o excepţie de procedură întrucât prin intermediul acesteia se invocă neregularităţi procedurale, respectiv încălcarea normelor referitoare la aptitudinea unei instanţe de a judeca un anumit litigiu, şi dilatorie deoarece admiterea acesteia duce la întârzierea judecării cauzei pe fond prin declinare în favoarea instanţei competente. În aceste condiţii, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, invocată din oficiu.

În baza art. 32 din Legea nr. 176/2010, raportat la art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost săvârșită fapta.

Conform art. 126 C.pr.civ., părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă. Din coroborarea acestui articol (interpretat per a contrario) cu art. 129 alin. (2) pct. 3 C.pr.civ. rezultă că, în pricinile care nu se referă la bunuri, precum şi în procesele privitoare la drepturi de care părţile nu pot să dispună, competenţa teritorială aparţine unei anumite instanţe, fără posibilitatea pentru părţi de a stabili o altă instanţă, deci, competenţa teritorială are un caracter absolut.

În aceste condiţii, instanța apreciază că în ceea ce priveşte soluţionarea plângerilor contravenţionale, competenţa teritorială este una exclusivă şi aparţine, prin derogare de la art. 32 din O.G. nr. 2/2001, judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârșită fapta, părțile fiind ținute de această competență. Prin locul săvârşirii faptei se înţelege locul unde ar fi trebuit îndeplinită obligaţia pozitivă instituită de lege.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, nedepunerea declaraţiilor de avere şi a declaraţiilor de interese în termenele prevăzute de prezenta lege, precum şi nedeclararea, în declaraţia întocmită potrivit anexei nr. 1, a cuantumului veniturilor realizate, sau declararea acestora cu trimitere la alte înscrisuri, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 50 lei la 2.000 lei. Agenţia poate declanşa din oficiu procedura de evaluare.

Conform art. 5 alin. (2) lit. e din Legea nr. 176/2010, declaraţiile de avere şi declaraţiile de interese se depun de către membrii Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorii, procurorii, asistenţii judiciari şi magistraţii-asistenţi la persoana desemnată de secretarul general al Consiliului Superior al Magistraturii. Alin. (3) al aceluiaşi text de lege statuează că în exercitarea atribuţiilor prevăzute de prezenta lege, persoanele desemnate potrivit prevederilor alin. (2) sunt subordonate direct conducătorului instituţiei respective, care răspunde pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii acestora. Totodată, potrivit art. 6 alin. (1) lit. f, persoanele responsabile cu implementarea prevederilor referitoare la declaraţiile de avere şi declaraţiile de interese au drept atribuţie trimiterea către B, în vederea îndeplinirii atribuţiilor de evaluare, copii certificate ale declaraţiilor de avere şi ale declaraţiilor de interese depuse şi câte o copie certificată a registrelor speciale prevăzute la lit. d), în termen de cel mult 10 zile de la primirea acestora.

În contextul normelor amintite, din analiza actelor depuse la dosar (fila 73), instanţa reţine că declaraţia de avere şi declaraţia de interese ale petentei au fost înaintate către intimată, în copie, chiar de către Secretarul general al Consiliului Superior al Magistraturii.

Săvârșirea contravenției imputate în speță, presupune, conform art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 176/2010, necompletarea în mod corespunzător a declarațiilor de avere și de interese, prin declararea veniturilor realizate cu tirimitere la alte înscrisuri. În realitate însă, fapta dobândește caracter contravențional nu din momentul completării declarației înseși, ci din momentul depunerii ei, în mod direct sau mediat, astfel completată, la organul competent spre a o primi și trimite spre B.

Față de motivele mai sus expuse, având în vedere faptul că declarațiile de avere în cazul judecătorilor trebuie depuse la persoana desemnată de către secretarul general al Consiliului Superior al Magistraturii, instituție care are îndatorirea de a centraliza și trimite respectivele declarații către intimată, instanța reține că în cauză intervine o competență teritorială de ordine publică în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, în circumscripția căreia se află sediul Consiliului Superior al Magistraturii, acesta fiind și locul menționat în cuprinsul actului de constatare și sancționare contravențională.

În același sens, instanța subliniază că sediul Agenției Naționale de Integritate, care constituie loc al constatării contravenției și al întocmirii procesului-verbal contestat, ori sediul Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost depusă în mod efectiv declarația de avere, în scopul eficientizării procesului de transmitere către Consiliul Superior al Magistraturii, ca organ centralizator, nu prezintă relevanță pentru determinarea locului săvârșirii faptei, obligația pozitivă de a comunica o declarație completată conform normelor legale putându-se îndeplini strict în locul în care aceasta ar trebui transmisă.

Pe cale de consecință, conform art. 132 alin. (3) C.pr.civ., instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată din oficiu, și va declina competența de soluționare a prezentei plângeri contravenționale în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, înaintând acesteia dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată din oficiu.

Declină competența de soluționare a plângerii contravenţionale formulate de petenta A, identificată prin CNP …., cu domiciliul în ….., în contradictoriu cu intimata B, având CUI …., cu sediul în …, cu privire la procesul-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională seria X nr. C din 17.04.2018, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Fără cale de atac.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței astăzi, XX.XX.2018.

Domenii speta

Spete similare