Incidenţa prevederilor oug nr.156/2007

DECIZIA CIVILĂ NR.218

Data: 18.02.2019

Autor : Gheorghe Daniela

Domeniu asociat: Bănci. Operaţiuni bancare. Instituţii (sparte)

Titlu: incidenţa prevederilor OUG nr.156/2007

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti, la data de 24.08.2017, sub nr. 17348/281/2017, reclamantul XXX a chemat în judecată pe pârâţii  YYY BANK şi STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, pentru ca instanţa, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumelor actualizate şi cu dobânda aferentă, reprezentate de sumele depuse în depozitele constituite pe numele său. Cu cheltuieli de judecată.

Pârâta YYY Bank SA, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr.6161/27.07.2018, Judecătoria Ploieşti a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul XXX,  în contradictoriu cu pârâtele YYY Bank S.A şi Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond analizând cererea prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a materialului probator administrat in cauză a reţinut  următoarele:

Prin libretul YYY nr. 7361-105-11580, la data de 15.06.1982, reclamantul XXX a constituit un depozit de economii cu dobânda şi câștiguri în autoturisme, în valoare de 5000 lei  - f. 121-124. 

Prin libretul YYY nr. 7361-212-196067, la data de 20.09.1990, reclamantul XXX a constituit un depozit de economii cu dobânda şi câștiguri în autoturisme, în valoare de 5000 lei  - f. 125-127. 

Prin libretul YYY nr. 7361-212-195793, la data de 04.09.1990, reclamantul XXX a constituit un depozit de economii cu dobânda şi câștiguri în autoturisme, în valoare de 5000 lei  - f. 128-130. 

Prin libretul YYY nr. 7361-212-196068, la data de 20.09.1990, reclamantul XXX a constituit un depozit de economii cu dobânda şi câștiguri în autoturisme, în valoare de 5000 lei  - f. 131-133. 

Prin libretul YYY nr. 336-195-4378682, la data de 29.09.1979, reclamantul XXX a constituit un depozit de economii cu dobânda şi câștiguri, în valoare de 800 lei  - f. 134-140.

Cu privire la libretele YYY prin care s-a constituit un depozit de economii cu dobânda şi câștiguri în autoturisme.

Libretele de economii cu dobânda si câştiguri in autoturisme introduse prin HCM 1187/1962 se emit pentru o depunere iniţiala de 5000 lei si se acorda depunătorilor o dobânda anuala fixa precum si câştiguri in autoturisme, pe baza de trageri la sorti trimestriale care au loc in cursul trimestrului următor celui pentru care se face tragerea la sorti iar la fiecare tragere la sorti participa libretele care au in tot cursul trimestrului pentru care se face tragerea la sorti un sold minimum de 5000 lei. Potrivit art. 2 din  HCM 1187/1962 pentru Libretele de economii cu dobânda şi câștiguri în autoturisme se acorda o dobânda totală de 4% pe an, din care:

- 2% se atribuie ca dobânda depunătorilor, iar

- 2% se foloseşte de C.E.C. pentru constituirea unui fond de câştiguri în autoturisme. 

Prin libretul de economii introdus prin HCM nr. 1187/1962 o parte din procentul de dobânda nu se acorda deponenţilor, ci era utilizata pentru constituirea fondului de câştiguri

Spre deosebire de contractul de depozit obişnui, în cazul depozitului de economii cu dobânda şi câștiguri în autoturisme, reclamantul a constituit depozitele de 5.000 lei vechi în scopul economisirii si, eventual, al obţinerii unui câștig (care, prin natura sa, este aleatoriu). Hotărârea Con¬siliului de Miniştri nr. 1187/1962 privind vânzarea de autoturisme către populaţie, a fost abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 735/1997. Prin Hotărârea consiliului de administrație din anul 2000, s-a interzis sucursalelor să mai primească sume în depozit, efectuându-se doar operațiuni de lichidare.

Potrivit art. 1616 din Vechiul C. civ, în vigoare la data naşterii raporturilor contractuale între părţi, depozitul se restituie deponentului îndată ce acesta formulează o asemenea cerere, iar conform art. 1604 V C. civ., depozitarul trebuie să înapoieze tot acel lucru ce l-a primit, indiferent de sporirea sau scăderea valorii banilor.

Prin urmare, la data naşterii raporturilor juridice dintre părţi, acestea nu au înţeles să deroge de la principiul reglementat de lege, potrivit căruia depozitarul are obligaţia de a restitui, la cererea deponentului, suma efectiv depusa si nu au prevăzut o clauză de indexare sau revizuire a sumelor de bani.

Depunerile au avut caracter voluntar, fiind respectat liberul consimţământ al depună¬to¬rilor, restituirea sumelor depuse efectuându-se oricând în cursul anului, la cererea deponentului.

Astfel, sumele depuse au fost în permanenta la dispoziţia reclamantului, care putea oricând solicita restituirea lor si a dobânzii contractuale. Or, contractul încheiat constituie legea părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 969  din V C.civ. (in vigoare la data constituirii depozitelor) si având in vedere forţa obligatorie a contractului, se impune ca acesta sa fie executat conform clauzelor sale.

Reclamantul nu a făcut dovada că a întreprins demersuri pentru retragerea sumei ce a făcut obiectul contractului de depozit, să se informeze despre noile reguli aplicabile pârâtei care s-a transformat în bancă şi evident a politicii comerciale adoptate după transformarea acesteia din instituţie de stat în instituţie de credit de drept privat, în condiţiile în care schimbarea nu numai că a fost de notorietate, dar s-a produs în baza unei legi, publicată în Monitorul Oficial, prin urmare cu efecte erga omnes. În ceea ce priveşte OUG nr. 156/2007, instanţa apreciază că acest act normativ nu se aplică în speță, având în vedere că potrivit art. 1 alin. 2 în înţelesul actului normativ, depozitele existente în conturile active care îndeplinesc condiţia neafectării soldului iniţial, conform alin. (1), sunt acele depozite constituite din sume reprezentând avansuri sau depuneri integrale în vederea achiziţionării de autoturisme, existente în sold, fără dobânda aferentă şi din care nu s-au efectuat retrageri.

Aşadar, de prevederile legii beneficiază titularii contractelor de depozit la YYY, care aveau ca obiect sume reprezentând avans sau preţ integral al autoturismelor, or reclamantul era titularul unui depozit obişnuit,  respectiv libret de economii cu dobândă şi posibilitatea de a participa la tragerea la sorţi pentru câştigarea unui autoturism.

In cauza de faţă reclamantul nu a constituit un depozit la YYY în vederea achiziţionării unui autoturism, neîncadrându-se în prevederile HCM nr. 1187/1962 ce presupunea existenţa unui depozit în sumă egală cu preţul de vânzare a unui autoturism – 70.000 lei vechi, ci a efectuat depuneri la YYY în cuantum mult mai mic, respectiv 5.000 lei vechi, cu dobândă, având ca beneficiu suplimentar şi posibilitatea obţinerii unui autoturism, prin tragere la sorţi.

Ca urmare, instanţa apreciază că cererea reclamantului nu are temei legal sau contractual.

Cu privire la libretul de economii nr. 336 195 4678682 cu dobânda si câştiguri şi acesta este tot un depozit neregulat, fiindu-i aplicabile dispoziţiile 1604 V C. civ.

Depunerea şi păstrarea disponibilităţilor băneşti la bancă este o decizie personală şi voluntară a fiecărui deponent, în funcţie de interesele sale. Faptul că  sumele depuse  de reclamant s-au devalorizat iar ulterior s-a calculat comision de administrare nu poate fi imputat băncii, acesta având posibilitatea retragerii banilor.

Faţă de cele arătate, instanţa de fond a respins cererea dedusa judecații ca neîntemeiată.

Cu privire la cheltuielile de judecată, potrivit art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă partea care pierde procesul a fost obligată, la cererea părţii care a câştigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Având în vedere că reclamantul nu a câştigat procesul, acesta nu are nici dreptul la restituirea cheltuielilor de judecată.

Reclamantul XXX, în baza disp. art. 480 pct. 2 cod procedură civilă a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 6161 pronunţata la data de 27.07.2018 in dosarul nr. 17348/281/2018 de Judecătoria Ploieşti, solicitând instanţei de control judiciar ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate, in sensul admiterii cererii de judecata. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului, apelantul-reclamant a arătat că prin cererea de chemare in judecata a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea  pârâtelor  să-i restituie sumele actualizate şi cu dobânda aferentă reprezentate de sumele depuse în depozitele constituite pe numele său. Se precizează că începând cu anul 1979 până în anul 1990 a efectuat o serie de depuneri pe librete YYY, respectiv: YYY nr. 736212 196068 din 20.09.1990, YYY nr. 336195 4678682 din 29.09.1979, YYY nr, 736212 196067 din 20.09.1990, YYY nr. 736212 195793 din 20.09.1990, YYY nr. 736195 11580 din 15.06.2982.

Până în prezent, sumele corespunzătoare depunerilor au rămas în depozitul pârâtei, neefectuându-se nicio retragere.

Contractul de depunere de sume de bani la YYY constituie o varietate a contractului de depozit neregulat încheiat între YYY - în calitate de depozitare - şi o persoană fizică sau juridică - deponent - prin care depozitarul se obligă să păstreze sumele de bani depuse şi să le restituie, la cerere, cu dobânzile aferente, dintr-o dată sau fracţionat, titularului depunerii sau reprezentantului său.

Din analizarea dispoziţiilor OMF nr. 528 din 17.10.1973 privind Regulamentul privind normele de bază în legătură cu operaţiile pe libretele de economii, art. 17,18 si 20 din HG nr. 888/1996 si art. 27 din HG 1602/2002 pentru aprobarea Statutului YYY rezultă că depunerile populaţiei la YYY au caracter voluntar şi se primesc cu respectarea strictă a principiului liberului consimţământ al depunătorilor.

Instrumentele de economisire emise de YYY în contrapartida preluării oricărui disponibil bănesc au înscrise de fiecare dată o valoare nominală exprimată în forma bănească, negociabilă sau nu, purtătoare de dobândă sau nu. Rata dobânzii pe fiecare instrument de economisire şi modul de acordare a acesteia, în numerar sau sub forma de câștiguri, se stabilesc de către Consiliul de Administraţie YYY.

Prin art. 21 din Statutul YYY din 1958 s-a stabilit că pentru sumele depuse, YYY plăteşte titularilor dobânzi anuale sau câştiguri, cuantumul dobânzilor fiind stabilit de către Consiliul de Miniștri, iar potrivit art. 24 alin. 2 din NM nr. 16/1984 restituirea sumelor în numerar şi a dobânzilor de face la solicitarea titularului oricând în cursul anului.

După anul 1990 prin Legea nr. 58/1998 - Legea bancară, depozitul a fost definit ca fiind suma de bani încredinţată în următoarele condiţii: să fie rambursată în totalitate, cu sau fără dobândă sau orice altă facilitate, la cerere sau la termen convenit de către deponent cu depozitarul. Prin Legea nr. 66/3996, Casa de Economii şi Consemnaţiuni, persoană juridică română de drept privat, s-a reorganizat în societate bancară pe acţiuni, cu acţionat unic statul român.  Potrivit art. 4 din acest act normativ, sumele depuse de persoanele fizice la Casa de Economii şi Consemnaţiuni pe instrumente de economisire, precum şi dobânzile şi câştigurile cuvenite pentru acestea sunt garantate de stat.Acestea se restituie la cererea titularilor sau a reprezentanţilor legali ai acestora. Drepturile de creanţă asupra sumelor depuse, dobânzilor şi câştigurilor sunt imprescriptibile.

Depunerea şi păstrarea disponibilităţilor băneşti la bancă este decizie personală şi voluntară a fiecărui deponent, în funcţie de interesele sale.

Decizia Curţii de Apel Bucureşti din 27 iunie 1996 a clarificat natura juridică a conturilor deschise la YYY, rezultatul concluziilor acesteia fiind acela că prin depunerea sumelor de bani la YYY s-a încheiat un contract de depozit neregulat în temeiul căruia depozitarul se obligă să păstreze suma depusă şi să o restituie la cererea deponentului cu dobânzile aferente atât în cazul depunerii în scop de economisire, cât şi în cazul depunerii cu destinaţie specială.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (C.E.D.O.) a constatat că deponenţii sunt titulari de cont şi pot obţine în orice moment restituirea sumelor, la care se calculează dobânzi. în conformitate cu prevederile art. 1604 alin. 2 Cod civil, depozitarul este obligat să restituie numai suma depusă cu dobânzile aferente, fără a ţine seama de devalorizarea monedei naţionale întrucât restituirea se face în acele monede în care s-a făcut depozitul, atât în cazul de sporire cât şi în acela de scădere a valorii".

Depozitarul este ţinut de obligaţia de a restitui suma de bani în moneda naţională indiferent de devalorizarea acesteia, Legea 348/2004 nestatuând devalorizarea monedei naţionale ci numai denominarea înscrisurilor monetare.

In speţa de faţă având loc o denominare a înscrisurilor monetare şi nicidecum o devalorizare a monedei naţionale.

Pe de altă parte, conform art. 1578 alin. 2 Cod civil , "întâmplându-se o sporire sau o scădere a preţului monedelor înainte de a sosi epoca plăţii, debitorul trebuie să restituie suma numerică împrumutată şi nu este obligat a restitui această sumă decât în speciile aflătoare in curs în momentul plăţii".

Conform art. 1 Cod civil din 26.11.1864, actualizat până în 1997 "Legea dispune numai pentru viitor, ea n-are putere retroactivă " şi în consecinţă Legea 348/2004 nu ar trebui să se aplice sumelor depuse anterior intrării ei în vigoare.

În conformitate cu prevederile statutului Casei de Economii şi Consemnaţiuni cuprins în anexa la Decretul nr. 371/1958 privind organizarea şi funcţionarea Casei de Economii şi Consemnaţiuni a R.P. Române, depunerile persoanelor fizice la YYY nu sunt supuse prescripţiei. Această prevedere a fost menţinută şi în acele normative ulterioare care au reglementat activitatea YYY.

Legea nr. 66/1996 privind reorganizarea Casei de Economii si Consemnaţiuni din România în societate bancară pe acţiuni, republicată, la art. 4 alin. 2 prevede că sumele depuse de persoanele fizice la YYY - S.A. , cu orice titlu, precum şi dobânzile şi câştigurile cuvenite pentru acestea sunt garantate de stat. Acestea se restituie la cererea titularilor sau reprezentanţilor legali ai acestora. Drepturile de creanţă asupra sumelor depuse, dobânzilor şi câştigurilor sunt imprescriptibile.

Prin Decizia nr. 798 din 28.10.2009 Curtea de Apel Ploieşti a stabilit că "dispoziţiile legale întocmai cum sunt cuprinse în OUG 157/2007.....nu face nicio diferenţiere între persoanele fizice care au depus bani la YYY cu titlu de avans sau plata integrală pentru cumpărarea unui autoturism şi persoanele fizice care au beneficiat de câştiguri în autoturisme pe librete YYY şi a căror sume de bani au fost depuse la YYY la dispoziţia distribuitorului pentru livrarea maşinii".

Apelantul  arată ca se află în una din aceste situaţii. De asemenea, apelantul a menţionat că tot Curtea de Apel Ploieşti, în cuprinsul aceleaşi decizii a mai apreciat că " în condiţiile în care legea nu face niciun fel de distincţie, o interpretare restrictivă a acesteia, ar însemna o încălcare a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 şi art. 6 alin. 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, prevederi în conformitate cu care orice persoană are dreptul la o judecată echitabilă a cauzei sale, a respectării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, încălcarea acestora fiind lipsită de temei legal" .

În dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri şi expertiză contabilă prin care să se stabilească sumele actualizate şi cu dobânda aferentă a depozitelor bancare constituite pe numele  apelantului . Cu toate acestea, instanţa de judecata a respins cererea de chemare in judecata, motivând că apelantul nu a  făcut dovada că a întreprins demersuri pentru retragerea sumei ce a făcut obiectul contractului de depozit şi  de a mă informa despre noile reguli aplicabile pârâtei.

Mai mult, în ceea ce priveşte OUG 156/2007, instanţa de fond a apreciat ca acest act normativ nu i se poate aplica, având in vedere că potrivit art. 1 si 2 în înţelesul actului normativ, depozitele existente în conturile active care îndeplinesc condiţia neafectării soldului, sunt acele depozite constituite din sume reprezentând avansuri sau depuneri integrale în vederea achiziţionării de autoturisme, existente în sold, fără dobânda aferentă si din care nu s-au efectuat retrageri.

Astfel, instanţa de judecată a  arătat că cererea de chemare in judecata nu are temei legal sau contractual, motiv pentru care a respins cererea de chemare in judecata ca neîntemeiată.

Din materialul probator administrat in cauza, se poate observa, că în baza Legii 348/2004  privind denominarea monedei naţionale, sumele actualizate (depozitele) au un total de 9158,63 lei.

Astfel, cum in cuprinsul raportului de expertiza (fila 12) se poate observa cuantumul (actualizat) sumelor ce au fost retrase de pe carnetele de YYY, cât şi faptul că până la data expertizei nu s-au efectuat operaţiuni de restituire ale sumelor depozitare.

Din analiza efectuată de către expertul desemnat se poate observa că pârâta - intimată YYY BANK are in depozit, conform reactualizării suma de 9.158,63 lei.

Faţă de cele de mai sus menţionate, apelantul-reclamanta a solicitat  admiterea apelului, anularea hotărârii atacate si pe fond admiterea cererii de chemare in judecata.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova – Secţia I Civilă, cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr unic de dosar, la data de 16.10.2018, pricina fiind soluţionată, în faza procesuală a apelului, în condiţii de legală citare a părţilor litigante.

La data de 13.11.2018, prin intermediul Compartimentului Registratură din cadrul Tribunalului Prahova, pârâta YYY Bank  a depus întâmpinare la apelul formulat de apelantul XXXîmpotriva sentinţei civile nr. 6161/27.07.2018, pronunţata de Judecătoria Ploieşti, solicitând instanţei de control judiciar ca prin hotărârea ce o va pronunţa să  dispună respingerea apelului ca nefondat.

În motivarea celor anterior solicitate, intimata-pârâtă a apreciat că instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt si de drept care a condus-o la pronunţarea hotărârii judecătoreşti. Astfel, instanţa fondului a reţinut ca apelantul si emitentul libretelor de economii au încheiat contracte de depozit, întrucât contractul de depunere de sume de bani la fosta Casa de Economii si Consemnațiuni constituie o varietate a contractului de depozit, prin care depozitarul se obliga sa păstreze sumele de bani si sa le restituie împreuna cu dobânzile aferente, la cererea titularului, reprezentantului sau ori moştenitorilor titularului.

Potrivit art. 1616 C.civ. in vigoare la data naşterii raporturilor contractuale intre părţi, depozitul se restituie deponentului îndată ce acesta formulează o asemenea cerere iar conform art. 1604 C.civ., depozitarul trebuie sa înapoieze tot acel lucru ce l-a primit, indiferent de sporirea sau scăderea valorii banilor.

Prin urmare, la data naşterii raporturilor juridice dintre părţi, acestea nu au înţeles sa deroge de la principiul reglementat de lege, potrivit căruia depozitarul are obligaţia de a restitui, la cererea deponentului, suma efectiv depusa si nu au prevăzut o clauza de indexare sau revizuire a sumelor de bani. Depunerea a avut caracter voluntar, fiind respectat liberul consimţământ al depunătorului, iar restituirea sumei depuse si a dobânzii contractuale se putea solicita oricând de către deponent.

Cum Banca nu s-a obligat sa compenseze si sa indexeze suma depusa, pentru a-i păstra puterea de cumpărare de la momentul constituirii depozitului, iar sumele depuse au fost in permanenta la dispoziţia reclamantului, este cert ca acesta nici nu este îndreptăţit sa solicite actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor depuse pe cele 5 librete de economii.

In acest sens, s-a pronunţat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 10 iulie 2001 prin care s-a soluţionat cererea nr. 34746-97 formulata de Asociaţia si Liga pentru Protecţia Cumpărătorilor de autoturisme împotriva României.

Astfel, C.E.D.O. a statuat ca nu este „o obligaţie generala a Statelor de a menţine, printr-o indexare sistematica puterea de cumpărare a sumelor depuse la anumite organisme bancare sau financiare" si nici „de a menţine constanta puterea de cumpărare a sumelor liber depuse la anumite organisme bancare sau financiare" iar titularii, văzând „eroziunea capitalului economisit datorita inflaţiei" apăruta „ca urmare a tranziţiei la economia de piaţa", puteau „in orice moment să obţină rambursarea economiilor lor plus dobânda."

Or, contractul încheiat între părţi  constituie legea pârtilor, potrivit dispoziţiilor art. 969 C.civ. (in vigoare la data emiterii libretului, in anul 1985) si având in vedere forţa obligatorie a contractului, se impune ca acesta sa fie executat conform clauzelor sale.

Astfel cum instanţa a reţinut, Banca si-a executat obligaţiile contractuale, in sensul ca a păstrat sumele de bani depuse la dispoziţia apelantului si a calculat la acestea dobânda contractuala corespunzătoare însă, atât timp cat apelantul nu si-a exercitat dreptul de a solicita restituirea lor o perioada lunga de timp deși cunoştea ca sunt supuse deprecierii monetare determinata de fenomenul inflaţionist ulterior anului 1989, Banca nu poate fi sancţionată pentru dezinteresul manifestat de apelant fata de sumele aflate pe librete. Just a stabilit instanţa si faptul ca, prin aplicarea prevederilor Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei naţionale, începând cu 01.07.2005, sumele aflate pe librete (cuprinzând depozitul si dobânda contractuala) au fost convertite in noua unitate monetara si au devenit derizorii, depozitele de 5000 lei vechi devenind depozite de 0,5 lei noi, la care s-a adăugat dobânda contractuala.

La fel de corect a reţinut instanţa si faptul ca fosta Casa de Economii si Consemnațiuni, emitenta libretelor s-a transformat într-o banca, ce funcţionează în acord cu legislaţia aplicabila sistemului bancar.

Or, in conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Regulamentul nr. 1/1996, emis de Banca Naţionala a României, cu modificările ulterioare, "orice serviciu de încasări si plaţi in lei, cu si fără numerar, prestat de către societăţile bancare ....... se remunerează in conformitate cu prezentul regulament. Unica forma de remunerare ce poate fi pretinsa si încasata pentru orice serviciu de încasări si plaţi, cu si fără numerar, este comisionul.

Aplicând aceste dispoziţii, începând cu luna august 2005, Comitetul de Direcţie al Băncii a hotărât ca, începând cu data de 03.08.2005, produsele de economisire inactive, înregistrate in conturile fără mişcare deschise la sucursale, sa se debiteze lunar cu valoarea comisionului in cuantum de 0,10 lei/cont/luna, pana la data la care valoarea comisionului datorat va fi egala cu soldul contului, data la care contul se va închide.

In speţa, cuantumul comisionului a fost modic, plata acestuia fiind asimilata cheltuielilor efectuate de Banca pentru păstrarea/conservarea bunului, in condiţiile art. 1618 din Codul civil, cheltuieli ce cad in sarcina deponentului (apelantului).

Prin urmare, prin aplicarea dispoziţiilor legale privind denominarea si aplicarea comisionului, soldul libretelor apelantului exprimat in lei vechi a fost convertit si începând cu data de 01.07.2005 a fost exprimat in lei noi iar, prin reţinerea comisionului de administrare, soldul libretelor a devenit zero.

Constatarea potrivit căreia Banca si-a executat obligaţiile contractuale in mod corect, iar apelantul nu a solicitat restituirea sumelor depuse o perioada lunga de timp, precum si aplicarea Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei naţionale si, ulterior, a comisionului modic pentru administrarea conturilor (10 bani pe luna), au condus instanţa la concluzia ca acţiunea apelantului este lipsita de temei.

În al doilea rând, intimata-pârâtă a apreciat că instanţa de fond a stabilit corect ca prevederile O.U.G. nr. 156/2007 nu sunt aplicabile apelantului.

Apelantul a considerat eronat ca, in calitate de titular al libretelor de economii cu dobânda si câştiguri in autoturisme se afla in situaţii de fapt asemănătoare cu persoanele care au depus in conturi curente personale cu destinaţie speciala suma de 70.000 lei vechi reprezentând contravaloarea unui autoturism sau avansul minim necesar cumpărării autoturismului.

Situaţiile celor doua categorii de depunători nu au fost însă niciodată comparabile ci, dimpotrivă, au determinat drepturi si obligaţii diferite pentru depunători.

Astfel, persoanele care au urmărit exclusiv cumpărarea unui autoturism, ce nu putea fi achiziţionat înainte de 1989, decât in condiţiile stabilite prin HCM nr. 1187/1962, au depus suma de 70.000 lei vechi in conturi curente personale cu destinaţie speciala, deschise la fosta Casa de Economii si Consemnațiuni, potrivit pct. 1 din H.C.M. nr. 1187/1962, urmând sa le fie alocat un autoturism de către stat prin unitatea ce comercializa autoturisme.

Întrucât schimbarea condiţiilor politico-economice de la sfârşitul anului 1989 si trecerea de la economia de stat la economia de piaţa au făcut ca obligaţia asumata de stat, de livrare a autoturismului sa nu mai poată fi respectata, s-a impus repararea prejudiciilor provocate acestor persoane, prin neîndeplinirea obligaţiei asumate de stat.

Astfel, legiuitorul a intervenit pentru reglementarea acestei situaţii, prin adoptarea O.U.G. nr. 156/2007, destinata exclusiv persoanelor care au urmărit doar cumpărarea unui autoturism, prin depunerea contravalorii acestuia la fosta Casa de Economii si Consemnațiuni.

Spre deosebire de aceste persoane, intimata a arătat că apelantul a urmărit alte scopuri, prin constituirea depozitelor, pe libretele de economii, potrivit pct. 2 din HCM nr. 1187/1962, respectiv economisirea sumelor, acumularea dobânzii contractuale si, eventual, obţinerea unui câştig, aleatoriu, prin natura sa.

Aşadar, principiul egalităţii in fata legii nu a fost încălcat de legiuitor prin adoptarea O.U.G. nr. 156/2007, așa cum apelantul a susţinut in cererea sa, deoarece cele doua situaţii de fapt  de mai sus sunt evident diferite, astfel încât si tratamentul juridic al acestora trebuia si trebuie sa fie diferit.

In concluzie, intimata a apreciat că hotărârea judecătoreasca pronunţata de instanţa de fond este legala si temeinica fiind susţinuta de motivele descrise in considerentele acesteia.

In drept, cererea a fost întemeiată pe disp.  art. 205, 482 C.pr.civ.

În dovedirea celor arătate s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri. 

Examinând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale care au incidenţă în soluţionarea prezentei cauze, tribunalul constată  următoarele:

În esență, apelantul reclamant critică sentința atacată, prin prisma soluției adoptate de către judecătorul fondului, apelantul apreciind că, în mod greșit, a fost respinsă cererea de chemare in judecata cu motivarea  că în cauza nu sunt  aplicabile disp. OUG 156/2007, că reclamantul nu a făcut demersuri pentru retragerea sumelor aflate in depozite bancare  la  YYY Bank  și pentru a se informa despre noile reguli aplicabile pârâtei intimate ca urmare a transformării sale in banca .

Tribunalul apreciază ca fiind nejustificate toate criticile formulate, pentru considerentelor ce urmează a fi analizate in continuare.

 Astfel, în mod judicios a reținut instanța de fond situația de fapt dedusa judecații  în sensul că,  apelantul reclamant  a constituit  următoarele depozite : prin libretul YYY nr. 7361-105-11580, la data de 15.06.1982, un depozit de economii cu dobânda şi câștiguri în autoturisme, în valoare de 5000 lei  - f. 121-124.; prin libretul YYY nr. 7361-212-196067, la data de 20.09.1990, un depozit de economii cu dobânda şi câștiguri în autoturisme, în valoare de 5000 lei  - f. 125-127 ; prin libretul YYY nr. 7361-212-195793, la data de 04.09.1990, un depozit de economii cu dobânda şi câștiguri în autoturisme, în valoare de 5000 lei  - f. 128-130; prin libretul YYY nr. 7361-212-196068, la data de 20.09.1990, un depozit de economii cu dobânda şi câștiguri în autoturisme, în valoare de 5000 lei  - f. 131-133; prin libretul YYY nr. 336-195-4378682, la data de 29.09.1979, a constituit un depozit de economii cu dobânda şi câștiguri, în valoare de 800 lei  - f. 134-140.

In ce privește natura juridica a formei de economisire aleasă de apelantul reclamant , tribunalul va reține că , prin  HCM nr. 1187/1962 a fost introdus un libret de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme, acordându-se o dobândă de 4%/an, din care 2% se atribuia deponenţilor, iar 2% se folosea de YYY pentru constituirea unui fond de câştiguri în autoturisme. 

De asemenea , instanţa va mai reţine că  depozitele de economii  constituite de reclamantul apelant sunt  guvernate de dispoziţiile art. 1591 şi urm. din vechiul Cod civil,  incidența dispozițiilor legale din vechiul cod civil in vigoare la data nașterii  raporturilor contractuale dintre părți , fiind corect invocată si de către prima instanță.

 Tribunalul va mai avea in vedere si succesiunea actelor de organizare a instituției pârâte  in sensul că , în anul 1990 a fost liberalizată piaţa serviciilor, YYY reorganizându-se prin Legea nr. 66/1996 în societate bancară.

Astfel , potrivit art. 2 din Statutul YYY  BANK  S.A. aprobat prin Ordinul MFP nr. 425/2003, cu modificările și completările ulterioare,  „YYY BANK-S.A. este persoană juridică română, organizată în forma juridică a unei societăți pe acțiuni, și își desfășoară activitatea ca bancă, în conformitate cu prevederile legislației aplicabile ale prezentului statut ale regulamentului propriu de organizare și funcționare adoptat de Bancă (Regulamentul de organizare și funcționare) și ale reglementărilor interne emise în condițiile legii (Reglementările interne)", iar potrivit art. 6 alin. a din același statut „banca poate desfășura în limitele autorizației acordate de Banca Națională a României, precum și sub rezerva obținerii celorlalte autorizări cerute de lege următoarele activități: a) atragerea de depozite și de alte fonduri rambursabile."

Așadar,  până în anul 1990 YYY era instituţie de stat  , dar odată cu reorganizarea  in societate  bancara, YYY a trebuit să se alinieze regulilor pieţei concurenţiale care impun recuperarea cheltuielilor de administrare a unui cont  prin intermediul comisioanelor.

În ceea ce privește aplicarea OUG nr. 156/2007,  prima instanța a reținut in mod judicios că acest act normativ nu se aplică în speță, având în vedere că de prevederile legii menționate beneficiază titularii contractelor de depozit la YYY, care aveau ca obiect sume reprezentând avans sau preț integral al autovehiculelor, or reclamantul este  titularul unor depozite obișnuite, respectiv  librete de economii cu dobândă şi posibilitatea de a participa la tragerea la sorți a unui autoturism.

Așadar , O.U.G. nr. 156/19.12.2007, privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C.-S.A. în vederea achiziționării de autoturisme, modificată prin O.U.G. nr. 33/19.03.2008 și O.U.G. nr. 113/2008, aprobată prin Legea nr.232/31.10.2008 nu are aplicabilitate în speța dedusă judecății, actul normativ respectiv reglementând despăgubirea  pentru „Persoanele fizice care până la data de 15 februarie 1992 au efectuat depuneri de sume la Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C.- S.A, precum și cele care au transferat aceste sume după 22 decembrie 1989 în conturile Băncii Române pentru Dezvoltare - B.R.D. - S.A., în vederea achiziționării de autoturisme, au dreptul să obțină despăgubiri bănești dacă depozitele astfel constituite, existente în conturile active ale Casei de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A., respectiv ale Băncii Române pentru Dezvoltare - B.R.D. - S.A., îndeplinesc condiția neafectării soldului inițial.", reclamantul apelant  neîncadrându-se în această categorie, întrucât acesta a fost titularul unor instrumente de economisire, respectiv librete de economii, la care se acorda dobândă stabilită de bancă  si posibilitatea obținerii unui câștig prin tragere la sorți.

Distincția între cele două categorii  de deponenți este făcută și prin HCM nr. 1187/1962 care la art. 1 stipulează că autoturismele se vând persoanelor care au depus la YYY o sumă egală cu prețul de vânzare al autoturismului, iar la art. 2 stabilește că YYY va introduce libretul de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme, acordându-se o dobândă de 4%/an, din care 2% se atribuia deponenţilor, iar 2% se folosea de YYY pentru constituirea unui fond de câştiguri.

Or, dispozițiile legale invocate de către apelant se aplică doar persoanelor menţionate la alineatul 1 al art. 1, concluzie desprinsă din interpretarea sistematică a textelor de lege, prin urmare de despăgubirile arătate beneficiază doar persoanele fizice care până la data de 15 februarie 1992 au efectuat depuneri de sume la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A., precum şi cele care au transferat aceste sume după 22 decembrie 1989 în conturile Băncii Române pentru Dezvoltare - B.R.D. - S.A., în vederea achiziţionării de autoturisme. Apelantul nu se încadrează in categoria acestor persoane deoarece acesta a constituit  depozitele YYY menționate, cu dobândă si cu posibilitatea aleatorie de a câștiga un autoturism  prin tragere la sorți.

Se mai invocă de către apelant si Decizia nr. 798 din 28.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploieşti, cu privire la care arată că a stabilit următoarele: "dispoziţiile legale întocmai cum sunt cuprinse în OUG 157/2007.....nu fac nicio diferenţiere între persoanele fizice care au depus bani la YYY cu titlu de avans sau plata integrală pentru cumpărarea unui autoturism şi persoanele fizice care au beneficiat de câştiguri în autoturisme pe librete YYY şi a căror sume de bani au fost depuse la YYY la dispoziţia distribuitorului pentru livrarea maşinii”. Apelantul consideră că se află în una dintre ipotezele menționate de această decizie.

Tribunalul apreciază că argumentele invocate de către apelant  sunt lipsite de fundament , in condițiile in care cele doua ipoteze la cere face referire decizia menționată anterior  privesc , pe de o parte,  persoanele fizice care au depus bani la YYY cu titlu de avans sau plata integrală pentru cumpărarea unui autoturism,  si pe de altă parte,  persoanele fizice care au beneficiat de câştiguri în autoturisme pe librete YYY şi ale căror sume de bani au fost depuse la YYY la dispoziţia distribuitorului pentru livrarea maşinii.

Or, apelantul reclamant nu se încadrează in niciuna dintre aceste categorii de persoane deoarece nu  a depus bani la YYY cu titlu de avans sau plata integrală pentru cumpărarea unui autoturism si  nici nu a beneficiat de câştiguri în autoturisme prin tragere la sorti , apelantul având doar aceasta posibilitate aleatorie  care însă nu s-a concretizat într-un câștig efectiv. 

In ceea ce privește temeiul de drept invocat de către reclamantul apelant , respectiv  prevederile Codului civil referitoare la contractul de depozit, instanța constată că între părți a fost încheiat un contract de depozit, depozitarul având obligația de a restitui suma depusă și dobânda contractuală.  În  baza art. 1616 Cod civil,  depozitul  se  restituie  deponentului  îndată  ce  este solicitat chiar dacă a fost stipulat un termen.  Potrivit art.1604 Cod civil , depozitarul trebuie sa înapoieze tot acel  lucru ce a primit, însă în cazul depozitului  în  bani  trebuie  sa  restituie  în acele monede în care s-a făcut, indiferent de fluctuația valorii lor. 

Din aceasta perspectivă, tribunalul va reține că reclamantul apelant  poate  solicita doar suma depusă, plus dobânda  contractuală, iar  nu  reactualizarea  sumei depuse,  indiferent  de  gradul  de  devalorizare  a  monedei  în  care s-a constituit depozitul. De asemenea, nu poate solicita restituirea integrală a sumelor depuse, fără a se avea în vedere devalorizarea monedei naționale, pretențiile reclamantului apelant în acest sens fiind neîntemeiate.

Or, apelantul reclamant  nu a făcut dovada că a întreprins demersuri să se intereseze de situația acestor depozite , să se informeze despre noile reguli aplicabile pârâtei și evident a politicii comerciale adoptate după transformarea acesteia din instituție de stat în instituție de credit de drept privat, în condițiile în care schimbarea nu numai că a fost de notorietate, dar s-a produs în baza unei legi, publicate în Monitorul Oficial, prin urmare cu efecte erga omnes.

Astfel, urmare aplicării prevederilor Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei naționale, începând cu data de 01.07.2005, sumele de pe produsele de economisire constituite de reclamantul apelant au fost supuse prevederilor acesteia, respectiv au fost convertite în noua unitate monetară, iar suma exprimată în moneda veche a fost înlocuită cu suma exprimată în moneda nouă, prin împărțire la 10.000, conform dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Legea nr. 348/2004, în raport cu care suma de bani depusă de reclamant a fost supusă denominării, restituirea efectuându-se numai în însemnele monetare noi.

În concordanță cu Regulamentul nr.1 B.N.R. din 16.01.1996, în perioada august 2005-decembrie 2008, pentru produsele de economisire inactive de tipul libretelor de economii cu un sold mai mic de 15 lei și în care nu s-au efectuat operațiuni timp de 12 luni, intimata a aplicat un comision de administrare de 0,10 lei/cont/lună, așa cum rezultă din Circulara nr.240/31.08.2005 emisă de Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. S.A. (fila 46 dosar de fond).

Instanța  va retine si susținerile intimatei care arată că ,  produsele de economisire în care reclamantul apelant figurează ca titular,  invocate în acțiune, având un sold mai mic de 15 lei RON au fost trecute de către pârâta intimată  într-un cont colector, la care s-a aplicat, începând cu luna august 2005, un comision de administrare de 0,10 lei RON/cont/lună, figurând  in final cu sold zero în evidențele băncii , situație  în care  nu se poate solicita băncii restituirea integrală a sumelor depuse, fără a se avea în vedere devalorizarea monedei naționale,  depozitarul neavând obligația menținerii valorii de la momentul depunerii sau al restituirii depunerilor la valoarea reactualizată.

Așa cum în mod judicios a reținut judecătorul fondului, reclamantul apelant a avut in permanență sumele depuse la dispoziția sa, având posibilitatea să ridice sumele respective  sau  să constituie un alt tip de depozit bancar  pentru a evita efectele devalorizării, însă nu a realizat acest fapt. In plus , intimata are obligația restituirii  doar a sumelor și a  dobânzilor  aferente, fără a se putea lua în discuție o eventuală obligație în sensul menținerii valorii de la momentul depunerii sau al restituirii  depunerilor  în  valoare reactualizată , acesta fiind de fapt  scopul demersului judiciar promovat de către apelantul reclamant .

Totodată, pârâtei intimate  nu  i  se  poate imputa edictarea actelor  normative  privind  reforma  monetara,  în baza cărora s-a recalculat soldul libretelor menționate in acțiune.  Reclamantul  apelant  nu poate critica politica monetară a statului (concretizată în  adoptarea  de  acte  normative  care  au  stabilit  denominarea  monedei naționale), pentru a obține restituirea aceleiași  sume  depuse  inițial,  cu ignorarea valorii  corespunzătoare  rezultate  din  denominare ,  în condițiile în care reforma monetară  a fost necesară  si adoptată în  condițiile  statului  democratic  și  ale economiei de piață.

Prin urmare, apelantul-reclamant interpretează  greșit  conținutul  obligației depozitarului de  garantare  a  depozitului,  incluzând  în  aceasta,  în  mod neîntemeiat, și obligația de menținere a valorii de  circulație  a  sumei  de bani depuse sau, chiar mai mult, restituirea  aceleiași  sume  de bani, în mod formal și  numeric,  cu  ignorarea  efectelor  denominării  si ale devalorizării.

Apelantul a mai invocat in cererea sa de apel si  jurisprudența CEDO , apreciind ca aceasta a  statuat că deponenții sunt  titulari de cont si pot obține in orice moment  restituirea sumelor si a dobânzilor aferente.

Or , Tribunalul constată că nici aceste argumente nu pot fi avute in vedere in sensul dorit de apelant  deoarece, în jurisprudența CEDO, s-a apreciat că art.1 din Protocolul  nr.1  la  convenție nu stabilește  o  obligație  generală  a  statelor  de  a  menține  printr-o indexare sistematică, puterea de cumpărare a sumelor depuse  la  organismele bancare sau financiare.

Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 10 iulie 2001, a soluționat cererea nr. 34746-97 formulata de Asociația si Liga pentru Protecția Cumpărătorilor de Autoturisme împotriva României și a statuat ca nu este „o obligație generală a Statelor de a menține, printr-o indexare sistematica puterea de cumpărare a sumelor depuse la anumite organisme bancare sau financiare” și nici „de a menține constantă puterea de cumpărare a sumelor liber depuse la anumite organisme bancare sau financiare”, iar titularii, văzând eroziunea capitalului economisit datorită inflației apărută ca urmare a tranziției la economia de piață, puteau în orice moment sa obțină rambursarea economiilor lor plus dobânda.

Concluzionând , pentru toate considerentele de fapt si de drept menționate in precedent , constatând că sentința atacată este temeinica si legala , in temeiul art. 480 NCPC , Tribunalul va respinge apelul declarat de apelantul-reclamant XXX, împotriva Sentinţei civile nr.6161 pronunţate la data de 27.07.2018 de Judecătoria Ploieşti, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi YYY Bank S.A. şi Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare