Pensii

- Decretul nr.92/1976 reglementează carnetul de muncă, iar  în art.1 alin.1 se prevede „Carnetul de munca este actul oficial prin care se dovedeşte vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeaşi unitate, vechimea în  funcţie, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiţii deosebite, retribuţia tarifară de încadrare şi alte drepturi ce se includ în aceasta”.

În art.20 alin.4 din decret se prevede că „La încetarea raporturilor de muncă ale persoanelor încadrate în muncă se verifică, de către șeful compartimentului care are în sarcina evidenta personalului din unitate sau, în unităţile care nu au un asemenea compartiment, de către persoana care îndeplineşte atribuţii de evidentă a personalului, valabilitatea tuturor înregistrărilor făcute în carnetul de muncă din perioada cât aceasta s-a aflat în păstrarea unităţii. Persoana care a efectuat verificarea va semna după ultima menţiune făcută în carnet, capitolul închizându-se apoi prin semnătura conducătorului unităţii sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unităţii.”

Prin Ordinul nr.136/1976 a fost  aprobată  metodologia  de întocmire, completare, păstrare şi evidenţă a carnetului de muncă, iar în anexa 1 se prevede că „Certificarea verificărilor prevăzute la art. 20 alin. 4 din decret se va face înscriindu-se "Verificat valabilitatea înregistrărilor făcute în cadrul unităţii", după care se va semna şi se va specifica funcţia persoanei care a făcut aceasta certificare. După aceasta menţiune carnetul de muncă va fi prezentat conducătorului unităţii sau delegatului acestuia, care va semna şi va aplica ştampila.

În raport de dispoziţiile legale care reglementau întocmirea şi completarea carnetului de muncă, se constată că în carnetul de muncă al reclamantei, de la poziția 1 la poziția 14 este înscrisă perioada lucrată la A M, care ulterior şi-a schimbat denumirea în SC F SA.

În acest document a fost înscrisă data angajării, funcţia deţinută, retribuția tarifară lunară,  denumirea unităţii, numărul şi baza actului pe baza căruia s-a efectuat fiecare înscriere, numele şi semnătura persoanei care a efectuat înscrierea, de asemenea, la poziţia14 s-a efectuat menţiunea desfacerii contractului individual de muncă începând cu data de 01.07.1992, actul în baza căruia s-a dispus măsura, numele şi semnătura persoanei care a efectuat înscrierea, iar la finalul perioadei lucrate s-a consemnat că s-a verificat legalitatea datelor înscrise în carnetul de muncă la unitatea angajatoare, menţionându-se funcţia şi numele persoanei care a verificat valabilitatea înscrierilor, acesta semnând şi aplicând  ştampila societăţii.

Din analiza menţiunilor efectuate în carnetul de muncă al reclamantei cu privire la activitatea desfăşurată la SC F SA în perioada 20.09.1981-01.07.1992, se apreciază că înscrierile au fost efectuate în conformitate cu prevederile Decretului nr.92/1976, fiind completate toate rubricile din acest document şi fiind verificată legalitatea datelor înscrise în carnet, directorul societăţii certificând valabilitatea acestora, apreciindu-se că au fost respectate dispoziţiile legale referitoare la întocmirea şi completarea carnetului de muncă.

De altfel, cele două pârâte nu au invocat aspecte referitoare la nelegala efectuare a înscrierilor în carnetul de muncă pentru perioada 20.09.1981-01.07.1992, ci au susţinut că aceste menţiuni  „nu sunt certificate conform art.20 alin.4 din Decretul 92/1976 şi Ordinului 136/1976”, însă, aşa cum s-a arătat anterior, menţiunile au fost verificate şi certificate de  directorul SC F SA, prin semnare şi aplicarea ştampilei .

 În raport de motivele expuse, se apreciază că se impune ca perioada 20.09.1981- 01.07.1992 să fie luată în calculul stagiului de cotizare realizat de reclamantă.”

Tribunalul Mehedinţi  - sentinţa din 06.12.2018

La data de 02.07.2018 s-a înregistrat la această instanţă contestaţia formulată de  reclamanta AI în contradictoriu cu pârâtele CJP M şi CNPP-CCC  împotriva deciziei nr.... /15.09.2017 emisă de CJP M prin care i-a fost respinsă cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea deciziei şi emiterea unei noi decizii prin care să fie valorificată ca stagiu de cotizare şi perioada 20.09.1981-01.07.1992.

În fapt, reclamanta a arătat că prin cererea nr. 27884/09.11.2016 a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, iar prin decizia nr.... /15.09.2017 cererea i-a fost respinsă reţinându-se  că stagiul de cotizare realizat este mai mic decât stagiul minim necesar.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie la CCC înregistrată sub nr. 30374/12.10.2017, însă nu i s-a comunicat niciun răspuns.

Reclamanta a mai arătat că pârâta CJP M i-a respins cererea de pensionare, nefiindu-i valorificată perioada  20.09.1981-01.07.1992 ca stagiu de cotizare cu care îndeplineşte condiţia stagiului minim necesar de 15 ani, având un stagiu de cotizare de 17 ani, 7 luni şi 11 zile, apreciind că putea  beneficia de pensie pentru limită de vârstă.

De asemenea, a învederat că pentru a beneficia de pensie trebuia să aibă vârsta de  60 de ani şi 4 luni şi un stagiu minim de cotizare de 15 ani, însă la data formulării cererii de pensionare avea vârsta de 60 de ani şi 10 luni şi un stagiu de cotizare de 17 ani, 7 luni şi 11 zile, dacă pârâta i-ar fi valorificat şi perioada 20.09.1981-01.07.1992, menţionată în carnetul de muncă.

Referitor la perioada 20.09.1981-01.07.1992 a arătat că a fost înscrisă în carnetul de muncă  la poz.1-14 , fiind menţionate funcţia şi salariile realizate. La solicitarea casei de pensii a depus o adeverinţă de la fostul angajator care a certificat înscrierile din carnetul de muncă, însă la data de 15.09.2017  i-a fost comunicată decizia de respingere a cererii de pensionare.

În susţinerea contestaţiei s-au depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: decizia nr..../15.09.2017, contestaţia formulată împotriva acestei decizii, adeverinţele nr..../09.10.2017 şi nr..../03.10.2017 eliberate de SC F SA TS, carnetul de muncă, cartea de identitate.

În baza art.201 alin.1 Cod proc. civilă contestaţia şi actele anexate au fost comunicate pârâtelor, care  nu a formulat întâmpinare.

Pârâta  CJP M a depus note scrise prin care a învederat că dosarul administrativ de pensie al reclamantei a fost înaintat CCC pentru soluţionarea contestaţiei formulată împotriva deciziei nr..../15.09.2017, solicitându-se suspendarea judecării cauzei conform  art.411 alin.1 pct.1 Cod proc. civilă, până la emiterea hotărârii de către comisia de contestaţii, anexându-se adresa nr. 32709/07.11.2018.

Prin încheierea de şedinţă din data de 27.09.2018, a fost respinsă cererea de suspendare formulată de intimată, reţinându-se că nu sunt întrunite condiţiile  art.411 alin.1 pct.1 Cod proc.civilă,  neexistând acordul avocatului reclamantei în acest sens.

În baza art.22 alin.2 Cod proc. civilă s-a întocmit adresă la CCC  pentru a se comunica stadiul soluţionării contestaţiei, iar cu adresa nr. 13872/25.10.2018 a fost înaintată la dosar hotărârea nr. ...../22.10.2018.

Ca urmare, reclamanta a precizat că înţelege să conteste hotărârea nr. ..../22.10.2018, depunând în scris motivele de contestație prin care a reluat motivele expuse prin cererea iniţială.

În completare a mai arătat că în carnetul de muncă la poz.1-14 este menţionată perioada 20.09.1981-01.07.1992, funcţiile avute, salariile acordate, denumirea unităţii, numărul şi data actului în baza căruia s-a efectuat înscrierea, persoana care a efectuat menţiunea şi semnătura, iar la final, conducătorul unităţii a semnat şi a aplicat ştampila privind legalitatea datelor înscrise în document, certificând menţiunile efectuate.

Aşa fiind, reclamanta a susţinut că menţiunile au fost efectuate potrivit art.20 alin.4 din Decretul 92/1976 şi anexei la Ordinul 136/1976, contrar susţinerilor pârâtelor, care nu indică deficienţele efectuării acestor înscrieri, ci vorbesc, la general, despre nerespectarea metodologiei de  întocmire şi completare a carnetului de muncă.

Reclamanta a mai arătat că după comunicarea deciziei de respingere, s-a adresat fostului angajator care i-a eliberat o adeverinţă conform art.124 din HG nr.257/2011, iar cât priveşte faptul că SC F a fost radiată, a învederat că nu a avut cunoştinţă de această împrejurare, adeverinţele fiind solicitate administratorului societăţii, care i le-a eliberat.

Urmare a precizării contestaţiei, pârâta CJP M, cu atribuţii de reprezentare a CCC, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătând că, deşi perioada 20.09.1981-01.07.1992 este înscrisă în carnetul de muncă, menţiunile nu sunt certificate conform art.20 alin.4 din Decretul 92/1976 şi Ordinului nr. 136/1976.

Cât priveşte  adeverinţele  nr..../03.10.2017 şi nr...../09.10.2017 eliberate de SC F SA, s-a arătat că  au fost emise de o societate care a fost radiată de la  Registrul Comerţului.

Analizând contestația în raport de  probatoriul administrat în cauză şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul reţine următoarele: 

Prin decizia nr. ....15.09.2017 emisă de CJP M a fost respinsă cererea formulată de reclamanta AI prin care solicita acordarea pensiei pentru limită de vârstă, reţinându-se că la data formulării cererii avea vârsta de 60 de ani şi 10 luni şi un stagiu de cotizare realizat de 6 ani, 10 luni şi 15 zile.

Din cuprinsul deciziei rezultă că stagiul de cotizare realizat de reclamantă este mai mic decât stagiul minim necesar prevăzut de art.52 din Legea nr.263/2010, iar pentru valorificarea perioadei din carnetul de muncă este necesar să se prezinte o adeverinţă eliberată conform art. 124 HG nr.257/2011.

Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestaţie, iar prin hotărârea nr. ../22.10.2018  emisă de CCC  a fost respinsă contestaţia ca neîntemeiată.

Prin contestaţia dedusă judecății, aşa cum a fost precizată, se solicită anularea deciziei nr..../15.09.2017 şi a hotărârii nr..../22.10.2018 şi emiterea unei decizii de către CJP M prin care să fie valorificată ca stagiu de cotizare şi perioada 20.09.1981-01.07.1992.

Examinând solicitările reclamantei, Tribunalul apreciază că este întemeiată contestația pentru următoarele motive:

Atât prin decizia nr....../15.09.2017, cât şi prin hotărârea nr...../22.10.2018  s-a reţinut că nu poate fi valorificată ca stagiu de cotizare perioada 20.09.1981-01.07.1992,  întrucât, deşi este înscrisă în carnetul de muncă, nu a fost certificată în conformitate cu prevederile Decretului nr.92/1976 şi anexei la Ordinul nr.136/1976.

În raport de temeiurile juridice invocate de pârâte se reţine că Decretul nr.92/1976 reglementează carnetul de muncă, iar  în art.1 alin.1 se prevede „Carnetul de munca este actul oficial prin care se dovedeşte vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeaşi unitate, vechimea în  funcţie, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiţii deosebite, retribuţia tarifară de încadrare şi alte drepturi ce se includ în aceasta”.

În art.20 alin.4 din decret se prevede că „La încetarea raporturilor de muncă ale persoanelor încadrate în muncă se verifică, de către șeful compartimentului care are în sarcina evidenta personalului din unitate sau, în unităţile care nu au un asemenea compartiment, de către persoana care îndeplineşte atribuţii de evidentă a personalului, valabilitatea tuturor înregistrărilor făcute în carnetul de muncă din perioada cât aceasta s-a aflat în păstrarea unităţii. Persoana care a efectuat verificarea va semna după ultima menţiune făcută în carnet, capitolul închizându-se apoi prin semnătura conducătorului unităţii sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unităţii.”

Prin Ordinul nr.136/1976 a fost  aprobată  metodologia  de întocmire, completare, păstrare şi evidenţă a carnetului de muncă, iar în anexa 1 se prevede că „Certificarea verificărilor prevăzute la art. 20 alin. 4 din decret se va face înscriindu-se "Verificat valabilitatea înregistrărilor făcute în cadrul unităţii", după care se va semna şi se va specifica funcţia persoanei care a făcut aceasta certificare. După aceasta menţiune carnetul de muncă va fi prezentat conducătorului unităţii sau delegatului acestuia, care va semna şi va aplica ştampila.”

În raport de dispoziţiile legale care reglementau întocmirea şi completarea carnetului de muncă, se constată că în carnetul de muncă al reclamantei, de la poziția 1 la poziția 14 este înscrisă perioada lucrată la A M, care ulterior şi-a schimbat denumirea în SC F SA.

În acest document a fost înscrisă data angajării, funcţia deţinută, retribuția tarifară lunară,  denumirea unităţii, numărul şi baza actului pe baza căruia s-a efectuat fiecare înscriere, numele şi semnătura persoanei care a efectuat înscrierea.

La poziţia14 s-a efectuat menţiunea desfacerii contractului individual de muncă începând cu data de 01.07.1992, actul în baza căruia s-a dispus măsura, numele şi semnătura persoanei care a efectuat înscrierea, iar la finalul perioadei lucrate s-a consemnat că s-a verificat legalitatea datelor înscrise în carnetul de muncă la unitatea angajatoare, menţionându-se funcţia şi numele persoanei care a verificat valabilitatea înscrierilor, acesta semnând şi aplicând  ştampila societăţii.

Din analiza menţiunilor efectuate în carnetul de muncă al reclamantei cu privire la activitatea desfăşurată la SC F SA în perioada 20.09.1981-01.07.1992, se apreciază că înscrierile au fost efectuate în conformitate cu prevederile Decretului nr.92/1976, fiind completate toate rubricile din acest document.

De asemenea, a fost verificată legalitatea datelor înscrise în carnet, iar directorul societăţii a certificat valabilitatea acestora, apreciindu-se că au fost respectate dispoziţiile legale referitoare la întocmirea şi completarea carnetului de muncă.

De altfel, cele două pârâte nu au invocat aspecte referitoare la nelegala efectuare a înscrierilor în carnetul de muncă pentru perioada 20.09.1981-01.07.1992, ci au susţinut că aceste menţiuni  „nu sunt certificate conform art.20 alin.4 din Decretul 92/1976 şi Ordinului 136/1976”, însă, aşa cum s-a arătat anterior, menţiunile au fost verificate şi certificate de  directorul SC F SA, prin semnare şi aplicarea ştampilei .

 În raport de motivele expuse, se apreciază că se impune ca perioada 20.09.1981- 01.07.1992 să fie luată în calculul stagiului de cotizare realizat de reclamantă.

Cât priveşte  adeverinţele nr..../03.10.2017 şi nr..../09.10.2017 emise de SC F SA, adeverinţe prin care se face referire la mențiunile din carnetul de muncă cu privire la perioada 20.09.1981-01.07.1992, înscrisuri care au fost depuse de reclamantă la momentul contestării deciziei nr....../2017, instanţa apreciază că nu se mai impun a fi analizate, cât timp s-a reținut valabilitatea înscrierilor din  carnetul de muncă referitor la perioada menționată.

Potrivit art.53 alin. 1, 2 din Legea nr.263/2010 „ Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5.Stagiul minim de cotizare este de 15 ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creşterea stagiului minim de cotizare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5.”

În raport de data naşterii reclamantei/08.01.1956, aceasta putea solicita pensie pentru limită de vârstă la împlinirea vârstei de 60 de ani şi 4 luni, conform anexei 5 la Legea nr.263/2010.

În cauză, reclamanta a formulat cererea de pensionare la data de 09.11.2016, când avea vârsta de 60 de ani şi 10 luni, iar stagiul de cotizare realizat era de aproximativ 17 ani şi 7 luni, prin valorificarea perioadei  20.09.1981-01.07.1992.

Aşa  fiind, se apreciază că reclamanta, la data formulării cererii de pensionare/ 09.11.2016, îndeplinea condiţiile de vârstă şi de stagiu minim de cotizare de 15 ani, conform art.53 alin.1, 2 din Legea nr.263/2010, fiind îndreptăţită la acordarea pensiei pentru limită de vârstă.

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior enunţate, se apreciază că este  întemeiată contestaţia precizată, urmând să fie admisă, în sensul că  se va dispune anularea hotărârii nr. .../22.10.2018 emisă de CCC şi a deciziei  nr. .../15.09.2017 emisă de CJP M.

Urmează să fie obligată pârâta CJP M să emită reclamantei decizie de pensie pentru limită de vârstă, prin luarea în considerare a stagiului de cotizare realizat în perioada 20.09.1981 - 01.07.1992, conform înscrierilor de la poziţiile nr. 1-14 din carnetul de muncă.

În baza art. 453 al.1 coroborat cu art. 451 al.1  Cod proc. civilă vor fi obligate  pârâtele care au pierdut procesul să plătească reclamantei cheltuielile de judecată efectuate în cauza de faţă, constând în onorariu avocat, conform chitanţei de plată anexate.

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia nr. 901/03.04.2019  pronunţată de Curtea de Apel Craiova, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtele CJP M  şi CNPP- CCC

Domenii speta

Spete similare