Desfiinţare contract, pact comisoriu, intervenţia instanţei

Pentru ca un pact comisoriu să-şi producă efectele este necesar ca acesta să prevadă expres obligaţiile a căror neexecutare atrage desfiinţarea contractului şi să se realizeze punerea în întârziere a debitorului conform art. 1522 Codul Civil care să indice condiţiile în care operează rezoluţiunea (art. 1553 alin. 3 Codul Civil).

Prin excepţie, cerinţa punerii în întârziere nu va fi necesară în cazul în care prin convenţie s-a prevăzut că debitorul este de drept în întârziere ca urmare a neexecutării (art. 1553 alin. 2 Codul Civil raportat la art. 1523 alin. 1 Codul Civil).

Chiar în situaţia în care pactul comisoriu conţine clauza potrivit căreia contractul se desfiinţează de drept, instanţa de judecată, sesizată cu un asemenea litigiu, este obligată să verifice existenţa unei manifestări neîndoielnice a voinţei creditorului de desfiinţare a contractului, indiferent de forma de exprimare a acestei voinţe, voinţă care în speţă rezultă implicit din faptul promovării prezentei acţiuni.

În cazul în care părţile au inserat în contract o clauză expresă referitoare la rezoluţiunea/rezilierea convenţiei în caz de neexecutare, atunci instanţa doar verifică condiţiile în care pactul comisoriu poate deveni aplicabil.

Cod ECLI ECLI:RO:TBCTA:2016:027.003079

Dosar nr. 6181/118/2016

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CONSTANŢA

SECŢIA I CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ  Nr. 3079

Şedinţa publică de la 14 Decembrie 2016

Completul compus din:

Preşedinte C M P

Grefier D M

S-a luat în examinare acţiunea civilă având ca obiect pretenţii, acţiune formulată de reclamanţii G S şi G C, ambii cu domiciliul în C, în contradictoriu cu pârâtul PSA, cu domiciliul procesual ales în N.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică lipsesc părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 07.12.2016, fiind consemnate în încheierea de şedinţă aferentă acestui termen, încheiere ce face parte integrantă din prezenta. La acel termen pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:

TRIBUNALUL

Asupra acţiunii civile de faţă, deliberând, constată:

Prin cererea adresată către Tribunalul Constanţa la data de 27.05.2016 reclamanţii G S şi G C au investit instanţa de fond în contradictoriu cu pârâtul PSA cu soluţionarea acţiunii civile având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 35250 lei reprezentând sume avansate conform  contractului de asociere în participaţiune şi a cheltuielilor de judecată.

Motivează reclamanţii că potrivit contractului de asociere în participaţiune autentificat sub nr. 246/28.01.2015 la Biroul Notarului Public T G, au convenit cu pârâtul ca prin contribuţiile stabilite contractual să edifice o construcţie în regim de înălţime D+P+2E şi împrejmuire teren, drepturile şi obligaţiile părţilor fiind precizate concret, iar termenele de execuţie a lucrărilor şi consecinţele nerespectării acestora, fiind precizate cu claritate. 

Arată reclamanţii că după semnarea contractului de asociere în participaţiune autentificat sub nr. 246/28.01.2015 la Biroul Notarului Public T G a fost emisă autorizaţia de construire a imobilului nr.442/04.08.2015.

Precizează reclamanţii că au avansat pârâtului suma de 32500 lei, (respectiv 5000 euro la data de 23.02.2015 şi suma de 12700 lei la data de 23.04.2014) în urma solicitării acestuia, suma fiind destinată lucrărilor de construire.

Susţin reclamanţii că pârâtul şi-a neglijat obligaţiile asumate convenţional în sensul că nu a demarat lucrările de construire, astfel încât la data de 08.09.2015 s-au deplasat la locul situării terenului însoţiţi de un  executor judecătoresc care a constatat faptul că lucrările de construire nu au început, întocmind în acest sens un proces-verbal.

În această situaţie, reclamanţii au considerat că intervine pactul comisoriu inserat în convenţia părţilor, iar contractul de asociere este desfiinţat de plin drept, fiind îndreptăţiţi a pretinde restituirea prestaţiilor, respectiv a sumei de bani în cuantum de 32500 lei, primită în avans de către pârât.

În drept acţiunea civilă dedusă judecăţii a fost întemeiată pe dispoziţiile art.1270, art.1549 şi urm., art.1554 din Codul Civil.

În dovedirea acţiunii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtului şi a probei testimoniale.

La termenul de judecată din data de 12.10.2016 pârâtul PSA a invocat prin întâmpinare excepţia prematurităţii acţiunii deduse judecăţii, întemeiată pe faptul că acordul de voinţă creator de efecte juridice încheiat între părţi, consacrat prin contractul de asociere în participaţiune autentificat sub nr. 246/28.01.2015 la Biroul Notarului Public T G, este încă în fiinţă, nefiind cerută rezoluţiunea acestuia, astfel încât nu poate opera repunerea părţilor în situaţia anterioară momentului încheierii actului.

La termenul din 23.11.2016, prin încheiere motivată,  instanţa de fond a soluţionat cu prioritate excepţia prematurităţii acţiunii civile şi, reţinând că este neîntemeiată,  a respins-o.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond reţine:

Conform  art. 1553 din Codul Civil pactul comisoriu produce efecte dacă prevede, în mod expres, obligaţiile a căror neexecutare atrage rezoluţiunea sau rezilierea de drept a contractului.

(2)În cazul prevăzut la alin. (1), rezoluţiunea sau rezilierea este subordonată punerii în întârziere a debitorului, afară de cazul în care s-a convenit că ea va rezulta din simplul fapt al neexecutării.

(3)Punerea în întârziere nu produce efecte decât dacă indică în mod expres condiţiile în care pactul comisoriu operează. 

În primul rând, textul art. 1550 din noul Cod Civil stabileşte un drept comun în materie de rezoluţiune consfinţind dreptul de opţiune al creditorului între rezoluţiunea judiciară şi cea unilaterală.

Rezoluţiunea convenţională este prevăzută de art. 1550 alin. 2 şi de art. 1553 noul Cod Civil şi reprezintă acea rezoluţiune care poate opera (judiciar sau unilateral) în virtutea unei clauze rezolutorii (numită chiar de legiuitor pact comisoriu), prin care părţile stabilesc în prealabil care neexecutare contractuală poate să atragă rezoluţiunea.

Pentru ca un pact comisoriu să-şi producă efectele este necesar ca acesta să prevadă expres obligaţiile a căror neexecutare atrage desfiinţarea contractului şi să se realizeze punerea în întârziere a debitorului conform art. 1522 Codul Civil care să indice condiţiile în care operează rezoluţiunea (art. 1553 alin. 3 Codul Civil).

Prin excepţie, cerinţa punerii în întârziere nu va fi necesară în cazul în care prin convenţie s-a prevăzut că debitorul este de drept în întârziere ca urmare a neexecutării (art. 1553 alin. 2 Codul Civil raportat la art. 1523 alin. 1 Codul Civil).

Chiar în situaţia în care pactul comisoriu conţine clauza potrivit căreia contractul se desfiinţează de drept, instanţa de judecată, sesizată cu un asemenea litigiu, este obligată să verifice existenţa unei manifestări neîndoielnice a voinţei creditorului de desfiinţare a contractului, indiferent de forma de exprimare a acestei voinţe, voinţă care în speţă rezultă implicit din faptul promovării prezentei acţiuni.

În cazul în care părţile au inserat în contract o clauză expresă referitoare la rezoluţiunea/rezilierea convenţiei în caz de neexecutare, atunci instanţa doar verifică condiţiile în care pactul comisoriu poate deveni aplicabil.

Din prevederile art. 1553 alin. 1 noul Cod Civil se deduce că, pentru ca rezoluţiunea/reziliere convenţională să opereze, este necesar că pactele comisorii să fie stipulate expres şi ca ele să prevadă în manieră neechivocă obligaţiile a căror neexecutare atrage rezoluţiunea sau rezilierea de drept a contractului, cenzura pactului comisoriu de către instanţa de judecată poate opera numai atunci când pretinsa clauză rezolutorie este lipsită de transparenţă contractuală, pe calea interpretării contractului, precum şi atunci când acestea au un conţinut abuziv şi disproporţionat.

Cenzura trebuie să opereze însă excepţional, deoarece pactul comisoriu este rezultatul libertăţii de voinţă a părţilor şi că el trebuie să reprezinte substanţa forţei obligatorii.

Un pact comisoriu inserat în contractul părţilor se interpretează restrictiv, întrucât derogă de la principiul rolului activ al judecătorului.

Condiţia formală pentru operarea rezoluţiunii/rezilierii convenţionale este aceea a notificării specializate. Dacă pactul comisoriu defineşte neexecutarea rezolutorie, el stabileşte şi operarea „de drept” a rezoluţiunii/rezilierii. De aceea, punerea prealabilă în întârziere (adică acordarea termenului suplimentar de executare) este necesară numai dacă pactul comisoriu prevede acest lucru (art. 1553 alin. 2 noul Cod Civil).

De regulă însă, rolul pactului comisoriu este acela de a înlătura exigenţa unei puneri în întârziere - dacă se prevede lipsa acestei condiţii în pact, punerea în întârziere nu mai este necesară (art. 1553 alin. 1 şi art. 1523 alin. 1 noul Cod Civil).

Cu toate acestea, pentru efectivitatea rezoluţiunii convenţionale, adică, pentru ca aceasta odată invocată să opereze este necesară notificarea specializată a debitorului - ceea ce semnifică obligaţia creditorului de a aduce la cunoştinţa debitorului, prin intermediul unei notificări, faptul că a invocat rezoluţiunea/rezilierea contractului şi condiţiile în care acesta operează.

În prezenta speţă, potrivit convenţiei încheiate între reclamanţii G S şi G C şi pârâtul PSA, inserată în capitolul „Alte clauze” cuprins în contractul de asociere în participaţiune autentificat sub nr. 246/28.01.2015 la Biroul Notarului Public T G, soţilor G S şi G C le este interzis să înstrăineze terenul pe durata asocierii. În situaţia în care în termen de o lună de la data emiterii autorizaţiei de construire, executantul PSA nu a început lucrările de construire, prezentul contract se va desfiinţa de plin drept, fără alte formalităţi prealabile, iar asociaţii G S şi G C pot înstrăina terenul.

Prin autorizaţia de construire nr.442/04.08.2015 emisă de către Primăria oraşului N, s-a autorizat execuţia lucrărilor de construire pentru un imobil D+P+2E şi împrejmuire teren locuinţe colective, pe terenul situat în judeţul Constanţa, oraşul N, …, strada D21-D22, nr.....

Potrivit convenţiei părţilor, termenul în cadrul căruia urma să fie demarate/începute lucrările de construire care efectuate de către pârâtul PSA, era aşadar de o lună, de la data emiterii autorizaţiei de construire. Cu alte cuvinte pârâtul era obligat convenţional, conform  art.1270 din Codul Civil, să înceapă lucrările de construire într-un termen de o lună de la 04.08.2016.

Îndeplinirea condiţiilor referitoare la incidenţa pactului comisoriu, prevăzute în capitolul „Alte clauze” cuprins în contractul de asociere în participaţiune autentificat sub nr. 246/28.01.2015 la Biroul Notarului Public T G rezultă din procesul-verbal întocmit la data de 08.09.2015 în dosarul de executare nr.763/2015 al Biroul Executorului Judecătoresc B S, conform  căruia însuşi  executorul judecătoresc confirmă faptul că s-a deplasat în localitatea N, zona M N, parcela A158/5, lot 91, judeţul Constanţa unde a constatat situaţia de fapt: nu s-a efectuat nicio construcţie pe terenul identificat conform  planului de amplasament şi delimitare a corpului de  proprietate anexat acestui proces-verbal.

Aşadar, la data de 08.09.2016, când executorul judecătoresc B S s-a deplasat la locul situării terenului care aparţine reclamanţilor G S şi G C şi care formează obiectul contractului de asociere în participaţiune litigios, a constatat că pe teren nu se efectuaseră nici un fel de lucrări de construire.

Este în afara oricărei îndoieli că întinderea şi conţinutul drepturilor şi obligaţiilor inserate de părţi în cuprinsul contractului de asociere în participaţiune autentificat sub nr. 246/28.01.2015 la Biroul Notarului Public T G au fost cunoscute, determinate, încă de la momentul încheierii actului.

În speţă, ne aflăm în prezenţa unui pact comisoriu, inserat expres de către părţi în cuprinsul contractului de asociere în participaţiune autentificat sub nr. 246/28.01.2015 la Biroul Notarului Public T G, deci rezoluţiunea întemeiată pe pactul comisoriu este o rezoluţiune convenţională, reglementată de dispoziţiile art. 1.550 alin. 2 şi art. 1.553 din Codul civil, devenind incidentă în momentul când pactul comisoriu intervine.

Pentru ca un pact comisoriu să-şi producă efectele este necesar ca acesta să prevadă expres obligaţiile a căror neexecutare atrage desfiinţarea contractului şi să se realizeze punerea în întârziere a debitorului conform art. 1522 Codul Civil care să indice condiţiile în care operează rezoluţiunea (art. 1553 alin. 3 Codul Civil).

În speţă, în pactul comisoriu inserat în capitolul „Alte clauze” cuprins în contractul de asociere în participaţiune autentificat sub nr.246/28.01.2015 la Biroul Notarului Public T G s-au prevăzut, în mod expres, obligaţiile a căror neexecutare atrage desfiinţarea contractului, fiind posibilă rezoluţiunea  contractului în condiţiile art. 1553 Codul Civil, fără punerea în întârziere a debitorului obligaţiei neexecutate, deoarece înseşi părţile au stabilit convenţional acest fapt (contractul se va desfiinţa de plin drept, fără alte formalităţi prealabile)..

Apărarea pârâtului PSA potrivit căreia a demarat în termenul prevăzut convenţional lucrările de construire, va fi înlăturată, deoarece, pe de o parte, simpla notificare emisă de către pârât, în cadrul căreia acesta enumeră lucrările de construire pretins a fi efectuate în baza contractului de asociere în participaţiune autentificat sub nr. 246/28.01.2015 la Biroul Notarului Public T G, nu dovedeşte realizarea efectivă a acestor lucrări, nefiind confirmată de un alt mijloc de probă şi, pe de altă parte, această notificare (nr.67/02.10.2015- f.12 din dosar) este emisă la un interval de timp mai mare de o lună de la momentul eliberării autorizaţiei de construire nr.442/04.08.2015 (f.44).

În cuprinsul contractului de asociere în participaţiune autentificat sub nr. 246/28.01.2015 la Biroul Notarului Public T G semnat de către părţi, acestea au convenit ca rezilierea să intervină de plin drept şi fără intervenţia instanţei de judecată.

În speţă, reclamanţii au uzat de posibilitatea rezilierii de drept convenţională a contractului, nefiind necesară punerea în întârziere a debitorului, de vreme ce s-a inserat în mod expres în contract faptul că nerespectarea obligaţiilor asumate dă dreptul părţii lezate la a considera reziliat de drept contractul, astfel încât pactul comisoriu nu prevede necesitatea punerii în întârziere a debitorului.

Cât priveşte întinderea debitului pretins de către reclamanţii G S şi G C instanţa de fond reţine acesta este dovedit numai în parte.

Astfel, prin înscrisul olograf  încheiat la data de 23.02.2015 (f.12) rezultă că debitorul pârât PSA, în calitatea sa de administrator la PF PSA cu Ro 33378909 a primit de la creditorii reclamanţi G S şi G C suma de 5000 euro, reprezentând sumă din contractul de asociere.

Acest înscris olograf necontestat dovedeşte că reclamanţii G S şi G C au avansat pârâtului PSA suma de 5000 euro în scopul aducerii la îndeplinire a obligaţiilor asumate convenţional contractul de asociere în participaţiune autentificat sub nr. 246/28.01.2015 la Biroul Notarului Public T G, această sumă fiind supusă restituirii către reclamanţi în condiţiile art.1554 alin.1 din Codul Civil.

Înscrisul olograf încheiat la 23.04.2015 confirmă faptul că reclamantul G S i-a împrumutat pârâtului PSA suma de 12700 lei, fără însă a stabili că această sumă este în legătură cu contractul de asociere în participaţiune autentificat sub nr. 246/28.01.2015 la Biroul Notarului Public T G, ci dimpotrivă reprezintă un împrumut, pe care pârâtul PSA s-a obligat a-l restitui reclamantului în termen de o lună.

Cum această sumă nu a fost avansată către pârâtul PSA ca efect al contractului de asociere în participaţiune autentificat sub nr. 246/28.01.2015 la Biroul Notarului Public T G, în mod evident nu poate supusă restituirii ca efect al desfiinţării de plin drept a acestui contract, în condiţiile art.1544 alin.1 din Codul Civil şi, prin urmare se va respinge ca nefondată cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 12700 lei.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.1554 alin.1 din Codul Civil se va admite în parte acţiunea civilă formulată de către reclamanţii G S şi G C în contradictoriu cu pârâtul PSA şi va fi obligat pârâtul către reclamanţi la plata sumei de 5000 euro, în echivalent în lei la data efectuării plăţii.

 În temeiul art.451-453 din Codul de procedură civilă reţinând culpa procesuală a pârâtului PSA, urmează a-l obliga pe acesta către reclamanţi la plata sumei de 4652 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat şi taxă de timbru).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanții reclamanţii G S şi G C, ambii cu domiciliul în C, în contradictoriu cu pârâtul PSA, cu domiciliul procesual ales în N.

Obligă pârâtul PSA către reclamanții G S şi G C la plata sumei de 5000 euro, în echivalent în lei la data efectuării plății.

Respinge ca nefondată cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 12700 lei.

Obligă pârâtul PSA către reclamanții G S şi G C la plata sumei de 4652 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat şi taxa de timbru).

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunţat în ședința publică, azi 14.12.2016.

PREŞEDINTE,  GREFIER,

 C M P M D

Domenii speta

Spete similare