Aprecierea oportunităţii măsurii preventive în raport de stadiul procesului penal şi de circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunii

Prin încheierea nr. 427din 27.12.2018 pronunţată în camera de consiliu de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Videle în dosarul nr. 4575335/2018 în baza art. 224, art. 223 alin. (2) din Cod procedură penală raportat la art. 202 alin. (1) şi (3) Cod procedură penală, a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor:  S.M. N. zis „Carlos”, şi G.M. F.  zis ,,Bec” cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, faptă prev. şi ped. de art. 234 alin. (1) lit. d) raportat la art. 233 din C. Pen cu aplicarea art. 77 lit. a) din Codul Penal, pe o durată de 30 de zile, de la data de 27.12.2018 şi până la data de 25.01.2019, inclusiv.

S-a dispus emiterea de urgenţă a mandatului de arestare preventivă pentru  inculpaţi.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Videle, asupra propunerii de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria, a reţinut că prin propunerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27.12.2018 înregistrată sub nr. 4575/335/2018, Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle a solicitat să se dispună arestarea preventivă a inculpaţilor ,cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, faptă prev. şi ped. de art. 234 alin. (1) lit. d) raportat la art. 233 din C. Pen cu aplicarea art. 77 lit. a) din Codul Penal, pe o durată de 30 de zile, de la data de 27.12.2018 şi până la data de 25.01.2019, inclusiv.

În fapt, s-a reţinut, în esenţă, că în data de 24.12.2018, în jurul orei 21:00, inculpaţii S.M. N. zis „Carlos”, G. M. F.  zis ,,Bec” şi B. E. F. se deplasau cu autoturismul marca BMW condus de martorul A. T.pe DJ 504, pe raza satului Lada, com. Tătărăştii de Jos, jud. Teleorman, moment în care G. M. F. a observat persoana vătămată P. M. care se deplasa pe jos. La solicitarea inculpatului G.M. F., numitul A. T.a oprit autoturismul şi din acesta au coborât cei trei inculpaţi. La vederea acestora, persoana vătămată a fugit dar, fiind ajunsă din urmă şi lovită cu pumnul în zona capului de inculpatul B. E. F. a căzut la pământ, moment în care ceilalţi doi inculpaţi, au continuat să o lovească cu pumnii şi picioarele. În timp ce P.M era căzut, inculpatul S. M. N. i-a luat acestuia telefonul mobil marca Sony Xperia din buzunarul hainei, însă la solicitarea repetată a inculpatului B. E. F., l-a lăsat la faţa locului, lângă persoana vătămată. Ulterior, telefonul  a fost luat de către inculpatul G. M. F. care, după ce s-au urcat în autoturismul cu care se deplasau, depărtându-se de locul faptei, le-a arătat celorlalţi telefonul persoanei vătămate. La solicitarea celorlalţi ocupanţi ai maşinii, A. T.a întors autoturismul pentru a restitui telefonul persoanei vătămate, însă aceasta nu a mai fost găsită, ascunzându-se în şanţ. În urma loviturilor primite, persoana vătămată a suferit leziuni ce necesită pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale

Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa de fond a constatat, în raport de actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute cumulativ de art. 223 alin. (2) raportat la art. 202 alin. (1) și (3) C.proc.pen., pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpaţilor, au fost respectate condiţiile procedurale pentru a se cere arestarea preventivă a inculpaţilor şi că nu există nicio cauză de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale sau de exercitare a acţiunii penale şi că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care sunt cercetaţi, acestea prezintă formal elementele unor infracţiuni, iar pentru aceste infracţiuni legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa de fond a constatat că în cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că faptul că inculpaţii faţă de care s-a formulat propunere de arestare au agresat persoana vătămată, iar apoi i-au sustras telefonul mobil. De altfel, inculpaţii nu neagă agresiunile fizice pe care le-au aplicat persoanei vătămate dar contestă faptul că nu au avut intenţia de a sustrage telefonul mobil, ori chiar din declaraţia inculpatului S. M. reiese că a luat telefonul mobil care căzuse din mână persoanei vătămate ca urmare a loviturilor primite şi numai la intervenţia inculpatului B. a lăsat telefonul pe jos.

De asemenea, nici alegaţia inculpatului G. M.-F. că a luat telefonul deoarece nu a cunoscut cui îi aparţine nu este verosimilă, chiar din declaraţia acestuia reieşind că a observat când coinculpatul S.M. N.i-a luat persoanei vătămate telefonul din mână şi că se certa cu privire la restituirea telefonului cu B. E. F..

Mai mult decât atât, judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat în acelaşi sens cu instanţa supremă şi anume că chiar dacă rezoluţia privind furtul nu fusese luată anterior actelor violente, se va putea reţine infracţiunea de tâlhărie şi atunci când făptuitorul decide să deposedeze victima profitând de violenţa pe care a exercitat-o asupra ei (Î.C.C.J., Secţia penală, decizia 6310/2005).

Judecătorul de drepturi şi libertăţi, la aprecierea măsurii preventive adecvate în cauză, a apreciat că lăsarea inculpaţilor în libertate ar putea încuraja şi alte persoane să comită fapte asemănătoare, situaţie ce ar duce la apariţia unui sentiment de insecuritate şi chiar la scăderea încrederii publicului în eficienţa actului de justiţie şi promptitudinea reacţiei organelor judiciare.

În aceste condiţii a apreciat că măsura arestării preventive a inculpaţilor este proporţională cu gravitatea acuzaţiei şi necesară pentru realizarea scopului urmărit şi ar asigura buna desfăşurare a procesului penal, prin împiedicarea sustragerii acestora de la urmărirea penală, dar şi prevenirea săvârşirii altor infracţiuni.

Legat de circumstanţele reale ale presupuselor fapte pentru care sunt cercetaţi inculpaţii S.M. N.şi G. M. F., judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa de fond a reţinut că fapta se presupune că a fost săvârşită noaptea, după ora 21:00, existând o înţelegere prealabilă între inculpaţi de a-l agresa pe P. M. în timpul agresiunii i-au sustras telefonul mobil. Ca urmare a actelor de violenţă, persoana vătămată a necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale.

Prin modalitatea concretă de săvârşire, fapta reţinută în sarcina inculpaţilor prezintă în sine un pericol social ridicat.

Totodată, în stabilirea pericolului social al săvârşirii faptelor a fost avută în vedere şi natura infracţiunii reţinute în sarcină inculpaţilor. Astfel, infracţiunea de tălhărie calificată prev. de art.  alin 234 alin. (1) lit. d) rap. la art. 233 C. pen. este îndreptată împotriva valorilor sociale ce protejează atât patrimoniul cât şi integritatea corporală a unei persoane. Din această perspectivă, infracţiunea de tâlhărie calificată este o infracţiune ce denotă o gravitate deosebită, reprezentând una dintre cele mai grave infracţiuni date în competenţa judecătoriei, iar cel ce săvârşeşte o asemenea faptă prezintă întotdeauna pericol social.

Urmările produse prin săvârşirea faptei sunt de natură să justifice un pericol foarte ridicat pentru ordinea publică a inculpaţilor Astfel, prin presupusa săvârşire a faptei, persoanei vătămate i-a fost cauzat atât un prejudiciu material şi i-a fost afectată şi integritatea corporală.

A reţinut instanţa de fond, în ceea ce priveşte circumstanţele personale ale inculpaţilor, judecătorul constată că inculpatul S.M. N.este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat prin sentinţa penală nr. 196 din data de 13/12/2010, pronunţată de Judecătoria Videle, definitivă prin Decizia penală nr. 996 din data de 06.05.2011 a Curţii de Apel Bucureşti la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu şi tâlhărie. În ceea ce priveşte pe inculpatul G. M. F., acesta nu este cunoscut cu antecedente penale dar, la fel ca şi inculpatul S. M. N. nu are un loc de muncă.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi a mai reţinut faptul că tulburarea ordinii publice ţine, într-o anumită măsură, de domeniul lucrurilor „resimţite” de opinia publică şi nu numai de datele obiective care justifică măsura arestării preventive, ca măsură excepţională. Din această perspectivă, gravitatea faptelor si a urmărilor produse sunt aspecte esenţiale de natură a crea un sentiment de insecuritate, credinţa că justiţia nu acţionează îndeajuns împotriva infracţionalităţii, în lipsa luării măsurii arestării preventive. Sintagma “pericol concret pentru ordinea publica” desemnează o stare ce ar putea periclita în viitor normala desfăşurare a unui segment din relaţiile sociale protejate în cadrul ordinii publice. Existenţa pericolului public rezultă, între altele, şi din posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, având credinţa că, săvârşind o infracţiune gravă şi părăsind ulterior teritoriul ţării, nu va exista nicio reacţie din partea autorităţilor. Toate aceasta cu atât mai mult cu cât,  inculpaţii şi persoana vătămată din comunităţi mici unde, în general, toţi oamenii se cunosc între ei.

Activităţile infracţionale precum cele de care sunt acuzaţi inculpaţii, necesită o reacţie fermă a societăţii şi un exemplu pentru celelalte persoane care comit astfel de fapte, gândind că acestea sunt de mică importanţă şi vor fi trecute cu vederea. Apoi, conceptul de ordine publică în sensul legii penale trebuie înţeles ca o reacţie colectivă faţă de anumite stări de lucruri, cu impact imediat asupra opiniei publice. Un astfel de impact, imediat şi mediatic, există categoric în rândul opiniei publice şi impune o reacţie promptă a autorităţilor, care să conducă la arestarea preventivă a inculpatului, pentru înlăturarea unei temeri colective, dovedind că împotriva unor fapte periculoase, instituţiile statului acţionează în mod eficient, iar legea este aplicată cu hotărâre.

Raportat la aceste aspecte, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa de fond a apreciat că luarea faţă de inculpaţi a unei alte măsuri preventive nu este oportună, nefiind suficientă şi proporţională scopului urmărit de lege pentru asigurarea desfăşurării procesului penal în bune condiţii, fără ca ordinea publică să fie grav afectată, în acest caz, interesul particular al inculpatului derivat din respectarea dreptului la libertate putând fi înfrânt de cel general derivat din menţinerea ordinii publice.

Lăsarea în libertate a inculpaţilor G. M. F. şi S.M. N., având în vedere modalitatea concretă a săvârşirii faptei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că prin cercetarea inculpaţilor în stare de libertate s-ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societăţii civile, s-ar produce temerea că justiţia nu acţionează suficient de ferm şi ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.

Având în vedere aceste aspecte, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Videle a apreciat că este îndeplinită condiţia de proporţionalitate a măsurii arestării preventive cu gravitatea acuzaţiilor aduse inculpaţilor, aceasta şi prin faptul că orice persoană care are cunoştinţă de modul în care se presupune că au fost săvârşite faptele de către inculpaţi poate manifesta un sentiment de nesiguranţă în instituţiile statului şi la rândul lor pot fi încurajate să recurgă la fapte antisociale. Astfel, singura măsură aptă să restabilească ordinea de drept şi să înlăture consecinţele stării de pericol social creată de prin săvârşirea faptei reţinute în sarcina inculpaţilor, este arestarea preventivă a inculpaţilor pentru 30 de zile.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, la data de 27.12.2018 au formulat contestaţii inculpaţii, aducând critici pentru aspecte de nelegalitate şi netemeinicie.

 Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 3.01.2019 şi a primit termen de judecată la data de 4.01.2019.

La termenul din 4.01.2019, inculpaţii, prin apărătorul ales şi apărătorul din oficiu au solicitat admiterea contestaţiei şi revocarea măsurii arestării preventive, cu motivarea că a operat desistarea, inculpaţii nu au avut intenţia să deposedeze partea vătămată de telefonul mobil.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate, dar şi din oficiu, judecătorii de drepturi şi libertăţi de la acest tribunal constată că, în speţă, contestaţia formulată de inculpaţii: Stan Marian Nelu şi Georgescu Mădălin Florin este întemeiată, urmând a fi admisă,  pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Prin încheierea nr.427 din data de 27.12.2018 pronunţată în dosarul nr.4575/335/2018, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Videle a admis în baza art. 224, art. 223 alin. (2) din Cod procedură penală, raportat la art. 202 alin. (1) şi (3) Cod procedură penală, a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor, cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, faptă prev. şi ped. de art. 234 alin. (1) lit. d) raportat la art. 233 din C. Pen cu aplicarea art. 77 lit. a) din Codul Penal, pe o durată de 30 de zile, de la data de 27.12.2018 şi până la data de 25.01.2019, inclusiv.

S-a dispus emiterea de urgenţă a mandatului de arestare preventivă pentru  inculpaţi.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi, analizând actele si lucrările dosarului,  la aprecierea măsurii preventive adecvate în cauză, a ţinut cont atât de gradul ridicat de pericol social, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci şi din gravitatea deosebită a infracţiunilor, circumstanţele în care au fost săvârşite şi din rezonanţa socială negativă a infracţiunilor de acest gen, care generează o stare de neîncredere şi insecuritate în rândul colectivităţii restrânse din care face parte acesta.

De asemenea, judecătorul de drepturi şi libertăţi a avut în vedere şi faptul că scopul măsurilor preventive prevăzut în dispoziţiile art. 202 Cod procedură penală nu se poate realiza, la acel moment procesual, prin luarea unei alte măsuri preventive mai puţin restrictivă.

 Judecătorii de drepturi şi libertăţi de la instanţa de control judiciar făcând o evaluare a probatoriului administrat până în prezent, apreciază că acesta relevă în continuare existenţa unei suspiciuni rezonabile în sensul că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care sunt cercetaţi, respectiv săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, faptă prev. şi ped. de art. 234 alin. (1) lit. d) raportat la art. 233 din C. Pen cu aplicarea art. 77 lit. a) din Codul Penal.

Însă constată că, în raport de împrejurările cauzei, de persoana inculpaţilor care  provin din familii organizate,  în acest moment pericolul pentru ordinea publică poate fi stopat şi prin luarea măsurii controlului judiciar faţă de inculpaţi.

Evaluarea modului şi circumstanţelor de comitere a presupuselor infracţiuni pentru care inculpaţii sunt cercetaţi relevă într-adevăr că, deşi aceştia prezintă, în mod generic, o gravitate ridicată, în concret aceste fapte nu determină caracterizarea inculpaţilor drept persoane periculoase, care să fie necesar a fi plasate în continuare în arest preventiv, ca unică măsură aptă în prezent să asigure apărarea ordinii publice de un pericol imediat.

În raport de stadiul actual al procesului penal, de circumstanţele în care se presupune că au săvârşit faptele inculpaţilor şi de circumstanţele personale ale acestora, se apreciază ca fiind adecvată din punctul de vedere al rezonabilităţii şi proporţionalităţii măsurii preventive cu împrejurările concrete ale cauzei, măsura controlului judiciar, aceasta fiind suficientă pentru realizarea scopurilor menţionate în art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, interdicţiile şi obligaţiile impuse inculpaţilor fiind apte să asigure prezenţa acestora în faţa organelor judiciare, la orice chemare, prezervarea probatoriului cauzei, precum şi prevenirea săvârşirii unor alte infracţiuni.

Aşadar, luând în considerare argumentele expuse anterior, în temeiul art. 204 Cod procedură penală raportat la art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite contestaţia formulată de inculpaţi împotriva încheierii nr. 427 din 27.12.2018 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Videle, în dosarul nr. 4575/335/2018, va  desfiinţa încheierea atacată şi, rejudecând va respinge propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle şi în baza dispoziţiilor art.202 Cpp şi art.211 Cpp dispune luarea faţă de inculpaţii: S. M. N. şi G. M. F. a măsurii preventive a controlului judiciar, măsură ce se va verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, începând cu data de 4.01.2019.

Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaţilor de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 22/UP/27.12.2018 şi nr.23/UP/27.12.2018, emise de Judecătoria Videle, dacă nu sunt arestaţi preventiv sau deţinuţi în altă cauză.

În baza art. 215 alin. 1 din Cod procedură penală, pe durata măsurii controlului judiciar, va impune inculpaţilor respectarea următoarelor obligaţii:

a) să se prezinte în faţa organului de urmărire penală, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;

b) să informeze de îndată judecătorul de drepturi şi libertăţi sau organul judiciar în faţa se află cauza, cu privire la schimbarea locuinţei;

c) să se prezinte la IPJ Teleorman, Serviciul Investigaţii Criminale - Biroul Supravegheri Judiciare sau la organul de poliţie desemnat, conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte ori sunt chemaţi;

În baza art. 215 alin. 2 Cod procedură penală, pe timpul controlului judiciar,  va impune inculpaţilor să respecte următoarele obligaţii:

a) să nu depăşească limita teritorială a judeţului Teleorman, decât cu încuviinţarea prealabilă a organului judiciar pe rolul căruia se află cauza;

b) să nu se apropie de persoana vătămată  , cu domiciliul în  com. Tătărăştii de Jos, sat Lada, judeţul Teleorman şi să nu comunice cu această persoană direct sau indirect, pe nicio cale.

În baza art. 215 alin. 3 Cod procedură penală va atrage atenţia inculpaţilor  că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care le revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

În temeiul art. 215 alin. 4 Cod procedură penală, va încredinţează supravegherea respectării de către inculpaţi a obligaţiilor care le revin pe durata controlului judiciar, unităţii de poliţie în a cărei circumscripţie locuiesc.

Domenii speta

Spete similare