Pensii

-Legea nr.2/1991 a  reglementat cumulul de funcţii, la art.1 alin.1 prevăzându-se că  „Orice persoană poate cumula mai multe funcţii şi are dreptul să primească salariul corespunzător pentru fiecare din funcţiile ocupate”.

În art.2 alin.1, 2 din lege se prevede că „Persoanele care cumulează mai multe funcţii sunt obligate să-şi aleagă o unitate unde vor avea funcţia de bază, care îi achită şi celelalte drepturi de personal. Unitatea prevăzută la alin. 1 plăteşte pentru salariatul respectiv contribuţia de asigurări sociale şi reţine contribuţia pentru pensia suplimentară, stabilite pe baza salariului luat în calcul pentru celelalte drepturi, şi orice alte sume datorate potrivit legii. De asemenea, ține şi completează carnetul de muncă al salariatului respectiv.”

Legea nr.2/1991 a fost abrogată prin Legea nr.53/2003 privind Codul muncii, fiind în vigoare în perioada 01.10.1996-31.12.1998 în care reclamantul, pe lângă funcţia de revizor contabil, a îndeplinit şi funcţia de contabil şef.

Aşa cum rezultă din dispoziţiile art.2 alin.1 din Legea nr.2/1991, persoanele care cumulează mai multe funcţii sunt obligate să-şi aleagă o unitate unde vor avea funcţia de bază şi faţă de această prevedere legală rezultă că în adeverinţa nr. ...../2002 s-a consemnat că pentru perioada 01.10.1996-31.12.1998, în afara funcţiei de bază, reclamantul a îndeplinit şi funcţia de contabil şef al societăţii în procent de 50% din această funcţie.

Prin urmare, funcţia de bază a reclamantului în perioada 01.10.1996-31.12.1998 a fost de revizor contabil, aşa cum s-a consemnat în carnetul de muncă, în care au fost înscrise şi veniturile încasate  pentru funcţia de bază.

Cât priveşte sporul de vechime menţionat în adeverinţa nr. ..../19.12.2005 emisă de SC R SA R se constată că prin această adeverinţă se atestă că în perioada 01.04.1992-01.06.1993, reclamantul a beneficiat de spor de vechime în procent de 15% şi în procent de 17% în perioada 01.06.1993-01.10.1993, sporul nefiind înscris în carnetul de muncă.

Art.165 alin.2 din Legea nr.263/2010 şi anexa 15 la HG nr.257/2011 reglementează  sporurile, care, potrivit legislaţiei în vigoare anterior datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, iar la pct.2 este prevăzut sporul de vechime care pentru perioada de după 01 aprilie 1992, este cel înregistrat în carnetul de muncă sau dovedit cu adeverinţe.

Art.127 din HG  nr. 257/2011 prevede elementele obligatorii ale adeverinţei cu care se dovedesc sporurile acordate, la lit. f) fiind menţionat temeiul în baza căruia s-a acordat sporul.

Raportând aceste dispoziţii legale la conţinutul adeverinţei nr. ..../19.12.2005 se constată că în acest înscris, deşi se arată că reclamantul a beneficiat de spor de vechime în  procente diferite de 15% în perioada 01.04.1992-01.06.1993, respectiv de 17% în perioada 01.06.1993-01.10.1993, nu se indică niciun temei legal de acordare a sporului şi, mai mult, se atestă că pentru aceeaşi lună - iunie 1993- s-a acordat spor de vechime atât în procent de 15%, cât şi în procent de 17%.

Tribunalul Mehedinţi  - sentinţa din 06.12.2018

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 29.06.2018 reclamantul BM a chemat în judecată pe pârâta CJP M, solicitând ca prin hotărâre judecătoreasca să fie obligată să-i recalculeze drepturile de pensie prin valorificarea veniturilor din adeverinţele nr. ..../19.12.2005 şi nr.  ..../22.05.2002.

Reclamantul a solicitat să îi fie luate în considerare la calculul drepturilor de pensie şi suma de 5.023.350 lei reprezentând sporul pentru funcţia de contabil şef la SC R R pe perioada  01.10.1996 - 31.12.1998 prevăzut de adeverinţa nr. .../2002 şi decizia nr. .../30.09.1996, precum şi suma de 124.685 lei reprezentând sporul de vechime pentru perioada 01.04.1992-30.09.1993, sume ce au fost înregistrate în carnetul de muncă şi pentru care s-au plătit cotele de asigurări sociale şi pensii, conform art.78 alin.1, 4 din Legea nr.19/2000 şi  Legea nr. 27/1966.

De asemenea, reclamantul a solicitat să fie obligată pârâta să emită o decizie de pensionare rectificativă care să includă aceste sporuri, cu respectarea art.165 din Legea nr. 263/2010 şi plata diferenţei dintre pensia cuvenită şi pensia efectiv încasată, începând cu data de 01.03.2018 la zi.

În fapt, reclamantul a arătat că în perioada 21.03.1998-04.01.1998 a fost angajat la IAS R/SC R R  SA în funcţia de revizor contabil principal, fiind salarizat conform contractului individual de muncă, iar începând cu 01.03.2018 a fost  pensionat pentru limită de vârstă prin decizia nr. ....../17.04.2018.

A mai arătat că la emiterea deciziei de pensionare nu au fost luate în calcul veniturile realizate în perioada 01.10.1996-31.12.1998 pentru funcţia de contabil şef al societăţii, prin cumul de funcţii, aşa cum rezultă din adeverinţa nr. ..../22.05.2002 eliberată de SC R R SA şi decizia nr. ....../30.09.1996, precum şi veniturile reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada 01.04.1992-30.09.1993, menţionat în adeverinţa nr. ...../19.12.2005 eliberată de aceeaşi societate.

Reclamantul a mai arătat că prin contestaţia nr. 11515/08.05.2018  a solicitat CJP M recalcularea drepturilor de pensie cu valorificarea sporurilor din cele două adeverinţe depuse în original la dosarul de pensionare, sporuri care nu au fost menţionate în carnetul de muncă, dar pentru care s-au  plătit contribuţiile de asigurări sociale conform art.78 alin.1, 4 din Legea 19/2000,  Legea nr.  27/1996 şi  Decretul nr. 389/1972.

Prin acţiune s-a  mai arătat că  la depunerea contestaţiei, pârâta i-a sugerat să depună o nouă adeverinţă în care să fie menţionat temeiul legal în baza căruia  s-au acordat cele două  sporuri, însă SC R R SA nu mai există din anul 2009, urmare a procedurii falimentului societatea fiind radiată de la ORC, potrivit sentinţei  nr.169/24.03.2009 pronunţată de T M.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe disp. Legii 19/2000, completată prin Legea nr.250/2007.

În susţinerea acţiunii reclamantul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: decizia nr...../17.04.2018, contestaţia nr. 11515/08.05.2018, extras din carnetul de muncă, adeverinţele nr. ..../22.05.2002 şi nr. ../19.12.2005, decizia nr. ..../30.09.1996 eliberate de SC R SA R, sentinţa 169/24.03.2009 pronunţată de T m  în dosarul nr. ...../101/2006.

În baza art.201 alin.1 Cod proc. civilă  acţiunea  şi actele anexate au fost comunicate pârâtei care nu a formulat întâmpinare, însă a depus note scrise prin care a solicitat suspendarea judecării cauzei în baza art.411 alin.1 pct.1 Cod proc. civilă, până la emiterea unei hotărâri de către  CCC.

Ca urmare, reclamantul a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare formulată de pârâtă, motivând că a formulat contestația  cu respectarea termenului prevăzut de art.149 alin.1 din Legea nr.263/2010 şi pentru soluţionarea contestaţiei art.150 alin.2 din Legea nr.263/2010 prevede un termen de 45 de zile, termen care a fost depăşit.

Prin încheierea din data de 27.09.2018 a fost respinsă cererea de suspendare a judecării cauzei, reţinându-se că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de temeiul juridic invocat/art.411  alin.1 pct.1 Cod proc. civilă, deoarece nu există acordul reclamantului pentru suspendarea judecării cauzei.

În baza art.22 alin.2 Cod proc.civilă s-a întocmit adresă la CCC pentru a se comunica stadiul soluționării contestaţiei formulată de contestator, iar cu adresa nr. 13873/05.11.2018  a fost înaintată hotărârea nr. ....../30.10.2018.

Ca urmare, reclamantul a  precizat obiectul contestaţiei, arătând că contestă această hotărâre, solicitând introducerea în cauză, în calitate de intimată, a CCC.

Prin notele scrise depuse la dosar reclamantul a  arătat  motivele de contestare a  hotărârii nr. ...../30.10.2018, solicitând anularea acesteia şi recalcularea punctajului de  pensie şi implicit a pensiei, prin luarea  în considerare a adeverinţelor nr. ..../19.12.2005 şi nr. ..../22.05.2002 eliberate de SC R SA R .

Cu privire la nevalorificarea adeverinţei nr...../2005, motivată de neindicarea temeiului legal de acordare a sporului, condiţie prevăzută de art.127 alin.2 lit.f) din HG 257/2011, s-a arătat că  adeverinţa  a fost emisă la  19.12.2005, iar actul normativ invocat de comisie a fost adoptat în anul 2011.

Aşa fiind, reclamantul a susţinut că refuzul pârâtei este neîntemeiat, deoarece legea nu retroactivează, invocând şi  decizia în interesul legii nr. 19/22.11.2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie .

De asemenea, reclamantul a invocat şi Ordinul nr.590/2008, ca fiind primul act normativ care prezintă elementele obligatorii pe care trebuie să le conţină adeverinţa.

În acest sens a învederat că în decizia  nr.19/2011 a Înaltei Curţi  de Casaţie şi Justiţie se arată că adeverinţa trebuie să conţină cel puţin următoarele elemente: denumirea angajatorului, data de identificare a persoanei, perioada în care s-a desfăşurat activitatea, menţiunea datei de începere şi de încetare a acesteia, funcţia, meseria sau specialitatea exercitată, denumirea sporului, procentul sau suma acordată, perioada în care a primit sporul şi  se va utiliza la stabilirea şi/sau  modificarea drepturilor de pensii, chiar dacă strict formal nu sunt conforme modelului anexă la ordin.

Cât priveşte nevalorificarea adeverinţei nr. ...../2002, reclamantul a arătat că a fost salariat cu normă întreagă în funcţia de revizor contabil principal şi cu  ½ normă în funcţia de contabil şef, conform deciziei .../1996, pentru care a fost retribuit cu un salariu de 186.050 lei lunar pentru perioada 01.10.1996-31.12.1998.

Referitor la invocarea de către comisia de contestaţii a prevederilor art.2 din Legea nr.2/1991 reclamantul a susţinut că excede cauzei, cât timp a prestat activitatea de contabil şef pentru care a primit un salariu, prin cumul de funcţii, la aceeaşi unitate.

În acest sens, reclamantul a invocat şi dispoziţiile art.35 alin.1 Codul muncii şi art.41 alin.1 din Constituție referitoare la libertatea muncii, învederând că cumulul de funcţii este interzis în situaţiile expres prevăzute de actele normative cu caracter special pe care  CCC nu le-a precizat, apreciind că în toate celelalte situaţii este permis cumulul de funcţii.

De asemenea, reclamantul a invocat decizia nr. 19/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, art.2 lit.e), art.164 alin.2, 3 din Legea 19/2000 şi punctul V din Anexa la OUG 4/2005.

Urmare a  precizării contestaţiei, pârâta CJP M, cu atribuţii de reprezentare a CCC, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătând că prin hotărârea nr....../30.10.2018 CCC a respins contestaţia având în vedere actele depuse la dosarul administrativ de pensionare .

S-a învederat că din cererea de pensionare rezultă că reclamantul nu a depus şi adeverinţa nr. ..../22.05.2002  emisă de SC R SA R şi nu a fost avută în vedere la emiterea deciziei contestate, această adeverinţă fiind depusă, în copie, odată cu contestaţia formulată împotriva deciziei, solicitând să fie înlăturată.

Referitor la adeverinţa nr. ..../19.12.2005  s-a arătat că în mod corect nu a fost valorificat sporul de vechime, întrucât nu s-a menţionat temeiul legal de acordare, element obligatoriu prevăzut atât de  Legea nr. 19/2000 şi de Ordinul 340/2001, cât şi Legea nr. 263/2010 şi de  HG nr.257/2011.

Analizând contestaţia în raport de probatoriul administrat în cauză şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul reţine următoarele: 

Reclamantul BM este beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă în cuantum de 2.070 lei, acordată începând cu data de 28.02.2018, în baza Legii nr.263/2010,  conform deciziei nr....../17.04.2018 emisă de CJP M. 

Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestaţie, iar prin hotărârea nr. ...../30.10.2018  CCC  a respins contestaţia ca neîntemeiată.

Prin contestaţia dedusă judecății, aşa cum a fost precizată, se solicită anularea deciziei nr...../17.04.2018 şi a hotărârii nr. ....../30.10.2018, să fie obligată pârâta CJP M să emită o decizie prin care să-i fie valorificate veniturile menţionate în adeverinţele nr. ..../2002 şi nr. ..../2005  eliberate de SC R  SA R  şi să i se plătească diferenţa dintre pensia cuvenită şi pensia  efectiv încasată începând cu data de 01.03.2018.

Analizând solicitările reclamantului, Tribunalul apreciază neîntemeiată contestaţia pentru următoarele motive:

Pensia de care beneficiază reclamantul a fost stabilită şi acordată în baza Legii nr.263/2010, astfel că în mod greşit atât contestaţia iniţială, cât şi contestaţia precizată au fost întemeiate pe dispoziţiile Legii nr.19/2000 şi ale  OUG nr.4/2005 care au fost abrogate prin Legea nr.263/2010, intrată în vigoare la 01.01.2011.

Cât priveşte valorificarea veniturilor înscrise în adeverinţele nr. ..../2002 şi nr. ..../2005 eliberate de SC R SA R, se reţin următoarele:

Prin decizia nr...../30.09.1996 emisă de SC R SA R s-a dispus ca, începând cu data de 01.10.1996, funcţia de contabil şef al societăţii să fie atribuită lui BM, prin cumul de funcţii, pentru care primeşte un salariu de 186.050 (reprezentând 50%) conform prevederilor contractului colectiv de muncă - art.23 alin.1 lit. h).

Prin adeverinţa nr. .../22.05.2002 emisă de SC Robachus SA Rogova s-a atestat că în perioada 01.10.1996-31.12.1998, în afara funcţiei de bază, reclamantul BM a îndeplinit şi funcţia de contabil şef al societăţii în procent de 50% din această funcţie, adică în cotă de ½.

Prin aceeaşi adeverinţă s-a arătat că pentru întreaga  perioadă cât a îndeplinit, prin cumul de funcţii, şi pe cea de contabil şef în cotă de ½, s-au calculat, reţinut şi virat toate obligaţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.

Această adeverinţă, deşi nu a fost avută în vedere la emiterea deciziei de pensie  nr...../17.04.2018, fiind depusă de reclamant la momentul contestării deciziei, a fost analizată de  CCCC  prin hotărârea nr..../30.10.2018.

Se mai constată că în carnetul de muncă al reclamantului la poziţiile 59-63 pentru perioada 01.10.1996-31.12.1998 s-a înscris funcţia de revizor contabil pr., neregăsindu-se nicio menţiune cu privire la funcţia de contabil şef  sau la decizia nr...../1996 .

Legea nr.2/1991 a  reglementat cumulul de funcţii, iar la art.1 alin.1 se prevede că  „Orice persoană poate cumula mai multe funcţii şi are dreptul să primească salariul corespunzător pentru fiecare din funcţiile ocupate”.

În art.2 alin.1, 2 din lege se prevede că „Persoanele care cumulează mai multe funcţii sunt obligate să-şi aleagă o unitate unde vor avea funcţia de bază, care îi achită şi celelalte drepturi de personal. Unitatea prevăzută la alin. 1 plăteşte pentru salariatul respectiv contribuţia de asigurări sociale şi reţine contribuţia pentru pensia suplimentară, stabilite pe baza salariului luat în calcul pentru celelalte drepturi, şi orice alte sume datorate potrivit legii. De asemenea, ține şi completează carnetul de muncă al salariatului respectiv.”

Legea nr.2/1991 a fost abrogată prin Legea nr.53/2003 privind Codul muncii, fiind în vigoare în perioada 01.10.1996-31.12.1998 în care reclamantul, pe lângă funcţia de revizor contabil, a îndeplinit şi funcţia de contabil şef.

Aşa cum rezultă din dispoziţiile art.2 alin.1 din Legea nr.2/1991, persoanele care cumulează mai multe funcţii sunt obligate să-şi aleagă o unitate unde vor avea funcţia de bază şi faţă de această prevedere legală rezultă că în adeverinţa nr. ...../2002 s-a consemnat că pentru perioada 01.10.1996-31.12.1998, în afara funcţiei de bază, reclamantul a îndeplinit şi funcţia de contabil şef al societăţii în procent de 50% din această funcţie.

Prin urmare, funcţia de bază a reclamantului în perioada 01.10.1996-31.12.1998 a fost de revizor contabil, aşa cum s-a consemnat în carnetul de muncă în care au fost înscrise şi veniturile încasate  pentru funcţia de bază.

În  art. 165 alin.1, 2  din Legea nr.263/2010 sunt arătate salariile brute/nete care se iau în calcul la  determinarea punctajelor lunare, în funcţie de perioada în care au fost realizate şi de modul de înscriere în carnetul de muncă; de asemenea, în acelaşi articol se face trimitere la sporurile cu caracter permanent care se au în vedere la stabilirea punctajelor lunare.

Astfel, art.165 dispune că: „1)La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:

a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;

b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;

c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.

În raport de această dispoziţie legală se constată că pentru stabilirea drepturilor de pensie se iau în calcul salariile brute înscrise în carnetul de muncă pentru perioada ulterioară datei de 01.01.1991, dispoziţie aplicabilă şi reclamantului, căruia, pentru veniturile realizate în perioada 01.10.1996-31.12.1998, i s-au luat în calcul salariile înscrise în carnetul de muncă.

Cât priveşte invocarea de către reclamant a  disp. art.35 alin.1  Codul muncii referitoare la dreptul de a muncii la angajatori diferiţi sau la acelaşi angajator, cât şi a dispoziţiilor art.41 alin.1 din Constituţie referitoare la libertatea muncii, Tribunalul reţine că nu se neagă dreptul salariatului de a presta activitate, care  trebuie să fie efectuată cu respectarea dispoziţiilor legale.

În speţă, în perioada 01.10.1996-31.12.1998 erau incidente dispoziţiile Legii nr.2/1991  care făceau referire la funcţia de bază în cazul cumulului de funcţii şi,  aşa cum s-a arătat, în perioada menţionată funcţia de bază a reclamantului a fost cea de revizor contabil, fiindu-i valorificate, la calculul pensiei, salariile de care a beneficiat pentru această funcţie.

Aşa fiind, pentru perioada 01.10.1996-31.12.1998, în mod corect, s-au valorificat veniturile înscrise în carnetul de muncă, conform art.165 alin.1 din Legea nr.263/2010.

Cât priveşte sporul de vechime menţionat în adeverinţa nr. ..../19.12.2005 emisă de SC R SA R se constată că prin această adeverinţă se atestă că în perioada 01.04.1992-01.06.1993, reclamantul a beneficiat de spor de vechime în procent de 15% şi în procent de 17% în perioada 01.06.1993-01.10.1993, în cuprinsul adeverinţei fiind menţionat cuantumul sporului acordat în  fiecare lună.

Referitor la acest spor, se reţine că nu a fost înscris în carnetul de muncă.

În ce priveşte sporurile care sunt avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie se reţine că în art.165 alin.2 din Legea nr.263/2010 se prevede că „La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.”

Prin HG  nr. 257/2011 au fost aprobate Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, iar în art.127 alin.1,2  se prevede că „1)Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea şi/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15. (2) Adeverinţa prin care se dovedesc aceste sporuri va cuprinde obligatoriu, cel puţin următoarele elemente: a) denumirea angajatorului; b) datele de identificare a persoanei ;c) perioada în care s-a desfăşurat activitatea, cu indicarea datei de începere şi de încetare a acesteia; d) funcţia, meseria sau specialitatea exercitată; e) denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; f) perioada în care a primit sporul şi temeiul în baza căruia s-a acordat.”

În anexa 15 la HG nr.257/2011 sunt enumerate sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare care, potrivit legislaţiei în vigoare anterior datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, iar la pct.2 este prevăzut sporul de vechime care pentru perioada de după 01 aprilie 1992, este cel înregistrat în carnetul de muncă sau dovedit cu adeverinţe.

Aşa cum s-a arătat, conţinutul adeverinţei pentru dovedirea sporurilor cu caracter permanent, inclusiv a sporului de vechime, este cel prevăzut în art.127 alin.2 din HG nr.257/2011 care arată expres elementele obligatorii ale adeverinţei, inclusiv temeiul în baza căruia s-a acordat sporul.

Raportând aceste dispoziţii legale la conţinutul adeverinţei nr. ..../19.12.2005 se constată că în acest înscris, deşi se arată că reclamantul a beneficiat de spor de vechime în  procente diferite de 15% în perioada 01.04.1992-01.06.1993, respectiv de 17% în perioada 01.06.1993-01.10.1993, nu se indică niciun temei legal de acordare a sporului şi, mai mult, se atestă că pentru aceeaşi lună - iunie 1993- s-a acordat spor de vechime atât în procent de 15%, cât şi în procent de 17%.

Împrejurarea că adeverinţa nr.... a fost emisă în anul 2005, iar emitenta SC R SA R a fost radiată de la Registrul Comerţului, conform sentinţei nr.169/2009 pronunţată de T M în dosarul nr..../101/2006, nu îl exonerează pe reclamant  de respectarea dispoziţiilor legale, cât timp acesta solicită valorificarea unui spor, iar adeverinţa invocată nu respectă cerinţele legale de la data acordării pensiei - 28.02.2018.

Chiar dacă societatea emitentă a adeverinţei a fost radiată, arhiva a fost predată unui deţinător de arhivă şi este necesar ca pentru sporul de vechime să se prezinte o adeverinţă în care să se indice temeiul legal de acordare a sporului, cât timp cea depusă de reclamant este deficitară, părţii nefiindu-i negat dreptul la valorificarea acestui spor, cât timp a fost acordat conform dispoziţiilor legale.

Ordinul nr.590/2008 invocat de reclamant nu este incident în cauză, deoarece acesta reglementează procedura privind modul de întocmire şi eliberare a adeverinţelor prin care se atestă activitatea desfăşurată în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, iar adeverinţa în litigiu se referă la sporul de vechime.

Se mai constată că reclamantul a invocat prin motivele de contestaţie precizate decizia în interesul legii nr.19/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la valorificarea la calculul pensiei a formelor de retribuire obţinute în acord global, dacă au fost incluse în salariul brut şi, pentru acestea, s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.

Această decizie a fost invocată de reclamant în susţinerea principiului contributivităţii reglementat de art.2 lit. c) din Legea nr.263/2010, însă, în ceea ce îl priveşte, nu se neagă acest principiu, dar veniturile de care a beneficiat în perioada în care a fost salariat se iau în calcul la stabilirea pensiei cu respectarea  disp. art.165 din  Legea nr.263/2010, în baza  căreia i s-a acordat dreptul la pensie.

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, se constată că hotărârea nr. .../30.10.2018 şi decizia nr..../17.04.2018 sunt temeinice şi legale, iar contestaţia precizată este neîntemeiată,  urmând să fie respinsă.

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia nr.1175/18.04.2019  pronunţată de Curtea de Apel Craiova, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.

Domenii speta

Spete similare