Pârâta pleacă de la premisa că există pericolul ca societatea contestatoare să-şi înstrăineze patrimoniul, prejudiciind astfel bugetul de stat, cu încălcarea prezumţiei de „bună credinţă” a contribuabilului dar şi a obligaţiei de a proba cele reţinute în sarcina acestuia.
Se constată că, în speţă, nu au fost dovedite cumulativ condiţiile privind existenţa şi iminenţa „pericolului concret” privind sustragerea agentului economic de la plata obligaţiilor la bugetul general consolidat, sau prejudicierea bugetului prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, atât timp cât, „iminenţa pericolului concret” nu a fost justificată de către organul fiscal.
Tribunalul Vaslui
Impozit pe clădiri şi obligaţie de reevaluare a imobilului, art. 253 alin. 5 Legea 571 din 2003
Judecătoria Târgu Jiu
acţiune în constatare, obligaţia de a face şi pretenţii.
Curtea de Apel Oradea
RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL. ANULARE ACT ADMINISTRATIV. EVITAREA DUBLEI PLĂŢI A PRESTAŢIILOR FAMILIALE CETĂŢENILOR CARE DESFĂŞOARĂ ACTIVITĂŢI ÎNTR-UN STAT COMUNITAR, ALTUL DECÂT CEL AL CĂRUI CETĂŢENI SUNT. Regulamentul CEE nr.1408/197...
Tribunalul Olt
Suspendarea executarii actului administrativ fiscal - intinderea efectelor hotararii de suspendare
Curtea de Apel Alba Iulia
Formulare cu regim special procurate din altă sursă decât cele legale. Valoare probantă. Efecte asupra deducerii cheltuielilor.