Dispozitie eliberare din functie - lipsa preaviz

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt – Secţia a II-a Civilă de Contencios Administrativ şi Fiscal la nr. X/104/2018, reclamantul  N C D în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului O, a formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei nr. X/2018 a Directorului executiv al Direcţiei de Sănătate Publica O, solicitând anularea dispoziţiei si reîncadrarea sa in funcţia de inspector superior, funcţie pe care a deţinut-o pana la data de 07.05.2018, data emiterii dispoziţiei.

In fapt, la data de 16.05.2018 i s-a comunicat Dispoziţia nr. X/2018 prin care s-a dispus eliberarea din funcţia de inspector superior, funcţie pe care o deţinea in cadrul D.S.P. O, începând cu data de 07.05.2018.

Temeiul in baza căruia a fost eliberat din funcţie este cel prevăzut de art. 99 lit. f din L. 188/1999, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Menţionează reclamantul ca anterior emiterii dispoziţiei, la data de 07.05.2018 a depus la registratura instituţiei cererea nr. X/2018 prin care a solicitat reducerea programului de lucru la l/2 din norma întreaga, respectiv 4 ore/zi, având in vedere Decizia medicala asupra capacităţii de munca nr. X/07.05.2018.

Consideră ca Dispoziţia nr. X/2018 trebuie anulata fiind emisa in contradicţie cu dispoziţiile legii si cu conţinutul cererii pe care a formulat-o.

Astfel potrivit art. 99, lit f din L. 188/1999, republicată cu modificările si completările ulterioare eliberarea din funcţia publica se face in condiţiile in care starea sănătăţii fizice sau/si psihice a funcţionarului public constatata prin decizie a organelor competente de expertiza medicala nu-i mai permite acestuia sa îndeplinească atribuţiile corespunzătoare funcţiei publice deţinute.

Potrivit deciziei medicale nr. X/07.05.2018 întocmita de către Cabinetul de expertiza medicala a capacităţii de munca Slatina, capacitatea sa de munca este pierduta in procent de 1/2, deci, nicidecum, pierduta in totalitate.

In Dispoziţia nr. X/2018 nu se menţionează care sunt considerentele care conduc la concluzia imposibilităţii continuării activităţii sale in mod corespunzător datorita pierderii capacităţii de munca in proporţie de 1/2.

Potrivit art. 54, lit. e din L. 188/1999, republicata cu modificările si completările ulterioare poate ocupa o funcţie publica persoana care are o stare de sănătate corespunzătoare funcţiei publice respective.

Legea nu face vorbire cu privire la capacitatea de munca, ci doar sa se constate ca persoana respectiv are o stare de sănătate corespunzătoare , adică sa poată desfăşura o activitate pentru care a fost numita in funcţia publica. Nu rezulta din considerentele dispoziţiei in ce măsura ar fi afectata activitatea pe care o desfăşoară in condiţiile in care capacitatea de munca este păstrata in proporţie de 1/2, si nicidecum pierduta in totalitate.

Precizează reclamantul ca boala de care suferă a fost diagnosticata in anul 2008, aspect care a fost cunoscut de medicul de familie, medicul de medicina muncii si conducerea D.S. P. Olt. In aceasta perioada activitatea sa nu a suferit vreo modificare astfel încât dispoziţia de eliberare din funcţie apare ca fiind emisa fără temei.

Art. 91, pct. 5 din L. 188/1999, republicată cu modificările si completările ulterioare face referire la faptul ca "in mod excepţional, mutarea temporara sau definitiva poate fi solicitata de funcţionarul public in cazul in care starea sănătăţii, dovedita pe baza unui examen de specialitate, nu ii mai permite desfăşurarea activităţii in acel compartiment".

Se observa ca însuşi legiuitorul a prevăzut situaţia in care se încadrează, in cazul ivirii unei probleme de sănătate existând prevedere legala pentru menţinerea in activitate a funcţionarului public.

Totodată, potrivit art. 117 din L. 188/1999, republicata cu modificările si completările ulterioare dispoziţiile legii se completează cu dispoziţiile Codului Muncii.

 Aceasta înseamnă ca dispoziţia emisa trebuie sa fie motivata in fapt si in drept, in cazul in care aceasta nu se realizează dispoziţia fiind lovita de nulitate.

Menţionează ca a introdus contestaţie la unitatea emitenta a deciziei, aceasta fiind respinsa, susţinându-se faptul ca se considera ca nu mai poate ocupa postul deoarece este in incapacitate de munca, funcţia respectivă presupunând deplasare in teren.

Acest aspect nu poate fi un argument in ceea ce priveşte respingerea apărărilor formulate fără sa existe o cercetare a acestui aspect si fără sa se argumenteze din punct de vedere legal imposibilitatea desfăşurării programului redus la 4 ore.

In drept, au fost invocate dispoziţiile Legii 554/2002.

La data de 02.11.2018, Direcţia de Sănătate Publica a Judeţului O a depus note scrise ,arătând că ,la data de 07.05.2018 reclamantul a depus la registratura DSP O decizia medicala asupra capacităţii de munca nr.X din 07.05.2018.

In conformitate cu prevederile art.99.1it.f din Legea 188/1999 privind statutul funcţionarului public, Direcţia de Sănătate Publica O a emis dispoziţia nr. X/2018 referitoare la eliberarea din funcţia publica a domnului N C D.

De asemenea, arată pârâta că nu a putut da curs solicitării reclamantului cu privire la reducerea programului de munca la 1/2 din norma întreaga, întrucât art.33.alin.l din Legea 188/1999 prevede "durata normala a timpului de lucru pentru funcţionarii publici este de 8 ore pe zi si de 40 ore pe săptămâna".

Având in vedere faptul ca funcţia publica pe care o ocupa reclamantul anterior deciziei nr. X/2018, respectiv cea de inspector superior in cadrul compartimentului control in Unităţi si Servicii de Sănătate, prevede conform fisei postului o activitate de teren, solicitare fizica si psihica si un volum de munca pentru care se impune norma întreaga ocupantului postului, in concluzie reclamantul nu putea beneficia de reducerea programului de munca la 4 ore.

Referitor la susţinerile reclamantului ca suferă de boala cu care a fost diagnosticat din anul 2008, si ca DSP O ar fi fost informata de acest aspect, menţionează faptul ca aceste informaţii sunt irelevante atâta timp cat la DSP O nu a fost înregistrata nici o decizie de incapacitate de munca sau alt document medical care sa dovedească cele susţinute de reclamant in afara de decizia nr. X/07.05.2018.

Referitor la susţinerile reclamantului în legătura cu prevederile art.9.pct.5 din Legea 188/1999 care face referire la mutarea temporara sau definitiva a funcţionalului public in cazul in care starea de sănătate nu ii mai permite desfăşurarea activităţii in actualul loc de munca este de asemenea irelevanta si nu poate venii in susţinerea contestaţiei in primul rând pentru ca nu a existat o solicitare din partea reclamantului cu privire la mutarea la locul de munca care ar fi putut fi luata in discuţie de conducerea instituţiei.

Este adevărat ca legiuitorul prevede situaţiile in care un funcţionar public poate fi menţinut in activitate in cazul ivirii unor probleme de sănătate, in baza unor documente medicale justificative dar numai atâta timp cat starea de sănătate îi permite funcţionarului public sa desfăşoare o activitate care sa se poată plia pe necesarul de resurse umane de care instituţia are nevoie. Prin urmare reclamantul nu se încadrează in excepţiile legii având in vedere ca prin Decizia X/07.05.2018 reclamantul este in incapacitate de munca drept pentru care s-a procedat la eliberarea acestuia din funcţia publica in conformitate cu prevederile art.99.1it.f din Legea 188/1999.

Fata de cele prezentate solicită respingerea contestaţiei formulata de reclamant si menţinerea dispoziţiei nr. X/2018 prin care s-a dispus eliberarea din funcţia publica de inspector superior al domnului N C D.

La data de 07.12.2018, reclamantul a depus concluzii scrise prin care  solicită admiterea contestaţiei, anularea dispoziţiei nr. X/2018, reîncadrarea pe funcţia de inspector superior deţinuta anterior emiterii dispoziţiei şi obligarea paratei la plata drepturilor salariale cuvenite pana la reluarea efectiva a raporturilor de serviciu.

Precizează că art. 54 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcţionarului public, republicata cu modificările si completările ulterioare, prevede care sunt condiţiile pe care trebuie sa le indeplineasca un cetăţean roman pentru a ocupa o funcţie publica. Astfel se specifica la litera "e) are o stare de sănătate corespunzătoare funcţiei publice pentru care candidează, atestata pe baza de examen medical de specialitate";

La data de 07.05.2018 a revenit la serviciu dupa o perioada de 7 luni de concediu medical, concediu plătit de către unitate.

In conformitate cu prevederile art. 23 din H.G. nr. 355/2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor -" Examenul medical la reluarea activităţii se efectuează după o întrerupere a activităţii de minimum 90 de zile, pentru motive medicale, sau de 6 luni, pentru orice alte motive, în termen de 7 zile de la reluarea activităţii, cu respectarea dispoziţiilor art. 22.".

 La art. 24 al temeiului legal de mai sus se specifica motivul efectuării examenului medical la reluarea activităţii si anume:

Art. 24. -Efectuarea examenului medical la reluarea activităţii are următoarele scopuri

a)confirmarea aptitudinii lucrătorului pentru exercitarea

profesiei/funcţiei avute anterior sau noii profesii/funcţii la locul de muncă

respectiv;

b)stabilirea unor măsuri de adaptare a locului de muncă şi a unor activităţi specifice profesiei sau funcţiei, dacă este cazul;

c)reorientarea spre un alt loc de muncă, care să asigure lucrătorului menţinerea sănătăţii şi a capacităţii sale de muncă.

Stabilirea stării de sănătate se realizează exclusiv de către medicul de medicina muncii cu care angajatorul are contract si care este independent in exercitarea profesiei sale. Sarcinile acestuia se regăsesc in art. 189 din Legea nr. 53/2006- (1) Sarcinile principale ale medicului de medicina a muncii constau in:

a)prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale;

b)supravegherea efectiva a condiţiilor de igiena si sănătate in munca;

c)asigurarea controlului medical al salariaţilor atat Ia angajarea in munca, cat si pe durata executării contractului individual de munca.

(2) în vederea realizării sarcinilor ce ii revin medicul de medicina a muncii poate propune angajatorului schimbarea locului de munca sau a felului muncii unor salariaţi, determinata de starea de sănătate a acestora.

Finalitatea examenului medical la reluarea activităţii se materializează in eliberarea fisei de aptitudini care conţine avizul medical cu opţiunile apt/apt conditionat/inapt temporar/inapt.

Asa cum se poate observa ,parata nu a dispus efectuarea de către reclamant a controlului medical la reluarea activităţii ,asa cum era obligata de lege, desi a fost prezent la serviciu in perioada 07-16 mai 2018, facand o confuzie intre capacitatea de munca păstrata in proporţie de l/2 si starea de sănătate care permite sau impiedica exercitarea unei funcţii/profesii.

Mai mult decât atat, respectând prevederile legale in vigoare invocate in Dispoziţia atacata , unitatea avea obligaţia de a-i acorda un preaviz de 30 de zile. obligaţie prevăzuta la al. (3) al art. 99 al Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarului public. Nici aceasta obligaţie nu a fost indeplinita.

In ceea ce priveşte afirmaţia paratei ca funcţia de inspector superior in cadrul structurii de control a instituţiei nu poate fi desfăşurata de o persoana incadrata cu 1/2 norma de munca aceasta nu se susţine deoarece fisa postului pe care l-a ocupat, si pe care o anexează in copie, are atat atribuţii generale ale serviciului de control cat si atribuţiile specifice compartimentului de control al asistentei medicale a comunităţilor la risc.

Daca s-ar fi realizat o analiza a gradului de incarcare a fisei postului pentru o norma intreaga de 8 ore comparativ cu o norma de 4 ore a fisei postului pentru jumătate de norma se putea observa cu maxima uşurinţa ca se pot acorda doar atribuţiile compartimentului mai sus menţionat, asa cum sunt ele definite in O.M.S. nr. 1078/2010 privind aprobarea regulamentului de organizare si funcţionare si a structurii organizatorice ale direcţiilor de sănătate publica judeţene si a municipiului Bucureşti.

Activitatea desfăşurata de către acest compartiment nu prevede deplasări in teritoriu, ci activităţi de consultanta, coordonare, asistenta tehnica si colaborare cu asistenţii medicali comunitari din teritoriu si cu autorităţile publice locale si centrale cu atribuţii in domeniu.

Consideră reclamantul, totodată, ca Dispoziţia nr. X/2018 este nemotivata intrucat din conţinutul acesteia nu rezulta care sunt motivele care au impus eliberarea din funcţia publica si încetarea raporturilor de serviciu: starea de sănătate, analiza din care a rezultat ca postul de inspector superior nu poate fi ocupat cu 1/2 norma sau un cu totul alt motiv.

Ori un act administrativ de natura acestei dispoziţii trebuie temeinic motivat ,altfel acesta este sancţionat cu nulitate.

Aşadar, a motiva implică a face cunoscute cu claritate elementele de fapt şi de drept care permit înţelegerea şi aprecierea legalităţii sale, iar importanţa acestei exigenţe depinde în mod considerabil de natura actului, de contextul juridic în care el intervine, precum şi de interesele pe care destinatarii actului ar putea să le aibă în primirea acestor explicaţii şi deci motivarea trebuie să permită judecătorului să exercite un control asupra elementelor de fapt şi de drept care au servit drept bază de exercitare a puterii de apreciere, deci trebuie realizată într-un mod suficient de detaliat, prin indicarea în speţa de faţă a motivelor pentru care autoritatea emitentă a ajuns la concluzia necesităţii eliberării din funcţia de inspector superior, cu alte cuvinte, motivarea trebuia să fie efectivă, respectiv completă, precisă şi circumstanţială.

Curtea de Apel Craiova in hotărârea nr. X din 2009 a Secţiei Contencios Administrativ si Fiscal reţine că orice decizie de natură a produce efecte privind drepturile şi libertăţile trebuie motivată, mai ales din perspectiva posibilităţii persoanei şi a societăţii de a aprecia asupra legalităţii şi temeiniciei măsurii, respectiv asupra respectării limitelor dintre puterea discreţionară şi arbitrariu.

Faţă de precizările depuse la dosar de reclamant şi comunicate pârâtei, aceasta nu a formulat un punct de vedere.

Analizând  actele şi lucrările dosarului, instanţa  reţine următoarele:

Prin Dispoziţia nr. X/2018 a Directorului executiv al Direcţiei de Sănătate Publică O s-a dispus eliberarea reclamantului N C D din funcţia publica de inspector superior , in temeiul dispoziţiilor art. 99 lit. f din Legea 188/1999R privind statutul funcţionarilor publici, luându-se act de Decizia medicală asupra capacităţii de muncă nr.X/07.05.2018 a Casei Teritoriale de Pensii O .

Reclamantul a contestat dispoziţia la instituţia parata , fiindu-i comunicat un răspuns nefavorabil cu adresa nr.X/11.06.2018.

În acesta situaţie, reclamantul, s-a adresat instanţei , criticând dispoziţia menţionata pentru mai multe considerente , unul dintre acestea vizând nerespectarea de către instituţia pârâta a prevederilor art.99 alin.3 din Legea 188/1999R , în sensul că nu i-a fost acordat preavizul de 30 de zile calendaristice.

Potrivit art.99(1)  din Legea 188/1999R ,persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică va dispune eliberarea din funcţia publică prin act administrativ, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri: (…)

f) starea sănătăţii fizice sau/şi psihice a funcţionarului public, constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare funcţiei publice deţinute;

 (2) Situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) - c) şi e) - g) reprezintă motive neimputabile funcţionarilor publici.

(3) În cazul eliberării din funcţia publică, autoritatea sau instituţia publică este obligată să acorde funcţionarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice.

Preavizul are drept scop încunoştinţarea funcţionarului  despre încetarea raportului sau de serviciu cu un anumit timp înainte de a surveni respectivul eveniment, in scopul protejării acestuia de o încetare intempestivă a raportului de serviciu cu consecinţa pierderii sursei de venituri.

Analizând dispoziţia contestată , instanţa constată că pârâta a dispus eliberarea reclamantului din funcţia publica de inspector superior începând cu data de 07.05.2018 , dată la care a fost emisă Decizia medicală asupra capacităţii de muncă nr.X/07.05.2018 a Casei Teritoriale de Pensii O prin care s-a constatat referitor la reclamant că se încadrează la gradul III de invaliditate, caracterizat prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă.

Din conţinutul dispoziţiei emise de parată nu rezultă că reclamantul a beneficiat de garanţiile oferite de dispoziţiile art. 99 alin.3 din lege sub aspectul dreptului de a beneficia de 30 de  zile calendaristice de preaviz, sancţiunea aplicabilă fiind nulitatea actului administrativ întocmit cu încălcarea acestor dispoziţii imperative .

Ca un argument în plus în susţinerea efectelor încălcării prevederilor art.99 alin.3 din Legea 188/1999R, instanţa reţine şi că prin Decizia nr.X/2014 pronunţară de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, aceasta a statuat că „ in interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.78 din Codul Muncii cu referire la art.75 alin.1 din acelaşi cod , neacordarea preavizului cu durata minimă prevăzută de art. 75 alin.1 din Codul muncii, republicat , respectiv cu durata cuprinsă în contractele colective sau individuale de muncă, dacă aceasta este mai favorabilă angajatului , atrage nulitatea absolută a măsurii de concediere şi a deciziei de concediere.”

Chiar dacă dezlegarea dată nu vizează expres art. 99 alin.3 din Legea 188/1999R privind statutul funcţionarilor publici, este evident ca raţiunea şi argumentele care au stat la baza soluţiei adoptate pentru salariaţii cu contract de muncă sunt aplicabile şi raporturilor de serviciu ale funcţionarilor care, tocmai in considerarea statutului lor special au dreptul prin lege la acordarea unui termen de preaviz de 30 de zile calendaristice , termen imperativ a cărui nerespectare nu poate atrage decât nulitatea actelor administrative emise cu încălcarea sa.

Prin urmare, Dispoziţia nr. X/2018 prin care s-a dispus eliberarea din funcţie a reclamantului cu începere de la data de 07.05.2018 este la rândul său emisă cu încălcarea obligaţiei legale ce incumbă instituţiei de a respecta termenul de 30 de zile stipulat in favoarea funcţionarului public, ceea ce atrage nulitatea sa .

De asemenea, instanţa constată că nu a fost respectată cerinţa motivării dispoziţiei contestate, având în vedere că în preambulul Dispoziţiei nr.X/2018 a fost indicat temeiul legal prevăzut de art.99 lit.f din  Legea 188/1999R ,cu menţiunea succintă că s-a luat act de Decizia medicală asupra capacităţii de muncă nr. X/07.05.2018 a Casei Teritoriale de Pensii Publice O.

Or, obligaţia motivării actului administrativ reprezintă o cerinţă de legalitate a acestuia unanim acceptată atât pe plan intern cat şi la nivel comunitar.

Motivarea actului administrativ, respectiv justificarea concretă a raţiunilor de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii acestuia, reprezintă o garanţie a respectării legii şi a ocrotirii drepturilor individuale, o formă de protejare a individului împotriva arbitrariului puterii publice.

Prin urmare, absenţa motivării actului conduce la o imposibilitate vădită a oricărui organ cu atribuţii jurisdicţionale de a-i verifica legalitatea şi temeinicia, astfel încât practic, în absenţa motivării explicite, posibilitatea atacării actului respectiv devine iluzorie, de vreme ce judecătorul nu poate specula asupra raţiunilor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură.

Desigur, motivarea trebuie să figureze chiar în cuprinsul actului şi să fie realizată de autorul său, fiind imposibilă suplimentarea sa ulterioară.

În speţă, dispoziţia trebuia să cuprindă în mod obligatoriu motivele concrete care au determinat eliberarea din funcţie întrucât numai in acest fel este posibilă exercitarea controlului judiciar asupra legalităţii măsurii de eliberare din funcţie .

Pentru aceste considerente, reţinând că în ceea ce îl priveşte pe reclamant emiterea actului administrativ individual s-a făcut cu nesocotirea prevederilor art. 99 alin.3 din Legea 188/1999R, în sensul in care acesta nu a beneficiat de termenul de 30 de zile de preaviz , cât şi faptul  nemotivării dispoziţiei contestate ,instanţa urmează ca, în baza art.18 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ,  să admită acţiunea şi să dispună anularea dispoziţiei contestate.

În ceea ce priveşte reintegrarea reclamantului in funcţia publică deţinută anterior şi obligarea paratei la plata unei despăgubiri egale cu salariile cuvenite, această măsură constituie modalitatea de restabilire a dreptului vătămat şi de reparare a pagubei cauzate reclamantului prin emiterea nelegală a dispoziţiei de eliberare din funcţia publică, temeiul de drept fiind reprezentat de art.106 din  Legea nr.188/1999R.

Instituţiei parate îi revine obligaţia restabilirii situaţiei anterioare emiterii actului administrativ nelegal , fiind evident că reclamantul trebuie sa beneficieze inclusiv de drepturile băneşti de care a fost lipsit până la efectiva reîncadrare în funcţie.

Data publicarii pe portal: 15.05.2019

Domenii speta

Spete similare