Contestaţie la executare.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Paşcani sub nr. 5533/866/2017 la data de 29.08.2017, contestatoarea  , în numele şi pentru  , în contradictoriu cu intimaţii a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarul de executare nr. 316/2017 al BEJ, solicitând:

- suspendarea de drept a executării silite;

- anularea somaţiei din 14.08.2017, a încheierii nr. 1 privind cheltuielile de executare silită stabilite din data de 14.08.2017 şi a încheierii nr. 1668/03.07.2017 pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 4087/866/2017 şi a tuturor actelor de executare subsecvente emise de BEJ în dosarul de executare nr. 316/2017. Cu judecata în lipsă.

În motivarea cererii se arată că în data de 16 august 2017, BEJ a comunicat Serviciului Fiscal Municipal Paşcani din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice laşi somaţia din data de 14.08.2017 însoţită de încheierea nr. 1668/03.07.2017 pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 4087/866/2017, având ca obiect încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 250/28.02.2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. 8474/99/2016, definitivă prin decizia Curţii de Apel Iaşi nr. 571/23.05.2017, la cererea creditorului împotriva debitorului din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice laşi, precum şi a încheierea nr.1 de stabilire a cheltuielilor de executate din data de 14.08.2017.

Prin cererea de executare silită formulată de creditorul s-a solicitat punerea în executare a titlului executoriu de mai sus. Prin încheierea nr. 1668/03.07.2017 Judecătoria Paşcani a dispus încuviinţarea executării silite a titlului executoriu amintit şi autorizarea creditorului să treacă la executarea silită a obligaţiei prevăzută în titlul executoriu pentru suma de 11.813 lei sumă compusă din: 1050 lei reprezentând cheltuieli de judecată şi 7.474 lei, reprezentând contravaloare taxă de timbru de mediu, la care se adaugă dobânda fiscală aferentă, calculată de la data plăţii taxei şi până la momentul restituirii integrale.

În motivarea încheierii nr. 1738/11.07.2017, în urma verificării caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei, precum şi al calităţii părţilor (art. 663 - 666), instanţa de executare a apreciat ca fiind „îndeplinite condiţiile art. 666 Cod procedura civilă". Urmare a încheierii nr. 1738/11.07.2017, în baza art. 668 Cod procedură civilă, executorul judecătoresc a procedat la emiterea somaţiei din 18.07.2017 având ca obiect achitarea sumei de 5873,29 lei, sumă compusă din:1050 lei reprezentând cheltuieli de judecată; 3028 lei reprezentând contravaloare taxa de timbru de mediu, la care se adaugă dobânda fiscală, calculată de la data plăţii taxei şi până la momentul restituirii integrale, 643 lei dobânda fiscală, 1152,29 lei cheltuieli de executare.

Solicită să se dispună suspendarea de drept a executării pornite în dosarul execuţional nr.316/2017 aflat pe rolul BEJ  , în temeiul art. 7 din OUG nr. 52/2017.

Totodată, menţionează faptul că prin Hotărârea nr. 74/05.12.2014, Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti se recomandă executorilor judecătoreşti ca, în cazul procedurilor de executare silită care vizează MFP şi ANAF să se ţină cont de procedura specială prevăzută de OMFP nr.4023/2015, hotărâre faţă de care executorul judecătoresc nu a ţinut cont.

Creditorul nu a solicitat punerea în executare a sentinţei aminite.

În conformitate cu prevederile legale, potrivit prevederilor legale a iniţiat demersurile necesare conform ordinului comun MMAP-ANAF 682-1154/ 07.04.2016 pentru punerea în executare a titlului executoriu mai sus menţionat, transmiţând la data de 17.05.2017 către Trezoreria Sector 6 Bucureşti, solicitarea de virare a sumei de solicitată de către creditori pentru restituirea timbrului de mediu pentru autovehicule şi a sumelor stabilite de instanţele de judecată prin hotărâri definitive şi irevocabile.

Urmare a solicitării organului fiscal, Trezoreria Statului Sector 6 a răspuns la solicitarea acestuia, în sensul că alimentarea contului 51.1.16.09.00 ,,Disponibil din timbrul de mediu pentru autovehicule”, cu menţiunea că a făcut demersurile necesare către instituţiile implicate pentru identificarea unei soluţii privind oportunitatea şi legalitatea efectuării acestei operaţiuni, motiv pentru care în prezent se aşteaptă adoptarea cadrului legal care să instituie posibilitatea continuării restituirii sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxe de poluare pentru autovehicule şi taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

În ceea ce priveşte contestaţia la executarea silită, apreciază că somaţia emisă de executorul judecătoresc la data de 14.08.2017 în dosarul de executare silită nr. 316/2017, adresă ce a fost înregistrată la registratura D.G.R.F.P. laşi - Seviciul Fiscal Municipal Paşcani sub nr. 41169/16.08.2017 este nelegală, având în vedere dispoziţiile art. 622 din Noul Cod de procedură civilă, „în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă legea nu dispune altfel”.

Din analiza acestor dispoziţii legale imperative, rezultă că în situaţia în care există o procedură specială prevăzută de lege pentru îndeplinirea obligaţiilor, creditorul nu poate adresa executorului judecătoresc o cerere de punere în executare silită a hotărârilor judecătoreşti menţionate mai sus.

Totodată, menţionează că prin Hotărârea nr.74/05.12.2014, Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti se recomandă executorilor judecătoreşti ca, în cazul procedurilor de executare silită care vizează MFP si ANAF să se ţină cont de procedura specială prevăzută de OMFP nr.4023/2015, hotărâre faţă de care executorul judecătoresc nu a ţinut cont.

Prin urmare, solicită să se constate că organul fiscal, respectiv din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice laşi nu refuză punerea în executare a titlului executoriu, ci acesta în prezent se află în imposibilitatea de a restitui suma solicitată, deoarece nu există acte normative care să reglementeze restituirea timbrului de mediu pentru autovehicule, ştiut fiind faptul că începând cu data de 01.02.2017 prin Legea 1/2017 a fost abrogată OUG 9/2013, iar prin demersurile efectuate plata urmează a fi făcută de către organul fiscal din conturile Administraţiei Fondului pentru Mediu.

O continuare a procedurii executării silite în condiţiile în care a fost dispusă în speţă încuviinţarea executării silite, ar duce la plata de două ori a unui titlu executoriu ce priveşte aceeaşi creanţa, fapt ce ar conduce la o situaţie injustă şi abuzivă de natură a prejudicia bugetul statului.

Cu privire la cheltuielile de executare în suma de 1.996,24 lei stabilite de BEJ prin încheierea nr.1 de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 14.08.2017 in dosarul de executare nr. 316/2017, consideră că sunt disproporţionate şi  solicită reducerea lor în conformitate cu prevederile legale, din următoarele considerente:

În ceea ce priveşte onorariul avocaţial în cuantum de 500 lei, aceasta sumă nu a fost pretinsă decât prin somaţia şi încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, ambele emise în data de 14.08.2017, prin urmare consideră necesară reducerea acestui onorariu raportat la activitatea efectiv desfăşurată de avocat în faza de executare silită şi la complexitatea demersurilor aferente acesteia.

Astfel, prin raportarea art.670 alin.2 rap. la art.451 alin.2. C.proc.civ., instanţa de judecată poate reduce cheltuielile de executare, constând în onorariu avocat în faza de executare silită „proporţional cu activitatea depusă”.

Activitatea depusă de un avocat în faza executării silite este limitată la efectuarea câtorva acte facile, precum redactarea cererii de executare silită, eventuala deplasare la sediul executorului în vederea depunerii cererii sau cheltuielile de transmitere a actelor prin poştă/curier, simpla monitorizare a evoluţiei executării silite, acte care se încadrează în categoria celor care nu reclamă o deosebită pregătire juridică, fiind facil de realizat şi nu presupun, în ansamblul lor, un timp îndelungat realizării.

Consideră că solicitarea efectuării plăţii sumei de 500 lei reprezentând onorariu avocat, este abuzivă având în vedere următoarele:

Perceperea unui onorariu de avocat în cuantum de 500 lei pentru completarea unei simple cereri tipizate adresata BEJ de punere în executare a titlului executoriu, este în mod vădit abuzivă şi disproporţionat, cu atât mai mult cu cât nu există nici un proces verbal care să evidenţieze defalcat activităţile desfăşurate de avocat în cadrul dosarului execuţional 329/2017. Mai mult decât atât, nu este justificată plata sumei de 500 lei onorariu avocaţial aşa cum este menţionat în încheierea nr.1 de constatare a cheltuielilor de executare din data de 14.08.2017, întrucât eforturile depuse de un apărător în privinţa reprezentării unei persoane în timpul judecăţii unei acţiuni civile sunt evident, mult mai mari decât să solicite punerea în executare a unui titlu, putându-i înainta actele respective şi prin poştă.

Apreciază abuzivă pretenţia intimatului de a se achita atât onorariu executorului judecătoresc în sumă totală de 1.496,24 lei, atât timp cât intimatul nu a obţinut decât o recunoaştere, pe cale judecătorească, a unui drept recunoscut şi prevăzut iniţial prin lege, prin urmare, nu s-a schimbat nici natura juridică a acestui drept şi nici cuantumul, sens în care diligenţele efectuate de către executor nu au schimbat şi nu schimbă cu nimic situaţia juridică preexistentă.

Contestarea cheltuielilor de executare se impune şi motivat de faptul că dispoziţiile art. 39 alin.(1) din Legea nr.188/2001 privind executorii judecătoreşti şi ale Ordinului ministrului justiţiei nr. 2550/14.11.2006, modificat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2561/2012, cuprind onorariile minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti.

La stabilirea nivelului maxim al onorariului executorului judecătoresc, legiuitorul a avut în vedere întreaga activitate de executare silită. Potrivit art. 55 alin.3 din OMJ nr.210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr.188/2001, cu modificările şi completările ulterioare, la stabilirea onorariilor vor fi avute în vedere tarife care să reflecte cheltuiala executorului judecătoresc, efortul intelectual, complexitatea şi valoarea actului, precum şi răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit”.

Or, stabilirea onorariului de executare aşa cum rezultă din încheierea nr.1 din 18.07.2017, dosar de executare nr. 329/2017, în suma de 652,29 lei doar pentru emiterea a trei acte respectiv: somaţia, încheierea privind admiterea cererii de încuviinţare a executării silite şi încheierea privind cheltuielile de executare silită este, în primul rând nelegală, dar şi vădit disproporţionată şi exagerată, întrucât executarea silită are ca scop satisfacerea creanţei creditorului-dacă aceasta îndeplineşte cerinţele legale ale unei executări silite, iar nu împovărarea debitorului, prin obligarea la plata unor cheltuieli exorbitante şi, mai ales, nejustificate.

Onorariul executorului se stabileşte, potrivit Ordinului nr. 2550/2006, în anumite limite.

Tot astfel, se impune a se analiza şi complexitatea, respectiv efortul intelectual al executorului, care a emis o somaţie şi o încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare, ambele cu încălcarea legii. Pe cale de consecinţă, apreciază că se impun în egală măsură şi dispoziţiile art. 5 din Legea nr.188/2000, conform cărora „activitatea executorilor judecătoreşti se înfăptuieşte în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor şi ale altor persoane interesate”.

Cu privire la onorariul executorului judecătoresc, invocă prevederile art.39 alin.1 din Legea nr. 188/2000 potrivit cărora „Executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat la onorarii minimale şi maximale stabilite de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti”.

De asemenea, se impune, pe de o parte, reducerea onorariului de executor prin stabilirea acestuia între limitele minimale şi maximale stabilite prin lege şi, în acelaşi timp, raportat la activitatea desfăşurată şi la complexitatea acesteia, iar, pe de altă parte, prin eliminarea tuturor celorlalte costuri care au aceeaşi justificare ca şi onorariul, precum şi cele ocazionate de omisiuni culpabile ale executorului şi/sau creditorului.

Acest onorariu al executorului judecătoresc nu trebuie stabilit, strict şi exclusiv, la cuantumul sumei care se urmăreşte silit ci el trebuie raportat şi la complexitatea executării silite şi a muncii depuse de executor pentru desfăşurarea ei.

În sensul celor arătate este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care, investită fiind cu soluţionarea pretenţiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale/ale executorului judecătoresc, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.

O.G. nr.22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice stabilite prin titlurile executorii astfel cum a fost modificată prin Legea 110/2007 ,, creanţele stabilite prin titlurile executorii în sarcina instituţiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora..” Prin urmare, nu este nici etic, nici moral şi nici legal să fie obligată la plata unor creanţe nejustificate din banii publici.

Solicită instanţei să aibă în vedere, într-o apreciere de ansamblu, valoarea pricinii, munca depusă de avocat, cuantumul onorariului executorului judecătoresc, respectiv a avocatului pentru executarea silită în discuţie, criterii ce trebuie analizate prin prisma necesităţii asigurării unui raport de proporţionalitate şi a unui just echilibru între drepturile şi interesele legitime ale ambelor părţi.

În privinţa stabilirii în sarcina organului fiscal, respectiv din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice laşi de a plăti cheltuielile de executare silită în cuantum de 1.996,24 lei, aşa cum rezultă din încheierea nr.1 din 14.08.2017 din dosarul de executare nr. 316/2017, se impune a se constata nulitatea acestei încheieri şi anularea cheltuielilor de executare silită, întrucât nu sunt datorate de organul fiscal, raportat la dispoziţiile art.670 alin.1 teza întâi Cod procedură civilă, dar şi ale art.652 alin.1 lit.b şi lit.c Cod procedură civilă.

Potrivit art.670 alin.1 teza întâi Cod procedură civilă, partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activităţi care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop, astfel că nu se justifică solicitarea să achite cheltuieli de executare silită, ci se impune ca aceasta să rămână a fi achitate de intimat, fiind cel care a solicitat declanşarea executării silite în dosarul de executare nr. 316/2017.

Ţinând seama de faptul că aceste cheltuieli de executare silită au fost stabilite pentru emiterea unor acte de executare silită nelegale, emise cu depăşirea competenţelor executorului judecătoresc, rezultă că şi sumele stabilite cu titlu de cheltuieli de executare sunt nelegale şi nu pot fi datorate de debitorul din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice laşi.

În concluzie, solicită să se anuleze toate sumele stabilite cu titlul de cheltuieli de executare, ca fiind nelegale.

În drept, contestaţia se fundamentează pe toate textele legale la care a făcut referire în cuprinsul acţiunii.

A depus în susţinerea cererii somaţie de plată, încheierea nr. 1/14.08.2017, titlul executoriu şi încheierea de încuviinţare a executării silite.

La data de 07.09.2017, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii. Invocă excepţia rămânerii fără obiect a cererii de suspendare a executării silite, în subsidiar lipsa de interes, şi respingerea ca atare a suspendării executării silite. Cu cheltuieli de judecată.

Arată în esenţă că a solicitat executorului judecătoresc punerea în executarea a sentinţei civile. Executorul a dispus deschiderea dosarului de executare, a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite, iar aceasta a încuviinţat-o, drept urmare s-a emis încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare şi emiterea somaţiei, toate actele fiind comunicate debitoarei. Din cuprinsul somaţiei rezultă că i s-a acordat debitoarei termenul de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG 22/2002.

Cu privire la suspendarea executării silite, arată că în M.Of.  nr. 644/07.08.2017, s-a publicat OUG nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule, iar potrivit art. 7 din acest act normativ „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, orice procedură de executare silită se suspendă de drept până la finele perioadei prevăzute la art. 1 alin. (6) lit. a) sau b), după caz”. Prin urmare, faţă de acest texte de lege, coroborat cu practica judiciară, solicitarea de suspendare a executării silite, se impune a fi respinsă ca rămasă fără obiect. În subsidiar, se invocă lipsa de interes, în raport de dispoziţiile art. 32, art. 33 C.proc.civ. şi OUG  nr. 52/2017. În plus, i s-a acordat debitoarei termenul de graţie de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG 22/2002. În cazul respingerii excepţiilor, se solicită a se respinge ca neîntemeiată nefiind invocate motive temeinice. Debitul nu a fost stins, iar o suspendare a executării silite nu ar face decât să temporizeze nejustificat executarea silită, în condiţiile în care debitul a fost constatat întemeiat printr-o hotărâre judecătorească.

Cu privire la contestaţia la executare, se arată că în mod eronat interpretează contestatoarea dispoziţiile art. 622 alin. 1 şi 2 C.proc.civ., întrucât textul evocă situaţia când prin legi speciale se prevede o altă modalitate de executare silită, nicidecum ipoteza avansată de contestatoare, potrivit căreia creditorul nu s-ar putea adresa executorului judecătoresc.

Menţionează că OMFP nr. 4023/2015, de care se prevalează contestatoarea,  prevede la pct. 2.2, paragraful 7, că procedura prevăzută de acest act normativ, nu se aplică în cazul sumelor reprezentând taxa de poluare, taxa de primă înmatriculare, sau timbrul de mediu stabilite şi acordate de instanţe prin hotărâri judecătoreşti, cheltuielile de judecată derivând din acestea şi /sau cheltuielile de executare ce decurg din punerea lor în executare prin intermediul executorului judecătoresc. Pe de altă parte, debitoarea nu a făcut dovada demersurile de executare voluntară prevăzute de la pct. 5 paragraful 2 din această procedură. Dacă ar fi început o executare benevolă, aceasta ar fi încetat odată cu primirea somaţiei de la executorul judecătoresc, astfel că nu se poate pune problema de o dublă executare, sau una abuzivă.

Ordinul comun MMAP-ANAF 682-1154/07.04.2016, a fost adoptat pentru restituirea sumelor prevăzute de OUG 9/2013, care însă şi-a încetat efectul prin adoptarea Legii 1/2017, ce a abrogat-o expres. Prin urmare, acel ordin şi-a încetat efectul, raportat la dispoziţiile art. 4 alin 3 din Legea 24/2000 şi Decizia ICCJ nr. 230/23.01.2008. Mai învederează că inconsecvenţa contestatoarei, care arată că, prin apariţia Legii 1/2017, se află în imposibilitatea de a restitui sumele stabilite prin titluri executorii, afirmând altfel spus, refuzul de a se conforma sentinţei judecătoreşti. Prin urmare, raportat la cadrul legal existent la data începerii executării silite şi la poziţia neechivocă a debitoarei, singura posibilitate era punerea în executare a sentinţei, potrivit Codului de procedură civilă.

Legat de cheltuielile de executare, solicită a nu se admite cererea de reducere a acestora, fiind legale, justificate, proporţionale cu activitatea presupusă de procedura executării silite. Sunt îndeplinite condiţiile art. 670 alin. 2 şi 3 C.proc.civ. Onorariul executorului judecătoresc este stabilit în procentul legal prevăzut de art. 39 din Legea 188/2000. Nu este o încălcare a legii stabilirea în cuantum maxim plus TVA, fiind şi în limitele prevăzute de Ordinul 2550/2006, modificat. Consideră că nu se justifică stabilirea onorariului executorului în raport de criteriile enunţate de contestatoare, întrucât aceste criterii nu sunt prevăzute în Legea 188/2000 şi Ordinul 2561/C/2012. Şi onorariul avocaţial este stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 670 alin. 3 alin. 3 C.proc.civ., iar cuantumul lui reflectă diligenţele depuse pentru realizarea drepturilor creditorului. Cenzurarea acestor cheltuieli se poate face de către instanţă numai dacă se încalcă plafoanele maxime prevăzute de lege, ceea ce contestatoarea nu a dovedit.

În drept se invocă textele din cuprinsul întâmpinării. S-a depus împuternicire avocaţială.

A solicitat ataşarea dosarului de executare.

La solicitarea instanţei de judecată, executorul judecătoresc a depus dosarul de executare nr. 316/2017  în copie certificată.

S-au depus concluzii scrise de către intimatul  .

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 250/28.02.2017/CA a Tribunalului Iaşi, pronunţată în dosarul nr. 8474/99/2016, irevocabilă prin respingerea recursului, potrivit deciziei nr. 571/23.05.2017 a Curţii de Apel Iaşi, a fost obligat pârâtul să îi restituie reclamantului suma de 7.474 lei şi dobânda fiscală aferentă, calculată de la data plăţii taxei şi până la momentul restituirii integrale. De asemenea, intimatul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanţă şi în recurs în cuantum de 1.050 lei.

La data de 22.06.2017 intimatul s-a adresat executorului judecătoresc solicitând executarea silită a debitorului prin DGRFP Iaşi în baza titlurilor executorii de mai sus (fl. 39).

Prin încheierea nr. 1668/03.07.2017, ulterior îndreptată prin încheierea din data de 10.08.2017, s-a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de aceste hotărâri judecătoreşti (fila 57).

În baza acestei încheieri s-au emis încheierea nr. 1 din data de 14.08.2017 de stabilire a cheltuielilor de executare şi somaţia către debitor.

La data de 07.08.2017 a intrat în vigoare OUG 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule.

Conform dispoziţiilor art. 7 din acest act normativ „ Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, orice procedură de executare silită se suspendă de drept până la finele perioadei prevăzute la art. 1 alin. (6) lit. a) sau b), după caz.”

Ca urmare a acestor dispoziţii, la data de 11.09.2017 executorul judecătoresc a emis încheierea prin care a dispus suspendarea executării silite pornite de creditorul în dosarul execuţional 316/2017.  Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, având în vedere dispoziţiile art. 7 din OUG 52/2017, publicată în M.Of.  nr. 644 din 7 august 2017 ( intervenită după demararea executării silite şi a promovării contestaţiei la executare), potrivit cărora  „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, orice procedură de executare silită se suspendă de drept până la finele perioadei prevăzute la art. 1 alin. (6) lit. a) sau b), după caz”, şi încheierea executorului judecătoresc din data de 11.09.2017, prin care a constatat intervenită suspendarea de drept, văzând că după intrarea în vigoarea a amintitei ordonanţe nu au mai fost emise acte de executare silită, instanţa urmează a observa că această cerere a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.

Cu privire la contestaţia la executare, instanţa constată următoarele:

În primul rând, instanţa apreciază că în contextul în care, la data demarării executării silite nu exista un cadru legislativ care să reglementeze procedura de restituire de către organul fiscal a timbrului de mediu prin abrogarea de către art. XII din legea 1/2017 a OUG 9/2013, creditorul intimat nu avea la îndemână decât calea executării silite, cu atât mai mult cu cât,  după pronunţarea deciziei nr. 571/23.05.2017, contestatoarea debitoare nu a făcut dovada iniţierii demersurilor pentru executarea de bună voie a titlului executoriu.

Nu poate fi reţinută apărarea contestatoarei că nu s-a respectat de către executorul judecătoresc a recomandării cuprinse în hotărârea nr. 74/05.12.2014 a Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, de respectare a procedurii prevăzute de OMFP 4023/2015, întrucât, în primul rând pentru că hotărârea amintită are valoare de recomandare, iar în al doilea rând,pentru că, aşa cum corect a observat intimatul creditor, potrivit art. 2,2 paragraful 7 din OMFP 4023/2015, procedura prevăzută de acest ordin, nu se aplică în cazul sumelor reprezentând taxa de poluare, taxa de primă înmatriculare, sau timbrul de mediu stabilite şi acordate de instanţe prin hotărâri judecătoreşti, cheltuielile de judecată derivând din acestea şi /sau cheltuielile de executare ce decurg din punerea lor în executare prin intermediul executorului judecătoresc.

De asemenea, din conţinutul somaţiei emise, rezultă că s-a acordat debitorului termenul de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG 22/2002.

Prin urmare, instanţa constată că în situaţia în care debitorul nu putea face plata întrucât s-ar fi regăsit în situaţia prevăzută de art. 2 din OG 22/2002, acesta avea obligaţia ca după primirea somaţiei de la executorul judecătoresc să anunţe executorul despre această împrejurare şi în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată.

Or, în cauza de faţă debitorul nu a procedat în acest mod, ci ales să promoveze prezenta contestaţie.

În cauză nu s-a făcut dovada lipsei de fonduri iar invocarea ordinului comun MMAP-ANAF 682-1154/2016 ( ca dovadă a încercării de executare benevolă a titlului executoriu) nu avea cum să privească pe creditorul de faţă, câtă vreme el a obţinut titlul executoriu irevocabil abia la data de 23.05.2017, deci ulterior.

Nu au fost identificate de către instanţă motive de nulitate a actelor de executare silită întocmite.

În ceea ce priveşte cheltuielile de executare, prin încheierea nr. 1/14.08.2017 (fl. 64), acestea au fost stabilite însumă totală de 1.996,24 lei, după cum urmează: 500 de lei onorariu avocaţial, 20 de lei taxă judiciară de timbru încuviinţare executare silită, 9,80 lei taxă poştă, 11,90 lei emitere somaţie, 11,90 lei formare dosar, 35, 70 lei arhivare dosar, 1,19 lei înregistrare dosar, 1.405,75 lei onorariu executor judecătoresc.

Onorariul avocaţial nu va fi redus, fiind apreciat de către prezenta instanţă ca fiind rezonabil faţă de complexitatea cauzei şi munca depusă de către avocat, concretizată în redactarea corectă a cererii de executare, calculul dobânzii stabilită prin titlul executoriu, şi, nu în ultimul rând, apărările pertinente formulate în prezenta contestaţie la executare. Astfel, onorariul a fost stabilit avându-se în vedere şi posibilitatea unor contestaţii la executare, prin urmare, avându-se în vedere întreaga activitate de executare silită ce ar fi urmat să fie desfăşurată în cauză.

Potrivit art. 39 din Legea 188/2000, (1) executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale şi maximale stabilite de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. În cazul executării silite a creanţelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: a) pentru creanţele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanţei ce face obiectul executării silite, la fel fiind reglementat şi prin pct. 4 din Ordinul 2550/2006, astfel cum a fost modificat.

Creanţa ce face obiectul executării silite este în sumă de 11.813 lei. Onorariul maxim este de 10 % plus TVA. Executorul a fixat onorariul la suma de 1.405,75 de lei, prin urmare în limita plafonului maxim.

Potrivit art. 670 alin. 2 C.pric.civ., cheltuielile de executare cad în sarcina debitorului (nefiind în situaţia de excepţia a renunţării la executare), iar debitorul este ţinut să achite cheltuielile chiar dacă ar fi făcut plata voluntar, ceea ce nu s-a întâmplat în prezenta cauză. În plus, ar fi putut fi obligat numai la plata cheltuielilor efective până la momentul îndeplinirii voluntare a obligaţiilor, inclusiv în ceea ce priveşte onorariul executorului şi al avocatului, proporţional cu activitatea depusă de aceştia, ceea ce nu este cazul în speţă, creanţa nefiind acoperită în până în prezent.

Potrivit  art. 55 alin.1 din Regulamentul din 5 februarie 2001 de aplicare a Legii nr.188/2000 privind executorii judecătoreşti „executorul judecătoresc are dreptul la onorariu pentru activitatea prestată, în condiţiile legii”, alin.3 al aceluiaşi articol stipulând că „la stabilirea onorariilor vor fi avute în vedere tarife care să reflecte cheltuiala executorului judecătoresc, efortul intelectual, complexitatea şi valoarea actului, precum şi răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit”, onorariile actualizându-se în aceleaşi condiţii prevăzute de lege pentru stabilirea lor (alin.5).

În mod greşit contestatoarea consideră că aceste cheltuieli au fost stabilite doar pentru emiterea a trei acte, respectiv somaţia, încheierea privind admiterea cererii de încuviinţare a executării silite şi încheierea privind cheltuielile de executare silită. Faptul că până la momentul formulării contestaţiei executorul emisese doar aceste acte nu înseamnă că totalul cheltuielilor stabilite se referă doar la aceste acte şi că executorul nu va mai emite alte acte de executare. Executorul stabileşte iniţial cheltuielile care se prezumă că vor fi efectuate pe durata întregii proceduri, existând posibilitatea ca acestea să fie ulterior reduse sau majorate, după caz. În plus, nu se poate aprecia că dosarul este unul facil, având în vedere cine este debitoarea şi procedurile de urmat în cazul continuării executării silite.

Atât timp cât art. 670 alin. 3 Cod procedură civilă prevede în mod expres că sunt cheltuieli de executare:

1)taxele de timbru necesare declanşării executării silite;

2)onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;

3)onorariul avocatului în faza de executare silită;

4)onorariul expertului, al traducătorului şi al interpretului;

5)cheltuieli efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită;

6)cheltuieli de transport;

7)alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite,

instanţa reţine că în mod corect au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum de 1996,24 lei prin încheierea nr. 1 din data de 14.08.2017, acestea nefiind stabilite, cum am menţionat deja doar pentru actele de executare întocmite până la momentul formulării contestaţiei, ci avându-se în vedere întreaga activitate ce urma a se desfăşura în speţă. Pe de altă parte, în acest moment nefiind finalizată executarea silită, instanţa nu are elemente suficiente în baza cărora să aprecieze dacă toate cheltuielile menţionate în încheiere se vor efectua în mod concret, putând a se adăuga şi alte cheltuieli pe parcurs, dacă, de exemplu, după încetarea perioadei de suspendare de drept, executarea se va relua în condiţiile art. 701 alin. 5 C.proc.civ.

Referitor la celelalte cheltuieli de executare (ex. înregistrare şi formare dosar, emitere somaţii, arhivare dosar de executare, taxă poştală), trebuie făcută precizarea că art.670 alin.3 C.proc.civ. care enumeră, limitativ, cheltuielile de executare, prevede la pct .2 – onorariul executorului judecătoresc, iar la pct. 5 – cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită. Aşa fiind, cele două categorii de cheltuieli au o natură cu totul diferită, onorariul reprezentând plata executorului judecătoresc pentru munca prestată, iar cheltuielile cu efectuarea actelor de executare silită sunt costuri generate efectiv de întocmirea actelor, neputându-se reţine argumentele contestatoarei în sensul că aceste din urmă cheltuieli ar reprezenta, în fapt, tocmai munca depusă de executor şi pentru care i se cuvine onorariul, ele neputând fi percepute ca şi cheltuieli făcute cu efectuarea altor acte de executare silită, dintre cele prevăzute de art.670 alin.3 pct.5 C.proc.civ.  Abordarea contestatoarei în sensul potrivit căruia cheltuiala efectivă a executorului judecătoresc cu întocmirea actelor de executare ar fi fost avută în vedere la stabilirea onorariilor minimale şi maximale prin Ordinul ministrului justiţiei nr.2.550/C/2006, astfel cum prevede chiar Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr.188/2000 privind executorii judecătoreşti nu poate fi avută în vedere, în condiţiile în care, s-au arătat criteriile folosite la stabilirea onorariilor executorilor judecătoreşti, pe fiecare caz concret, în parte, respectiv la stabilirea proporţionalităţii onorariului cu munca prestată.

În condiţiile în care nu s-a invocat şi dovedit existenţa vreunui viciu de formă cu privire la actele de executare silită, nu s-a dovedit plata datoriei sau stingerea obligaţiei în vreun alt mod, având în vedere şi considerentele expuse, instanţa apreciază că prezenta contestaţie este neîntemeiată şi o va respinge.

Fără cheltuieli de judecată, nefiind dovedite de către intimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia lipsei de obiect a cererii de suspendare a executării silite, excepţie invocată de către intimat prin întâmpinare

Respinge ca lipsită de obiect cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoarea  .

Respinge contestaţia la executare formulată de  , în numele şi pentru  , în contradictoriu cu intimatul  .

Pronunţată  prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi,  24.10.2017.

Preşedinte,

Grefier,

Domenii speta

Spete similare