Uzucapiune

Decizie 87/279/2010 din 15.03.2017


Cod ECLI ECLI:RO:TBNMT:2017:020.000034

Dosar nr. XX - uzucapiune -

COD OPERATOR 3074 - CONFIDENŢIAL

DATE CU CARACTER PERSONAL

R O M Â N I A

TRIBUNALUL NEAMŢ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.

Şedinţa publică din

Instanţa compusă din:

Preşedinte: XX – judecător 

Laura-XX – judecător

XX – judecător

Grefier – XX 

Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de recurentul-pârât XX, cu sediul în XX, str. XX, nr. XX, judeţul XX, împotriva sentinţei civile nr. 2492 din 24.05.2016 pronunţată de Judecătoria XX în dosarul nr. XX, în contradictoriu cu intimata-reclamantă XX, intimaţii-pârâţi XX - moşt.def. XX, domiciliată în XX, str. XX, nr. XX, judeţul XX, XX, XX, domiciliaţi în XX, str. XX, nr. XX, judeţul XX, XX, domiciliată în XX, str. XX, nr. XX, judeţul XX, XX, domiciliat în comuna XX, judeţul XX, XX, domiciliată în XX, str. XX, XX, judeţul XX, XX - moşt.def. XX, domiciliat în XX, str. XX, nr. XX, judeţul XX, XX, domiciliat în XX, str. XX, nr. 30, judeţul XX, XX, domiciliată în XX, str. XX, nr. 7, judeţul XX, XX, domiciliat în comuna XX, judeţul XX, XX, domiciliat în comuna XX, str. XX, nr. 30, judeţul XX, XX, domiciliată în XX, str. XX, nr. 10, judeţul XX, XX, domiciliat în XX, XX, judeţul XX, şi XX, domiciliat în XX, str. XX, nr. 6, judeţul XX, având ca obiect uzucapiune.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns: intimata-reclamantă XX, intimata-pârâtă XX asistată de avocat XX şi intimata-pârâtă XX, lipsind apelantul-pârât XX XX şi ceilalţi intimaţi-pârâţi.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei următoarele:

- cauza este la al doilea termen de judecată;

- obiectul cauzei este uzucapiune;

- procedura de citare este legal îndeplinită;

- Comisia Locală XX a comunicat relaţiile solicitate de instanţă.

Doamna avocat XX, pentru intimata-pârâtă XX, depune la dosar înscrisuri pentru a dovedi că terenul a fost cooperativizat şi a fost înscris în rolul pârâtei XX şi îi înmânează un duplicat al înscrisurilor intimatei-reclamante XX.

Instanţa apreciază că aceste înscrisuri nu modifică situaţia de fapt care rezultă din celelalte probe aflate la dosar.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi probe de administrat, instanţa acordă cuvântul părţilor în susţinerea recursului.

Intimata-reclamantă XX solicită respingerea recursului.

Doamna avocat XX, pentru intimata-pârâtă XX, solicită admiterea recursului şi modificarea în totalitate a hotărârii instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii. Arată că terenul a fost cooperativizat şi nu a putut fi înscris în titlul de proprietate întrucât a fost ocupat de XX. Susţine că la fond i-au fost respinse obiecţiunile formulate fără să i se dea cuvântul pe acele obiecţiuni. Apreciază că în cauză nu operează uzucapiunea. Arată că în anul 1974 reclamanta XX a luat în folosinţă 500 m.p. din terenul pârâtei XX. Totodată, apreciază că nu este aplicabilă nici Decizia XX/16.01.2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la uzucapiune. Învederează instanţei că, în cererea de emitere a titlului de proprietate, XX a solicitat doar 500 m.p. Depune la dosar concluzii scrise şi chitanţele nr. 22/14.03.2017, nr. 20/14.03.2017, nr. 11/07.07.2017, nr. 0026/13.05.2016, nr. 0020/25.04.2016 privind plata onorariului de avocat; cu cheltuieli de judecată.

Intimata-pârâtă XX solicită admiterea recursului întrucât terenul este al lui XX.

Instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise şi reţine cauza spre soluţionare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 2492 din 24.05.2016 pronunţată de Judecătoria XX în dosarul nr. XX, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2492 din 24.05.2016 Judecătoria XX a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocata de paratul XX XX-XX prin Primar; a admis acţiunea precizata având ca obiect constatare uzucapiune teren intravilan în suprafaţa de 433 mp situat in municipiul XX-XX, str. XX, nr. XX formulata de reclamanta XX in contradictoriu cu paratii XX, XX, XX, XXN, XX, XX, XX, XX, XX, XX, XX, XX, XX si XX; a constatat că reclamanta XX a dobândit un drept de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafaţă de 433 mp, situat în intravilanul municipiului XX-XX, str. XX nr. XX, judeţul XX, învecinat la N cu XX, la S cu XXa, la Est cu XX şi la V cu str. XX, astfel cum este identificat cu culoare galbena în schiţa anexă la raportul de expertiză tehnică specialitatea topografie de la fila 190 vol II ce face parte integrantă din prezenta hotărâre; au fost obligaţi pârâţii  să plătească reclamantei XX suma de 3104  lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru soluţionarea cauzei, instanţa de fond a reţinut în motivare următoarele:

In drept, raportat la acţiunea formulată, potrivit art. 1837, 1847 si 1890 C.civ, prescripţia achizitivă este un mijloc de a dobândi proprietatea sub condiţia exercitării unei posesii utile de 30 de ani, fără a fi obligat a produce un titlu şi fără să i se poată opune reaua credinţă.

Instanţa de fond a procedat, în aceste condiţii, la verificarea îndeplinirii de către reclamanta  a celor două condiţii impuse de lege pentru aplicarea instituţiei juridice a uzucapiunii de 30 de ani, şi anume: existenţa unei posesii utile, neviciate, fie ea de bună sau de rea-credinţă şi exercitarea neîntreruptă a acestei posesii timp de 30 de ani.

Instanţa de fond a apreciat că reclamanta a exercitat o posesie utilă, aşa cum este definită aceasta de art.1847 C.civ., şi anume o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar, personal, aşa cum rezultă din toate probele administrate.

Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratul XX XX-XX, instanta de fond a respins-o ca neintemeiata, apreciind că cererea având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului prin uzucapiune se soluţionează în contradictoriu cu proprietarul terenului, instituţia uzucapiunii fiind o sancţiune împotriva acestuia, care nu a fost diligent şi a permis ca bunul proprietatea sa să se afle în posesia altei persoane un timp foarte îndelungat. O soluţie contrară ar lipsi de eficienţă juridică acţiunea având obiectul menţionat, întrucât o persoană care nu ar putea pretinde un drept de proprietate asupra terenului nu ar putea nici să opună reclamantului ce se pretinde uzucapant apărări concrete cu privire la exercitarea de către acesta din urmă a posesiei utile timp de 30 de ani, astfel încât la stabilirea cadrului procesual subiectiv instanţa este obligată să verifice calitatea de proprietar asupra terenului a persoanelor chemate în judecată.

Instanta de fond a avut in vedere că, potrivit inscrisului emis la 21.04.2016 de paratul XX XX XX  (fila 16 vol 3), nu s-a emis pentru terenul ce face obiectul cauzei titlu de proprietate, iar pârâţii sunt singurele persoane interesate care ar putea pretinde vreun drept cu privire la imobilul în litigiu.

Pentru aceste considerente, instanţa de fond a apreciat că persoana chemată în judecată, XX XX-XX prin Primar, are calitate procesuală pasivă şi, pe cale de consecinţă, excepţia invocată a fost  respinsa, ca neintemeiata.

In fapt, reclamanta a stăpânit terenul în litigiu de peste 30 de ani, în mod util şi neviciat, conform declaraţiei martorilor audiati în cauză – XX si XX (fila 30,31 vol 3) coroborate cu înscrisurile depuse la dosar.

Conform expertizei tehnice specialitatea topografie intocmita in cauza (fila 188-190 vol 2), s-a reţinut că terenul vandut prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 21167/05.09.1996  nu cuprinde si terenul ce face obiectul cauzei, astfel incat sustinerile paratilor cu privire la existenta altor litigii referitoare la terenul in suprafata de 433 mp situat în intravilanul municipiului XX-XX, str. XX nr. XX, judeţul XX, învecinat la N cu XX, la S cu XXa, la Est cu XX şi la V cu str. XX, astfel cum este identificat cu culoare galbena în schiţa anexă la raportul de expertiză tehnică specialitatea topografie, s-a apreciat că nu sunt pertinente.

Prin actul de dare cu plata din 05.04.1974, reclamantei si sotului sau  XX,  membri cooperatori, li s-a dat suprafata de 500 mp  situată in vatra satului XX pentru a-si  construi o locuinta ( fila 6 vol 1).

Conform înscrisului  de la fila 92 vol 1 dosar,  în rolul  agricol  al defunctului XX  în perioada  1975-1989 la adresa  din str. XX  nr. XX  figureaza acesta  cu un teren  in suprafata de 750 mp, iar în perioada  1989-2011  la aceeasi adresa  aceeasi persoana figureaza  cu teren în suprafata de 451 mp  curti constructii, 193 livezi si 256 mp arabil ( total 900 mp).

Conform inscrisului de la fila 61 vol 2 dosar, la data de  17.10.2014  a fost eliberat  titlu de proprietate  pentru suprafata de  500 mp curti constructii  sola 9, parcela 35/1 invecinat la N, E, S cu teren la dispozitia comisiei locale, iar la vest cu  str. 1 XX in municipiul XX XX  pe numele mostenitorilor defunctului XX: XX, XX,  XX, XX  si XX, teren identificat  prin schita anexa a  raportului de expertiza  topografica fila  190,  vol 2.

Din proba testimoniala administrata coroborata cu raportul de expertiza  topografica, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a stapanit în plus fata de cei 500 mp pentru care s-a emis titlul de proprietate mentionat suprafata de  433 mp, pe care a edificat  o anexa in spatele careia sunt scarile de acces la beci,  un WC exterior, un  camin cu apometru si o conducta subterana de apa potabila, terenul fiind  imprejmuit în totalitate  pe toate laturile.

Cu privire la sustinerea paratei XX in cuprinsul concluziilor scrise ca posesia efectiva asupra terenului  se putea exercita  abia din anul 1989,  anterior  terenul  avand regimul juridic  de teren  preluat la CAP,  instanţa de fond a reţinut că prin art. 30 din Legea 58/1974 şi art. 44 din Legea nr. 59/1974 s-a interzis ,,înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice” a terenurilor, ca atare, aceste dispoziţii legale nu au avut ca efect întreruperea naturală a prescripţiei achizitive, întrucât prin ele terenurile nu au fost scoase din circuitul civil, ele putând în continuare sa facă obiectul dreptului de proprietate privată. De altfel, uzucapiunea este un fapt juridic, ori legile mai sus arătate nu au prevăzut nimic în privinţa faptului juridic, referindu-se doar la dobândirea terenurilor numai prin moştenire legală, astfel că instanţa de fond a reţinut că nu a intervenit întreruperea naturală a cursului prescripţiei achizitive

Faţă de aceste împrejurări, instanţa de fond a apreciat ca fiind întemeiată acţiunea precizata de reclamantă, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1837 coroborat cu art. 1846 şi urm. din Codul civil, în sensul că reclamanta a exercitat o posesie utilă şi neviciată pe o perioadă mai mare de 30 de ani, asupra terenului în suprafaţă de 433 mp, situat în intravilanul municipiului XX-XX, str. XX nr. XX, judeţul XX, învecinat la N cu XX, la S cu XXa, la Est cu XX şi la V cu str. XX, astfel cum este identificat cu culoare galbena în schiţa anexă la raportul de expertiză tehnică specialitatea topografie de la fila 190 vol II ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

În consecinţă, instanţa de fond a constatat că reclamanta a dobândit un drept de proprietate prin uzucapiune asupra terenului sus-menţionat.

În raport cu dispozitiile art. 274 din Codul de procedură civilă, fiind parte cazuta in pretentii, instanţa de fond a obligat pârâţii la plata către reclamanta a sumei de  3104 lei  cu titlu de cheltuieli de judecata, din care taxa judiciara de timbru în valoare de  500 lei (fila 3 vol 1), timbru judiciar de 3 lei ( fila 3 vol 1), taxa judiciara de timbru în valoare de  811 lei (fila 35), cheltuieli cu publicitatea de 65 lei , 40 lei, 40 lei, 45 lei  ( fila 145 vol 2, fila 174 vol 2, fila 194 vol 2, fila 27 vol 3), onorariu expert topo  800 lei (fila 158 vol 2), onorariu avocatial  800 lei (fila 27 vol 3).

Pârâtul XX XX a declarat recurs împotriva sentinței civile, pe care o consideră netemeinică pentru următoarele motive:

- instanța de fond i-a ignorat susținerile conform cărora suprafața de 433 m.p. se află la dispoziția Comisiei Municipale XX pentru aplicarea legilor fondului funciar, astfel că nu face parte din proprietatea privată a XXui XX;

- acest teren a fost ocupat de reclamantă, astfel că nu a fost posibilă restituirea către persoanele îndreptăţite;

- posesia exercitată de reclamantă nu îndeplinește cerințele art. 1847 Cod civil vechi, respectiv nu a durat 30 de ani, fapt ce rezultă din adresa XX932D1/30.05.2011 a Direcției de Taxe și Impozite, potrivit căreia reclamanta a înscris în rolul fiscal suprafața de 750 m.p.

În drept, invocă prevederile art. 488  Cod procedură civilă și art. 1846 și următoarele Cod civil. Solicită judecarea cauzei în lipsă.

Au fost anexate cererii de recurs, în copie, un răspuns înaintat reclamantei XX de către XX XX – Direcţia de Taxe şi Impozite, actul de dare cu plată din 05.04.1974, titlul de proprietate nr. 15207/17.10.2014.

La termenul din data de 15.02.2017 reclamanta XX a depus, în copie, certificatul de deces al pârâtei XX şi copia cărţii de identitate a moştenitoarei acestuia, care se numeşte tot XX. Totodată, la acest termen, apărătorul pârâtei XX a depus adresa nr. C 1201/25.05.2005 emisă de Arhivele Naţionale însoţită de certificatul de moştenitor XX16/17.08.1972.

La acest termen s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâţi, a numiţilor XX şi XX, moştenitori ai pârâtei XX, care a decedat după pronunţarea hotărârii recurate. La acelaşi termen de judecată, tribunalul a solicitat Comisiei Locale pentru  aplicarea legilor fondului funciar să comunice cererea de constituire a dreptului de proprietate, precum şi hotărârea comisiei judeţene în baza căreia s-a emis titlul de proprietate nr. 15907/2014 pentru suprafaţa de 500 m.p.

La următorul termen, stabilit pentru data de 15.03.2017, Comisia Locală XX pentru aplicarea legilor fondului funciar a comunicat hotărârea nr. 9247/31.01.2002 a Comisiei Judeţene XX şi cererea de reconstituire formulată de autoarea XX.

Analizând sentinţa recurată în raport cu motivele de recurs invocate şi cu probele administrate, tribunalul constată că aceasta nu este temeinică şi va fi modificată în parte pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.

În primul rând, tribunalul constată că, în raport de data promovării acţiunii la instanţa de fond, respectiv 05.10.2010, procesul de faţă este guvernat de prevederile vechiului cod de procedură civilă, şi nu ale noului cod de procedură civilă, care a intrat în vigoare la data de 14.02.2013 potrivit Legii nr. 134/2010. Conform art. 24 Noul Cod de procedură civilă, „Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executării silite începute după intrarea acesteia în vigoare”, astfel că procesul de faţă este supus, după cum s-a arătat, prevederilor vechiului Cod de procedură civilă.

Apoi, din perspectiva prevederilor art. 6 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, tribunalul constată că pârâtul XX XX justifică prezenţa în dosar, în calitate de pârât, în acest sens fiind relevante susţinerile pe care le-a formulat prin întâmpinarea depusă la fond, susţineri potrivit cărora terenul în litigiu se află la dispoziţia Comisiei Municipale XX. Potrivit textului, Comisia locală pentru inventarierea terenurilor, constituită conform prevederilor art. 5 din acelaşi act normativ, întocmeşte, în termen de 180 de zile de la data constituirii, situaţia terenurilor agricole, cu sau fără investiţii, şi forestiere, aflate în domeniul public sau privat al statului sau, după caz, a unităţii administrativ teritoriale, care pot face obiectul dreptului de proprietate pentru fiecare unitate administrativ-teritorială, iar din coroborarea prevederilor art. 5, 6 din Legea nr. 18/1991 republicată, care definesc domeniul public şi domeniul privat al statului, respectiv al comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor, rezultă că terenurile aflate la dispoziţia comisiilor comunale, orăşeneşti, municipale se află în domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale în cadrul cărora funcţionează.

Prin urmare, tribunalul constată că terenul în litigiu, aflat la dispoziţia Comisiei Municipale XX pentru aplicarea legilor fondului funciar, aparţine domeniului privat al municipiului XX, astfel că acesta are legitimitate procesuală pasivă în cauză.

Pe fondul cauzei, tribunalul reţine că reclamanta a solicitat, prin precizarea acţiunii de la fila 84, vol.I, dosar fond, constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra unui teren în suprafaţă de 459 m.p.

Din actele dosarului rezultă că, prin actul de atribuire din data de 05.04.1974, Consiliul de conducere al C.A.P. XX a atribuit soţilor XX şi XX suprafaţa de 500 m.p. în vederea edificării unei locuinţe, pentru care, ulterior, s-a eliberat autorizaţia de construire nr. 2555/01.05.1974. Din actul de dare cu plată rezultă că suprafaţa de 500 m.p. era învecinată, la momentul atribuirii, la est cu teren C.A.P., la vest cu str. Carpaţi – actuală XX, la sud cu Humă Ion, iar la nord cu teren C.A.P.

Totodată, din titlul de proprietate nr. 15907/17.10.2014, eliberat în favoarea numitului Radu N. Vasile – soţul reclamantei, titlu de proprietate necontestat de reclamantă, rezultă că suprafaţa de 500 m.p. este învecinată la vest cu strada XX, iar, în vest, cu teren aflat la dispoziţia Comisiei municipale XX. Prin urmare, suprafaţa de 433 m.p., asupra căreia se cere constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, identificată în raportul de expertiză (fila 190, vol.II) a fost preluată de C.A.P., aflându-se în prezent la dispoziţia Comisiei municipale XX, aceste acte confirmând susţinerile din întâmpinarea formulată de pârâtul XX XX (filele 23-25 dosar fond).

Regimul juridic al terenurilor preluate de fostele cooperative agricole de producţie a fost reglementat, în regimul comunist, de Constituţia din anul 1965, potrivit căreia, în raport de titularul dreptului de proprietate, bunurile se aflau în proprietate socialistă de stat, proprietate cooperatistă şi proprietate individuală. Bunurile proprietate socialistă de stat şi proprietate cooperatistă erau scoase din circuitul civil şi erau calificate ca fiind imprescriptibile, ceea ce înseamnă că asupra lor nu se putea dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune conform prevederilor art. 1837 şi următ. din vechiul Cod civil sub imperiul căruia se pretinde că a început uzucapiunea. Prin art. 1847 din vechiul Cod civil sunt stabilite condiţiile posesiunii pentru a prescrie, aceasta trebuind să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar. Aceste condiţii trebuie să fie îndeplinite cumulativ, ori, câtă vreme terenul în litigiu este imprescriptibil, reclamanta nu-l putea stăpâni în nume de proprietar, iar neîndeplinirea acestei cerinţe face inutilă analizarea celorlalte, astfel că nu se poate constata dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către reclamantă.

Se apreciază ca nerelevant faptul că suprafaţa de 433 m.p. a aparţinut anterior cooperativizării altor proprietari, deoarece, în condiţiile preluării terenurilor de cooperativa agricolă de producţie, aceştia şi-au pierdut dreptul de proprietate asupra terenurilor astfel preluate şi acestora nu le poate fi opusă uzucapiunea, după cum este nerelevant faptul că pe acest teren sunt edificate construcţii de către reclamantă sau fiii acesteia, pentru acest caz fiind incidente prevederile art. 24 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu referire la art. 8 din Decretul lege XX2/1990, prevederi legale care au fost aplicate în procedura de eliberare a titlului de proprietate nr. 15907/17.10.2014. La fel de nerelevantă este şi împrejurarea că în rolul reclamantei este înscrisă o suprafaţă mai mare decât aceea pentru care s-a eliberat titlul de proprietate mai sus menţionat, deoarece, în condiţiile arătate, menţiunile din rol certifică doar posesia terenului şi nu poate fi apreciată ca o manifestare publică de exercitare a acestei posesii în sensul art. 1847 din vechiul Cod civil. Mai trebuie arătat că terenurile aflate la dispoziţia comisiilor comunale, orăşeneşti şi municipale, deşi se află în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale, au o afectaţiune specială, fiind destinate restituirii sau constituirii dreptului de proprietate conform prevederilor legilor fondului funciar, astfel că nu pot fi supuse prescripţiei achizitive decât după finalizarea procedurilor de reconstituire sau constituire.

Prin urmare, tribunalul constată că posesia invocată de reclamantă nu îndeplineşte condiţiile cumulative impuse de art. 1847 din vechiul Cod civil, astfel că pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune nu este fondată.

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 vechiul Cod de procedură civilă, tribunalul va admite recursul declarat de pârâtul XX XX şi va modifica în parte sentinţa recurată, conform dispozitivului.

În ceea ce privesc cheltuielile de judecată pretinse de intimata XX în calea de atac a recursului, tribunalul le va respinge, dată fiind poziţia procesuală a acesteia, care, deşi a pus concluzii de admitere a recursului declarat de pârâtul XX XX, nu a atacat cu recurs hotărârea instanţei de fond prin care reclamanta a avut câştig de cauză şi, prin urmare, reclamanta nu are calitatea de parte căzută în pretenţii faţă de intimată, astfel că aceasta nu poate pretinde cheltuieli de judecată conform prevederilor art. 274 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul XX XX – prin primar, cu sediul în XX, cu sediul în XX, str. XX, nr. XX, judeţul XX, împotriva sentinţei civile nr.2492 din data de 24.05.2016, pronunţată de Judecătoria XX, în contradictoriu cu intimata-reclamantă XX , intimaţii-pârâţi XX - moşt.def. XX, domiciliată în XX, str. XX, nr. XX, judeţul XX, XX, XX, domiciliaţi în XX, str. XX, nr. XX, judeţul XX, XX, domiciliată în XX, str. XX, nr. XX, judeţul XX, XX, domiciliat în comuna XX, judeţul XX, XX , domiciliată în XX, str. XX, XX, judeţul XX, XX - moşt.def. XX, domiciliat în XX, str. XX, nr. XX, judeţul XX, XX, domiciliat în XX, str. XX, nr. 30, judeţul XX, XX , domiciliată în XX, str. XX, nr. 7, judeţul XX, XX, domiciliat în comuna XX, judeţul XX, XX, domiciliat în comuna XX, str. XX, nr. 30, judeţul XX, XX, domiciliată în XX, str. XX, nr. 10, judeţul XX, XX, domiciliat în XX, XX, judeţul XX, şi XX, domiciliat în XX, str. XX, nr. 6, judeţul XX.

Modifică în parte sentinţa recurată, în sensul că:

Respinge ca nefondată acţiunea în uzucapiune formulată de reclamanta XX împotriva pârâtului XX XX – prin primar.

Înlătură din sentinţă dispoziţia privind obligarea pârâtului XX XX – prin primar  la plata cheltuielilor de judecată.

Menţine celelalte dispoziţii din sentinţa recurată.

Respinge cererea intimatei pârâte XX de obligare a reclamantei intimate XX la plata cheltuielilor de judecată în calea de atac.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 15.03.2017.

Preşedinte, Judecători, Grefier,

XX  XX, XX