Contencios ADMINISTRATIV.Recurs. Anulare decizie de impunere emisa de c.a.s.

CONTENCIOS ADMINISTRATIV.Recurs. Anulare decizie de impunere emisa de C.A.S.

- art. 7 din Legea nr. 554/2004

- art. 207 Cod de procedura civila

- art. V alin. 7 din O.U.G. nr. 125/2011

- art. 521 alin. 3 Cod de procedura civila

- art. 23 din Legea nr. 554/2004

- art. 46 din O.U.G. nr. 92/2003

Prin decizia de impunere nr. xxxx.x/31.05.2012, s-a stabilit în sarcina reclamantului intimat obligatia de plata a sumei 1.107 lei, reprezentând contributie de asigurari de sanatate, iar prin decizia nr. xxxx.x/31.05.2012, s-a stabilit obligatia de plata a sumei 240 lei, din care suma de 126 lei, reprezinta dobânzi de întârziere, iar suma de 114 lei penalitati de întârziere.

Reclamantul a invocat în fata instantei nelegalitatea deciziilor de impunere, pe motiv ca desi acestea au înscrisa data emiterii 31.05.2012, nu au fost emise la aceasta data, ci la un moment ulterior fiind semnate de o alta persoana decât cea care detinea functia de presedinte la momentul semnarii lor.

Sub un prim aspect recurenta pârâta aduce critici sentintei recurate în ce priveste modul de solutionare a exceptiei inadmisibilitatii actiunii pe considerentul necontestarii administrative în temeiul art. 7 din Legea nr.554/2004 si art. 207 Cod procedura civila de catre intimat a actelor a caror anulare se solicita.

Motivele de recurs invocate sub acest aspect nu pot fi primite câta vreme reclamantul a facut dovada parcurgerii procedurii prealabile prin înscrisul depus la filele 62-63 în dosarul primei instante, exceptia invocata fiind corect respinsa prin încheierea de sedinta din data de 19.01.2015.

În ce priveste motivele de recurs ce vizeaza competenta de emitere a deciziilor de impunere de catre recurenta dupa data de 30.06.2012 se constata ca nu pot fi primite câta vreme prevederile art. V alin. 7 din O.U.G. nr. 125/2011 se refera la termenul pâna la care trebuie transmise copiile titlurilor catre A.N.A.F. si nu la perioada pâna la care în mod legal exista competenta de emitere a lor.

În speta, pe deciziile atacate este înscrisa data emiterii lor, ca fiind 31.05.2012, aspect care rezulta cu evidenta din cuprinsul lor (filele 6-12), situatie în care aceasta este data de la care actele produc efecte juridice. Apararea recurentei ca aceste decizii au fost “generate” la data de 11.04.2013 si ca aceasta ar fi de fapt data emiterii lor, nu poate fi avuta în vedere de instanta întrucât nu au fost emise decizii rectificative în acest sens, fiind o simpla afirmatie a recurentei nesustinuta de nici un înscris. Mai mult, legea nu reglementeaza o “generare” a actului administrativ, situatie în care data de la care deciziile atacate produc efecte juridice este data de 31.05.2012, înscrisa pe ele, si nu data de 11.04.2013, retinuta eronat si de catre prima instanta.

La data de 11.04.2013 recurenta nu mai avea competenta de a emite astfel de decizii, deoarece art. 35 alin. 1 din Ordinul Presedintelui C.N.A.S. nr.617/2007 (în temeiul caruia au fost emise de catre recurenta actele administrative contestate) a fost anulat prin sentinta nr. 835/08.02.2012 pronuntata de Curtea de Apel B. în dosarul nr. 9914/2/2011 si publicata în M.O. nr. 243/04.04.2014.

 Sub acest aspect s-a constatat ca în mod corect instanta de fond a avut în vedere dispozitiile acestei decizii, cata vreme I.C.C.J. a statuat, prin Decizia nr. 10/10.05.2015, pronuntata în dosarul nr. 427/1/2015, obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila si publicata în MO nr. 458/25.06.2015, în sensul ca: „Dispozitiile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, se interpreteaza în sensul ca hotarârea judecatoreasca irevocabila/definitiva prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte si în privinta actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicarii hotarârii judecatoresti de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de solutionare pe rolul instantelor judecatoresti”.

Prin urmare, nu se poate retine ca data emiterii deciziilor atacate ar fi alta decât cea înscrisa în cuprinsul deciziilor, moment la care recurentei îi apartinea competenta de emitere a actelor contestate, acestea fiind însa nelegale prin prisma semnatarului actelor si prevederilor art. 46 din O.U.G. 92/2003.

Conform prev. art. 46 din O.U.G. NR. 92/2003, care reglementeaza nulitatea actului administrativ fiscal, lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele si calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele si prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnaturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu exceptia prevazuta la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia, nulitate care se poate constata la cerere sau din oficiu.

 Astfel, curtea a retinut ca la data emiterii actelor administrative în litigiu, respectiv data de 31.05.2012, functia de presedinte-director general al Casei de Asigurari de Sanatate B. era detinuta de numitul V. G., conform înscrisurilor de la dosar.

Ca urmare, deciziile atacate în cauza în mod nelegal poarta semnatura numitului G. I. calitate de presedinte - director general al C.A.S. B. si a numitei D. L., în calitate de director executiv economic deoarece aceste persoane au fost numite în functie ulterior datei de emitere a actelor administrative atacate.

Astfel, la data de 31.05.2012 persoanele semnatare ale deciziilor de impunere în litigiu nu aveau calitatea de persoane împuternicite ale institutiei emitente, fapt ce atrage nulitatea acestor decizii, nulitate invocata în cauza de catre reclamantul intimat.

Decizia nr. 2507/18.09.2015 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal

Dosar nr. 8875/111/2013*

Prin Sentinta nr. 1127/CA din 06 aprilie 2015, pronuntata în dosar nr. 8875/111/2013*, Tribunalul B. a admis actiunea formulata de reclamantul G. L., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurari de Sanatate B. si Directia Generala Regionala a Finantelor Publice C.-N.

A anulat deciziile de impunere nr. xxxx.x/31.05.2012 si xxxx.x/31.05.2012 emise de pârâta C.A.S. B.

A obligat pârâta sa achite reclamantului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Împotriva acestei hotarâri, în termen, a formulat recurs pârâta Casa de Asigurari de Sanatate B., solicitând admiterea recursului în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 488 pct. 6, 8 Cod cprocedura civila si casarea în totalitate a sentintei, retinerea spre rejudecare si respingerea cererii cu consecinta mentinerii ca temeinice si legale a Deciziilor de impunere nr. xxxx.x/31.05.2015, xxxx.x/31.05.2015.

În motivare, pârâta arata ca instanta de fond anulat Deciziile de impunere nr. xxxx.x/31.05.2015, xxxx.x/31.05.2015, retinând ca nu au fost respectate cu ocazia emiterii deciziilor, dispozitiile legale referitoare la competenta.

Instanta de fond a apreciat ca prin Sentinta nr. 835/08.02.2012 pronuntata de Curtea de Apel B., publicata în Monitorul oficial nr. 243/04.04.2014, s-a dispus anularea în parte a dispozitiilor art. 35 alin 1 din Ordinul C.N.A.S. nr.617/2007, iar competenta Caselor de asigurari de sanatate pentru emiterea deciziilor s-a mentinut pâna la data de 01.01.2012, în temeiul dispozitiilor art. 5 alin. 25 din O.U.G. nr. 125/2011.

Recurenta apreciaza ca instanta a dat o hotarâre gresita fara a avea în vedere modificarile art. V din O.U.G. 125/2011.

Astfel ca, potrivit art. V alin. 7 din O.U.G. nr. 125/2011 cu modificarile ulterioare, competenta de rectificare a creantelor predate la A.N.A.F. si de solutionare a contestatiilor la actele administrative emise s-a prorogat pâna la 30.06.2014 si nu pâna la data de 01.01.2012 cum gresit a retinut instanta de fond.

Sentinta nr. 835/08.02.2012 pronuntata de Curtea de Apel B., publicata în monitorul oficial nr. 243/04.04.2014, prin care s-a dispus anularea în parte a dispozitiilor art. 35 alin 1 din Ordinul C.N.A.S. nr.617/2007 în privinta posibilitatii organului competent al CAS de a emite decizii de impunere, îsi produce efecte dupa publicarea în Monitorul oficial.

În acest sens Curtea de Apel O. prin Decizia nr.2548/CA/2014 în dosar nr. 6847/CA/2013 - R, s-a pronuntat în sensul ca Sentinta nr.835/08.02.2012 îsi produce efecte dupa publicarea în Monitorul oficial potrivit dispozitiilor art. 23 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, astfel ca, desi efectele produse sunt erga omnes, acestea nu se produc retroactiv.

Recurenta mai arata ca pentru decizia de impunere nr. xxxx.x/31.05.2012 si nr. xxxx.x/31.05.2012, data de 31.05.2012, nu este data emiterii deciziei, ci data pâna la care s-au calculat accesorii de întârziere, conform protocolului de transfer de baza de date dintre C.N.A.S. -A.N.A.F.. La data de 11.04.2013, data generarii deciziilor contestate era presedinte dr. I. G. care a semnat decizia contestata.

Prin actele administrativ fiscale atacate se stabilesc obligatii fiscale principale si accesorii aferente perioadei 2009-2011, ce nu exced perioadei pentru care competenta administrarii revenea intimatei si nici perioadei acordate de legiuitor pentru transferul de la un organ la altul al statului a titlurilor în care sunt individualizate contributiile sociale. Astfel, nu se poate retine ca actele administrative atacate au fost semnate de catre persoane ce nu erau împuternicite sa le semneze.

Recurenta precizeaza ca, în aceste sens, s-a pronuntat Curtea de Apel O. în dosar nr. 6847/111/CA/ 2013-R prin Decizia nr. 2548/CA/2014-R.

Considera ca solutia instantei de fond a fost data cu aplicarea gresita a prevederilor legale mai sus mentionate, motiv pentru care se impune casarea hotarârii si retinerea spre rejudecare, deoarece deciziile contestate au fost emise anterior publicarii Sentintei nr.835/08.02.2012 - 04.04.2014 si anterior datei de 30.06.2014, data prevazuta în art. V alin 7 din O.U.G. nr. 125/2011 cu modificarile ulterioare.

Recurenta învedereaza ca un alt motiv de recurs este acela ca instanta de fond a respins în mod gresit exceptia inadmisibilitatii actiunii prin încheierea de sedinta din 19.01.2015 si ca în temeiul art. 7 din Legea 554/2004, coroborat cu art. 207 din OG nr.92/2003, se impunea admiterea exceptiei inadmisibilitatii contestarii deciziilor, deoarece reclamantul nu a facut dovada ca a formulat la C.A.S. B. contestatie administrativa. Aceste decizii nu a fost contestate administrativ de reclamant si a au fost predate catre A.F.P. O., în temeiul art. V din O.U.G. nr. 125/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

În privinta temeiului legal care a stat la baza emiterii deciziilor contestate, recurenta arata ca acesta este dat de prevederile art. 257 alin 2 lit. b) si art. 261 din Legea nr.95/2006. Reclamantul în calitate de realizator de venituri din activitati independente, are obligatia achitarii contributiei de asigurari sociale de sanatate asupra veniturilor obtinute, trimestrial, pâna în data de 15 a ultimei luni din trimestru, inclusiv la plata majorarilor de întârziere, daca contributiile sunt achitate la alte termene decât cele prevazute de lege, în baza prevederilor art. 261 alin. 4 din L 95/2006 coroborat cu art. 120A1 din O.G. 92/2003.

Conform prevederilor art. 216 din Legea nr. 95/2006 „în cazul neachitarii la termen, potrivit legii, a contributiilor datorate fondului de catre persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, denumita în continuare A.N.A.F., C.N.A.S., prin casele de asigurari sau persoane fizice ori juridice specializate, procedeaza la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorarilor de întârziere în conditiile O.G. nr. 93/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare".

Astfel, recurenta apreciaza ca nici o prevedere legala nu îl exonereaza pe reclamant de la plata accesoriilor câta vreme acesta nu si-a îndeplinit obligatiile stabilite în sarcina sa de legiuitor pentru plata la termen a contributiilor la fondul de sanatate, asa cum este prevazut la art. 257 din Legea nr. 95/2006.

Mai mult, reclamantul îsi invoca propria culpa cu privire la accesorii. Asa cum rezulta din situatia încasarilor, existenta la dosar, reclamantul a achitat contributie de sanatate, anterior emiterii acestor decizii de impunere în perioada 2004-2008 în cuantum de 773 lei, astfel ca si în perioada 2009-2011 datoreaza plata contributiei de sanatate si a accesoriilor deoarece a desfasurat în continuare aceeasi activitate, iar legislatia nu s-a modificat cu privire la obligativitatea achitarii contributiei de sanatate pentru persoanele care realizeaza venituri din activitati independente.

În ceea ce priveste cheltuielile de judecata, având în vedere ca acestea reprezinta taxa de timbru, recurenta considera ca solutia corecta a instantei era de a dispune restituirea acestora catre reclamant în conditiile prevazute de O.U.G. 80/2013.

Intimata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice C.-N. nu a formulat întâmpinare.

Intimatul G. L., prin întâmpinarea formulata, a solicitat instantei respingerea recursului ca nefondat si mentinerea ca temeinica si legala a sentintei atacate, cu cheltuieli de judecata.

În motivare, raportat la exceptia de inadmisibilitate, se arata ca din moment ce s-a facut dovada plângerii prealabile formulate si transmisa catre C.A.S. B. este inadmisibila invocarea exceptiei inadmisibilitatii din moment ce o simpla verificare a intrarilor si iesirilor din registrele de evidenta ar fi fost edificatoare.

Raportat la antedatarea deciziilor de impunere atacate se arata urmatoarele:

- decizia xxxx.x/31.05.2012 si decizia xxxx.x/31.05.2012 sunt semnate de presedinte, director general I. G. care la 31.05.2012 nu avea aceasta calitate fiind numit în aceasta functie doar în august 2012. La 31.05.2012 era presedinte - director general V. L.. Explicatia conform careia s-ar fi calculat accesorii pâna în 31.05.2012 si ca de aceea s-a trecut aceasta data pe decizii este înca o dovada în plus a nerespectarii legii din moment ce fiecare decizie trebuie sa cuprinda data de înregistrare si data emiterii, faptul ca s-au calculat aceste accesorii pana în 31.05.2012 nu duce la antedatarea acestor acte administrativ fiscale.

Se sustine ca în 31.05.2012 (data înscrisa pe decizii) C.A.S. ar fi emis zeci de mii de decizii (imposibil de redactat), prin urmare au stat în pasivitate ani de zile si în momentul în care au trebuit predate la A.N.A.F. actele, au emis zeci de mii de decizii ajungându-se în situatia în care aceste decizii sa fie antedatate pentru a justifica ca în acel moment, 31.05.2012, erau competenti în a le emite. În conditiile în care explicatia conform careia pâna în 31.05.2012 s-au calculat accesorii si ca de aceea aceasta este data înscrisa pe ele nu poate fi luata în considerare deoarece termenul pâna la care se calculeaza accesorii nu are nimic cu data emiterii unui act administrativ fiscal.

Se mai arata ca odata cu decizia de debit din 31.05.2012 s-a emis si decizia de accesorii, desi în aceste conditii este evident ca termenul de scadenta al debitului nu se cunoaste, prin urmare nu se stie la ce s-a raportat recurenta în calculul accesoriilor.

Curtea de apel examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate si a prevederilor legale incidente, a constatat ca acesta este nefondat, urmând ca în baza prevederilor art. 496 Cod procedura civila sa dispuna respingerea lui si mentinerea solutiei atacate pentru considerentele ce urmeaza:

Prin decizia de impunere nr. xxxx.x/31.05.2012, s-a stabilit în sarcina reclamantului intimat obligatia de plata a sumei 1.107 lei, reprezentând contributie de asigurari de sanatate, iar prin decizia nr. xxxx.x/31.05.2012, s-a stabilit obligatia de plata a sumei 240 lei, din care suma de 126 lei, reprezinta dobânzi de întârziere, iar suma de 114 lei penalitati de întârziere.

Reclamantul a invocat în fata instantei nelegalitatea deciziilor de impunere, pe motiv ca desi acestea au înscrisa data emiterii 31.05.2012, nu au fost emise la aceasta data, ci la un moment ulterior fiind semnate de o alta persoana decât cea care detinea functia de presedinte la momentul semnarii lor.

Sub un prim aspect recurenta pârâta aduce critici sentintei recurate în ce priveste modul de solutionare a exceptiei inadmisibilitatii actiunii pe considerentul necontestarii administrative în temeiul art. 7 din Legea nr.554/2004 si art. 207 Cod procedura civila de catre intimat a actelor a caror anulare se solicita.

Motivele de recurs invocate sub acest aspect nu pot fi primite câta vreme reclamantul a facut dovada parcurgerii procedurii prealabile prin înscrisul depus la filele 62-63 în dosarul primei instante, exceptia invocata fiind corect respinsa prin încheierea de sedinta din data de 19.01.2015.

În ce priveste motivele de recurs ce vizeaza competenta de emitere a deciziilor de impunere de catre recurenta dupa data de 30.06.2012 se constata ca nu pot fi primite câta vreme prevederile art. V alin. 7 din O.U.G. nr. 125/2011 se refera la termenul pâna la care trebuie transmise copiile titlurilor catre A.N.A.F. si nu la perioada pâna la care în mod legal exista competenta de emitere a lor.

În speta, pe deciziile atacate este înscrisa data emiterii lor, ca fiind 31.05.2012, aspect care rezulta cu evidenta din cuprinsul lor (filele 6-12), situatie în care aceasta este data de la care actele produc efecte juridice. Apararea recurentei ca aceste decizii au fost “generate” la data de 11.04.2013 si ca aceasta ar fi de fapt data emiterii lor, nu poate fi avuta în vedere de instanta întrucât nu au fost emise decizii rectificative în acest sens, fiind o simpla afirmatie a recurentei nesustinuta de nici un înscris. Mai mult, legea nu reglementeaza o “generare” a actului administrativ, situatie în care data de la care deciziile atacate produc efecte juridice este data de 31.05.2012, înscrisa pe ele, si nu data de 11.04.2013, retinuta eronat si de catre prima instanta.

La data de 11.04.2013 recurenta nu mai avea competenta de a emite astfel de decizii, deoarece art. 35 alin. 1 din Ordinul Presedintelui C.N.A.S. nr.617/2007 (în temeiul caruia au fost emise de catre recurenta actele administrative contestate) a fost anulat prin sentinta nr. 835/08.02.2012 pronuntata de Curtea de Apel B. în dosarul nr. 9914/2/2011 si publicata în M.O. nr. 243/04.04.2014.

 Sub acest aspect s-a constatat ca în mod corect instanta de fond a avut în vedere dispozitiile acestei decizii, cata vreme I.C.C.J. a statuat, prin Decizia nr. 10/10.05.2015, pronuntata în dosarul nr. 427/1/2015, obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila si publicata în MO nr. 458/25.06.2015, în sensul ca: „Dispozitiile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, se interpreteaza în sensul ca hotarârea judecatoreasca irevocabila/definitiva prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte si în privinta actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicarii hotarârii judecatoresti de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de solutionare pe rolul instantelor judecatoresti”.

Prin urmare, nu se poate retine ca data emiterii deciziilor atacate ar fi alta decât cea înscrisa în cuprinsul deciziilor, moment la care recurentei îi apartinea competenta de emitere a actelor contestate, acestea fiind însa nelegale prin prisma semnatarului actelor si prevederilor art. 46 din O.U.G. 92/2003.

Conform prev. art. 46 din O.U.G. NR. 92/2003, care reglementeaza nulitatea actului administrativ fiscal, lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele si calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele si prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnaturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu exceptia prevazuta la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia, nulitate care se poate constata la cerere sau din oficiu.

 Astfel, curtea a retinut ca la data emiterii actelor administrative în litigiu, respectiv data de 31.05.2012, functia de presedinte-director general al Casei de Asigurari de Sanatate B. era detinuta de numitul V. G., conform înscrisurilor de la dosar.

Ca urmare, deciziile atacate în cauza în mod nelegal poarta semnatura numitului G. I. calitate de presedinte - director general al C.A.S. B. si a numitei D. L., în calitate de director executiv economic deoarece aceste persoane au fost numite în functie ulterior datei de emitere a actelor administrative atacate.

Astfel, la data de 31.05.2012 persoanele semnatare ale deciziilor de impunere în litigiu nu aveau calitatea de persoane împuternicite ale institutiei emitente, fapt ce atrage nulitatea acestor decizii, nulitate invocata în cauza de catre reclamantul intimat.

Pentru considerentele mai sus expuse, curtea a apreciat ca solutia pronuntata de prima instanta de anulare a actelor administrative atacate este una corecta si legala, neputând fi avute în vedere motivele de recurs invocate de recurenta care vizeaza prorogarea competentei de emitere a deciziilor dupa data de 30.06.2012 si gresita solutionare a exceptiei inadmisibilitatii actiunii.

Instanta nu a acordat cheltuieli de judecata deoarece partea intimata-reclamanta nu a facut dovada efectuarii lor prin înscrisuri justificative.

Domenii speta

Spete similare