Contestaţie creditor Legea 77/2016 - Admite apelul

Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2018:186.000655

Dosar nr. 1903/183/2016

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA A II-A CIVILĂ

DECIZIE Nr.........................

Şedinţa publică de la 19 Septembrie 2018

Completul compus din:

Pe rol soluţionarea apelului formulat de  apelanta-contestatoare ..................... împotriva sentinţei nr. .................../09.05.2017 pronunţată de Judecătoria Băileşti în dosarul nr. .................../183/2016 în contradictoriu cu intimatul ......................, având ca obiect contestaţie creditor Legea 77/2016 .

INSTANŢA

Deliberând asupra apelului constată următoarele:

Prin sentinţa nr. ................../09.05.2017 pronunţată de Judecătoria Băileşti în dosarul nr. ..................../183/2016 instanţa a respins contestaţia conform legii 77/2016 formulata de SC .......................... SA,  în contradictoriu cu ............................

Pentru a se pronunţa astfel a reţinut că partile au incheiat contractul de credit si de garantie nr. ...................../25.04.2008 avand ca obiect suma de ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,, CHF, pentru o durata de 288 de luni, creditul urmand a fi folisit de catre  pârât pentru achizitionarea imobilului situat in Craiova, str. Nicolae Titulescu, bl. 7, sc. 1, ap. 12, jud Dolj.  Pentru garantarea acestui credit a fost incheiat contractul de ipoteca autentificat la BNP ............................ sub nr.............../ 25.04.2008, avand ca obiect apartamentul ce a fost cumparat de parat prin contractul de vanzare cumparare autentificat la acelasi birou notarial sub nr. ..................................

Ca urmare a imposibilităţii de plată a ratelor , paratul a înaintat către reclamanta notificarea .................../23.05.2016, care a fost transmisa prin cabinetul de Avocat ....................., prin care i-a comunicat acesteia ca intentioneaza sa-i dea in plata respectivul imobil în vederea stingerii datoriei, urmand astfel sa beneficieze de dispozitiile Lg. nr.77/2016 (f.6).

Nu s-a putut retine sustinerea contestatoarei, in sensul ca este inadmisibila notificarea facuta de parat. Paratul este proprietar al imobilului pe care doreste sa-l dea in plata si in aceasta calitate a adresat reclamantei notificarea prin care a invitat-o pe aceasta sa se prezinte la notar pentru incheierea actului translativ de proprietate.

S-a retinut ca paratul indeplineste toate conditiile prevazute de dispozitiile art.4 alin.1 din  Lg.nr.77/2016 pentru stingerea creantei si a accesoriilor sale, care izvorasc din contractul de  credit.

 Astfel s-a constatat că reclamanta este institutie de credit iar parata are calitatea de consumator, astfel cum aceasta notiune este definita de dispozitiile art.2 pct.2 din OG nr.21/1992, respectiv orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.

Cuantumul sumei imprumutate, la momentul acordarii creditului, nu depășea echivalentul in lei al 25.000 EURO, fiind incheiat contractul in scopul de a achizitiona imobilul cu destinatia de locuinta, iar paratul nu a fost condamnat printr-o hotarare definitiva pentru infractiuni in legatura cu creditul, la dosar fiind depus certificatul de cazier judiciar al acestuia ( f 112) .

Prin decizia nr.................../25.10.2016 a Curtii Constitutionale s-a admis excepţia de neconstituţionalitate si s-a constatat ca „prevederile din art.11 teza întâi raportate la art.3 teza a doua, art.4, art.7 şi art.8 din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, sunt constituționale în măsura în care instanţa judecătorească verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii.

 Astfel in paragraful 132 din decizia resprectiva s-a aratat ca „atât dispozitivul, cât şi considerentele prezentei decizii sunt general obligatorii, potrivit dispoziţiilor art.147 alin.(4) din Constituţie, şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept”. In paragraful nr.119 s-a mentionat ca „singura interpretare care se subsumează cadrului constituțional în ipoteza unei reglementări generale a impreviziunii în executarea contractelor de credit este cea potrivit căreia instanţa judecătorească, în lipsa acordului dintre părți, are competenţa şi obligaţia să aplice impreviziunea în cazul în care constată că sunt îndeplinite condiţiile existenţei acesteia” In paragraful nr.120 s-a aratat ca „din punct de vedere procedural, instanţa judecătorească, în condiţiile formulării contestaţiei de către creditor sau a acţiunii în constatare de către debitor, va verifica îndeplinirea condiţiei notificării creditorului conform celor prevăzute de Legea nr.77/2016, îndeplinirea criteriilor prevăzute de art.4 din lege, aplicând în mod obligatoriu teoria impreviziunii în cadrul art.7 din lege, respectiv art.8, ori în cadrul art.9 din aceeaşi lege”., iar in paragraful nr.123 s-a aratat ca „darea în plată poate opera şi în faza executării silite [...] chiar şi în această fază instanţa poate aprecia cu privire la îndeplinirea condiţiilor privind existenţa impreviziunii”.

Prin urmare instanta are obligatia sa analizeze daca in prezenta cauza sunt intrunite conditiile intervenirii impreviziunii in executarea contractului de credit pe care l-au incheiat partile.

Fata de imprejurarea ca respectivul contract de credit a fost incheiat in anul 2008, anterior intrarii in vigoare a Lg.289/2009 privind Codul civil, si fata de prevederile art.3 din Lg. nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Lg.289/2009, se constata ca sunt aplicabile dispozitiile Codului civil 1864, Curtea Constitutionala aratand in paragraful 95 din decizia nr.623/2016 ca „sub imperiul Codului civil din 1864, atât doctrina, cât şi practica au recunoscut posibilitatea aplicării teoriei impreviziunii în cazul în care un eveniment excepţional şi exterior voinţei părţilor ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil de acestea la data încheierii contractului, ar face excesiv de oneroasă executarea obligaţiei debitorului [...], sub regimul Codului civil din 1864 [...] teoria impreviziunii era fundamentată pe prevederile art.970 [...] Aşadar, chiar dacă nu era consacrată in terminis, din punct de vedere normativ, impreviziunea rezulta din însăşi reglementarea de principiu relativă la contracte, ea fiind justificată prin elementele de bună-credinţă şi echitate ce caracterizează executarea contractelor ”.

In paragraful nr.99 s-a ararat ca „regula pacta sunt servanda presupune luarea în considerare a unor elemente precum buna-credinţă și echitatea, în condițiile schimbării fundamentale a condiţiilor de executare a contractului {...] Din coroborarea dispozițiilor art.969 și art.970 din Codul civil din 1864, rezultă două principii interdependente pe care se întemeiază contractul civil: puterea de lege/forța obligatorie pe care acesta o are pentru părțile contractante, pe de parte, și buna-credință în executarea acestuia, pe de altă parte. Puterea de lege a contractului vizează nu numai ceea ce contractul prevede expres în clauzele sale, ci și toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa (art.970 alin.2 din Codul civil din 1864). Cu alte cuvinte, echitatea, corolar al bunei-credințe, guvernează contractul civil de la nașterea sa până la epuizarea tuturor efectelor, independent de existența unei clauze exprese în cuprinsul contractului. Așadar, executarea unui contract civil este legitimă atâta timp cât este rezultatul întrunirii cumulative a celor două principii (forța obligatorie și executarea cu bună-credință), principii care nu au existență de sine-stătătoare, ci se condiționează reciproc. Teoria impreviziunii, fundamentată pe cele două principii, atenuează caracterul obligatoriu al contractului, în măsura în care, pe perioada executării acestuia, intervine o situație imprevizibilă, însă nici una dintre părțile contractante nu abdică de la obligațiile care îi revin potrivit executării cu bună-credință a contractului. Aşadar, echitatea, alături de buna-credinţă, oferă un fundament al impreviziunii, pornind de la relaţia existentă între ele”. In paragraful nr.102 s-a ararat ca “legiuitorul a avut în vedere reechilibrarea prestaţiilor în condiţiile în care, pe perioada executării contractului, a intervenit un risc supra-adăugat riscului firesc ce însoţeşte un contract de credit şi în care niciuna dintre părţi nu este culpabilă de apariţia evenimentului”.

Mai mult decat atat, in paragraful 119 din decizia nr...................../25.10.2016 a Curtii Constitutionale s-a aratat ca, „faţă de cadrul legal existent la data încheierii contractelor de credit, prevederile legale criticate trebuie să se aplice doar debitorilor care, deşi au acţionat cu bună-credinţă, în conformitate cu prevederile art.57 din Constituţie, nu îşi mai pot îndeplini obligaţiile ce rezultă din contractele de credit în urma intervenirii unui eveniment exterior şi pe care nu l-au putut prevedea la data încheierii contractului de credit”

In prezenta cauza s-a retinut ca la data de ........................., cand partile au incheiat contractul de credit, paratul de era angajat la S.C. ALP Construct S.F având un salariu de 1.800 lei iar soţia sa era angajată la ...................... cu un salariu de 900 lei, rata lunară era de 900 lei.

La momentul formulării notificării, din motivele anterior arătate, rata era de 2.900 lei.

Între timp pârâtul debitor şi soţia acestuia şi-au pierdut locul de muncă, rezultând din actele depuse că nu sunt înregistraţi cu contract de muncă, nu au venituri.

Instanţa a reţinut că veniturile debitorului au scăzut drastic, fiind în imposibilitate de plată a datoriei.

Este adevărat că în speţă au fost depuse acte din care codebitorul Toma Gheorghe obţine venituri din pensie, sporadic din dividente sau arendă, nu înseamnă că se impune menţinerea contractului şi obligarea codebitorului la plata datoriei.

Astfel s-a constatat de instanţa de fond că, dupa incheierea contractului de credit, in timp, veniturile paratului au inceput să scadă semnificativ, si in acelasi timp cursul de schimb valutar aproape s-a dublat, fapt ce este de notorietate. Variatia in timp a cursului valutar este un risc inerent si asumat de catre persoana ce se imprumuta intr-o moneda straina, in care nu este remunerata, insa dublarea valorii acesteia reprezinta un element care, impreuna cu scaderea drastica a veniturilor, pot crea conditiile intervenirii impreviziunii in executarea contractului.

Astfel se constata ca in contractul de creditare in litigiu a intervenit un risc supra-adaugat in ceea ce il priveste pe parat, care in concret nu a putut fi prevăzut de către părți si care determina pierderea utilității sociale a contractului, paratul trebuind sa efectueze cheltuieli disproporționate pentru executarea acestuia, in condițiile in care aceasta se afla practic in imposibilitatea de a le face.

Fata de aceste considerente, constatând ca parata îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr.77/2016 pentru darea in plata a imobilului al cărei proprietar este si in temeiul dispozitiilor art.7  alin.6  din lege, a respins contestatia ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei a formulat apel contestatoarea ................................. solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei în sensul admiterii contestaţiei împotriva notificării de dare în plată cu consecinţa anulării notificării şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

A solicitat şi acordarea cheltuielilor de judecată.

Arată că instanţa de fond a reţinut în mod greșit că notificarea de dare în plată ar îndeplini condiţiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 77/2016, deşi nu a identificat nici elementele de fapt şi nici temeiurile de drept în baza cărora a ajuns la această concluzie.

A precizat că în cauză nu s-a făcut dovada că împrumutul a fost contractat pentru a achiziţiona un imobil cu destinaţie de locuinţă, însăşi debitorul recunoscând că nu locuieşte la adresa imobilului ipotecat.

Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra lipsei calităţii de creditor a ............................ deşi s-a învederat că prin contractul de cesiune de creanţă încheiat la data de 31.03.2009 între .......................... în calitate de cedent şi ........................... în calitate de cesionar, debitorii fiind ţinuţi să îşi îndeplinească obligaţiile faţă de noul creditor.

Instanţa de fond a considerat în mod netemeinic că în cauză ar fi incident un caz de impreviziune, nefiind făcut dovada existenţei acesteia.

Instanţa de fond în mod greşit întemeind soluţia pe analiza veniturilor realizate, ca element principal pentru constatarea intervenţiei stării de impreviziune.

Mai mult, fluctuaţiile de natură salarială nu pot fi incluse în sfera acelor eveniment imposibil de prevăzut în momentul încheierii contractului de credit, obligaţia debitorului nedevenind excesiv de oneroasă.

A arătat că fluctuaţiile de natură salarială nu constituie un element care să justifice impreviziunea având în vedere perioada îndelungată de timp pentru care a fost obţinut creditul şi în considerarea lipsei oricărei dovezi a unei vădite imposibilităţi de plată a ratelor lunare.

Instanţa de fond a comis o eroare analizând doar veniturile realizate de soţia debitorului cu ignorarea nejustificată a veniturilor realizate de codebitorul Toma Gheorghe.

A mai arătat că fluctuaţiile de schimb valutar nu echivalează în mod necesar cu o schimbare excepţională a împrejurărilor circumscrisă ideii de impreviziune.

În probaţiune a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În drept a invocat normele şi principiile de drept evidenţiate în cuprinsul cererii de pael.

Prin întâmpinarea formulată la data de 20.02.2018 intimatul Toma Petrişor Dorin a solicitat respingerea apelului şi menţinerea sentinţei ca legală şi temeinică.

A arătat că din cuprinsul contractului de credit rezultă că acel credit a fost contractat pentru a achiziţiona o locuinţă, caracter ce se păstrează şi în prezent.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul constată următoarele :

Prin cererea de apel formulată, apelantul a criticat sentința instanței de fond apreciind că aceasta este netemeinică și nelegală întrucât, printre altele, prima instanță a reținut în mod lipsit de orice temei că în speță ar fi incidentă impreviziunea.

Apelul este nefondat, pentru considerentele ce vor succede.

Procedând la rejudecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 477 Cpc, Tribunalul arată că obiectul contestaţiei reglementată de art. 7 din Legea nr. 77/2016 privind darea in plata a unor bunuri imobile in vederea stingerii obligatiilor asumate prin credite constă în verificarea de instanţa de judecată a respectării condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de această lege.

Prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 623/2016 s-a stabilit că instanţele învestite cu soluţionarea contestaţiilor de acest fel vor efectua o verificarea a condiţiilor de admisibilitate a procedurii dării în plată prin prisma teoriei impreviziunii, adică pe lângă verificarea condiţiilor cerute expres de art. 4 al 1 şi art. 5 al 1 din Lege şi verificarea condiţiilor impreviziunii, aşa cum rezultă din Teoria impreviziunii reglementată de art 969 şi art. 970 din Codul Civil şi din considerentele acelei decizii.

În considerentele deciziei amintite, Curtea Constituţională a definit impreviziunea ca fiind acea situaţie când în executarea unui contract de credit a intervenit un eveniment excepţional şi exterior ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului în ceea ce priveşte amploarea şi efectele produse, aspect ce ar face deosebit de oneroasă executarea obligaţiei asumate prin contract.

În cauză, Tribunalul constată că prima instanță a stabilit corect că sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 4 al 1 din Legea nr. 77/2016, dar analizând condiţiile impreviziunii a a ajuns la concluzia că acestea sunt îndeplinite pentru că a intervenit un element care a făcut dificilă continuarea contractului încheiat între părţi, aspecte prezentate în motivarea sentinţei apelate.

Tribunalul constată însă că din conținutul notificării adresată creditoarei și din motivarea prin întâmpinării depusă în fața instanței de fond, nu rezultă că intimatul ar fi invocat intervenirea impreviziunii, doar prin concluziile scrise făcând referire la motivele ce ar fi justificat reținerea îndeplinirii condițiilor impreviziunii.

Chiar și în situația dată, Tribunalul apreciază că susținerile intimatului în sensul că obligația de plată a devenit excesiv de oneroasă ca urmare a intervenirii unui eveniment imprevizibil , respectiv creșterea ratei de schimb a valutei în care a fost contractat creditul și pierderea locului de muncă, nu pot fi primite.

În acest sens, Tribunalul constată că intimatul a contractat un credit într-o monedă străină în cuantum de 100.000 CHF și pentru o perioadă de 288 luni, acceptând astfel și variația de curs valutar, care este o împrejurare de fapt previzibilă.

Nu pot fi primite nici susținerile privind imposibilitatea de a mai achita ratele de credit ca urmare a faptului că intimatul și soția acestuia și-au pierdut locul de muncă, nici acest fapt neputând fi considerat un eveniment excepțional și exterior voinței părților, eveniment ce nu ar fi putut fi prevăzut în mod rezonabil la momentul încheierii contractului prin raportare la durata mare a acestuia.

Nu în ultimul rând, Tribunalul reține că împrumutul contractat de intimați a fost garantat de codebitorul Toma Gheorghe, persoană ce înregistrează venituri.

În concluzie, având în vedere considerentele de fapt şi de drept arătate, Tribunalul va admite apelul declarat și va schimba în tot sentinţa apelată în sensul că va admite contestaţia creditorului şi va dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de Legea nr. 77/2016

În baza art. 453 Cpc, va obliga intimaţii la plata sumei de 1500 lei către apelantă cu titlu de cheltuieli de judecată

 .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de  apelanta-contestatoare .........................împotriva sentinţei nr. 992/09.05.2017 pronunţată de Judecătoria Băileşti în dosarul nr. ................../183/2016 în contradictoriu cu intimatul ......................

Schimbă în tot sentinţa apelată în sensul că admite contestaţia creditorului şi dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de Legea nr. 77/2016

Obligă intimaţii la plata sumei de 1500 lei către apelantă cu titlu de cheltuieli de judecată

Definitivă

Domenii speta

Spete similare