Hotărâre 161 din 27.02.2019

Prin contestaţia la executare înregistrată la Judecătoria Rădăuţi sub nr. 4357/285/2017, la data de 01.08.2017, contestatoarea D.O., în contradictoriu cu intimata SC Z.L.O.SRL, a formulat contestaţie la executare împotriva formelor de executare întreprinse în dosarul execuţional nr.838/2017 al BEJ D. şi Asociaţii şi cerere de constare clauze abuzive a contractului nr.50947/11.10.2012.

A arătat că în anul 2012 a achiziţionat în leasing autoturismul marca CITROEN 1.6 BENZINA, fabricat în 2007, culoare roşu, cu serie şasiu: VF7LCNFUC74750009 .A întârziat cu plata a 3 rate, cuprinse în facturile nr.287283/28.02.2017, nr. 289618/19.03.2017 şi nr.294473/19.04.20167, pentru care a fost somată la data de 28.04.2017 cu adresa 200545.

Astfel, pentru plata acestui autoturism a achitat un număr de 52 de rate, reprezentând prima rată 1467,58 euro+51 rate a câte 1467,54 euro, în total suma de 7320,54 +1467,58 euro=8788,12 euro, sumă mai mare decât suma totală a creditului de 7666,09, cuprinsă în art.2din contract.

Acest bun a fost ridicat de către intimată la data de 24.05.2017 înainte să fie somată şi cu mult înainte ca instanţa să autorizeze şi să încuviinţeze executarea silită prin încheierea din 06.07.2017, nr.1276 CC a Judecătoriei Rădăuţi.

A fost somată cu privire la executarea silită la data de 17.07.2017, fiind în termen de a contesta executarea silită, iar ratele restante pentru care s-a încuviinţat executarea silită au fost achitate.

Cu privire la contestaţia la executare solicită admiterea acesteia şi repunerea părţilor în situaţia anterioară şi restituirea autoturismului, cu cheltuieli de judecată.

Solicită să se constatate clauzele abuzive înserate în contractul de leasing, clauze de care nu a avut cunoştinţă la momentul în care s-a semnat contractul, acesta nu i-a fost dat să-l studieze, nu a avut cunoştinţă de cele înserate în contract şi nu i s-a dat un exemplar.

Clauzele abuzive conform Legii nr.193/2000 sunt: art.12 - obiectul contractului în care se face referire la bun ca fiind închiriat cu toate că ea a achitat ratele pentru cumpărarea acestuia; art.2 pct.2.3 - reprezentând costuri logistice (nu se ştie ce reprezintă art.2 pct.2.5 din contract, întrucât a cumpărat autoturismul, nu l-a închiriat; art.2 pct.2.7 din contract , clauzele din anexa nr.1 la contract:art.1 şi art.2, art.9, art.11, art.12, art.13, art.15, art.16, art.17, art.18 , art.19, art.21, a căror clauze nu au fost negociate în mod direct, încheiate în frauda legii şi a voinţei ei.

Contestă executarea silită însăşi din dosarul execuţional nr.838/2017 a BEJ D. și Asociații, cât şi toate actele emise în dosarul execuţional.

În drept cererea a fost întemeiată pe disp.art.714 Cod procedură civilă şi legea nre.193/2000.

Contestatoarea a depus precizări la data de 23 august 2017.

A precizat că a formulat contestaţie la executare în termen legal întemeiat dispoziţiile art. 712, 713 alin 2, 714, 715 alin 1 pct.3, art. 715 alin.3, 4, art. 723 alin.l, 2, art. 724, art. 725 toate din Codul de procedură civilă, formulând în acelaşi timp în cadrul contestaţiei la executare solicitare de constatare a clauzelor abuzive din contractul de leasing nr. 50947/ll.10.2012 raportat la prevederile legale ale Legii 193/2000 – privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, motivat de:

Denunţarea unilaterală a contractului este interzisă conform pct.3.5 , art. 3 din contract astfel fără ca măcar să o notifice intimata a denunţat unilateral contractul, ridicând şi autoturismul şi rămânând efectiv cu toţi banii achitaţi cu titlu de rate pentru plata autoturismului, cu toate că până la finalizarea lui erau doar 4 rate de achitat pe care avea posibilitatea să le recupereze amiabil sau în mod juridic-legal.

Titlul pus în executare nu este o hotărâre judecătorească ci un contract de leasing - vânzare - cumpărare cu plata în rate a unui autovehicul conform unui desfăşurător lunar de plată în rate de aceea potrivit art. 713 alin 2 din Codul de procedură civilă contestă şi de fapt şi de drept - integralitatea celor cuprinse în titlul executoriu respectiv dispoziţiile privind clauzele acestuia, clauze prohibitive de lege, clauze abuzive, fiind un contract încheiat de fapt în frauda legii cu scopul de a eluda prevederile legale, ratele de plată a autoturismului fiind ascunse sub denumirea de plată chirie aceste prevederi fiind înserate de către intimată în scopul eludării prevederilor legale, pentru a putea percepe sume de bani pe care să nu fie nevoiţi de a achita impozit pe venit şi taxă trimestrială de 3% din încasări conform prevederilor codului fiscal, dar pe de altă parte prin acest contract care faptic legiferează o înşelătorie, înregistrându-se ratele cu titlu de chirie şi nu plăţi a bunului achiziţionat putând oricând să ridice autoturismul şi să îl revândă altor persoane, intimata obţinând astfel sume nedatorate, acţionând cu rea-credinţă în frauda legii, fără respectarea „minimelor principii morale în relaţiile contractuale, efectuând acte de comerţ cu venituri din vânzare-cumpărare de bunuri în rate fără să deţină autorizaţie pentru a acţiona ca o instituţie financiară - neavând o asigurare în acest scop.

Este cert că acest contract a fost încheiat în scopul cumpărării autoturismului fapt recunoscut de intimată în corespondenţa electronică purtată cât şi în art. 3 din anexa 1 la contract. În mod cert înainte de achiziţionarea autoturismului conform conversaţiei electronice ofertei primite de la intimată prin e-mail.

Fără înştiinţarea, citarea sau notificarea în luna mai a fost ridicat cu dublura cheii autoturismul, fără să se facă vreun proces verbal în acest sens.

La data de 24.05.2017 imediat după ridicarea autoturismului de către intimată în condiţiile în care conform graficului de rambursare mai erau de achitat 5 rate, 90% din totalul valorii autoturismului fiind achitată la acea dată, autoturismul a fost ridicat fără vreo notificare prealabilă sau vreun proces verbal de ridicare, fără ca ea să fie în ţară la acel moment, a transmis un mail ( astfel cum a tot făcut pe perioada derulării contractului), intimatei prin care a solicitat să i se spună ce trebuie să facă pentru recuperarea autoturismului şi ce sume trebuie să achite. Arătă faptul că potrivit art.3 pct. 3.4. dispoziţii finale toate comunicările trebuiau să se desfăşoare în scris prin e-mail deoarece ea de la începutul acestui contract s-a aflat în străinătate şi nu locuia la adresa de domiciliu fapt cunoscut de către intimată.

A arătat faptul că până la acea dată nu a primit pe mail decât o factură la 19.04.2017 în cuantum de 750 lei reprezentând rata cu nr.55 conform graficului de rambursare pe care a recunoscut-o şi pe care s-a obligat că o va achita, deoarece avusese nişte probleme de ordin medical.

A contactat telefonic de mai multe ori intimata şi i s-a transmis să aştepte că va fi contactată prin e-mail, fapt care nu s-a mai întâmplat

La de 19.07.2017 la întoarcerea ei în România în concediu a găsit la domiciliu somaţia de la executor + notificarea intimatei nr.200545 de plată a unui debit total de 1754,23 lei , sens în care a contactat intimata pe mail şi a arătat că de la ultimul mail din 19.04.2017nu i s-a mai răspuns iar la telefon i s-a spus să aştepte că va fi contactată.

A întrebat ce reprezintă suma de 16000 lei din somaţia transmisă la 19.07.2017 în condiţiile în care conform contractului de leasing 50947/.2012 mai avea de achitat doar patru rate a câte 150 de euro fiecare de plătit şi valoarea finală - reziduală de 1300 de euro .

A solicitat să afle cum poate achita această sumă şi să recuperez autoturismul. Nu i s-a dat nici un răspuns aceasta întărindu-i convingerea că de fapt scopul intimatei a fost de a o înşela de la bun început prin fraudarea prevederilor legale, intimata acţionând ca o instituţie financiară bancară în raport cu consumatorul fără însă a avea aceste prerogative conform 5/2006.

Cu privire la contractul de leasing nr.50947/11.10.2012 acesta conţine mai multe clauze abuzive conform legii 193/2000 ce nu au fost aliniate cu prevederile OUG nr. 50/2010 respectiv:

1. În contractul de leasing nr.50947/11.10.2012 art. 1, art. 2 pct. 2.2, pct. 2.5, nu a fost exprimat clar şi fără echivoc intenţia şi voinţa avută de a încheia acest contract în vederea cumpărării autoturismului cu plata acestuia în rate lunare pe o perioadă de timp nesocotindu-se prevederile art. 1 alin 1 din Legea nr.193/2000.

1) Orice contract încheiat între comercianţi şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate.

(2) În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.

(3) Se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

2. Clauzele descrise în condiţiile generale de leasing operaţional la contractul 17/11.10.2012 anexa 1 a contractului, respectiv art. 1, art. 2, art. 6, 9, art18, art. 17, art. 12, art. 9, art. 11, 18.4, art. 19, art. 19 pct. 19.3, art. 21, art. 24 care prevăd că oricând intimata poate rezilia contractul, că la momentul finalizării acestuia intimata rămâne şi cu ratele cât şi cu bunul achiziţionat sunt abuzive raportat la prevederile legii 193/2000 respectiv: art. 1, art. 4 alin 2, 5, 6.

Astfel, prin contractul încheiat:

- 1 nu a putut influenţa efectiv clauzele contractuale acesta fiind preformulat - acest aspect fiind o clauză abuzivă conform Legii 193/2000;

- obliga consumatorul să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale, chiar şi în situaţiile în care comerciantul nu şi le-a îndeplinit pe ale sale respectiv cele de a vinde autoturismul în rate conform art. 3 din anexa 1 la contract;

- dau dreptul comerciantului să prelungească automat un contract încheiat pentru o perioadă determinată, prin acordul tacit al consumatorului, dacă perioada limita la care acesta putea să îşi exprime opţiunea a fost insuficientă;

- dau dreptul comerciantului să modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor şi serviciilor care urmează să fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu;

- dreptul comerciantului să constate unilateral conformitatea produselor şi serviciilor furnizate cu prevederile contractuale;

- dau dreptul exclusiv comerciantului să interpreteze clauzele contractuale;

- anulează dreptul ei de consumator să pretindă despăgubiri în cazurile în care comerciantul nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale;

- o obligă la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ridicând inclusiv bunul achiziţionat cu bună credinţă;

- restrâng sau interzic dreptul consumatorului de a rezilia contractul, în cazurile în care:anulează dreptul ei de consumator de a denunţa sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care:

- comerciantul a impus consumatorului, prin contract art. 2 pct. 2.7 , clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunţării unilaterale;

- clauzele exclud şi limitează răspunderea legala a comerciantului în cazul vătămării sau decesului consumatorului, ca rezultat al unei acţiuni sau omisiuni a comerciantului privind utilizarea produselor şi serviciilor;

- clauzele exclud dreptul ei de consumator de a întreprinde o acţiune legală sau de a exercita un alt remediu legal, solicitându-i în acelaşi timp rezolvarea disputelor în special prin arbitraj;

- dau dreptul comerciantului să transfere obligaţiile contractuale unei terţe persoane agent, mandatar etc. , fără acordul consumatorului, dacă acest transfer serveşte la reducerea garanţiilor sau a altor răspunderi faţă de consumator;

- interzic consumatorului să compenseze o datorie către comerciant cu o creanţa pe care el ar avea-o asupra comerciantului;

- permit comerciantului obţinerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutării sau finalizării contractului de către acesta din urma, fără a prevedea existenta compensaţiilor în sumă echivalentă şi pentru consumator, în cazul neexecutării contractului de către comerciant;

- dau dreptul comerciantului să anuleze contractul în mod unilateral, fără să prevadă acelaşi drept şi pentru consumator;

- dau dreptul comerciantului sa înceteze contractul încheiat pentru o durata nedeterminata fără o notificare prealabila rezonabila.

Pentru toate motivele arătate şi precizate solicită admiterea contestaţiei, repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului, obligarea intimatei la restituirea sumelor achitate cu titlu de rate pentru achiziţionarea bunului, constatarea clauzelor abuzive din contractul de leasing nr. 50947/11.10.2012, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face cu acest proces.

Intimata a formulat întâmpinare, pe cale de excepţia a invocat constatarea tardivităţii motivării contestaţiei la executare, având în vedere că precizările la contestaţia la executare (care reprezintă, în fapt, veritabile motive de contestaţie la executare) au fost depuse la data de 22.08.2017, cu depăşirea termenului de 15 zile pentru exercitarea dreptului de a formula contestaţia la executare silită în vreme ce contestaţia a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuţi la data de 01.08.2017. Potrivit dispoziţiilor art. 712 alin. 3 CPCiv „nu se poate face o nouă contestaţie la executare de către aceeaşi parte pentru motive care au existat la data primei contestaţii. Cu toate acestea, contestatorul îşi poate modifica cererea iniţiala adăugând motive noi de contestaţie dacă, în privinţa acestora din urma, este respectat termenul de exercitare a contestaţiei la executare.

Pe fondul contestaţiei la executare solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Solicită a se constata lipsa motivelor pertinente şi plauzibile de natura a susţine nelegalitatea procedurii de executare silită şi derularea acesteia în disonanta cu dispoziţiile legale incidente în materie, contestatoarea prezumându-se la a reda aspecte factuale vizând raportul contractual şi „nemulţumiri” apărute în legătură cu derularea contractului de leasing operaţional şi modul de stabilire al creanţei derivate din contract, recunoscând, în esenţă, ca „s-a obligat să achite rata cu nr. 55 conform graficului de rambursare, fiind notificată prin e-mail numai cu privire la o factură de 750 lei din 19.04.2017” şi susţinând, pe de altă parte caracterul abuziv al clauzelor contractuale dat fiind că şi-a exprimat voinţa şi intenţia încheierii unui contract de vânzare-cumpărare iar nu un contract de leasing operaţional. În raport de susţinerile contestatoarei, îşi rezervă dreptul de a-şi completa apărările în mod corespunzător în funcţie de obiectul trasat de aceasta şi eventualele completări pe care înţelege să le formuleze (în măsura în care, evident, nu se circumscriu unei eventuale sancţiuni referitoare la tardivitatea depunerii lor).

Astfel cum relevă înscrisurile depuse la dosarul cauzei, între părţi a intervenit la data 11.10.2012 Contractul de leasing operaţional nr. 50947 cu privire la autoturismul marca CITROEN 1.6 BENZINA, fabricat în 2007, cu serie şasiu: VF7LCNFUC74750009 pentru o valoare totală de 7666,09 EURO, fiind reglementate cu acel prilej toate detaliile contractuale privitoare la chiria aferenta primei luni de leasing plătibilă anterior preluării bunului de către locatar cât şi chiriile subsecvente, drepturile şi obligaţiile parţilor contractante, termenii de plata, folosinţa şi exploatare a bunului, condiţiile răspunderii contractuale şi cazurile de încetare a raportului juridic.

Pretenţiile contestatorului relativ la existenta unor vicii ale procedurii de executare ce 'face obiectul dosarului nr. 838/2017 instrumentat de BEJ D. A. sunt lipsite de fundament creanţa derivată din Contractul de leasing operaţional nr. 50947/11.10.2012 îndeplinind toate exigentele impuse de dispoziţiile art. 663 CPCiv referitoare la certitudinea, caracterul lichid şi exigibilitatea ei astfel încât nu exista niciun temei pentru sustragerea contestatorului de la executarea obligaţiilor asumate contractual.

Cu privire la actele de executare demarate împotriva contestatoarei, solicită să se observe caracterul lor conform cu dispoziţiile legale incidente în materie apreciind ca nu se el aplicarea sancţiunii nulităţii lor întrucât creanţa îndeplineşte, contrar susţinerilor contestatoarei, caracterele prevăzute imperativ de lege: cert, lichid şi exigibil.

Astfel, conform art. 663 Cod proc civila: „Executarea silita nu se poate face decât daca creanţa este certă, lichidă şi exigibilă (alin. 1).alin 2 - „Creanţa este certă când existenta ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu"alin. 3 - „creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elemente care permit stabilirea lui” alin. 4 - „creanţa este exigibila dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată”.

În atare condiţii, instanţa sesizată cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite se supune obligaţiei instituite prin dispoziţiile art. 641 alin. 3 CPCiv fiind datoare a verifica „daca înscrisul întruneşte toate condiţiile de formă cerute de lege pentru a constitui titlu executoriu, precum şi alte cerinţe în cazurile anume prevăzute de lege”.

Cu respectarea dispoziţiilor sus-menţionate, BEJ D. A. a investit Judecătoria Rădăuţi cu cererea de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing operaţional dispunându-se prin încheierea de executare silită pronunţată în 06.07.2017 în dosarul nr. 3843/285/2017 „Admiterea cererii, încuviinţarea executării silite împotriva debitorului cu suma de 13908,75 lei rezultată din titlul executoriu reprezentat de contractul de leasing operaţional 0947/11.10.2012”.

Cu prilejul soluţionării cererii de încuviinţare a executării silite, instanţa s-a raportat în mod corect la prevederile legale cuprinse în art. 641 alin. 3 CPC constatând că nu există niciunul dintre impedimentele prevăzute la art. 666 alin. 5 CPC iar natura juridica a contractului de leasing nu prezintă niciun fel de relevanţă sub acest aspect, instanţa examinând debitul rămas de executat în sarcina contestatoarei din perspectiva prevederilor contractuale la care a aderat în mod conştient şi voluntar prin semnarea contractului de leasing operaţional - titlul executoriu din care derivă creanţa .

În conformitate cu dispoziţiile art. 632 alin. 1 CPC „executarea silita poate fi efectuată numai în temeiul unui titlu executoriu (..); constituie titlu executoriu: hotărârile executorii, hotărârile definitive precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare”.

Calitatea de titlu executoriu este recunoscută şi Contractului de leasing operaţional 947/11.10.2012 încheiat cu debitoarea-contestatoare D.O. prin efectul dispoziţiilor art. 120 din OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit, contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală încheiate de o instituţie de credit.

Astfel, potrivit art. 120 din OUG nr. 99/2006 – „Contractele de credit, inclusiv contractele garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii”.

În această ordine de idei, „în termen de maxim 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita să se dispună încuviinţarea executării de către instanţa de executare căreia îi va înainta, în copie certificata de executorul judecătoresc pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 664 alin. 1 şi dovada plăţii taxei de timbru” art.665 alin. 1 CPC”.

Potrivit dispoziţiilor art. 713 alin. 3 teza finala CPC. „competenta de soluţionare a contestaţiei care vizează un titlu executoriu care nu emana de la un organ de jurisdicţie aparţine instanţei de executare”.

Respectând cerinţele impuse de dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civilă „dispoziţiile codului de procedura privitoare la titlurile executorii se aplică şi hotărârilor judecătoreşti sau altor înscrisuri pronunţate ori, după caz, întocmite înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedura civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formula executorie”.

Limitele în care instanţa de executare poate efectua acest control de validitate vizează verificarea condiţiilor de fond şi forma pentru ca un înscris să poată fi calificat ca reprezentând titlu executoriu. Astfel, instanţei investite cu cererea privind încuviinţarea executării silite îi revenea obligaţia ca, în aceste limite, să efectueze controlul de validitate al actului indicat de creditoare ca reprezentând titlul executoriu.

Examinând îndeplinirea condiţiilor referitoare la validitatea şi forma titlului executoriu reprezentat de Contractul de leasing operaţional nr. 50947/11.10.2012, luând act în egală măsură de calitatea părţilor şi cu îndeplinirea procedurii de citare, inclusiv cu debitorul urmărit silit, în mod corect Judecătoria Rădăuţi a dispus admiterea cererii şi încuviinţarea executării silite a obligaţiilor derivate din titlul executoriu reprezentat de contractul de leasing operaţional, în cuantum de 13908,75 lei, reprezentând debit principal, la care se adaugă cheltuielile de executare.

Solicită să se procedeze la înlăturarea argumentelor invocate de contestatoare în susţinerea unei eventuale sancţiuni de nulitate a actelor de executare silită întreprinse având în vedere că aceasta s-a angajat, contractual, să achite ratele lunare de chirie conform graficului aferent contractului de leasing încheiat dar şi celelalte costuri adiacente reprezentând contravaloarea poliţelor de asigurare, penalităţile aferente întârzierilor în executarea obligaţiilor contractuale, costuri impuse de reposesia autoturismului, precum şi despăgubiri pentru denunţarea („ieşire anticipată”) contractului.

Însumând argumentele prezentate, apreciază că nu sunt justificate motivele de natură a antrena nulitatea actelor de executare silită astfel încât solicită să se respingă pretenţiile contestatoarei în acest sens.

Relativ la obligaţiile de plată contestate, arată că debitoarei-contestatoare prevederile contractuale la care a înţeles să adere fără rezerve, cuprinse în contractul de leasing operaţional nr.50947/11.10.2012 şi în Anexa nr. 1 (Condiţii generale de leasing operaţional) care face parte integrantă din acesta:

art. 18.5 coroborat cu art. 19.3 raportat la prevederile art. 19.4 punctele 1 şi 3 (ref. la cazurile de neîndeplinire a obligaţiilor contractuale esenţiale) din Anexa nr. 1 la contract (Condiţii generale de leasing operaţional):

- dacă locatarul nu restituie la termen bunul şi/sau toate documentele necesare utilizării bunului (de ex. dar nu limitativ: talonul, asigurarea RCA în original, cartea tehnica, certificatul de garanţie, cheie, etc.) va fi obligat să achite cu titlu de penalitate locatorului în termen de 5 zile lucrătoare de la data expirării sau rezilierii Contractului:a) costurile reposesiei aplicabile în cazul în care bunul nu a fost predat de către locatar în locaţia indicată de către locator în termenul indicat de către acesta, costuri în cuantum de 750 EURO inclusiv TVA 24% în cazul recuperării bunului pe teritoriul României (..);b) echivalentul a 25% din valoarea de intrare a bunului în cadrul art.2.1 din contract.Plăţile se vor face la cursul BNR+1%.

Faptul că locatarul nu a primit factura originală sau refuză să primească factura nu reprezintă o justificare pentru o plata întârziată şi nu îl exonerează de plata sumelor şi penalităţilor de întârziere datorate locatorului în temeiul contractului şi prevederilor prezentelor Condiţii. Locatorul nu este obligat să reamintească locatarului datele la care sunt scadente plăţile datorate de către acesta. Locatarul este obligat să acţioneze cu bună-credinţă, iar în cazul nerecepţionării în termen rezonabil a facturilor emise de către locator să înştiinţeze locatorul asupra acestui fapt.

Art. 18.6 teza a 2-a - Condiţii generale: În cazul în care locatarul nu restituie bunul locatorului în termenul menţionat şi având în vedere că prezentul contract constituie titlu executoriu în conformitate cu prevederile legale, locatorul are dreptul să facă toate demersurile necesare pentru a-1 împiedica pe locatar să folosească în continuare bunul în mod abuziv. Locatorul va avea dreptul să-şi recupereze bunul chiar fără acordul locatarului, fără nicio altă formalitate prealabilă şi fără a fi necesară intervenţia instanţei de judecată.

Art. 17.4 - Anexa: Locatarul va efectua toate plăţile în conturile specificate de locator pe facturile emise, cel mai târziu în a 5-a zi lucrătoare de la data de emitere a facturii respective. În cazul în care data scadentei este o zi nelucrătoare, plata este datorată în ultima zi lucrătoare anterioară scadenţei.

Art. 19.3 - Anexa: În situaţia în care intervine un caz de neîndeplinire de către locatar a obligaţiilor contractuale esenţiale enumerate în cadrul art. 19.4 din prezentele Condiţii, Contractul se reziliază de plin drept, fără preaviz sau punere în întârziere şi fără intervenţia instanţelor judecătoreşti ori arbitrate ori fără îndeplinirea altor formalităţi (pact comisoriu);

Art. 19.4 - Anexa contract:Următoarele situaţii reprezintă cazuri de neîndeplinire a obligaţiilor contractuale esenţiale:(...)3) Neplata integrala de către locatar a unei facturi emisă de locator în temeiul contractului (chirie, asigurare, refacturare amenzi, etc.) timp de 30 (treizeci) de zile calendaristice de la data scadentei acesteia;

Art. 18.2 Anexa „După sfârşitul perioadei de leasing, locatarul are dreptul sl exercite în scris opţiunea de a cumpără bunul cu un preţ egal cu valoarea reziduala specificata în art. 2.1 din Contract. Cererea privind cumpărarea Bunului se va adresa în cel mult 30 de zile după expirarea contractului, cu condiţia executării la zi a tuturor obligaţiilor Locatarului”.

Din perspectiva ultimei dispoziţii contractuale amintite, valoarea obligaţiei scadente, cachitate după activarea pactului comisoriu (incluzând în cazul de faţă, facturile aferente lunilor martie şi aprilie 2017, costul aferent refacturării poliţei CASCO precum şi costul implicat de reposesia autoturismului) nu poate avea niciun efect asupra desfiinţării contractului de leasing, sancţiunea apărând necesară faţă de nerespectarea dispoziţiilor contractuale de către debitoarea-contestatoare şi ca efect direct al acestei încălcări.

Neîndeplinirea obligaţiei lunare de plată a ratelor de leasing la data scadenţei naşte, în temeiul contractului de leasing, dreptul ei-intimatei de a recupera autoturismul în condiţiile şi cu aplicarea elementelor de cost prevăzute în art. 18.5 - Anexa la contract, fără preaviz sau informare prealabilă, drept născut din calitatea de proprietar a ei-intimatei recunoscute de specificul şi natura contractului de leasing.

În considerarea naturii juridice a contractului de leasing, calitatea de proprietar a ei-intimatei privitor la bunul ce formează obiectul contractului de leasing nu se pierde şi nici |transmite prin predarea folosinţei autoturismului ci ea se menţine până la expirarea duratei contractuale când se activează dreptul de opţiune al contestatoarei.

Ea-intimata a încheiat cu debitoarea-contestatoare un contract „veritabil” de leasing operaţional, cu toate consecinţele, drepturile şi obligaţiile ce decurg din acesta iar nu un contract de vânzare-cumpărare cum lasă contestatoarea, în mod eronat, a se înţelege şi la care face trimitere în încercarea de a-şi întemeia cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale din perspectiva prevederilor Legii nr. 193/2000. În acest context, prevalându-se de nesocotirea dispoziţiilor art. 1 alin. 1 din Legea 193/2000 în conformitate cu care „orice contract încheiat între comercianţi şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinte de specialitate”, debitoarea încearcă să acrediteze ideea că voinţa şi intenţia sa de a . cheia contractul în vederea cumpărării bunului autoturism cu plata în rate lunare pe o perioada de timp, au fost încălcate la data semnării contractului de leasing operaţional. Pe de parte, natura, specificul, drepturile şi obligaţiile precum şi efectele derivate contractul de leasing operaţional chiar dacă nu ar fi fost cunoscute anterior semnării contractului rezultă dincolo de orice dubiu din cuprinsul acestuia, mai exact din conţinutul dispoziţiilor art. 1 care arată cât se poate de clar şi lămurit că „obiectul contractului îl constituie transmiterea de locator către locatar a dreptului de folosinţă asupra bunului (..) în schimbul plaţii chiriei unare la termenele şi în cuantumurile stabilite”, cu prilejul semnării contractului locatarului fiindu-i înmânat un exemplar al contractului. În acest sens, învederează contestatoarei dispoziţiile 24.1 litera f astfel cum se coroborează cu prevederile art. 21.2 din Anexa la contractul de leasing operaţional (parte integranta din acesta) care stipulează ca „Locatarul declară pe propria răspundere că a primit, la data semnării contractului, un exemplar original al contractului şi al anexelor sale şi cunoaşte în conţinutul lor toate prevederile prezentelor Condiţii Generale de Leasing şi ale Contractului”, (..) „Ambele părţi contractante declară ca au înţeles conţinutul Contractului, Condiţiile Generale, ale căror clauze le-au negociat direct conform legislaţiei române şi că informaţiile şi datele conţinute în contract corespund realităţii, astfel încât Contractul şi Condiţiile vor fi semnate în semn de acord de către părţile contractante - art. 21.2”.

În baza Notificării emise sub nr. 200545/28.04.2017, a cărei comunicare s-a încercat la data de 02.05.2017 la adresa de corespondenţă indicată de contestatoare cu prilejul încheierii contractului de leasing, s-a procedat la încunoştinţarea acesteia asupra debitelor înregistrate faţă societatea lor, având ataşate facturile fiscale cu privire la debitul înregistrat în legătură autoturismul rulat de contestatoare şi punerea în întârziere cu privire la sumele datorate, cu indicarea locului unde urma a se face predarea autoturismului.

În atare condiţii, rezilierea contractului de leasing s-a produs ca o consecinţă directa a neplăţii ratelor de chirie aferente lunilor martie şi aprilie 2017 şi a contravalorii poliţei de asigurare CASCO (interesul pentru stingerea integrala a acestor obligaţii de plata apărând numai după activarea pactului comisoriu stipulat la art. 19.2 Condiţii generale la contractul de leasing operaţional), cu menţiunea ca debitoarea a continuat să folosească autoturismul achiziţionat în sistem leasing pe toată această perioadă în care au fost înregistrate debitele, ca atare, ca efect al neîndeplinirii obligaţiilor contractuale cu consecinţa rezilierii contractului din culpa contestatoarei.

Caracterul cert al creanţei pretinse nu poate fi pus la îndoială, componentele creanţei găsindu-şi izvorul în dispoziţiile contractuale cu forţa obligatorie între părţile contractante. Pe de altă parte, nivelul creanţei este predictibil şi uşor de verificat prin simpla trimitere la condiţiile şi termenii contractuali.

Pornind de la Grila de calcul a debitului (comunicată şi contestatorului din prezenta cauză), solicită a se observa structura creanţei urmărite, determinată în acord cu dispoziţiile contractului de leasing şi compusă, astfel, din costurile impuse de reposesia autoturismului precum şi despăgubirea datorată de contestatoare potrivit dispoziţiilor contractuale cuprinse la art.18.5 Condiţii generale de leasing.

Contestatorul nu se poate prevala de o eventuala necunoaştere a structurii şi semnificaţiei debitului. În acest sens, prin notificarea emisă sub nr. 200545/28.04.2017 şi remisa contestatoarei serviciul poştal la adresa de corespondenţă specificată de aceasta i-au fost comunicate atât soldul restant, cât şi termenul de îndeplinire a obligaţiei de plată şi locul unde urmează a fi redat autovehiculul în caz de neconformare, împreună cu facturile (aferente lunilor martie şi aprilie 2017) care atestă debitul restant, nefiind necesară stăpânirea unor date de specialitate pentru determinarea sumelor datorate de contestatoare în temeiul contractului de leasing. Până la data încetării contractului de leasing nu au fost comunicate date de modificare a adresei de corespondenta a contestatoarei, situaţie de natură a exclude orice eventuale încercări din partea acesteia de a se prevala de posibile vicii de comunicare în derularea raportului contractual.

Prin neîndeplinirea obligaţiilor contractuale s-a produs şi activarea pactului comisoriu,clauza penală reprezentând convenţia accesorie prin care părţile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării/executării necorespunzătoare ori cu întârziere a obligaţiilor. În privinţa clauzelor contractuale criticate, solicită a se constata că acestea prezintă natura juridică a unei clauze penale, fiind determinate atât întinderea prejudiciului cât şi cuantumul daunelor datorate de utilizator finanţatorului în ipoteza neîndeplinirii obligaţiilor contractuale.

Daunele-interese convenite de părţi sunt proporţionale cu prejudiciul suferit de finanţator care la momentul încheierii contractului a finanţat valoarea acestuia iar la momentul rezilierii contractului preia un autoturism uzat, astfel încât nu se poate susţine că prin predarea autoturismului care poate fi şi într-o stare avansată de uzură (în cazul de faţă autoturismul rulat prezentând la restituire avarii serioase astfel cum rezulta din procesul-verbal de predare autovehicul/24.05.2017) este acoperit integral prejudiciul suferit de finanţator prin efectul rezilierii contractului, existând şi riscul ca finanţatorul să nu mai poată valorifica autoturismul restituit de utilizator.

Potrivit art. 15 din OG nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing „dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care Locatarul/Utilizatorul nu executa obligaţia de plata integrala a ratei de "leasing timp de doua luni consecutive, calculate de la scadenta prevăzută în contractul de leasing, Locatorul/Finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar Locatarul/Utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate până la data restituirii în temeiul contractului”.

Legiuitorul a stabilit aşadar şi cadrul de aplicare al acestor dispoziţii, respectiv „în ipoteza în care prin contract nu se prevede altfel”, situaţie ce permite a se concluziona că stipularea unei clauze penale nu este interzisă atât timp cât părţile au prevăzut-o şi acceptat-o.

Valoarea atribuită contractului de „lege a părţilor - pacta sunt servanda"”este recunoscuta prin efectul dispoziţiilor înscrise în cuprinsul art. 1270 alin. 1 şi 2 C.Civ potrivit cărora pactul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante şi se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor sau din cauze autorizate de lege”, forţa obligatorie a contractului impunându-se nu numai părţilor ci şi judecătorului.

Libertatea contractuală se exprimă din punctul de vedere al formei, în regula consensualităţii convenţiilor, conform căreia, pentru validitatea unei convenţii, este suficient acordul de voinţă al părţilor, afară numai dacă ar fi vorba de contracte reale sau solemne, iar executarea obligaţiilor se face aşa cum ele au fost asumate („pacta sunt servada”). Libertatea contractuală este corolarul juridic al libertăţii înţeles ca produs al voinţei conştiente şi libere, o reverberaţie socială a acestei voinţe. Prin urmare, libertatea contractuală, consecinţa primară a autonomiei de voinţă se exprimă prin posibilitatea individului de a încheia sau nu un contract. Nimeni nu poate fi forţat să între în raporturi contractuale, nimeni nu poate forţa pe celălalt să încheie un contract, dar şi invers-nimeni nu poate fi împiedicat să încheie un anumit contract. Singurele restricţii de a contracta trebuie căutate doar în voinţa individului.

Libertatea contractuală se exprimă şi prin libertatea părţilor de a-şi alege forma contractului şi de a stabili conţinutul. Dacă orice contract este just prin sine şi obligaţia se naşte voinţele părţilor, este normal ca acestea să poată să îşi stabilească conţinutul şi forma de manifestare a voinţei lor juridice. Libertatea de fond este ţărmurită doar de bunele moravuri şi de ordine publică. În formă, libertatea contractuală se exprimă prin aceea că o convenţie se va naşte validă, indiferent de forma de manifestare a voinţei părţilor: „Solo consensus obligat”.

Din această perspectiva, clauzele convenite au făcut obiectul negocierii directe, părţile declarând cu prilejul încheierii convenţiei că acestea corespund realităţii şi voinţei lor exprimate.

Rămâne în afara oricărei analize destinaţia bunului achiziţionat în sistem leasing ulterior fiinţării contractului astfel încât nu se poate pune problema „recuperării oricăror sume pe care locatorul le mai avea de recuperat în temeiul contractului denunţat” de la noul achizitor, natura juridică a contractului de leasing operaţional excluzând un asemenea raţionament juridic.

Solicită a se lua act că nu este suficient ca debitoarea să susţină caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în contractul de leasing operaţional fără a indica în concreto care anume clauze s-au plasat în afara sferei negocierilor părţilor, necesar a fi purtate la momentul agreării condiţiilor contractuale şi semnării contractului de leasing operaţional.

Potrivit prevederilor art. 6. - (1) din OG nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, cu MCU, Contractul deleasing trebuie să cuprindă, pe lângă părţile contractante, cel puţin următoarele elemente:a) clauza privind definirea contractului de leasing ca leasing financiar sau operaţional;b) denumirea bunului care face obiectul contractului de leasing şi caracteristicile de identificare a acestuia;c) valoarea exactă a sumelor ratelor lunare de leasing şi data exactă de plată a acestora; d) perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului; e) clauza privind obligaţia asigurării bunului; f) valoarea totală a contractului de leasing.

Însumând argumentele prezentate solicită a se lua act că susţinerile invocate de contestatoare nu sunt întemeiate şi contravin în mod vădit prevederilor contractuale la care a aderat cu prilejul încheierii contractului de leasing operaţional din care derivă creanţa , nefiind apte prin ele însele să sancţioneze cu nulitatea procedura execuţională ce face obiectul dosarului nr. 838/2017 instrumentat de BEJ D. A., respingerea solicitării de repunerea părţilor în situaţia anterioară prin restituirea sumelor achitate în contul ratelor lunare de chirie pentru folosinţa autoturismului şi constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale cuprinse în contractul de leasing operaţional încheiat cu reclamanta, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 3827 din data de 08.12.2017, Judecătoria Rădăuţi a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea D.O., în contradictoriu cu intimata SC Z.L.O.SRL.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, însumând argumentele prezentate apreciază că susţinerile invocate de contestatoare nu sunt întemeiate şi contravin în mod vădit prevederilor contractuale la care a aderat cu prilejul încheierii contractului de leasing operaţional din care derivă creanţa intimatei. Prevederile din contractul încheiat de părţi nefiind apte prin ele însele să sancţioneze cu nulitatea procedura execuţională ce face obiectul dosarului de executare nr.838/2017 instrumentat de BEJ D. A..

Clauzele convenţiei au făcut obiectul negocierii, părţile declarând cu prilejul încheierii convenţiei că acestea corespund realităţii şi voinţei lor exprimate.

Potrivit art.1270 alin.1 şi 2 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante şi se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor sau din cauze autorizate de lege.

Faţă de considerentele arătate de părţi în susţinerile acestora, instanţa apreciază că formularea contestaţiei la executare de către contestatoare nu este întemeiată, motive pentru care urmează a fi respinsă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel contestatoarea D.O., solicitând admiterea căii de atac, admiterea contestaţiei, repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului, obligarea intimatei la restituirea sumelor achitate cu titlu de rate pentru achiziţionarea bunului, constatarea clauzelor abuzive din contractul de leasing nr. 50947/11.10.2012, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată pe care le voi face cu acest proces.

În motivarea apelului a arătat că, în mod greşit instanţa a respins contestaţia considerând că executarea silită ar fi făcută în temeiul unui titlu executoriu reprezentat de un contract de închiriere denumit lapidar în scopul inducerii în eroare contract de leasing operaţional, obiectul acestuia fiind însă cel de închiriere, hotărârea fiind nemotivată iar instanţa nepronunţându-se asupra tuturor motivelor invocate în special nu s-a pronunţat asupra faptului că acest contract este faptic unul de inchiriere şi nu de leasing, intimata neavand titlu de creanţa valabil impotriva mea neputând deci să iniţieze executarea silita.

Mai arată că, potrivit contractului nr. 50947/11.10.2012 la art. 1 şi subsecventele la art. 2 şi subsecventele cât şi în anexa nr.l la contract este clar redat obiectul contractului ca fiind unul de închiriere în care o parte este denumită locator şi cealaltă parte în speţă apelanta este denumită locatar.

Potrivit art. 1798 din Codul civil contractele de locaţiune/ închiriere bunuri mobile nu sunt titluri executorii.

Mai mult de atât, precizează apelanta că, S.C. Z. L. SA nu este bancă şi nu se poate prevala de dispoziţiile art. 120 din OUG 99/2006 privind instituţiile de credit, contractul fiind încheiat cu M. C. S. SRL o societate comercială cu răspundere limitată neavând caracteristicile unei instituţii de credit, iar contractul chiar dacă a fost denumit lapidar de leasing operaţional conţinutul acestuia nedemonstrând o cumparare cu plata în rate ci darea în chirie a unui bun, în concluzie acesta nefiind titlu executoriu. Mai mult contractul a fost preformulat fiind impus de către societatea cu răspundere limitată nefiind negociat de părţi.

Apelanta arată că a formulat contestaţie la executare împotriva titlului, privind lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării titlului - contract de leasing operaţional, în termen legal întemeiat pe dispoziţiile art. 712, 713 alin 2, 714, 715 alin 1 pct.3, art. 715 alin.3, 4, art. 723 alin.l, 2, art. 724, art. 725 toate din codul de procedură civilă, formulând în acelaşi timp în cadrul contestatiei la executare solicitare de constatare a clauzelor abuzive din contractul nr. 50947/11.10.2012 raportat la prevederile legale ale Legii 193/2000 - privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori.

Preciezază că, în prezenta cauză s-a supus executării silite un contract ce nu reprezintă titlu executoriu - un contract de închiriere şi nu o hotărâre judecătorească, aşadar potrivit art. 714 alin 3 din codul de procedură civilă- Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită.

Susţine apelanta că a contestat şi clauzele abuzive din contract deoarece efectiv aceste prevederi contractuale au pus-o în inferioritate faţă de societatea comercială Z. L. O.S.R.L.

Mai mult, după achitarea a 49 de rate apreciază aceasta că este inadmisibil ca pentru trei rate întârziate să îi fie ridicat şi bunul şi să fiu obligată la plata restului de rate + alte sume cu titlu de despăgubiri şi cheltuieli executare.

În acest sens a invocat prevederile Legii 193/2002 privind clauzele abuzive din contracte, respectiv art. 1.

Se mai arată că, intimata nu a respectat prevederile legale ale legii 193/2000 art. 1- art. 4 implementând efectiv clause prohibitive în contract, apelanta fiind practic, obligată să semneze un contract fără să aibă posibilitatea negocierii clauzelor sale care creează un dezechilibru contractual în detrimentul său, clauzele fiind stabilite preformulat fără a-i da posibilitatea să influenţeze în vreun fel natura acestora, clauze care îi creează grave prejudicii.

Precizează apelanta că, denunţarea unilaterală a contractului este interzisă conform pct.3.5 art. 3 din contract, astfel fără ca măcar să o notifice intimata a denuntat unilateral contractul, ridicând şi autoturismul şi rămânând efectiv cu toţi banii achitaţi cu titlu de rate pentru plata autoturismului, cu toate că până la finalizarea lui erau doar 4 rate de achitat pe care avea posibilitatea să le recupereze amiabil sau în mod juridic- legal.

Titlul pus în executare nu este o hotărâre judecătorească, ci un contract de leasing - vânzare - cumpărare cu plata în rate a unui autovehicul conform unui desfăşurător lunar de plată în rate de aceea potrivit art. 713 alin 2 din codul de procedură civilă, apelanta precizând că înţelege să conteste şi de fapt şi de drept - integralitatea celor cuprinse în titlul executoriu respectiv dispoziţiile privind clauzele acestuia, clauze prohibitive de lege, clauze abuzive, fiind un contract încheiat de fapt în frauda legii cu scopul de a eluda prevederile legale, ratele de plată a autoturismului fiind ascunse sub denumirea de plată chirie aceste prevederi fiind inserate de către intimată în scopul eludării prevederilor legale, pentru a putea percepe sume de bani pe care să nu fie nevoiţi de a achita impozit pe venit şi taxă trimestrială de 3% din încasări conform prevederilor codului fiscal, dar pe de altă parte prin acest contract care faptic legiferează o înşelătorie, înregistrându-se ratele cu titlu de chirie şi nu plăţi a bunului achiziţionat putând oricând să ridice autoturismul şi să îl revândă altor persoane, intimata obţinând astfel sume nedatorate, acţionând cu rea-credinţă în frauda legii, fără respectarea minimelor principii morale în relaţiile contractuale, efectuând acte de comerţ, cu venituri din vânzare- cumpărare de bunuri în rate fără să deţină autorizaţie pentru a acţiona ca o instituţie financiară - neavând o asigurare în acest scop.

Susţine apelanta că, este cert că acest contract a fost încheiat în scopul cumpărării autoturismului fapt recunoscut de intimată în corespondenţa electronică purtată cât şi în art. 3 din anexa 1 la contract. În mod cert înainte de achiziţionarea autoturismului conform conversaţiei electronice ofertei primite de la intimată prin e-mail.

Precizează că, fără înştiinţarea, citarea sau notificarea în luna mai a fost ridicat cu dublura cheii autoturismul, fără să se facă vreun proces verbal în acest sens, iar la data de 24.05.2017 imediat după ridicarea autoturismului de cătrea intimată în condiţiile în care conform graficului de rambursare mai erau de achitat 5 rate. 90% din totalul valorii autoturismului fiind achitată la acea dată, autoturismul a fost ridicat fără vreo notificare prealabilă sau vreun proces verbal de ridicare, fără ca apelanta să fie în ţară la acel moment, a transmis un mail (astfel cum a tot făcut pe perioada derulării contractului), intimatei prin care a solicitat să i se spună ce trebuie să facă pentru recuperarea autoturismului şi ce sume trebuie să achite. A arătat faptul că potrivit art. 3 pct. 3.4. dispoziţii finale toate comunicările trebuiau să se desfăşoare în scris prin e-mail deoarece apelanta de la începutul acestui contract s-a aflat în străinătate şi nu locuia la adresa de domiciliu fapt cunoscut de către intimată.

De asemenea, precizează apelanta că a arătat faptul că până la acea dată nu a primit pe mail decât o factură la 19.04.2017 în cuantum de 750 lei reprezentând rata cu nr.55 conform graficului de rambursare pe care a recunoscut-o şi pe care s-a obligat să o achite, deoarece avusese nişte probleme de ordin medical. A contactat telefonic de mai multe ori intimata şi i s-a transmis să aştepte că va fi contactată prin e-mail, fapt care nu s-a mai întâmplat.

Arată apelanta că, la data de 19.07.2017 la întoarcerea sa în România în concediu a găsit la domiciliul său somaţia de la executor + notificarea intimatei nr.200545 de plată a unui debit total de 1754,23 lei, sens în care a contactat intimata pe mail şi a arătat că de la ultimul mail din 19.04.2017 nu i s-a mai răspuns iar la telefon i s-a spus să aştept că va fi-contactată.

Susţine apelanta că a solicitat să i se comunice ce reprezintă suma de 1600 lei din somaţia transmisă la 19. 07.2017 în condiţiile în care conform contractului de leasing 50947/11.10.2012 mai avea de achitat doar patru rate a câte 150 de euro fiecare de plătit şi valoarea finală - reziduală de 1300 de euro, precum şi cum poate achita această sumă şi să recuperez autoturismul, dar nu i s-a dat nici un răspuns aceasta întărindu-i convingerea că de fapt scopul intimatei a fost de a o înşela de la bun început prin fraudarea prevederilor legale, intimata acţionând ca o instituţie financiară bancară în raport cu mine consumatorul fără însă a avea aceste prerogative conform OUG nr.99/2006.

Cu privire la contractul de leasing nr.50947/11.10.2012 acesta conţine mai multe clauze abuzive conform legii 193/2000 ce nu au fost aliniate cu prevederile OUG nr. 50/2010 respectiv în art. 1, art. 2 pct. 2.2, pct. 2.5, nu a fost exprimat clar şi fară echivoc intenţia şi voinţa avută de a încheia acest contract în vederea cumpărării bunului autoturism cu plata acestuia în rate lunare pe o perioadă de timp nesocotindu-se prevederile art. 1 alin 1 din legea 193/2000.

De asemenea, a precizat că, clauzele descrise în condiţiile generale de leasing operaţional la contractul nr.50947/11.10.2012 anexa 1 a contractului, respectiv art. 1, art. 2, art. 6, 9, art. 18, art. 17, art. 12, art. 9, art. 11, 18.4, art. 19, art. 19 pct 19.3, art. 21, art. 24, care prevăd că oricând intimata poate rezilia contractul, că la momentul finalizării acestuia intimata rămâne şi cu ratele cât şi cu bunul achiziţionat sunt abuzive raporta la prevederile legii 193/2000 respectiv: art. 1, art. 4 alin 2, 5, 6. Astfel prin contractul încheiat:

- nu a putut influenţa efectiv clauzele contractuale acesta fiind preformulat - acest aspect fiind o clauză abuzivă conform Legii 193/2000;

- obligă consumatorul să îşi indeplinească obligaţiile contractuale, chiar şi în situaţiile în care comerciantul nu şi le-a indeplinit pe ale sale respective cele de a vinde autoturismul în rate conform art. 3 din anexa 1 la contract.

- dau dreptul comerciantului să prelungească automat un contract încheiat pentru o perioadă determinată, prin acordul tacit al consumatorului, dacă perioada limită la care acesta putea să îţi exprime opţiunea a fost insuficientă;

- dau dreptul comerciantului să modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor şi serviciilor care urmeaza să fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu;

- dau dreptul comerciantului să constate unilateral conformitatea produselor şi serviciilor furnizate cu prevederile contractuale;

- dau dreptul exclusiv comerciantului sa interpreteze clauzele contractuale;

- Anulează dreptul apelantei de consumator să pretindă despăgubiri în cazurile în care comerciantul nu isi indeplineste obligaţiile contractuale;

- O obligă la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neindeplinirii obligaţiilor contractuale comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ridicând inclusiv bunul achiziţionat cu bună credinţă;

- restrâng sau interzic dreptul consumatorului de a rezilia contractul, în cazurile în care:

- Anulează dreptul apelantei de consumator de a denunţa sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care:

- Comerciantul a impus consumatorului, prin contract art. 2 pct. 2.7 , clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunţării unilaterale;

- Clauzele exclud şi limitează răspunderea legală a comerciantului în cazul vătămării sau decesului consumatorului, ca rezultat al unei acţiuni sau omisiuni a comerciantului privind utilizarea produselor şi serviciilor;

- Clauzele exclud dreptul apelantei de consumator de a intreprinde o acţiune legală sau de a exercita un alt remediu legal, solicitându-i în acelaşi timp rezolvarea disputelor în special prin arbitraj;

- dau dreptul comerciantului să transfere obligaţiile contractuale unei terţe persoane agent, mandatar etc., fără acordul consumatorului, dacă acest transfer serveşte la reducerea garanţiilor sau a altor răspunderi faţă de consumator;

- interzic consumatorului să compenseze o datorie către comerciant cu o creanţa pe care el ar avea-o asupra comerciantului;

- permit comerciantului obţinerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutarii sau fmalizarii contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existenţa compensaţiilor în suma echivalentă şi pentru consumator, în cazul neexecutarii contractului de către comerciant;

- dau dreptul comerciantului să anuleze contractul în mod unilateral, fără să prevadă acelaşi drept şi pentru consumator;

- dau dreptul comerciantului să inceteze contractul încheiat pentru o durată nedeterminată fără o notificare prealabilă rezonabilă.

Apelul a fost legal timbrat.

Fiindu-i comunicat apelul formulat, intimata SC,,Z. L. O."SRL, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefiind întemeiat, cu menţinerea hotărârii atacate şi obligarea apelantei la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei etape procesuale, în temeiul dispoziţiilor art. 451 şi următoarele C.P.Civ.

În motivare, astfel cum a arătat şi în faţa instanţei de fond, între intimată şi contestatoarea D. O. a intervenit la data 11.10.2012 Contractul de leasing operaţional (iar nu contractul de închiriere/de vânzare cu plata preţului în rate cum, în mod eronat, înţelege să-l interpreteze mai nou apelanta) nr. 50947 cu privire la autoturismul marca CITROEN 1.6 BENZINA, fabricat în 2007, cu serie sasiu: VF7LCNFUC74750009 pentru o valoare totala de 7666,09 EURO, fiind reglementate cu acel prilej toate detaliile contractuale privitoare la chiria aferentă primei luni de leasing plătibilă anterior preluării bunului de către Locatar cât şi chiriile subsecvente, drepturile şi obligaţiile părţilor contractante, termenii de plată, folosinţa şi exploatare a bunului, condiţiile răspunderii contractuale şi cazurile de încetare a raportului juridic.

Mai arată, că, clauzele convenite au făcut obiectul negocierii directe, părţile declarând cu prilejul încheierii convenţiei ca acestea corespund realităţii şi voinţei lor exprimate.

Cu privire la actele de executare demarate împotriva contestatoarei, susţine intimata, în continuare, că acestea au fost efectuate în conformitate cu rigorile şi normativul incident în cauza, creanţa îndeplinind toate cerinţele impuse de dispoziţiile art. 663 şi următoarele CPCiv referitoare la certitudinea, lichiditatea şi exigibilitatea acesteia.

Precizează intimata că, instanţa sesizată cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite se supune obligaţiei instituite prin dispoziţiile art. 641 alin. 3 CPCiv fiind datoare a verifica „dacă înscrisul întruneşte toate condiţiile de forma cerute de lege pentru a constitui titlu executoriu, precum şi alte cerinţe în cazurile anume prevăzute de lege".

Cu respectarea dispoziţiilor sus-menţionate, BEJ D. A. a investit Judecătoria Rădăuţi cu cererea de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de Contractul de leasing operaţional dispunându-se prin încheierea de executare silită pronunţată în 06.07.2017 în dosarul nr. 3843/285/2017 „Admiterea cererii, încuviinţarea executării silite împotriva debitorului pentru suma de 13908,75 lei rezultată din titlul executoriu reprezentat de contractul de leasing operaţional nr. 50947/11.10.2012".

Mai arată intimata că, cu prilejul soluţionării cererii de încuviinţare a executării silite, instanţa s-a raportat în mod corect la prevederile legale cuprinse în art. 641 alin. 3 CPCiv constatând că nu există niciunul dintre impedimentele prevăzute la art. 666 alin. 5 CPCiv, iar natura juridică a contractului de leasing nu prezintă niciun fel de relevanţa sub acest aspect, instanţa examinând debitul rămas de executat în sarcina contestatoarei din perspectiva prevederilor contractuale la care a aderat în mod conştient şi voluntar prin semnarea contractului de leasing operaţional - titlul executoriu din care deriva creanţa acesteia.

În acest sens intimata a invocat dispoziţiile art. 632 alin. 1 CPC şi a arătat că, calitatea de titlu executoriu este recunoscută şi Contractului de leasing operaţional 50947/11.10.2012 încheiat cu debitoarea-contestatoare D. O. prin efectul opoziţiilor art. 120 din OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit, contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală încheiate de o instituţie de credit.

Astfel, potrivit art. 120 din OUG nr. 99/2006 - "Contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii''.

Raportând dispoziţiile legale de care intimata înţelege să se prevaleze la situaţia faptică şi raportul juridic intervenit între părţile litigante, solicită aceasta să se observe că apelanta contestatoare a primit de la societatea intimată la debutul relaţiei contractuale finanţarea necesară pentru a-şi procura autoturismul dorit, vânzătorului fiindu-i plătit integral la momentul respectiv preţul vânzării, situaţie dovedită cu factura comunicată şi apelantei, care constituie anexa la contractul de leasing operaţional intervenit.

În atare condiţii, arată aceasta că, limitele în care instanţa de executare putea efectua acest control de valabilitate vizau verificarea condiţiilor de fond şi forma pentru ca un înscris să poată fi calificat ca reprezentând titlu executoriu.

Susţine intimata că, în considerarea naturii juridice a contractului de leasing, calitatea de proprietar a acesteia privitor la bunul ce formează obiectul contractului de leasing nu se pierde şi nici transmite prin predarea folosinţei autoturismului ci, ea se menţine până la expirarea duratei contractuale când s-ar fi putut activa dreptul de opţiune al apelantei-contestatoare.

Se mai arată că, între părţi a intervenit un contract „veritabil" de leasing operaţional, cu toate consecinţele, drepturile şi obligaţiile ce decurg din acesta iar nu un contract de închiriere/vânzare-cumpărare cuplata preţului în rate cum lasă contestatoarea, în mod eronat, a se înţelege şi la care face trimitere în încercarea de a-şi întemeia cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale din perspectiva prevederilor Legii nr. 193/2000. În acest context, prevalându-se de socotirea dispoziţiilor art. 1 alin. 1 din Legea 193/2000 în conformitate cu care „orice contract încheiat între comercianţi şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate", apelanta încercând să acrediteze ideea că voinţa şi intenţia sa de a încheia contractul în vederea cumpărării bunului autoturism cu plata în rate lunare pe o perioada de timp, au fost încălcate la data semnării contractului de leasing operaţional. Natura juridică, specificul, drepturile şi obligaţiile precum şi efectele derivate din contractul de leasing operaţional chiar dacă nu ar fi fost cunoscute anterior semnării contractului rezultând dincolo de orice dubiu din cuprinsul acestuia, societatea intimată respectându-şi prerogativa informării co-contractantului la data semnării convenţiei astfel încât nu se poate susţine şi nici proba că nu au fost asigurate premisele informării acestuia asupra conţinutului clauzelor sau obligaţiilor asumate.

Susţine intimatul că, din cuprinsul dispoziţiilor art. 1 rezultă cât se poate de clar şi lămurit că „obiectul contractului îl constituie transmiterea de către Locator către Locatar a dreptului de folosinţă asupra bunului (..) în schimbul plăţii chiriei lunare la termenele şi în cuantumurile stabilite", cu prilejul semnării contractului Locatarului fiindu-i înmânat un exemplar al contractului. Mai arată, că, în acest sens, a amintit contestatoarei dispoziţiile art. 21.1 litera f astfel cum se coroborează cu prevederile art. 21.2 din Anexa la contractul de leasing operaţional (parte integranta din acesta) care stipulează că „Locatarul declară pe propria răspundere că a primit, la data semnării contractului, un exemplar original al contractului şi al anexelor sale şi cunoaşte în conţinutul lor toate prevederile prezentelor Condiţii Generale de Leasing şi ale Contractului", (..) „Ambele parti contractante declara ca au inteles conţinutul Contractului, Condiţiile Generale, ale căror clauze le-au negociat direct conform legislaţiei romane şi ca informaţiile şi datele conţinute în contract corespund realitatii, astfel incat Contractul şi Condiţiile vor fi semnate în semn de acord de către Părţile contractante - art. 21.2".

Intimata aprecizează că, astfel cum a arătat, apelanta nu se poate prevala de o eventuala necunoaştere a structurii şi semnificaţiei debitului avand în vedere ca prin Notificarea emisa sub nr. 200545/28.04.2017 şi remisa acesteia prin serviciul postai la adresa de corespondenta specificata de aceasta i-au fost comunicate atat soldul restant, cat şi termenul de indeplinire a obligaţiei de plata şi locul unde urmeaza a fi predat autovehiculul în caz de neconformare, impreuna cu facturile (aferente lunilor martie şi aprilie 2017) care atesta debitul restant, nefiind necesara stapanirea unor date de specialitate pentru determinarea sumelor datorate în temeiul contractului de leasing. Ori, pana la data incetarii contractului de leasing nu au fost comunicate subscrisei date de modificare a adresei de corespondenta a contestatoarei, situaţie de natura a exclude orice eventuale incercari din partea acesteia de a se prevala de posibile vicii de comunicare în derularea raportului contractual.

În atare condiţii, rezilierea contractului de leasing s-a produs ca o consecinţă directă a neplăţii ratelor de chirie aferente lunilor martie şi aprilie 2017 şi a contravalorii poliţei de asigurare CASCO (interesul pentru stingerea integrala a acestor obligaţii de plata aparatnd numai după activarea pactului comisoriu stipulat la art. 19.2 Condiţii generale la contractul de leasing operaţional), cu menţiunea că debitoarea a continuat să folosească autoturismul achiziţionat în sistem leasing pe toată această perioadă în care au fost înregistrate debitele, ca atare, ca efect al neîndeplinirii obligaţiilor contractuale cu consecinţa rezilierii contractului din culpa contestatoarei.

Se mai arată că, prin neindeplinirea obligaţiilor contractuale s-a produs şi activarea pactului comisoriu, clauza penală reprezentând convenţia accesorie prin care părţile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării/executării necorespunzatoare ori cu întârziere a obligaţiilor. În privinţa clauzelor contractuale criticate, a solicitat să se constate că acestea prezintă natura juridică a unei clauze penale, fiind determinate atât întinderea prejudiciului cât şi cuantumul daunelor datorate de utilizator finanţatorului în ipoteza neindeplinirii obligaţiilor contractuale.

Daunele-interese convenite de părţi în ipoteza activării pactului comisoriu ca o consecinţa culpabilă a neîndeplinirii obligaţiilor contractuale, permise de dispoziţiile normative speciale aplicabile (art. 15 din OG 51/1997), sunt proporţionale cu prejudiciul suferit de finanţator/locator care la momentul încheierii contractului a finanţat valoarea acestuia iar la momentul rezilierii contractului a fost pus în postura de a prelua un autoturism uzat, care prezenta la restituire serioase avarii (astfel cum rezultă din Procesul-verbal de predare autovehicul/24.05.2017).

Potrivit art. 15 din OG nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing „dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care Locatarul/Utilizatorul nu execută obligaţia de plată integrală a ratei de leasing timp de doua luni consecutive, calculate de la scadenţă prevăzută în contractul de leasing, Locatorul/Finantatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar Locatarul/Utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate până la data restituirii în temeiul contractului”.

Legiuitorul a stabilit aşadar şi cadrul de aplicare al acestor dispoziţii, respectiv „în ipoteza în care prin contract nu se prevede altfel", situaţie ce permite a se concluziona că stipularea unei clauze penale nu este interzisă atât timp cât părţile au prevazut-o şi acceptat-o.

De asemenea, arată că rămâne în afara oricărei analize destinaţia bunului achiziţionat în sistem leasing ulterior desfiinţării contractului astfel incat nu se poate pune problema "recuperării oricăror sume pe care Locatorul le mai avea de recuperat în temeiul contractului denunţat" de la noul achizitor, natura juridică a contractului de leasing operaţional excluzând un asemenea raţionament juridic.

Precizează că, debitoarea-contestatoare s-a rezumat la a invoca caracterul abuziv al clauzelor contractului de leasing operaţional prin invocarea generică a prevederilor Legii nr. 193/2000 fără însă a circumstanţia/nominaliza clauzele care ar intra în opinia sa în sfera de incidenţă a legislaţiei privind protecţia consumatorilor şi fără a concretizasituaţiile în care dreptul său de negociere ar fi fost încălcat de intimată la data semnării convenţiei. Din această perspectivă, a solicitat să se constate că apelanta-contestatoare nu a făcut dovada propunerii unei contra-oferte pe care societatea intimată ar fi refuzat a o lua în considerare la data perfectării contractului de leasing, situaţie în care apreciază aceasta că premisele de informare şi negociere au fost respectate cu acel prilej în absenţa unei contra- probe din partea debitoarei-contestatoare.

Intimata susţine că, independent de regimul juridic aplicabil în speţă, nu poate fi ignorată poziţia contradictorie a debitoarei-contestatoare care se apară susţinând că natura juridică a contractului încheiat este cea specifica unui raport juridic de închiriere iar nu de leasing în schimb se arata absolut nemulţumită şi revoltată de împrejurarea ridicării autoturismului ca efect al neplăţii a trei rate şi după achitarea a mai bine de 49 de rate specifice contractului în condiţiile în care finalitatea contractului de închiriere este chiar "simpla preluare" a bunului dat în locatiune la data expirării perioadei contractuale.

În probaţiune a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri precum şi a oricărei alte probe a cărei necesitate va rezulta din dezbateri.

În drept, întâmpinarea a fost întemeioată pe prevederile art. 205 şi următoarele CPCiv raportat la art. 717 CPCiv, OG nr. 51/1997.

Apelanta a depus, la data de 03.05.2018, răspunsul formulat la întâmpinare.

Prin decizia nr. 507 din 4 iulie 2018 a Tribunalului Suceava s-a admis apelul formulat de apelanta - contestatoare D.O., împotriva sentinţei civile nr. 3827 din data de 08.12.2017 pronunţată de Judecătoria Rădăuţi în dosarul nr. 4357/285/2017, intimată fiind SC,,Z. L. O."SRL, a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Examinând apelul, Tribunalul a reţinut următoarele:

Apelanta a invocat, în esență, în mod greşit instanţa a respins contestaţia la executare, nepronunţându-se asupra tuturor motivelor invocate.

Conform art. 425 lit. b) Cod procedură civilă, Hotararea va cuprinde: considerentele, in care se vor arata obiectul cererii si sustinerile pe scurt ale partilor, expunerea situatiei de fapt retinuta de instanta pe baza probelor administrate, motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza solutia, aratandu-se atat motivele pentru care s-au admis, cat si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor.

Într-adevăr, tribunalul învederează că motivarea hotărârii judecătoreşti, care trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, este indispensabilă pentru controlul exercitat de jurisdicţia ierarhic superioară şi constituie, printre altele, o garanţie împotriva arbitrarului pentru părţile litigante, întrucât le furnizează dovada că cererile şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

În speță, însă, tribunalul remarcă o omisiune a instanței de fond de a examina, în mod real, susținerile apelantei.

În primul rând, tribunalul constată că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la excepțiile invocate în fața sa- excepția tardivităţii motivării contestaţiei la executare (pentru motivele cuprinse în cererea de chemare în judecată) și excepția tardivităţii formulării contestaţiei la executare (pentru motivele noi cuprinse în cererea precizatoare) - nici prin hotărârea pronunțată și nici prin încheierile anterioare acesteia.

Sub acest aspect, tribunalul subliniază că nu poate deduce, din omisiunea instanței, vreo soluționare implicită a excepțiilor, în contextul în care nu au fost puse în discuția contradictorie a părților, acordându-li-se acestora posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere.

În al doilea rând, cu privire la fondul cauzei, tribunalul constată că hotărârea atacată nu cuprinde expunerea situatiei de fapt retinută de instanta pe baza probelor administrate, motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază solutia, cu arătarea motivelor pentru care s-au admis, respectiv pentru care s-au înlaturat apărările partilor.

Conform art. 480 alin.3 C.proc.civ. în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instantă a solutionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părtii care nu a fost legal citată, instanta de apel va anula hotărârea atacată si va judeca procesul, evocand fondul. Cu toate acestea, instanta de apel va anula hotararea atacată si va trimite cauza spre rejudecare primei instante sau altei instante egale în grad cu aceasta din aceeasi circumscriptie, în cazul în care părtile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întampinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanta de apel, precum și necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Așa cum s-a reliefat, deja, Judecătoria Rădăuți nu a analizat şi răspuns motivat alegațiilor apelantei neevidențiind considerentele pentru care mijloacele de apărare invocate de parte au fost înlăturate (o motivare care nu depășește, ca întindere, dispozitivul hotărârii neputând fi considerată ca atare).

Astfel, prima instanță nu a analizat, în mod real, motivele de contestație (în măsura în care, evident, nu se circumscriu unei eventuale sancţiuni referitoare la tardivitatea depunerii lor) vizând existența unor clauze abuzive înserate în contractul de leasing (art.12 art.2 pct.2.3, art.2 pct.2.5 art.2 pct.2.7 clauzele din anexa nr.1 la contract:art.1 şi art.2, art.9, art.11, art.12, art.13, art.15, art.16, art.17, art.18 , art.19, art.21), împrejurarea că ratele restante pentru care s-a încuviinţat executarea silită ar fi fost achitate, natura juridică a titlului executoriu- contractul de leasing, precum și posibilitatea/imposibilitatea repunerii părţilor în situaţia anterioară şi restituirii autoturismului.

În concluzie, reținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, vătămând drepturile procesuale ale apelantei prin neprocedarea la o veritabilă cercetare a fondului, în temeiul art. 480 alin.3 C.proc.civ. se impune admiterea apelului formulat de apelanta - contestatoare D.O., împotriva sentinţei civile nr. 3827 din data de 08.12.2017 pronunţată de Judecătoria Rădăuţi în dosarul nr. 4357/285/2017, intimată fiind SC,,Z. L. O."SRL.

Pe cale de consecință, tribunalul a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe care va proceda la examinarea atât a excepțiilor, cât și a tuturor motivelor și apărărilor invocate cu privire la contestația la executare formulată.

În rejudecare, la termenul de judecată din data de 15 octombrie 2018, instanța a respins excepția tardivităţii motivării contestaţiei la executare (pentru motivele cuprinse în cererea de chemare în judecată) și a admis excepția tardivităţii formulării contestaţiei la executare (pentru motivele noi cuprinse în cererea precizatoare).

În vederea soluționării cauzei, instanța a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar.

Prin sentinţa nr. 3293 din data de 15.10.2018 Judecătoria Rădăuţi a respins ca neîntemeiată acţiunea având ca obiect ”contestație la executare”, formulată de contestatoare D.O., intimată fiind SC Z. L. O. SRL; a dispus obligarea contestatoarei la plata către S.C.P.E.J. ”D. și Asociații” a sumei de 83,58 lei reprezentând contravaloarea copiei xerox a dosarului execuțional nr. 838/2017, precum şi obligarea contestatoarei la plata către intimată a sumei de 2142 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Între părţi a intervenit la data 11.10.2012 Contractul de leasing operaţional nr. 50947 cu privire la autoturismul marca CITROEN 1.6 BENZINA, fabricat în 2007, cu serie şasiu: VF7LCNFUC74750009 pentru o valoare totală de 7666,09 EURO, fiind reglementate cu acel prilej toate detaliile contractuale privitoare la chiria aferenta primei luni de leasing plătibilă anterior preluării bunului de către locatar cât şi chiriile subsecvente, drepturile şi obligaţiile parţilor contractante, termenii de plata, folosinţa şi exploatare a bunului, condiţiile răspunderii contractuale şi cazurile de încetare a raportului juridic.

Pretenţiile contestatoarei relativ la existenta unor vicii ale procedurii de executare ce face obiectul dosarului nr. 838/2017 instrumentat de S.C.P.E.J. ”D. și Asociații” sunt lipsite de fundament creanţa derivată din Contractul de leasing operaţional nr. 50947/11.10.2012 îndeplinind toate exigentele impuse de dispoziţiile art. 663 Cod procedură civilă referitoare la certitudinea, caracterul lichid şi exigibilitatea ei astfel încât nu exista niciun temei pentru sustragerea contestatoarei de la executarea obligaţiilor asumate contractual.

Cu privire la actele de executare demarate împotriva contestatoarei, acestea respectă dispoziţiile legale incidente în materie astfel că nu se impune aplicarea sancţiunii nulităţii lor întrucât creanţa îndeplineşte caracterele prevăzute imperativ de lege: cert, lichid şi exigibil.

A reţinut instanța că prin prin încheierea de executare silită pronunţată la data de 06.07.2017 în dosarul nr. 3843/285/2017 de Judecătoria Rădăuţi, s-a dispus încuviinţarea executării silite împotriva debitorului cu suma de 13908,75 lei rezultată din titlul executoriu reprezentat de contractul de leasing operaţional 0947/11.10.2012”.

Potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. 3 teza finala CPC. „competenta de soluţionare a contestaţiei care vizează un titlu executoriu care nu emana de la un organ de jurisdicţie aparţine instanţei de executare”.

A reţinut instanţa de fond că nu s-a invocat nicun motiv concret privind incidența sancţiunii nulității actelor de executare silită, instanța neidentificând din oficiu niciun astfel de motiv.

Cu privire la solicitarea contestatoarei să se constatate, conform Legii nr.193/2000, caracterul abuziv al următoarelor caluze: art.1.2 - obiectul contractului în care se face referire la bun ca fiind închiriat cu toate că ea a achitat ratele pentru cumpărarea acestuia; art.2 pct.2.3 - reprezentând costuri logistice (nu se ştie ce reprezintă art.2 pct.2.5 din contract, întrucât a cumpărat autoturismul, nu l-a închiriat; art.2 pct.2.7 din contract , clauzele din anexa nr.1 la contract: art.1 şi art.2, art.9, art.11, art.12, art.13, art.15, art.16, art.17, art.18 , art.19, art.21, pe motiv că nu a avut cunoştinţă de acestea la momentul în care s-a semnat contractul, nu i-au fost date să-l studieze şi nu i s-a dat un exemplar al contractului, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, pentru ca o clauză contractuală să fie considerată abuzivă trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: clauza să nu fi fost negociată între profesionist şi consumator şi să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile .şi obligaţiile părţilor, contrar bunei- credinţe şi în defavoarea consumatorului.

Potrivit art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.

Prin articolul de lege sus-menţionat legiuitorul a urmărit să excludă de la controlul caracterului abuziv efectuat de instanţă o serie de clauze contractuale exprimate într-un limbaj clar şi inteligibil, despre a căror existenţă şi conţinut consumatorul a avut cunoştinţă şi pe care le-a acceptat fără rezerve prin semnarea contractului încheiat cu profesionistul.

În esenţă, legiuitorul a exclus de la controlul caracterului abuziv al clauzelor contractuale clauzele referitoare la obiectul principal al contractului şi cele care vizează raportul preţ-servic», dacă sunt exprimate într-un limbaj clar şi inteligibil, având în vedere prezumţia legiuitorului că orice consumator diligent trebuie să acorde o atenţie sporita acestui tip de clauze, de o importanţă covârşitoare în economia contractului, dacă ele sunt exprimate într-un limbaj clar şi inteligibil, fiind injustă atacarea lor ulterioară în instanţă câtă vreme consumatorul le-a cunoscut la momentul încheierii contractului şi le-a acceptat. Practic, în esenţă, este vorba de preţul contractului şi prestaţia aferentă, elemente cărora consumatorul trebuie să le acorde maximă atenţie.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în practica sa, respectiv în Decizia nr. 3920 din 13 noiembrie 2013, cât şi în Decizia civilă nr. 1576 din 7 mai 2014, subliniază că prin formula „clară şi inteligibilă" trebuie să se înţeleagă formularea clauzelor astfel încât, prin poziţionarea în cuprinsul contractului şi prin termenii utilizaţi, clauza să fie fizic accesibilă consumatorului, fără a institui, în sarcina creditorului, obligaţia de a educa un consumator cu privire la contractele pe care acesta urmează să le încheie. În acest sens, într-una dintre deciziile sale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată că, (..,) obligaţia de transparenţă vizează reglementarea de clauze contractuale redactate într-un mod clar şi inteligibil, fizic accesibile consum a torului, care să primească accentul corespunzător importanţei lor prin raportare la locul în contract unde sunt plasate şi să fie lizibile. Această obligaţie nu trebuie însă absolutizată. Obligaţia de transparenţă nu trebuie să transforme prestatorul în avocatul consumatorului şi nici nu trebuie interpretată ca o obligaţie de educare a consumatorilor cu privire la contractele ce urmează a fi încheiate..

Reține instanța că, în cauza de faţă clauzele invocate drept abuzive sunt clare şi inteligibile atât din punct de vedere gramatical şi logic, cât şi din punct de vedere economic, întrucât se stabileşte cert modul de calcul, astfel încât instanţa nu ar putea dispune modificarea sau anularea lor decât dacă ar încălca dispoziţiile articolelor 969 Cod civil 1864 sau 1270 NCC, care dispun că o convenţie legal încheiată între părţi are un efect întocmai legii.

Relativ la obligaţiile de plată contestate, a reţinut instanţa că prevederile contractuale la care a înţeles să adere fără rezerve, cuprinse în contractul de leasing operaţional nr.50947/11.10.2012 şi în Anexa nr. 1 (Condiţii generale de leasing operaţional) care face parte integrantă din acesta:

Din perspectiva ultimei dispoziţii contractuale amintite, valoarea obligaţiei scadente, achitate după activarea pactului comisoriu (incluzând în cazul de faţă, facturile aferente lunilor martie şi aprilie 2017, costul aferent refacturării poliţei CASCO precum şi costul implicat de reposesia autoturismului) nu poate avea niciun efect asupra desfiinţării contractului de leasing, sancţiunea apărând necesară faţă de nerespectarea dispoziţiilor contractuale de către contestatoare şi ca efect direct al acestei încălcări.

Neîndeplinirea obligaţiei lunare de plată a ratelor de leasing la data scadenţei naşte, în temeiul contractului de leasing și dreptul intimatei de a recupera autoturismul în condiţiile şi cu aplicarea elementelor de cost prevăzute în art. 18.5 - Anexa la contract, fără preaviz sau informare prealabilă, drept născut din calitatea de proprietar a intimatei recunoscute de specificul şi natura contractului de leasing.

În considerarea naturii juridice a contractului de leasing, calitatea de proprietar a intimatei privitor la bunul ce formează obiectul contractului de leasing nu se pierde şi nici |transmite prin predarea folosinţei autoturismului ci ea se menţine până la expirarea duratei contractuale când se activează dreptul de opţiune al contestatoarei.

Din înscrisurile depuse la dosar reiese că părțile au încheiat un contract „veritabil” de leasing operaţional, cu toate consecinţele, drepturile şi obligaţiile ce decurg din acesta iar nu un contract de vânzare-cumpărare.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 1 din Legea 193/2000 în conformitate cu care „orice contract încheiat între comercianţi şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinte de specialitate”, contestatoarea încearcă să acrediteze ideea că voinţa şi intenţia sa de a cheia contractul în vederea cumpărării bunului autoturism cu plata în rate lunare pe o perioada de timp, au fost încălcate la data semnării contractului de leasing operaţional.

Pe de parte, natura, specificul, drepturile şi obligaţiile precum şi efectele derivate contractul de leasing operaţional rezultă dincolo de orice dubiu din titlul și cuprinsul acestuia, mai exact din conţinutul dispoziţiilor art. 1 care arată cât se poate de clar şi lămurit că „obiectul contractului îl constituie transmiterea de locator către locatar a dreptului de folosinţă asupra bunului (..) în schimbul plaţii chiriei unare la termenele şi în cuantumurile stabilite”, cu prilejul semnării contractului locatarului fiindu-i înmânat un exemplar al contractului.

Instanţa a reţinut dispoziţiile 24.1 litera f astfel cum se coroborează cu prevederile art. 21.2 din Anexa la contractul de leasing operaţional (parte integranta din acesta) care stipulează ca „Locatarul declară pe propria răspundere că a primit, la data semnării contractului, un exemplar original al contractului şi al anexelor sale şi cunoaşte în conţinutul lor toate prevederile prezentelor Condiţii Generale de Leasing şi ale Contractului”, (..) „Ambele părţi contractante declară ca au înţeles conţinutul Contractului, Condiţiile Generale, ale căror clauze le-au negociat direct conform legislaţiei române şi că informaţiile şi datele conţinute în contract corespund realităţii, astfel încât Contractul şi Condiţiile vor fi semnate în semn de acord de către părţile contractante - art. 21.2”.

În baza Notificării emise sub nr. 200545/28.04.2017, a cărei comunicare s-a încercat la data de 02.05.2017 la adresa de corespondenţă indicată de contestatoare cu prilejul încheierii contractului de leasing, s-a procedat la încunoştinţarea acesteia asupra debitelor înregistrate faţă de intimată, având ataşate facturile fiscale cu privire la debitul înregistrat în legătură autoturismul rulat de contestatoare şi punerea în întârziere cu privire la sumele datorate, cu indicarea locului unde urma a se face predarea autoturismului.

Nu este deloc neglijabilă și Grila de calcul a debitului care a fost comunicată şi contestatoarei din care reiese structura creanţei urmărite, determinată în acord cu dispoziţiile contractului de leasing şi compusă, astfel, din costurile impuse de reposesia autoturismului precum şi despăgubirea datorată de contestatoare potrivit dispoziţiilor contractuale cuprinse la art.18.5 Condiţii generale de leasing.

Totodată, prin notificarea emisă sub nr. 200545/28.04.2017 emisă contestatoarei acesteia i-au fost comunicate atât soldul restant, cât şi termenul de îndeplinire a obligaţiei de plată şi locul unde urmează a fi redat autovehiculul în caz de neconformare, împreună cu facturile (aferente lunilor martie şi aprilie 2017) care atestă debitul restant, nefiind necesară stăpânirea unor date de specialitate pentru determinarea sumelor datorate de contestatoare în temeiul contractului de leasing.

Prin neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, pe care le recunoaște și contestatoarea, s-a produs şi activarea pactului comisoriu, clauza penală reprezentând convenţia accesorie prin care părţile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării/executării necorespunzătoare ori cu întârziere a obligaţiilor, fiind determinate atât întinderea prejudiciului cât şi cuantumul daunelor datorate de utilizator finanţatorului în ipoteza neîndeplinirii obligaţiilor contractuale.

Daunele-interese convenite de părţi sunt proporţionale cu prejudiciul suferit de finanţator care la momentul încheierii contractului a finanţat valoarea acestuia iar la momentul rezilierii contractului preia un autoturism uzat.Potrivit art. 15 din OG nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing „dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care Locatarul/Utilizatorul nu executa obligaţia de plata integrala a ratei de "leasing timp de doua luni consecutive, calculate de la scadenta prevăzută în contractul de leasing, Locatorul/Finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar Locatarul/Utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate până la data restituirii în temeiul contractului”.

Valoarea atribuită contractului de „lege a părţilor - pacta sunt servanda" este recunoscuta prin efectul dispoziţiilor înscrise în cuprinsul art. 1270 alin. 1 şi 2 C.Civ potrivit cărora pactul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante şi se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor sau din cauze autorizate de lege”, forţa obligatorie a contractului impunându-se nu numai părţilor ci şi judecătorului.

Potrivit prevederilor art. 6. - (1) din OG nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, Contractul de leasing trebuie să cuprindă, pe lângă părţile contractante, cel puţin următoarele elemente:a) clauza privind definirea contractului de leasing ca leasing financiar sau operaţional;b) denumirea bunului care face obiectul contractului de leasing şi caracteristicile de identificare a acestuia;c) valoarea exactă a sumelor ratelor lunare de leasing şi data exactă de plată a acestora; d) perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului; e) clauza privind obligaţia asigurării bunului; f) valoarea totală a contractului de leasing.

Potrivit art. 4 alin. (2) din- Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei. cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

Cu toate acestea, contestatoarea nu a solicitat în niciun moment, între prezentarea ofertei intimatei şi acceptarea acesteia, negocierea clauzelor contestate prin prezenta acţiune. Or, după prezentarea ofertei de către intimată, ar fi trebuit să urmeze prezentarea contraofertei de către reclamantă, aspect nerealizat în cauză. Prin urmare, câta vreme nu a existat o contraofertă, un dezacord cu privire la clauzele contractuale criticate, intimata nu era în măsură să propună negocierea propriei oferte.

Întrucât contestatoarea a apreciat că nu se impune negocierea clauzelor criticate în cadrul prezentei acţiuni, intimata nu putea insista în negocierea unor clauze pe care acesta le-a propus, iar contestatoarea le-au acceptat.

Aşadar, având în vedere ca acceptarea condiţiilor si semnarea contractului s-au făcut în totală transparenţă si în cunoştinţă de cauză şi că nu a existat niciun impediment care să o fi împiedicat pe contestatoare să refuze semnarea contractului de credit sau să solicite informaţii ori negocieri suplimentare, a apreciat instanţa că nu se poate susţine, în mod rezonabil şi cu bună-credinţă, că aceasta s-a aflat în imposibilitate de a-şi negocia contractul.

Prin urmare, legiuitorul nu sancţionează clauzele contractuale inserate în contractele încheiate între profesionişti şi consumatori dacă nu au fost negociate, ci dacă nu au fost negociabile, dacă nu au permis consumatorului în niciun fel negocierea lor. Altfel, s-ar ajunge la concluzia absurdă că orice profesionist este sancţionat pentru ca nu a negociat clauzele contractuale cu clientul său consumator, deşi este posibil ca ambele părţi contractante să se fi pus de acord cu privire la condiţiile contractării.

Date fiind aceste considerente, a apreciat instanţa că nu sunt întemeiate susținerile contestatoarei privind caracterul abuziv al clauzelor la care aceasta a aderat, clauze care sunt clare, inteligibile și care nu prevăd obligații disproporționate între părțile contractante, apreciind totodată că actele de executare emise în dosarul execuțional nr. 838/2017 sunt legal întocmite, asfel că va respinge contestația la executare, neputându-se dispune nici repunerea părților în situația anterioară, respectiv restituirea autoturismului ce a făcut obiectul contractului de leasing operațional.

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, instanța a dispus obligarea ontestatoarei la plata către S.C.P.E.J. ”D. și Asociații” a sumei de 83,58 lei reprezentând contravaloarea copiei xerox a dosarului execuțional nr. 838/2017 și obligarea contestatoarei la plata către intimată a sumei de 2142 lei cu titlu de chletuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatoarea D.O., considerând-o nemotivată, nelegală şi neîntemeiată pentru următoarele motive:

În mod greşit instanţa a respins contestaţia considerând că executarea silită ar fi făcută în temeiul unui titlu executoriu reprezentat de un contract de închiriere denumit lapidar în scopul inducerii în eroare contract de leasing operaţional, obiectul acestuia fiind însă cel de închiriere, hotărârea fiind nemotivată iar instanţa nepronunţându-se asupra tuturor motivelor invocate în special nu s-a pronunţat asupra faptului că acest contract este faptic unul de închiriere şi nu de leasing, intimata neavând titlu de creanţa valabil împotriva mea neputând deci să iniţieze executarea silita.

Potrivit contractului nr. 50947/11.10.2012 la art. 1 şi subsecventele la art. 2 si subsecventele cat si in anexa nr. l la contract este clar redat obiectul contractului ca fiind unul de închiriere în care o parte este denumită locator si cealaltă parte în speţă eu sunt denumită locatar. iar preţul este sub forma chiriei.

Potrivit art. 1798 din codul civil contractele de locaţiune/ închiriere bunuri mobile nu sunt titluri executorii, pe acest aspect executarea silit. Mai mult de atât S.C. Z. L. SA nu este bancă şi nu se poate prevala de dispoziţiile art. 120 din OUG 99/2006 privind instituţiile de credit. Contractul a fost încheiat cu M. C. S. SRL o societate comerciala cu răspundere limitata neavând caracteristicile unei instituţii de credit, iar contractul chiar daca a fost denumit lapidar de leasing operaţional conţinutul acestuia nu demonstrează o cumpărare cu plata in rate ci darea in chirie a unui bun, in concluzie acesta nefiind titlu executoriu.

Contractul a fost reformulat fiind impus de către societatea cu răspundere limitata nefiind negociat de părţi.

In prezenta cauză s-a supus executării silite un contract doar cu denumirea lapidara de leasing operaţional, în fapt fiind un contract de închiriere, care a fost preformulat şi nu a fost negociat cu apelanta, aceasta neavând dreptul de a impune clauzele sale, contract de la care apelanta arată că nu a primit nici un exemplar, citind cu atenţie clauzele contractuale doar acum la momentul când a fost transmis odată cu actele de executare silită, nefăcându-se dovada că s-a transmis după semnare.

Arată apelanta că a contestat şi clauzele abuzive din contract deoarece efectiv aceste prevederi contractuale au pus-o în inferioritate faţă de societatea comercială Z. L. O.S.R.L.

Mai mult după achitarea a 49 de rate ca pentru trei rate întârziate să îi fie ridicat şi bunul şi să fie obligată la plata restului de rate + alte sume cu titlu de despăgubiri şi cheltuieli executare, este împotriva oricăror norme de drept si convieţuire socială normale.

Arată apelanta că intimata nu a respectat prevederile legale ale legii 193/2000 art. 1- art. 4 implementând efectiv clauze prohibitive în contract, ea fiind practic, obligată să semneze un contract fără să aibă posibilitatea negocierii clauzelor sale care creează un dezechilibru contractual în detrimentul său, clauzele fiind stabilite preformulat fără a-i da posibilitatea să influenţez în vreun fel natura acestora, clauze care îi creează grave prejudicii.

Astfel prin contractul încheiat:

- nu a putut influenţa efectiv clauzele contractuale acesta fiind preformulat - acest aspect fiind o clauză abuzivă conform Legii 193/2000;

- dau dreptul comerciantului să prelungească automat un contract încheiat pentru o perioada determinată, prin acordul tacit al consumatorului, dacă perioada limită la care acesta putea să îşi exprime opţiunea a fost insuficientă;

- dreptul comerciantului să constate unilateral conformitatea produselor şi serviciilor furnizate cu prevederile contractuale;

- dau dreptul exclusiv comerciantului să interpreteze clauzele contractuale;

- anulează dreptul său de consumator să pretind despăgubiri în cazurile în care comerciantul nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale;

- au obligat-o la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ridicând inclusiv bunul achiziţionat cu bună credinţă, creându-i de fapt un prejudiciu/pagubă în detrimentul său, fiind de fapt singura care, plăteşte fără a beneficia de ceva în acest contract;

- restrâng sau interzic dreptul consumatorului de a rezilia contractul, în cazurile în care:

- Anulează dreptul său de consumator de a denunţa sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care:

- Comerciantul a impus consumatorului, prin contract art. 2 pct. 2.7 , clauze referitoare la plata unei sume fixe in cazul denunţării unilaterale;

- Clauzele exclud dreptul său de consumator de a întreprinde o acţiune legală sau de a exercita un alt remediu legal, solicitându-i în acelaşi timp rezolvarea disputelor în special prin arbitraj;

- dau dreptul comerciantului să transfere obligaţiile contractuale unei terţe persoane agent, mandatar etc., fără acordul consumatorului, daca acest transfer serveşte la reducerea garanţiilor sau a altor răspunderi fata de consumator;

- interzic consumatorului să compenseze o datorie către comerciant cu o creanţa pe care el ar avea-o asupra comerciantului;

- permit comerciantului obţinerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutării sau finalizării contractului de către acesta din urma, fără a prevedea existenţa compensaţiilor în suma echivalentă şi pentru consumator, în cazul neexecutării contractului de către comerciant;

- dau dreptul comerciantului să anuleze contractul în mod unilateral, fără să prevadă acelaşi drept şi pentru consumator;

- dau dreptul comerciantului să înceteze contractul încheiat pentru o durată nedeterminată fără o notificare prealabilă rezonabilă.

Fără înştiinţarea, citarea sau notificarea în luna mai a fost ridicat cu dublura cheii autoturismul, fără să se facă vreun proces verbal în cest sens.

Arată apelanta că la data de 24.05.2017 imediat după ridicarea autoturismului de către intimată în condiţiile în care conform graficului de rambursare mai erau de achitat 5 rate. 90% din totalul valorii autoturismului fiind achitată la acea dată, autoturismul a fost ridicat fără vreo notificare prealabilă sau vreun proces verbal de ridicare, fără ca ea să fie în ţară la acel moment, a transmis un mail ( astfel cum a tot făcut pe perioada derulării contractului, intimatei prin care a solicitat să i se spună ce trebuie să facă pentru recuperarea autoturismului şi ce sume trebuie să achite. Arată faptul că potrivit art. 3 pct. 3.4. dispoziţii finale toate comunicările trebuiau să se desfăşoare în scris prin e-mail deoarece ea de la începutul acestui contract s-a aflat în străinătate şi nu locuia la adresa de domiciliu fapt cunoscut de către intimată.

Mai arată apelanta că a contactat telefonic de mai multe ori intimata şi i s-a transmis să aştepte că voi fi contactată prin e-mail, fapt care nu s-a mai întâmplat.

La data de 19.07.2017 la întoarcerea sa în România în concediu găsit la domiciliul său somaţia de la executor + notificarea intimatei nr.200545 de plată a unui debit total de 1754,23 lei, sens în care a contactat intimata pe mail şi a arătat că de la ultimul mail din 19.04.2017 nu i s-a mai răspuns iar la telefon mi s-a spus să aştept că voi fi contactată.

A întrebat ce reprezintă suma de 1600 lei din somaţia transmisă la nr. 07.2017 în condiţiile în care conform contractului de leasing 50 947/11.10.2012 mai avea de achitat doar patru rate a câte 150 de euro fiecare de plătit şi valoarea finală - reziduală de 1300 de euro .

A solicitat să afle cum poate achita această sumă şi să recuperez e autoturismul, dar nu i s-a dat nici un răspuns aceasta întărindu-i convingerea că de fapt scopul intimatei a fost de a o înşela de la bun început prin fraudarea prevederilor legale, intimata acţionând ca o instituţie financiară bancară în raport de ea ca şi consumator, fără însă a avea aceste prerogative conform OUG nr.99/2006.

Cu privire la contractul de leasing nr.50947/11.10.2012 acesta conţine mai multe clauze abuzive conform legii 193/2000 ce nu au fost aliniate cu prevederile OUG nr. 50/2010 respectiv:

- în contractul de leasing nr.50947/11.10.2012 art. 1, art. 2 pct. 2.2, pct. 2.5, nu a fost exprimat clar şi fără echivoc intenţia şi voinţa avută de a încheia acest contract în vederea cumpărării bunului autoturism cu plata acestuia în rate lunare pe o perioadă de timp nesocotindu-se prevederile art. 1 alin 1 din legea 193/2000.

1) Orice contract încheiat intre comercianţi si consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate,

2) în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.

3) Se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Clauzele descrise în condiţiile generale de leasing operaţional la contractul nr.50947/11.10.2012 anexa 1 a contractului, respectiv art. 1, art. 2, art. 6, 9, art. Art. 18, art. 17, art. 12, art. 9, art. 11, 18.4, art. 19, art. 19 pct. 19.3, art. 21, art. 24, care prevăd că oricând intimata poate rezilia contractul, că la momentul finalizării acestuia intimata rămâne şi cu ratele cât şi cu bunul achiziţionat sunt abuzive raporta la prevederile legii 193/2000 respectiv: art. 1, art. 4 alin 2, 5, 6.

Pentru toate motivele arătate şi precizate solicită apelanta admiterea apelului şi în consecinţă trimiterea cauzei în vederea rejudecării fondului, în subsidiar admiterea apelului şi în rejudecare admiterea contestaţiei, repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului, obligarea intimatei la restituirea sumelor achitate cu titlu de chirie/rate pentru achiziţionarea bunului, constatarea clauzelor abuzive din contractul de leasing nr. 50947/11.10.2012, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată .

Intimata SC Z. L. O. SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind ca temeinică şi legală.

În motivare, intimata arată că apelanta a formulat apel împotriva sentinţei nr. 3292/2018 pe care o consideră nemotivată, nelegală şi netemeinică fără însă a arata, în concret, care sunt aspectele criticate de apelant prin contestaţia la executare şi asupra cărora instanţa nu a procedat la motivare (fie în mod direct fie în mod implicit) în cele 25 de pagini ale acesteia, iar criticile redate prin motivele de apel reprezintă practic o reiterare a motivelor avute prin contestaţia la executare iar nu în raport de cele susţinute în sentinţa apelată, precum şi care sunt, în concret, aspectele de nelegalitate ale hotărârii la care apelanta face trimitere în mod generic.

În ceea ce priveşte netemeinicia Sentinţei civile apelate, se solicită respingerea apelului având în vedere următoarele:

Motivul l de apel. Natura Contractului (de leasing operaţional) nr. 50947/11.10.2012

Apelanta consideră că între părţi a fost încheiat un contract de locaţiune, respectiv, în ceea ce priveşte Contractul de leasing operaţional nr. 50947/11.10.2012 împreuna cu Anexele aferente (denumit in continuare “Contractul de leasing operaţional”). Pentru a ajunge la aceasta concluzie apelanta a plecat de la denumirile date pârtilor, respectiv de “Locator” - in cazul intimatului, “Locatar”- in cazul apelantei precum şi faptul că preţul este stabilit sub forma chiriei. Prin urmare, în accepţiunea apelantei, sunt aplicabile prevederile art. 1798 Cod civil în ceea ce priveşte efectele Contractului de leasing operaţional.

Din acest punct de vedere, intimata solicită a se observa că, din cuprinsul prevederilor Contractului de leasing operaţional, rezultă cât se poate de clar faptul că între părţi a fost încheiat un veritabil contract de leasing operaţional, părţile înţelegând să încheie un contract de leasing, supus de altfel prevederilor din OG. nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing la care se face trimitere în cuprinsul acestuia, conform prevederilor art. 2.5 precum si ale art. 3 din Anexa nr. 1 "Contractul este un contract de leasing operaţional, conform OG nr. 51/1997 (...)”.

De altfel, în acest sens a concluzionat şi prima instanţă de judecată care, a avut în vedere prevederile art. 6 alin. (1) din OG. nr. 51/1997 (pag. 24, par. 3 din Sentinţa) aplicabile în vederea calificării naturii Contractului nr. 50947/11.10.2012, respectiv faptul că acesta trebuie să cuprindă cel puţin următoarele elemente:

a. clauza privind definirea contractului de leasing ca leasing financiar sau operaţional;

b. denumirea bunului care face obiectul contractului de leasing şi caracteristicile de identificare a acestuia;

c. valoarea exactă a sumelor ratelor lunare de leasing şi data exactă de plată a acestora;

d. perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului; clauza privind obligaţia asigurării bunului;

e. valoarea totală a contractului de leasing.

Faţă de aceste aspecte rezultă faptul că între părti a fost încheiat un contract de leasing operaţional fiind, în egală măsură aplicabile şi prevederile art. 15 din OG 51/1997 conform cărora: „Daca în contract nu se prevede altfel, în cazul în care Locatarul/Utilizatorul nu execută obligaţia de plată integrală a ratei de leasing timp de doua luni consecutive, calculate de la scadenta prevăzută în contractul de leasing, Locatorul/Finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar Locatarul/Utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate pana la data restituirii în temeiul contractului”.

Mai mult, valoarea atribuita contractului de „lege a părţilor - pacta sunt servanda” este recunoscută prin efectul dispoziţiilor înscrise în cuprinsul art. 1270 alin. 1 şi 2 C.Civ potrivit cărora „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante şi se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor sau din cauze autorizate de lege”, forţa obligatorie a contractului impunându-se părţilor si Contractul de leasing operaţional, ca act juridic este opozabil erga omnes, deci faţă de orice persoană străină de raporturile contractuale stabilite între părţi.

Pe cale de consecinţă, solicită intimata respingerea susţinerilor apelantei faţă de cele susţinute de aceasta privind calificarea Contractului de leasing operaţional ca fiind, în fapt, un contract de locaţiune supus prevederilor Codului civil ca neîntemeiate.

Motivul II de apel. Constatarea ca abuzive a clauzelor specificate de apelant din Contractul de leasing operaţional nr. 50947/11.10.2012

Apelantul a solicitat constatarea ca abuzive a clauzelor cuprinse in Contractul de leasing operaţional si în Anexa nr. 1 la acesta, respectiv a; art. 1, art. 2, art. 6, art. 9, art. 18, art. 17, art. 12, art. 9, art. 11, art. 18.4, art. 19, art. 19.3, art. 21, art. 24 care, conform celor susţinute de apelant “(...) care prevăd că oricând intimata poate rezilia contractul, ca la momentul finalizării acestuia intimata rămâne şi cu ratele cât şi cu bunul achiziţionat” iar aceste clauze sunt abuzive în raport cu prevederile Legii nr. 193/2000, respectiv art. 1, art. 4 alin. (4), alin. (5) si alin.(6).

Intimata solicită respingerea şi a acestor motive de apel invocate de către apelant pe care le consideră ca neîntemeiate faţă de următoarele aspecte.

În mod judicios prima instanţă a respins susţinerile contestatorului reiterate prin apel si a reţinut (pag. 24 par. 4 si 5 din Sentinţa): „Potrivit art. 4 alin. (2) din- Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei. cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv. Cu toate acestea, contestatoarea nu a solicitat în niciun moment, între prezentarea ofertei intimatei şi acceptarea acesteia, negocierea clauzelor contestate prin prezenta acţiune. Or, după prezentarea ofertei de către intimată, ar fi trebuit să urmeze prezentarea contraofertei de către reclamantă, aspect nerealizat în cauză. Prin urmare, câta vreme nu a existat o contraofertă, un dezacord cu privire la clauzele contractuale criticate, intimata nu era în măsură să propună negocierea propriei oferte”

Prin urmarea, cat timp timp apelantul a avut posibilitatea de a negocia modificări la Contractul de leasing operaţional, implicit şi în ceea ce priveşte clauzele contractuale considerate de către acesta ca fiind abuzive nu are dreptul de a invoca, în opinia sa în mod abuziv, "încălcarea” drepturilor acestuia prin invocarea a propriei sale culpe.

Din aceasta perspectiva, clauzele convenite au făcut obiectul negocierii directe, părţile declarând cu prilejul încheierii convenţiei ca acestea corespund realităţii si voinţei lor exprimate.

Motivul III. Neîndeplinirea anumitor obligaţii de către intimata

In ceea ce priveşte motivele invocate de către apelant, respectiv lipsa vreunei notificări prealabile/proces-verbal care să conducă (legal) la ridicarea autovehiculului sau = altor obligaţii dispuse în sarcina apelantului conform sau rezultând din neîndeplinirea acestora în concordanta cu prevederile Contractului de leasing operaţional, intimata arată următoarele:

Apelantul a înţeles să primesc orice acte de corespondenţă la adresa din mun. .. conform celor menţionate la art. 3.4 din Contractul de leasing operaţional. Mai mult, nu a fost modificata aceasta adresă de corespondenţă pe durata executării contractului.

Prin faptul ca acesta arata ca a primit, prin e-mail, o singura factură din partea intimatei la data de 19.04.2017 reprezentând rata nr. 55, însă nu a primit si alte comunicări din partea intimatei (inclusiv facturi), însă a procedat la achitarea tuturor facturilor până la acest moment arată faptul că acesta cunoştea debitele pe care le avea de achitat încă de a momentul încheierii Contractului de leasing operaţional.

De asemenea, în ceea ce priveşte neîndeplinirea anumitor formalităţi - notificarea privind debitele restante si lipsa unui proces verbal de ridicare a autovehiculului - sunt neîntemeiate.

Prin Notificarea nr. 200545/28.04.2017 comunicată de către intimată la adresa de corespondenţă a apelantului se prevede atât debitul restant, nominalizarea şi ataşarea facturilor fiscale neachitate reprezentând contravaloarea chiriei aferente lunilor martie şi aprilie 2017 precum şi a refacturării poliţei CASCO, dată până la care trebuie achitat debitul în cuantum total de 1.754,23 lei, respectiv 08.05.2017.

De asemenea, prin aceeaşi Notificare se prevede şi locul unde urmează a se proceda la predarea de către apelant a autovehiculului în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale.

In acest sens, faţă de neîndeplinirea obligaţiilor conform prevederilor contractuale, la data de 28.05.2017 s-a procedat la ridicarea autovehiculului de către intimată, fiind încheiat Procesul-verbal de predare-primire a autovehiculului în localitatea Rădăuţi.

Din perspectiva ultimelor dispoziţii contractuale, valoarea obligaţiei scadente, achitate după activarea pactului comisoriu (incluzând in cazul de fata, facturile aferente lunilor martie si aprilie 2017, refacturarea poliţei CASCO şi costul implicat de reposesia autoturismului) nu poate avea niciun efect asupra desfiinţării contractului de leasing, sancţiunea apărând necesara faţă de nerespectarea dispoziţiilor contractuale de către debitoarea-contestatoare şi ca efect direct al acestei încălcări.

Neîndeplinirea obligaţiei lunare de plată a ratelor de leasing naşte,în temeiul contractului de leasing, dreptul intimatei de a recupera autoturismul în condiţiile si cu aplicarea elementelor de cost prevăzute in art. 18.5 - Anexa la contract, fără preaviz sau informare prealabila, drept născut din calitatea de proprietar a intimatei recunoscute de specificul si natura contractului de leasing. Ca atare, autoturismul - obiect al contractului de leasing rămâne în proprietatea societăţii până la epuizarea duratei contractuale când poate face obiectul opţiunii de cumpărare de către Locatar sub condiţia achitării tuturor obligaţiilor scadente.

In considerarea naturii juridice a contractului de leasing, calitatea de proprietar a intimatei privitor la bunul ce formează obiectul contractului de leasing nu se pierde şi nici transmite prin predarea folosinţei autoturismului ci ea se menţine până la expirarea duratei contractuale când se activează dreptul de opţiune al contestatoarei.

Arată intimata că a încheiat cu debitoarea - contestatoare un contract veritabil de leasing operaţional, cu toate consecinţele, drepturile şi obligaţiile ce decurg din acesta, iar nu un contract de vânzare - cumpărare. Pe de alta parte natura, specificul, drepturile şi obligaţiile precum şi efectele derivate din contractul de leasing operaţional chiar daca nu ar fi fost cunoscute anterior contractului rezultă dincolo de orice dubiu din cuprinsul acestuia mai exact din conţinutul dispoziţiilor art. 1 care arata cât se poate de clar şi lămurit că „obiectul contractului îl constituie transmiterea de către locator către locatar a dreptului de folosinţa asupra bunului:' în schimbul plaţii chiriei lunare la termenele şi în cuantumurile stabilite." Cu prilejul semnări contractului locatarului, fiindu-i înmânat un exemplar al contractului.

Mai mult, ca urmare a formulării de către intimată a cererii de deschidere a executării silite, a fost deschis şi format dosarul execuţional nr. 838/2017 la BEJ D. A. faţă de creanţa rezultată din Contractul de leasing operaţional.

Judecătoria Rădăuţi a soluţionat cererea de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu prin încheierea din 06.07.2017 în dosarul nr. 3843/285/2017: „Admiterea cererii, încuviinţarea executării silite împotriva debitorului cu suma de 13.908,75 lei rezultată din titlul executoriu reprezentat de Contractul de leasing operaţional

Prin urmare, arată intimata că, creanţa sa îndeplineşte toate condiţiile privind executarea acesteia îndeplinind condiţiile privind caracterul cert lichid şi exigibil faţă de aspectele susmenţionate şi în concordanţă cu prevederile art. 663 alin. (2), (3) si (4) C.pr.civ.

IV. Inadmisibilitatea şi, în subsidiar, netemeinicia solicitării de trimitere a cauzei în vederea rejudecării cauzei de către prima instanţă de judecată.

Arată intimata că, conform prevederilor art. 480 alin, (3) “(...) trimiterea cauzei spre rejudecare o fi dispusa o singura data în cursul procesului (...)

Prin Decizia nr. 507/04.07.2018 Tribunalul Suceava a admis apelul împotriva o sentinţei nr. 3827/08.12.2017 şi a trimis cauza în vederea rejudecării de către Judecătoria Rădăuţi.

Aceasta, în mod evident, a fost rejudecată, în cel de al doilea ciclu procedural, fiind pronunţata Sentinţa civila atacată, respectiv nr. 3293/15.10.2018.

Analizând apelul prin prisma probatoriului administrat, a considerentelor sentinţei atacate şi a criticilor formulate, tribunalul reţine următoarele:

În primul rând se impune a arăta, contrar celor susținute de apelanta/contestatoare D.O. în contradictoriu cu S.C. Z. L. O. SRL, că contractul nr. 50947 din 11.10.2012 este un contract de leasing operațional, nu unul de închiriere.

Aceasta concluzie se desprinde nu doar din denumirea de contract de leasing operațional, ci din însuși conținutul contractului, din care rezultă în mod clar că obiectul contractului este de leasing operațional potrivit art. 3 din anexa 1. la contractul de leasing (Condițiile generale de leasing operațional), având în vedere și că ratele lunare sunt rate de leasing, denumite doar chirie potrivit art. 2 din Condițiile generale de leasing operațional, că bunul va fi achiziționat de către locator de la furnizorul S.C. B. B. SRL și că se aplică acestui contract prevederile ordonanței nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing (art. 3 din Condițiile Generale).

De altfel, din întreg cuprinsul contractului reiese că între părți s-au stabilit raporturi specifice leasingului operațional așa cum acesta este definit de art. 1 și urm. din OG nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing.

Drept urmare, contractul de leasing operațional constituie titluri executoriu, fapt pentru care această susținere a apelantei va fi respinsă ca nefondată.

În schimb, se impune reținerea altor motive de apel.

În primul rând, constatăm că contestatoarei D. O. nu i s-a adus la cunoștință printr-o notificare comunicată în conformitate cu prevederile legale (art. 161 și urm. Cod procedură civil) rezilierea contractului.

Într-adevăr, potrivit art. 19.3 din Condițiile generale ale contractului de leasing părțile au prevăzut un pact comisoriu de grad IV de reziliere a contractului, de plin drept, fără preaviz sau punere în întârziere și fără intervenția instanțelor judecătorești. Însă, tot prin acest articol părțile au prevăzut că ”...Rezilierea va avea efect imediat, prin transmiterea de către Locator a unei notificări de reziliere către Locatar în acest sens, cu excepția în care locatorul decide în mod unilateral altfel și comunică Locatarului acest lucru în scris. Data rezilierii va fi considerată data menționată de către Locator în notificarea de reziliere...”.

Cum nu i s-a trimis locatarei D. O. de către locatorul S.C. Z. L. O. SRL o notificare de reziliere în sensul prevederilor mai sus menționate, acesteia trimiţându-i-se doar notificări de întârziere și somații de plată, nu se poate considera că contractul de leasing a fost reziliat de către locator ca urmare a neplății ratelor de către locatar. Dacă am considera altfel, ar însemna să acceptăm faptul că locatorul nu și-a respectat propriile obligații de notificare a locatarei D. O. cu privire la rezilierea contractului.

De altfel, o asemenea notificare era necesară și pentru a se şti care este data rezilierii contractului, având în vedere că părțile au convenit prin art. 19.3 din Condițiile generale ale contractului de leasing că data rezilierii va fi cea arătată în notificare. Notificarea rezilierii era necesară și dacă avem în vedere că potrivit tezei finale a art. 19.3 din Condițiile generale ale contractului de leasing obligația locatarului de a restitui locatorului bunul dat în leasing se putea realiza în 3 zile de la data notificării de reziliere transmisă de locator locatarului, iar potrivit art. 18.5. locatarul era obligat să achite locatorului anumite sume cu titlu de penalitate în termen de 5 zile lucrătoare de la data expirării sau rezilierii contractului.

Drept urmare, considerăm că contractul de leasing nu putea fi pus în executare silită înainte de a fi reziliat.

Ba mai mult, în lipsa notificării de reziliere a contractului nu se poate considera că creanța intimatei S.C. Z. L. O. SRL ce face obiectul obiectul executării silite este exigibilă în sensul art. 663 Cod procedură civilă care prevede că executarea silită se poate face doar pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă.

În al doilea rând, considerăm că prin modul de punere în executare a contractului, prin preluarea autoturismului fără ca locatarul să fie anunțat în prealabil și chiar prin faptul că deși ratele restante au fost achitate locatorul nu a acceptat să negocieze cu locatarul continuarea raporturilor contractuale, ci dimpotrivă pentru o sumă restantă relativ redusă, de doar 1754,23 RON potrivit notificării nr. 2000545 din 28.04.2017 (f.28 ds. fd.), a încetat raporturile contractuale, preluând bunul dat în leasing și pretinzând în continuare anumite sume disproporționat de mari față de prejudiciul suferit, dovedește reaua sa credință, contrar prevederilor art. 14 Cod civil care prevede că ”orice persoană fizică sau juridică trebuie să-și exercite drepturile și să-și execute obligațiile civile cu bună credință, în acord cu ordinea publică și bunele moravuri”.

De asemenea, pe cale de excepție apreciem că clauzele prevăzute de art. 18.5 și art. 19.1 din contractul de leasing (Condițiile Generale), prin care locatarul este obligat ca în caz de reziliere a contractului pe lângă restituirea bunului să plătească locatorului; 18.5. a) consturile de reposesie de 750 Euro plus TVA dacă bunul nu a fost predat în locația indicată de către locator în termen de 5 zile de la data expirării sau rezilierii contractului, în cazul recuperării bunului pe teritoriul României , respectiv 2.000 Euro + Tva în cazul recuperări bunului în afara teritoriului României; 18.5. b) echivalentul a 25% din valoarea de intrare a Bunului precizată în cadrul art. 2.1. din contract și de a plăti potrivit art. 19.3 pct.2) subpunctul 2.2. o indemnizație de reziliere, cu titlu de daune interese, care devine exigibilă imediat prin efectul rezilierii, în sumă egală cu suma valorilor A-B, unde: A= costurile reposesiei aplicabile în cazul în care Bunul nu a fost predat de de locatar în locația indicată în termenul indicat de către acesta, costuri în cuantum de 750 Euro + TVA în cazul recuperării bunului pe teritoriul României, respectiv 2.000 Euro+TVA în cazul recuperării bunului în afara teritoriului României și B = suma în cuantum de 25% din valoarea de intrare a bunului precizată în cadrul Art. 2.1. din contract, sunt abuzive raportat la prevederile legii nr. 193/2000.

Mai întâi constatăm că societatea de leasing, locatorul S.C. Z. L. O. SRL are calitatea de consumator în sensul art. 2 alin.2 din Legea nr. 193/2000, iar locatara D. O. are calitatea de consumator potrivit alin. 1 al aceluiași articol.

Apoi, constatăm potrivit art. 4 alin.2) din Legea nr. 193/2000 că contractul de leasing operațional nr. 50947 din 11.10.2012 este un contract standard preformulat, redactat în totalitate de locator, iar clauzele sale nu au fost negociate direct cu consumatorul, acesta neavând posibilitatea de a influența natura lor. Aceasta este evident atât din modul în care este redactat contractul, fiind clar că este opera unui specialist în domeniul leasingului, locatara neavând cunoștințe de specialitate pentru întocmirea unui asemenea act, cât și din faptul că majoritatea clauzelor contractului sunt evident în favoarea locatorului, locatarul având foarte puține drepturi raportat la obligațiile pe care le are.

De asemenea, constatăm că clauzele mai sus menționate, prin ele însuși sau împreună cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 4 alin.1 din Legea nr. 193/2000 pentru ca acestei clauze să fie considerate ca fiind abuzive.

Astfel, după cum rezultă din clauzele de la art. 18.5 și art. 19.1 din contractul de leasing (Condițiile Generale) consumatorul, locatarul din această cauză, în caz de reziliere a contractului trebuie să plătească o taxă de reposesie evaluată la 750 Euro în cazul recuperării bunului de pe teritoriul României sau de 2.000 Euro dacă recuperarea se face pe teritoriul altei țări. Pe lângă faptul că o asemenea taxă este destul de mare și nu este diferențiată în funcție de dificultatea recuperării bunului, nu reiese în mod clar pentru ce servicii de recuperarea bunului este datorată și nu reiese o legătură directă dintre cheltuielile de reposesie și această taxă.

Ba mai mult, pe lângă taxa de reposesie locatarul ar trebui să plătească potrivit art. 19.3 pct.2.2. lit. B) din Condițiile Generale ale contractului de leasing, în caz de reziliere a contractului, o sumă în cuantum de 25% din valoarea de intrare a bunului precizată la art. 2.1. din contract. Nu reiese din nici o clauză contractuală pentru ce servicii este datorată această sumă și/sau care este legătura dintre această sumă și prejudiciul produs locatorului și nu se face nici o referință la măsura în care contractul nu a fost executat de locatar, nefiind într-un raport invers proporțional cu ratele din contract neachitate sau cu diferența nerecuperată dintre valoarea bunului la momentul reposesiei și ratele achitate aferente utilizării bunului.

Practic, prin aplicarea acestei clauze ar însemna ca locatarul și în situația în care nu ar fi plătit ultimele două rate să aibă de achitat, în caz de reziliere a contractului și în condițiile în care locatorul reintră în posesia bunului, o sumă mult mai mare decât ratele neachitate, având în vedere că potrivit art. 2.1. din contract valoarea unei rate de de 115,76 euro, în timp ce 25% din valoarea de intrare a bunului este de 1.335 Euro față de valoarea de intrare prevăzută de art. 1.2. din contract.

Astfel, este vădit dezechilibru existent între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului, locatarul având de suportat o taxă de reziliere și daune exagerat de mari raportat la prejudiciul produs, ceea ce este contrar exigențelor bunei-credințe, bună-credință care ar fi presupus ca și în cazul în care contractul de leasing se încheie din culpa locatarului despăgubirile să fie echivalente prejudiciului produs locatorului.

Drept, urmare constatăm că clauzele mai sus menționate sunt abuzive raportat la prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000, astfel încât constatăm pe cale de consecință că creanța creditoarei S.C. Z. L. O. SRL nu este certă, lichidă și exigibilă, astfel încât potrivit art. 663 Cod procedură civilă să poată fi pusă în executare silită.

Pentru aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 480 alin.2 raportat la art. 712 alin.1 și 713 al. 2 Cod procedură civilă va admite apelul formulat de către contestatoare D.O., împotriva sentinţei civile nr. 3293 din data de 18.09.2010 pronunţată de Judecătoria Rădăuţi în dosarul nr. 4357/285/2017*, intimată fiind SC,,Z. L.O."SRL, va modifica integral sentinţa civilă nr. 3293/2018 a Judecătoriei Rădăuţi în sensul că va admite contestaţia la executare și va anula formele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 838/2017 al B.E.J. D. şi asociaţii.

Domenii speta

Contestaţie la executare

Contestaţie la executare

Domenii speta

Spete similare

Decizie - 30.01.2017

Sentinţă penală - 03.07.2013

Hotărâre - 23.01.2018

Hotărâre - 31.03.2014

Sentinţă civilă - 16.12.2008