Recunoaşterea pe cale incidentală a unei hotărâri. Pluralitate de infracţiuni- Concurs şi pluralitate intermediară. Lege penală mai favorabilă.

Recunoaşterea pe cale incidentală a unei hotărâri. Pluralitate de infracţiuni- Concurs şi pluralitate intermediară. Lege penală mai favorabilă.

La ordine fiind pronunţarea asupra cauzei penale privindu-i pe inculpatul SS şi pe partea civilă PE, având ca obiect efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos (art.250 NCP).

Asupra cauzei penale de faţă constată următoarele:

I. 1. Prin rechizitoriul nr. - din 08.07.2016 al D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iaşi, înregistrat la această instanţă la 08.08.2016 sub nr. -, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului SS, sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor de „efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos” în formă continuată prev. şi ped. de art. 250 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, „acces ilegal la un sistem informatic” în formă continuată prev. şi ped. de art. 360 alin. 1,2 şi 3 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal şi, respectiv, de „furt” prev. şi ped. de art. 228 alin. 1 Cod penal, toate trei cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod penal.

2. Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în sarcina inculpatului SS, în esenţă, faptul că: a) la data de 05.01.2014, în jurul orelor 15,00, în timp ce se afla în zona Pieţei Nicolina din municipiul Iaşi, ar fi sustras din geanta persoanei vătămate PE mai multe bunuri (inclusiv un card bancar şi în înscris pe care era menţionat codul PIN al acestuia) în valoare de 430 lei; b) în aceeași zi, de 05.01.2014, ar fi folosit, fără consimţământul persoanei vătămate PE, cardul bancar al acesteia la ATM-ul aparţinând B.R.D. de la sediul Agenţiei Cotnari, folosire ce a fost materializată în efectuarea, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a două acte materiale de autentificare în sistemul informatic bancar la cardului bancar (prin utilizarea acestuia şi tastarea codului PIN), precum şi a trei retrageri de numerar în sumă totală de 2500 lei.

3. Prin acelaşi rechizitoriu, s-a dispus clasarea cauzei față de inculpata AV  în ceea ce privește infracțiunile de „complicitate la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos” în formă continuată prev. și ped. de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la 250 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art.35 alin. l Cod penal şi „complicitate la acces ilegal la un sistem informatic” în formă continuată prev. şi ped. de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 360 alin. 1,2 şi 3 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, ambele infracțiuni cu aplicarea art.38 alin.2 Cod penal, cu motivația că nu aceasta nu a avut nici un rol în comiterea infracţiunilor de către inculpatul SS, din analiza probelor administrate în cauză (în special din declaraţiile sale coroborate cu cele ale inculpatului SS, dar și cu probele video obţinute şi jurnalul operaţiunilor electronice prin folosirea cardului persoanei vătămate) rezultând că rezoluţia infracţională a acestuia de a retrage numerar, folosind fără drept cardul persoanei vătămate, fusese luată. Tot în acest sens, procurorul a mai arătat că împrejurarea că inculpata AV a acceptat să îl însoţească la ATM pe inculpatul SS nu a fost de natură a-l ajuta la punerea în practică a activităţii infracţionale, mai ales că retragerile de numerar neautorizate au fost efectuate de inculpatul SS, după ce inculpata AV a plecat de la sediul agenţiei bancare.

* * *

II.4. Prin încheierea din camera de consiliu din data de 06.10.2016 (rămasă definitivă prin necontestare la 26.10.2016), pronunţată în dosarul asociat nr. -/a1, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Iași a constatat competenţa instanţei, legalitatea sesizării tribunalului prin rechizitoriul nr. - emis la 08.07.2016 de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iaşi, precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecăţii față de inculpatul SS.

* * *

III. 5. După învestirea instanţei de judecată cu soluţionarea în fond a cauzei, în cursul cercetării judecătoreşti au fost administrate următoarele mijloace de probă:

■ → au fost audiată persoana vătămată PE (f. 55-56- vol. I dosar tribunal), ulterior luându-i-se câte un supliment de declarație (f. 122 – vol.I);

■ →au fost audiați martorii: ● AV  (f. 119-121- vol. I dosar tribunal), propusă de procuror; ● MM, care a fost audiat la termenul din 17.05.2017 prin videoconferință (declarație la f.78-79 – vol.III), acesta fiind deținut într-un penitenciar din Germania (acte de procedură relevante regăsindu-se la : f. 10-17,44-50, f. 82-83, f.85-91, 102-103,113,132-133, f.140-141 [traducerea]–vol.III); ● CS, zis ”Calu”, propus de inculpat (f.72- vol.IV)

■ → la termenul din 11.07.2017 s-a constatat, motivat, imposibilitatea (f.30-vol.IV) audierii martorului UC, propus de inculpat în faza de urmărire penală și a cărei audiere a fost apreciată inițial a fi utilă de instanță din oficiu (anterior audierii inculpatului);

■ →a fost audiat inculpatul SS. Astfel, după ce, inițial (la 17.05.2017), s-a prevalat de dreptul la tăcere (f. 80-81–vol.III), iar la termenul din 06.09.2017 a fost audiat exclusiv cu privirea la circumstanțele ce au determinat înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestului preventiv (f.73-vol.IV), abia la ultimul termen de judecată din 13.12.2017, inculpatul a dorit să fie audiat detaliat cu privire la faptele penale imputate (f.60-61-vol.V), când a revenit asupra poziției procesuale adoptate până la acel moment și a recunoscut integral comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

* * *

IV. Cu privire la măsurile preventive  luate față de inculpat în cursul procesului penal:

 6. Pentru acuzaţiile pentru care a fost trimis în judecată, în faza de urmărire penală, prin ordonanţa nr. -D/P/2015 din data de 18.02.2016, procurorul de caz a luat faţă de inculpatul SS măsura preventivă a controlului judiciar pentru o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 18.02.2016 şi până la data de 17 aprilie 2016, inclusiv, stabilind în sarcina acestuia o serie de obligaţii şi măsuri de supraveghere, inclusiv obligaţia de a nu părăsi limita teritorială a municipiului Iaşi. Procurorul nu  a mai prelungit însă această măsură preventivă.

După această dată, în faza de urmărire penală, inculpatul SS a fost audiat de procuror la data de 28.06.2016, în prezenţa avocatului din oficiu, ocazie cu care a indicat ca adresă procedurală pe cea din Iaşi, -, jud. Iaşi şi a cerut administrarea probei testimoniale cu martorii MM şi UC, cerere care, însă, i-a fost respinsă de procuror prin ordonanţa (f. 59 – vol. I d.u.p.) din aceeași zi. 

7. La scurt timp după această audiere, inculpatul SS a fost trimis în judecată – aşa cum s-a arătat mai sus – printr-un rechizitoriu întocmit la data de 08.07.2016 şi înregistrat pe rolul instanţei (după confirmarea lui de către procurorul ierarhic superior) la data de 08.08.2016.

Prin urmare, în condițiile în care procurorul nu a mai prelungit măsura preventivă a controlului judiciar după data de 17 aprilie 2016, trimiterea în judecată a inculpatului s-a făcut fără ca acesta să se mai afle sub imperiul vreunei măsuri preventive.

8. După sesizarea Tribunalului Iaşi, în mod repetat, atât în procedura de cameră preliminară, cât şi în faza de judecată, inculpatul SS a fost citat la adresa procedural aleasă de el în faza de urmărire penală, dar şi la toate celelalte adrese ce au putut fi identificate în dosarul cauzei (respectiv adresa de domiciliu şi o altă adresă la care a locuit în urmă cu cca. 2 ani, la concubina sa), emiţându-se ulterior, repetat, şi mandate de aducere pe numele acestuia.

 Cu toate acestea inculpatul nu s-a prezentat în faţa tribunalului, iar jandarmii desemnaţi să execute mandatele aducere nu le-au putut pune în executare, motivat de faptul că la unele dintre adrese acesta nu mai locuia de mult, iar la adresa procedural aleasă iniţial s-a stabilit că era plecat într-un loc necunoscut (probabil în străinătate), abia în ianuarie 2017, obţinându-se relaţii că inculpatul ar fi plecat în Danemarca încă din toamna anului 2016 (f.107 – vol. I).

9. În aceste condiţii, într-o primă etapă, instanţa a dispus introducerea unei semnalări  a inculpatului în Sistemul Naţional Informatic de Semnalări (SINS) şi apoi în Sistemul Informatic Schengen (SIS), în vederea depistării/identificării şi stabilirii adresei acestuia şi informării că este căutat să participe la această procedură judiciară (f. 88 – vol. I).

 Urmare a introducerii acestei semnalări, pe 12.01.2017, I.G.P.F. – Birou Sirene a comunicat (f.136 şi f.183–vol.I) că inculpatul a fost depistat pe teritoriul Danemarcei, autorităţile competente daneze informând, la 10.01.2017, că inculpatul s-ar afla în Copenhaga la un centru pentru dependenţi de droguri, acesta comunicându-le autorităţilor locale că ar putea fi găsit la un anumit loc specific oamenilor străzii din acelaşi oraş. În consecinţă, pentru termenele următoare, inculpatul a fost citat şi la cele două adrese indicate din Copenhaga-Danemarca.

La data de 25.01.2017, aşa cum rezultă din procesele-verbale de imposibilitate a punerii în executare mandatelor emise pe numele inculpatului la adresele din România, tatăl inculpatul a informat jandarmii, care l-au căutat, că acesta este plecat în Danemarca (f. 147-149 – vol. I).

10. Ulterior, într-o a doua etapă, după ce s-au obţinut date că inculpatul ar fi arestat în Danemarca (aşa cum  a comunicat tatăl inculpatului jandarmilor care l-au căutat – f. 92 şi 94 vol. II), s-au solicitat relaţii Biroului Naţional Interpol care a confirmat (f.163-164–vol.II) faptul că inculpatul SS a fost arestat de autorităţile daneze la data de 28.01.2017, sub acuzaţia de furt, fiind deţinut până la data de 25.04.2017, când a fost eliberat şi returnat cu avionul către România cu interdicţie de a intra în Danemarca până la 01.05.2023.

11. Ca urmare a faptului că la data de 22 martie 2017 a fost informată că inculpatul SS este deţinut în Danemarca, prin încheierea de la primul termen imediat următor, din 07.04.2017, având în vedere dispoziţiile imperative ale art. 364 alin.1 C.p.p., instanţa a dispus efectuarea unei cereri de asistenţă judiciar intenţională în materie penală în vedere audierii inculpatului prin videoconferinţă, întocmind toată documentaţia necesară în acest sens. Însă, aceasta nu a mai apucat să fi transmisă întrucât, între timp, inculpatul SS a fost eliberat de autorităţile judiciare daneze, dar și pentru că nu a fost identificat în timp util un traducător de limba daneză disponibil, ci doar cu câteva zile înaintea eliberării.

12. În fine, din relaţiile comunicate de Interpol Danemarca (f. 163-164 – vol. II), coroborate cu susţinerile inculpatului, rezultă că acesta a plecat în această ţară în urmă cu cca. 8 luni de zile, fiind arestat şi deţinut de autorităţile daneze în perioada 28.01.2017-25.04.2017, pentru comiterea unor fapte de furt.

 13. Fiind informată despre eliberarea inculpatului de către autoritățile daneze la 27.04.2017 și despre returnarea sa în țară, instanța a dispus citarea cu mandat de aducere a acestuia pentru următorul termen din 17 mai 2017, acesta fiind identificat, iar mandatul fiind pus în executare.

 14. Prin încheierea din 17.05.2017 pronunțată de Tribunalului Iași, în dosarul nr. -/a2, instanţa a luat măsura controlului judiciar, faţă de inculpatul SS apreciind că sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 362 alin. 1 raportat la art. 211 alin. 2, art. 214, art. 215, art. 2151 alin. 7 cu referire la art. 202 alin. 1,3 Cod procedură penală, dar şi motivat de faptul că exista un risc ridicat ca inculpatul să se sustragă din nou de la judecată (cu consecinţa tergiversării soluţionări cauzei, a obligării la noi demersuri judiciare, a angrenării unor multiple resurse umane şi logistice, dar şi generării unor noi costuri suplimentare) şi să îşi reitereze conduita infracţională, având în vedere că acesta nu avea surse de existenţă/venituri stabile şi nici vreo ocupaţie concretă. În plus, la acel moment, s-a apreciat că se impune cu necesitatea asigurarea prezenţei efective a inculpatului la judecată în vederea garantării dreptului său la apărare, dar şi pentru verificarea apărărilor pe care şi l-a făcut în faza de urmărire penală şi care angrenaseră deja resurse importante şi demersuri judiciare naţionale şi internaţionale semnificative.

 Prin urmare, prin aceeași încheiere, în baza dispoziţiilor art. 215 al.1 şi 2  Cod procedură penală, pe timpul cât se află sub control judiciar, s-au stabilit în sarcina inculpatului SS, respectarea mai multor obligaţii, printre care și următoarele : ● să informeze, de îndată, instanţa de judecată care a dispus măsura sau instanţa în faţa căreia se va află cauza, cu privire la schimbarea locuinţei; ●să nu depăşească limita teritorială a municipiului Iaşi, decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de judecată care a dispus măsura sau a instanţei în faţa căreia se va află cauza; ● să nu ia legătura şi să nu se apropie nici de persoana vătămată PE şi nici de martorii audiaţi în cauză ori care urmează sau ar mai putea fi audiaţi (respectiv de martorii AV, UC, MM zis „G” şi CS) şi să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect, pe nicio cale.

De asemenea, prin aceeași încheiere, inculpatului i s-a atras atenția asupra dispoziţiilor art. 215 alin. (3) Cod procedură penală, respectiv asupra faptului că, în cazul în care încalcă cu rea-credinţă obligaţiile care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.

La același termen, inculpatul, căruia în prealabil i s-au adus la cunoștință drepturile și obligațiile procesuale (f.77 vol. III – inclusiv pe aceea de a anunța orice schimbare a adresei în termen de 3 zile), a precizat expres că adresa la care locuieşte efectiv şi la care doreşte să-i fie comunicate actele de procedură este în municipiul Iaşi, -, la locuinţa tatălui său, SM.

15. Ulterior, inculpatul SS nu a respectat două dintre obligațiile impuse de către instanță prin încheierile de luare (din 17.05.2017) și de menținere (din 11.07.2017) a controlului judiciar, respectiv obligațiile de informare despre schimbarea locuinței și interdicția de a lua legătura cu martorul CS.

De aceea, pentru motivele detaliate în încheierea din 06.09.2017,  în baza dispoziţiilor art.

215 alin. (7) și (3), art. 242 alin.  (3) și art. 362 alin. (1) cu referire la art. 215 alin. 1 lit. ”b” și alin. 2 lit. ”d” teza finală raportat la art. 238, art. 223 alin. 1și art. 202 alin. 1,3 și alin. 4 lit. ”e” Cod procedură penală, Tribunalul a dispus a dispus înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar, cu măsura arestării preventive, pentru o durată de 30 zile, începând cu data rămânerii definitive a a acelei încheieri. De asemenea, în baza art. 238 alin. 1 și 2 cu referire la art. 230 alin. 1 și art. 206 alin. 4 din Codul de procedură penală, s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă faţă de inculpat, la momentul rămânerii definitive a respectivei încheieri. Prin aceeași încheiere, instanța a reținut că, în speță, la acel moment, exista un risc ridicat ca inculpatul să se sustragă din nou de la judecată şi să îşi reitereze conduita infracţională.

Se impune precizarea că inculpatul SS a fost prezent la ședința de judecată din data de 06.09.2017 și a fost audiat prealabil înlocuirii măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive. De asemenea, el a sosit la instanță la câteva minute după pronunțarea soluției de înlocuire, înmânându-i-se personal copia minutei (f. 3 – dosar nr. -/a4).

Împotriva încheierii din 06.09.2017, inculpatul SS a declarat contestație care,

însă, i-a fost respinsă, ca nefondată, prin decizia penală nr. 94/CPJ/11.07.2017. Din analiza considerentelor acestei decizii rezultă că inculpatul a fost prezent personal în fața Curții de Apel la dezbaterea căii de atac pe care a promovat-o. Prin urmare, în condițiile în care a fost prezent atât la ședința din primă instanță, cât și din calea de atac, inculpatul nu a fost arestat în lipsă.

16.Având în vedere că încheierea din 06.09.2017 a rămas definitivă, în baza acesteia, la data

de 11.09.2017 a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.2/J/2017 în dosarul nr. -/a4.

 Dar, așa cum a rezultat din relațiile comunicate de I.P.J. Iași, acest mandat nu a mai putut fi pus în executare întrucât la foarte scurt timp, după pronunțarea deciziei Curții de Apel Iași din data de 11.09.2017 (de respingere a contestației sale), inculpatul SS s-a sustras din nou, plecând – se pare – în Germania, așa cum rezulta din procesele-verbale de căutare a acestuia.

17.Având în vedere că existau date că inculpatul s-a sustras din nou de la judecată și de la punerea în executare a mandatului de arestare preventivă emis pe numele său, la solicitarea autorităților competente, acesta a fost dat în urmărire națională și apoi internațională, iar, ulterior, față de el, Tribunalul Iași a emis mandatul european de arestare nr. 7/27.09.2017.

 La data de 05.11.2017, în baza acestui mandat european de arestare, inculpatul SS a fost arestat provizoriu de către autoritățile judiciare competente din Ungaria. La data de 15.11.2017, autoritățile maghiare l-au predat pe inculpatul SS autorităților române, acesta fiind preluat la punctul de trecere al frontierei Borș și ulterior introdus în C.R.A.P. Iași (f. 22, 23, 29, f.49-50 vol. V). Prin urmare, mandatul de arestare preventivă emis față de inculpat pentru o perioadă de 30 de zile a fost pus în executare și a început să curgă de la data de 15.11.2017.

18.Prin încheierea din 29.11.2017, instanța a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului SS reținând, în considerente, printre altele, că aceasta este justificată, în plus, de incidența a unui nou temei de drept (și anume cel prevăzut de art. 223 alin. 1 lit. ”a” Cod pr. penală – referitor la fuga și/sau la ascunderea inculpatului, în scopul sustragerii de la judecată),  suplimentar, având în vedere că inculpatul s-a sustras iarăși de la judecată și de la punerea în executare a mandatului de arestare preventivă nr.2/J/11.09.2017.

*  * *

 V. Analizând actele şi lucrările dosarului, ţinând seama de mijloacele de probă administrate pe tot parcursul procesului penal, instanţa reţine următoarele:

A. În fapt:

 19. În esență, instanța reține că probele administrate nemijlocit în faza de judecată nu au fost de natură să modifice aspectele factuale esențiale descrise în rechizitoriu, ci din contră să le confirme. De aceea, instanța urmează să rețină în continuare, în esență, aceeași situație de fapt cu cea descrisă în rechizitoriu, cu unele nuanțări.

20. Mai întâi, instanţa  reţine că inculpatul SS, are, în prezent, 29 de ani (fiind născut la data de -.1989 în Iaşi),  a absolvit două clase, nu este căsătorit, nu are copii, nu are ocupaţie, nu a avut un loc de muncă şi este cunoscut cu multiple antecedente penale, pentru infracțiuni comise atât în timpul minoratului, cât și ulterior, atât în țară, cât și în străinătate.

Astfel, potrivit fişei sale de cazier judiciar (f.20- vol. I, f. 120-121-vol.IV –dos. instanță),  a extraselor din cazierele judiciare a mai multor state din U.E. şi a verificărilor efectuate cu privire la antecedentele sale penale, instanţa reţine că inculpatul SS a mai fost condamnat sau sancționat penal anterior, în mod definitiv, de către instanţe din România (2 sancțiuni administrative în 2011 și o amânare a aplicării pedepsei în 2015), Italia (în 2004-2005), Franța (2 condamnări în 2015), Belgia (în 2013), Austria (în 2012) și Danemarca (6 condamnări penale în 2009,2011,2016 și 2017).

În mod practic, așa cum s-a reținut și în hotărârea de condamnare pronunțată de autoritățile belgiene (f.186–vol.II), atât anterior comiterii infracțiunilor deduse judecății, cât și ulterior, inculpatul SS a ”rătăcit” în spațiul Uniunii Europene, comițând infracțiuni de furt, singur sau împreună cu alți participanți. 

În România, ultima dată, inculpatul SS a fost găsit vinovat prin sentinţa penală nr. 1318/05.05.2016 pronunţată de Judecătoria Iaşi (rămasă definitivă prin neapelare la data de 31.05.2016),  prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 5 luni închisoare stabilită pentru inculpatul SS (pentru comiterea unei infracţiuni de furt la data de 05.08.2014, împreună cu inc. AV), fiind stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, cu darea spre supraveghere Serviciului de Probaţiune Iaşi (f. 34-54 – vol. I dosar instanță). Din relaţiile comunicate atât de Judecătoria Iaşi (f. 198 – vol. I), cât şi de Serviciul de Probaţiune Iaşi (f. 19 şi urm. – vol. II), rezultă că SS nu s-a prezentat deloc în vederea supravegherii.

* * *

21. Inculpatul SS nu are o profesie şi nu a avut vreo ocupaţie licită. În anul 2014, inculpatul avea o relație de concubinaj cu martora AV  și locuia cu acesta când la casa părinților acesteia din satul -, jud. Iași (ca regulă), când la locuința tatălui său, SM, din municipiul Iaşi.

Inculpatul SS dobândise o ”specializare infracțională” în comiterea de fapte de furt din buzunare și din genți, în locuri publice aglomerate sau în mijloace de transport în comun.

Împreună cu AV  inculpatul SS a comis mai multe infracțiuni de furt de acest fel, în acest sens ambii fiind găsiți vinovați definitiv, de pildă, prin sentința penală nr. 1318/05.05.2016 a Judecătoriei Iaşi (faptă comisă la 05.08.2014 în Iași) sau prin sentința penală din 30.08.2013 a Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles  - Belgia (fapte comise la 03.08.2013 în Bruxelles).

22.1. În ziua de 05.01.2014, persoana vătămată PE a fost în vizită la fratele său, care era internat la institutul de Psihiatrie Socola din Iaşi cu sediul pe str. Şoseaua Bucium. În jurul orelor 14:00-14:20, persoana vătămată PE a părăsit unitatea spitalicească şi s-a deplasat cu autobuzul nr. 30 până în zona Casei Sindicatelor din Iași.

După ce a coborât din autobuz, persoana vătămată PE a mers spre Piaţa Nicolina, unde dorea să facă anumite cumpărături. Pe timpul acestei deplasări, persoana vătămată (care purta pe umăr o geantă, închisă cu un fermoar) a vorbit la telefonul mobil cu sora sa.

În zona unor magazine din vecinătatea Pieței Nicolina (fosta berărie Bistrița), la un colț de stradă, mai exact în apropierea unui magazin de pâine, în fața persoanei vătămate PE - care continua să se deplaseze vorbind la telefon - a apărut un bărbat în vârstă de 40-50 de ani, mic de statură, brunet și cu o căciulă pe cap, care repeta că are și oferă țigări netimbrate spre vânzare, ținând îndreptat spre ea un telefon cu care părea că ar vrea să o filmeze. Persoana vătămată i-a spus că nu cumpără țigări și că vrea să fie lăsată în pace.

În fapt, potrivit susținerilor persoanei vătămate, acest bărbat, rămas neidentificat, a avut rolul (și se pare că a și reușit) de a-i distrage atenția.

22.2. Inculpatul SS se afla în zonă împreună cu concubina sa martora, AV. La un moment dat cei doi s-au despărțit pentru o scurtă perioadă, rămânând însă în aceeași zonă.

Inculpatul SS a observat-o pe persoana vătămată PE deplasându-se în condițiile mai sus menționate şi, profitând de neatenţia acesteia (și, probabil, și de distragerea atenției de către bărbatul rămas necunoscut) s-a apropiat de ea, i-a deschis geanta şi, din interior, i-a sustras o punguliță din material plastic (de genul celor folosite în farmacii) în care se aflau: suma de 260 lei; 13 bonuri/tichete de masă; trei cărţi de identitate (pe numele PE, a fratelui acesteia CP şi a fiului ei, PL); un card bancar al persoanei vătămate emis de B.R.D.- Groupe Societe Generale; un înscris pe care era menţionat codul PIN aferent acestui card; un înscris reprezentând un contract de vânzare-cumpărare dintre persoana vătămată şi fratele său CP (în fapt o procură dată în acest sens ei); legitimația de serviciu a persoanei vătămate și o agendă cu numere de telefon.

În fața instanței, în declarația dată la ultimul termen de judecată, inculpatul a susținut că fapta de sustragere a genții persoanei vătămate a comis-o singur. Martora AV a declarat (f. 119-121 –vol.I) că imediat după comiterea faptei, cât și ulterior, inculpatul SS i-a spus că el a comis, singur, furtul bunurilor din geanta persoanei vătămate.

Persoana vătămată PE nu a simțit momentul în care i-a fost deschisă geanta și că din acesta i-a fost sustrasă punga în care se aflau bunurile anterior menționate. Ea și-a dat seama că bunurile în discuție i-au fost furate, la scurt timp, mai exact în momentul în care, fiind ajunsă în piață și cumpărând mere, a vrut să plătească. Astfel, în acel moment, persoana vătămată a constatat că fermoarul genții era deschis, iar punguța cu banii și actele mai sus enumerate dispăruseră. 

Prima reacție a persoanei vătămate a fost să se întoarcă pe traseul pe care venise, bănuind că bunurile îi fuseseră sustrase de altcineva în momentul în care bărbatul - vânzător ambulant de țigări, i-a distras atenția. Dar, nu l-a mai găsit pe acesta în acel loc, în schimb a văzut în zonă o fată blondă, înaltă, cu un fâș bej și cu părul legat la spate.

De acolo, persoana vătămată PE s-a deplasat și a sesizat,  mai întâi, agenții de pază ai  Pieței Nicolina, iar apoi organele de poliție. A încercat să găsească în zonă o agenție BRD deschisă pentru a solicita blocarea cardului bancar, dar fiind duminică nu a găsit. Abia spre seară i-a venit ideea să meargă la supermarketul Kaufland, în incinta căruia a găsit o agenție BRD deschisă și a solicitat blocarea cardului bancar, întrucât în contul aferent cardului avea depusă suma de cca. 8.400 lei.  Cu acest prilej a constat că de pe card îi fusese retrasă suma de 2500 lei, reprezentând plafonul maxim de retragere pe zi. Pentru a evita riscul de a pierde și ceilalți bani, persoana vătămată a retras în numerar restul sumei pe care o mai avea în cont.

Persoana vătămată PE a depus copia extrasului eliberat de banca B.R.D. Iași (f. 77 – vol.I dosar tribunal) din care rezultă următoarele :→ faptul că anterior comiterii faptei avea în cont suma de 8.413,68 lei; → faptul că, în ziua de 05.01.2004, i-a fost retrasă din cont, prin utilizarea cardului la ATM-ul nr. 01106 de pe str. Nicolae Iorga din Iași, suma totală de 2.500 lei (în trei tranșe,: prima de 500 lei, iar următoarele de câte 1000 lei fiecare); → și, în fine, faptul, că în aceiași zi, de 05.01.2014, ultimele operațiuni efectuate pe cont au constat în retragerea în numerar de către victimă la Agenția BRD –Kaufland din str. M. Varlaam, a sumei de 5.880 lei, pentru care s-a reținut un comision bancar de 29,40 lei.

22.3. După sustragerea bunurilor, inculpatul SS s-a îndepărtat de persoana vătămată şi a venit la inculpata AV . I-a arătat acesteia punguța din material plastic în care se aflau bunurile sustrase de la persoana vătămată, martora declarând că a văzut hârtii, acte, bonuri de cumpărături și un card bancar, precum și o hârtie pe care era notat codul PIN aferent cardului. Martora AV  a precizat că inculpatul i-a comunicat că a furat acel bunuri de la o femeie, dintr-o sacoșă sau geantă (”dar nu din buzunar”).

De asemenea, martora AV  a susținut că, în momentul în care inculpatul i-a arătat bunurile sustrase, în apropiere mai erau și alți băieți, cunoscuți de-ai inculpatului, al căror nume nu îi cunoaște. În acest context, instanța reține că probele administrate în cauză au relevat că, la data comiterii faptei în zona Pieței Nicolina se mai aflau cu certitudine și numitul UC și, probabil, și MM, zis ”G” (audiat ca martor în cauză), ambii cunoscuți de ai inculpatului.

În speță, nu există probe certe din care să rezulte că martorul MM, zis ”G” ar fi fost implicat, în vreun fel, în comiterea faptei de furt în dauna persoanei vătămate PE. Cu toate, acestea, martora AV  a declarat în fața instanței că numitul ”G” era în zonă. Deși, persoana vătămată nu l-a recunoscut nici din fotografii și nici cu prilejul audierii prin videoconferință, instanța remarcă faptul că trăsăturile fizice ale acestui martor (f. 55 verso, f. 98, f. 120, prezintă anumite similitudini cu cele ale bărbatului descris de victimă că i-ar fi distras atenția oferindu-i țigări de vânzare (mai mic de statură, brunet, păr alb, cca. 50 de ani).

Inculpatul SS i-a cerut concubinei sale, AV , să îl însoţească la un ATM bancar pentru a folosi cardul sustras şi a efectua retrageri de numerar, solicitându-i ”să își pună ceva în cap pentru a nu părea suspectă”, sens în care aceasta și-a pus pe cap eșarfa pe care o avea la gât. În declarația de din cursul urmării penale, martora AV a susținut că inculpatul i-a cerut să-l însoțească pentru ”a înlătura orice suspiciuni cu privire la prezența lui SS la bancomat, concubinul meu fiind cunoscut în zonă că se ocupă de furturi” (f. 43 verso). .

În prealabil, inculpatul a luat din punguța de plastic și a păstrat banii, bonurile de cumpărături, cardul bancar și hârtia pe care era scris codul PIN, iar restul bunurilor aflate în pungă (inclusiv actele de identitate) i le-a dat concubinei sale, căreia i-a cerut să le arunce. Martora a declarat că s-a conformat și că a aruncat punguța cu actele aflate în ea la un tomberon de gunoi.

 22.4. Ulterior, având acceptul concubinei sale, martora AV , inculpatul SS s-a deplasat însoțit de aceasta la un bancomat din zonă, respectiv la ATM-ul nr. 01106 amplasat în exteriorul sediului agenţiei B.R.D. – Agenția Cotnari, situată pe strada Nicolae Iorga.

Potrivit imaginilor înregistrate de camerele de supraveghere din exteriorul Agenției B.R.D. Cotnari , la orele 15:06:18, pe stradă în apropierea  ATM-ului au fost surprinși deplasându-se trei persoane, respectiv : inculpatul SS (care era îmbrăcat cu pantaloni albi, cu o geacă închisă la culoare, cu capul acoperit de  o glugă, în picioare având adidași albaștri cu talpa de culoare albă), martora AV  (care era îmbrăcată cu blugi albaștri, cu o geacă neagră, în picioare având adidași albi, iar părul lung închis la culoare era acoperit cu o eșarfă maro înflorată, iar pe umărul stâng avea o geantă neagră) și un bărbat rămas neidentificat (îmbrăcat cu o geacă neagră, blugi albaștri, ghete negre  și o căciulă de culoare gri cu urechi). La ora 15:06:20, bărbatul necunoscut, ce purta căciula gri, se desparte de inculpatul SS și de concubina sa, continuându-și drumul pe stradă.

 La orele 15:06:21, inculpatul SS și concubina sa, martora AV  au ajuns în fața bancomatului de la sediul agenţiei Cotnari a B.R.D. – Groupe Societe Generale, inculpatul fiind cel care a introdus cardul bancar în ATM la 15:06:23, martora rămânând lângă el, pentru câteva minute. 

22.5. Inculpatul SS a iniţiat un număr de două autentificări ale cardului bancar al persoanei vătămate PE în sistemul informatic în intervalul 15:06:23 -15:14:33. În urma autentificărilor, inculpatul a efectuat mai multe consultări de sold, precum şi trei operaţiuni de retragere de numerar, cât și o tentativă fără efect de retragere de numerar din contul bancar ataşat cardului (acesta operaţiune nefiind posibilă ca urmare a depăşirii limitei de retragere la ATM în termen de 24 de ore).

În concret, la ora 15:08:01, inculpatul a folosit cardul persoanei vătămate şi s-a autentificat în sistemul informatic. Imediat a efectuat o nouă autentificare, la ora 15:08:11 care a fost urmată de mai multe operaţiuni de consultare a soldului contului bancar ce are ataşat instrumentul de plată electronică. Aceste consultări de sold au avut loc la orele 15:08:46, 15:08:57, 15:09:56, 15:10:44.

La momentul 15:10:14 (f. 12 d.u.p.), inculpata AV  a plecat de lângă inculpatul SS (camerele de supraveghere surprinzând îndepărtarea acesteia în intervalul 15:10:14-15:10:21), acesta rămânând la ATM. În fața instanței, martora AV a declarat că l-a văzut pe inculpat cum a introdus cardul bancar în ATM, cum a tastat codul PIN de mai multe ori, dar nu a reușit să scoată nici un ban, cel mai probabil pentru că nu știa să îl folosească.

Camerele de supraveghere ale ATM-ului au surprins venirea celor doi la ATM, precum şi faptul că, în intervalul în care s-au aflat împreună lângă ATM, inculpatul SS este singurul care efectuează operaţiuni la bancomat, în timp ce AV  îl asistă, având mâinile în buzunarul gecii cu care era îmbrăcată. Totodată se observă că inculpatul SS a fost cel care a interogat soldul cotului şi a intrat în posesia unor chitanţe eliberate de bancomat.

22.6. După plecarea inculpatei AV , inculpatul SS a rămas singur la ATM şi a continuat să efectueze mai multe operaţiuni la acesta, așa cum relevă imaginile surprinse de camerele de supraveghere.

 La scurt timp însă, la sediul agenţiei BRD a venit numitul UC, acesta apărând în cadrul surprins de camerele de supraveghere la 15:10:31 și ajungând lângă inculpat la 15:10:35-36. Numitul UC era îmbrăcat cu o pereche de pantaloni din trening cu dungi albe pe lateral, cu o geacă de culoare neagră, cu încălţăminte deschisă la culoare, iar în cap avea tot o căciulă de culoare gri cu urechi.

UC a rămas lângă inculpatul SS în intervalul orar 15:10:36 – 15:14:49, când au plecat împreună de la sediul agenţiei bancare.

În acest interval de timp, la ora 15:11:21 (când a fost validată informatic tranzacția), inculpatul SS a retras suma de 500 de lei din contul bancar deservit de cardul persoanei vătămate. La momentul 15:11:38, după eliberarea efectivă a banilor de către bancomat, din mișcările efectuate de inculpat – surprinse de camerele de supraveghere – se poate deduce ca a introdus banii în buzunarul drept. 

După retragerea banilor inculpatul a interogat soldul contului la ora 15:12:15, iar apoi, la ora 15:12:41 (ora validării informatice a tranzacției), a retras suma de 1000 de lei. La momentul 15:12:50 (f. 36 d.u.p.), după eliberarea efectivă a banilor de către bancomat, din mișcările efectuate de inculpat – surprinse de camerele de supraveghere – se poate deduce ca acesta i-a băgat în buzunarul drept al gecii sale, luând și chitanța operațiunii pe care a introdus-o în  buzunarul stâng al gecii, după care a continuat să facă operațiuni la bancomat.

După această tranzacţie SS a mai retras la ora 15:13:38 (ora validării informatice a tranzacției) suma de 1000 de lei. Camera video de supraveghere a înregistrat, la ora 15:13:50, imagini din care rezultă că inculpatul a introdus banii tot în buzunarul din partea dreaptă.

În minutul următor, inculpatul SS a încercat – la ora 15:44:33 (f.82 d.u.p.) - să realizeze o nouă retragere de numerar, tot în valoare de 1000 de lei, însă tranzacţia nu a fost validată deoarece depăşea limita zilnică de retrageri la ATM, stabilită de persoana vătămată.

Ulterior, inculpatul SS, împreună cu numitul UC au plecat, la 15:14:49, împreună, de la bancomat și s-au întâlnit cu martora AV . 

Analiza imaginilor surprinse de camerele de supraveghere relevă că numitul UC nu a utilizat cardul bancar și nu a atins tastatura ATM-ului, limitându-se la a sta lângă inculpat pe perioada celor cca. 4 minute, cât acesta a realizat operațiunile de retragere a sumei de 2.500 lei. Practic, pe toată durata prezenţei sale în preajma inculpatului SS, numitul UC l-a asistat pe acesta din urmă în timp ce efectua operaţiuni la ATM, ţinându-şi mâinile în buzunar sau pe lângă corp.

În fața instanței, în declarația dată la ultimul termen de judecată, inculpatul SS a susținut că martora AV și numitul UC l-au însoțit la bancomat pentru a-i arătat cum să scoată banii, dar, operațiunile la ATM le-a făcut el singur, fără ajutorul acestora.

Tot în aceeași declarație, inculpatul a recunoscut faptul că, în planșele foto ce i-a fost prezentate (atașate la dosarul de urmărire penală) și care conțin capturi surprinse de camerele de supraveghere, bărbatul cu pantaloni albi este el, nominalizându-i expres pe AV  și pe UC ca fiind persoanele, din aceleași fotografii, care l-au însoțit la bancomat.

În declarația dată în fața instanței, martora AV a confirmat faptul că  după plecarea ei de la ATM, lângă inculpat a venit numitul UC (care, în acea zi, se afla în zona pieței și vindea țigări) pentru a-l ajuta să scoată banii de la bancomat, ulterior, în prezența sa, inculpatul dându-i o parte din banii retrași acestuia. De asemenea, martora a declarat că numitul UC nu l-a ajutat pe inculpatul SS la sustragerea bunurilor din geanta persoanei vătămate, ci doar, ulterior, la retragerea banilor de la ATM.

 Ulterior, inculpatul SS a aruncat cardul bancar la un coș de gunoi (așa cum a declarat martora AV – f. 43 verso d.u.p.).

Martora AV a declarat că banii cash (găsiți în punguța de celofan) și bonurile de masă, au rămas la inculpat și la ea, cheltuindu-i împreună. În ceea ce privește banii retrași de pe card, martora a susținut că o parte dintre aceștia (nu știe cât) i-au fost dați de inculpat martorului UC. În schimb, inculpatul a declarat, în fața instanței, că din bunurile sustrase, inclusiv din banii din banii retrași de pe card, nu a dat nici o parte nici concubinei sale și nici lui UC.

Se observă că declarațiile inculpatului și ale martorei AV nu concordă sub aspectul modului în care au fost utilizați banii și bunurile sustrase, dar acest lucru are mai puțină relevanță, câtă vreme, în cauză, s-a probat indubitabil faptul că inculpatul SS este cel care a sustras bunurile din geanta persoanei vătămate și tot el este cel care a utilizat fraudulos cardul bancar al acesteia, retrăgând banii de la ATM.

23. În faza de urmărire penală, persona vătămată a evaluat valoarea prejudiciului material ce i-a fost produs la 3000 lei (f. 6 verso d.u.p.), constituindu-se  parte civilă cu această sumă. Inițial, tot în cursul urmării penale, persoana vătămată a evaluat valoarea bunurilor sustrase - exceptând cardul bancar și banii retrași fraudulos - la cca. 430 lei (f.78).

În faza de judecată, persoana vătămată PE s-a constituit parte civilă (f.56–vol.I) cu suma de 5000 lei, din care suma de cca. 3000 lei (f.54 verso–vol.V), mai exact 2930 lei, reprezintă daune materiale, iar diferența de 2000 lei daune morale.

*  * *

24.  În ceea ce priveşte poziţia și conduita procesuală a inculpatului, instanţa reţine că, pe parcursul procesului penal, inculpatul SS a avut o conduită procesuală în ansamblu necorespunzătoare, de sfidare a organelor judiciare, de sustragere de la judecată  și de încercare de a influența aflarea adevărului (prin intermediul unor martori).

Cât privește faptele penale pentru care a fost trimis în judecată, instanța reține că, de asemenea, poziția inculpatului a fost oscilantă, abia la ultimul termen inculpatul asumându-și și recunoscând integral comiterea lor.

24.1. Astfel, inițial, inculpatul SS, de bună voie, cu prilejul audierii sale, la data de 03.01.2015 (f. 103 d.u.p.) în calitate de suspect în dosarul penal nr. - al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași − pentru o altă faptă de furt comisă pe 05.08.2014, împreună cu AV , pentru care, de altfel, au și fost găsiți vinovați prin sentința penală definitivă nr. 1318/05.05.2016 a Judecătoriei Iaşi −  a ținut să facă relatări și despre faptele ce fac obiectul cauzei de față, asumându-și-le integral.

După această audiere, inculpatul SS a plecat din țară (așa cum rezultă din procesele-verbale de căutare repetată a acestuia –f. 64-68 d.u.p.).

24.2. Ulterior, în acest dosar, în faza de urmărire penală, după ce s-a reîntors în țară, inculpatul SS a fost audiat, în dosarul de față, succesiv în calitate de suspect și de inculpat, la data de 18.02.2016 (f. 52 și f. 56 d.u.p.), când a revenit asupra declarației inițiale (dată în dosarul  nr. -), precizând că recunoaște doar sustragerea sacoșei/pungii persoanei vătămate, dar a susținut că i-a dat-o numitului UC, care, căutând în ea, a găsit un card bancar și un înscris pe care era notat codul PIN. Inculpatul a susținut că - în prezența martorului MM, zis ”G” -  numitul UC i-a dat lui cardul și hârtia cu codul PIN, cerându-i să se ducă să scoată bani de la bancomat. Tot în aceeași declarație, inculpatul a susținut că s-a deplasat împreună cu concubina sa, AV la ATM-ul de la Agenția BRD Cotnari, că a introdus cardul bancar și a tastat codul PIN, dar nu a scos nici un ban, pentru că nu a știut cum să procedeze. De aceea, a scos cardul și s-a întors la UC căruia i l-a restituit, spunându-i că nu a reușit, motiv pentru care  s-a reîntors cu acesta la bancomat, unde UC (și nu el) a retras 2500 lei, pe care i-a păstrat. În fine, inculpatul a susținut că UC a făcut ulterior cinste cu băuturi alcoolice, dar nu i-a dat nici un ban. Inculpatul și-a justificat acesta schimbare a poziției sale, prin aceea că, atunci când a data prima declarație ”a avut emoții”.

24.3. După această audiere, inculpatul a fost pus sub control judiciar pentru 60 de zile. Ulterior, inculpatul SS a fost reaudiat, în această calitate, la data de 28.06.2016 (f. 61-61 d.u.p.), când nu a mai recunoscut săvârşirea faptelor susţinând că, în realitate, bunurile persoanei vătămate PE au fost sustrase, probabil, de numitul UC (însă, în nici un caz, de el), acesta fiind cel care i-a remis cardul şi înscrisul pe care era menţionat codul PIN şi i-a cerut să le folosească pentru a retrage bani. De asemenea, inculpatul a susţinut că a mers la ATM împreună cu inculpata AV unde a folosit cardul. De această dată, inculpatul a susținut că banii de la bancomat au fost retrași atât de el, cât și de numitul UC (care a venit ulterior la ATM), ambii efectuând mai multe operațiuni de tastare și de retragere de bani. Inculpatul a susținut că banii retrași i-a dat mai târziu lui UC, el neprimind de nici o sumă, ci participând doar la o masă la care a fost invitat ulterior de UC, care a cumpărat mâncare și băuturi alcoolice. 

Dar, declaraţiile inculpatului din faza de urmărire penală sunt nesincere și contradictorii, chiar și între ele. Probele administrate înlătură apărările formulate succesiv de inculpat în faza de urmărire penală și reiterate în prima parte a fazei judecății.

24.3.1. Astfel, în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de furt în dauna persoanei vătămate PE rezultă, din declaraţia inculpatei AV, că inculpatul SS a venit la barul Bistriţa unde i-a arătat o parte din bunurile sustrase, i-ar fi spus că printre acestea a găsit cardul bancar şi înscrisul conţinând codul PIN, cerându-i să îl însoţească la ATM -ul de la Agenţia Cotnari a BRD.

În plus, înregistrările camerelor de supraveghere video ale ATM ului dovedesc că inculpatul SS s-a deplasat împreună cu inculpata AV şi împreună cu un alt bărbat îmbrăcat cu geacă de culoare închisă la culoare, pantaloni de blugi de culoare închisă şi ghete negre spre ATM-ul bancar.

Camera de supraveghere a surprins momentul în care cei doi inculpaţi s-au despărţit de bărbatul descris mai sus şi au mers direct la ATM-ul BRD, unde inculpatul SS a început să folosească cardul persoanei vătămate.

 Coroborând jurnalul operaţiunilor efectuate cu cardul persoanei vătămate cu imaginile camerei video de supraveghere a bancomatului, rezultă că, în prezenţa inculpatei AV, au fost efectuate de către inculpatul SS doar cele două operaţiuni de autentificare în sistemul bancar a cardului şi consultări de sold.

Ulterior, la ora 15:10, inculpata AV  s-a îndepărtat de ATM şi de inculpatul SS.

După plecarea martorei AV, în acelaşi interval de cca. un minut, la ATM și-a făcut apariţia numitul UC care l-a asistat pe inculpatul SS în timp ce a efectuat operaţiunile de retragere de numerar din contul persoanei vătămate. UC era îmbrăcat și încălțat diferit de cel care i-a însoţit pe inculpaţii SS şi AV în drum spre sediul agenţiei bancare.

Totodată, în tot acest interval de timp (cuprins între 15:06 - 15:14), reprezentat de momentul venirii la bancomat şi până la cel al finalizării operaţiunilor de retragere de numerar, inculpatul SS nu a plecat de la bancomat,  aşa cum a susţinut în declaraţia sus-menționată, pentru a se întâlni cu UC, ci a folosit în mai multe rânduri cardul persoanei vătămate la ATM. Operaţiunile de retragere de numerar au avut loc după plecarea de la ATM a inculpatei AV .

24.3.2. În ceea ce privește declarația martorului CS (propus de inculpat), instanța reține că aceasta nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză. În plus, acest martor a fost influențat de inculpat, care l-a contactat telefonic, deși avea interdicția de a lua legătura cu el. Dincolo de acestea, instanța reține că declarația acestui martor este oricum mult prea evazivă și, deci, irelevantă în cauză, neputând susține nici una dintre apărările avansate de inculpat în faza de urmărire penală. Astfel, în esență, martorul (persoană cu antecedente penale) a declarat că, la o dată pe care nu și-a mai amintește, dar probabil, anul trecut (adică în 2016), vara, într-un bar din zona Pieței Nicolina s-a întâlnit cu inculpatul SS, pe care îl cunoștea, acesta stând la aceeași masă cu prietena sa, AV și cu un bărbat pe care nu îl cunoștea. Martorul a susținut că s-a așezat la aceeași masă și a consumat o bere, fiind de față când, la un moment dat, bărbatul respectiv i-a dat inculpatului SS un card, spunându-i să se ducă să scoată niște bani. Nu știe însă dacă inculpatul s-a dus, nu știe a cui era cardul și nu cunoaște alte aspecte. Deși i s-a prezentat fotografia martorului UC, matorul nu a putut să susțină că acesta ar fi bărbatul care i-a dat cardul inculpatului. Declarația martorului CS nu poate fi avută în vedere, urmând a fi înlăturată, raportat la argumentele anterior reținute. În plus, instanța remarcă faptul că faptele deduse judecății s-au comis în 2014 în luna ianuarie (iarna), astfel încât martorul se referă la o altă împrejurare de fapt, presupunând că susținerile sale ar fi reale. 

Nici martorul MM, zis ”G” nu a confirmat apărările inculpatului, susținând că, în ziua respectivă, el nu a fost de față și nu a văzut nimic. În schimb, martorul a susținut că ”din auzite” – adică de la băieții din piață care, ca și el, se ocupau cu vânzarea de țigări −  a aflat că: ”inculpatul a sustras un portofel”, iar ”cel care a scos banii de la bancomat a fost UC”, fapt pe care acesta i l-ar fi confirmat  explicit și personal. De asemenea, martorul a mai susținut că a discutat personal cu inculpatul SS despre aceste fapte, acesta confirmându-i împrejurarea că el, singur, a sustras portofelul (fiind sub influența alcoolului), dar că banii de pe card i-a scos numitul UC, tot acesta fiind și cel care ”avea cunoștință de codul PIN, dar nu știe de unde”.

Dar, după cum rezultă din declarația martorului MM, acesta nu a perceput personal nici o împrejure de fapt, ceea ce a afirmat bazându-se exclusiv pe susținerile pe care i le-ar fi făcut lui atât inculpatul, cât și UC, ambii fiind prietenii săi. Instanța reține că declarația martorului MM este de natură să confirme, indirect, participarea inculpatului la fapta de sustragere a bunurilor din geanta persoanei vătămate. Cât privește retragerile de la bancomat, susținerile martorului sunt infirmate categoric de imaginile – lipsite de echivoc – surprinse de camerele de supraveghere (care se coroborează cu declarațiile martorei AV și cu declarația ultimă a inculpatului, de recunoaștere) ce relevă că, deși UC a venit lângă inculpatul aflat deja la bancomat, totuși acesta nu a efectuat personal nici un fel de operațiune cu cardul.

24.3.3.  În fine, în plus, în declarația dată la ultimul termen inculpatul a recunoscut integral și detaliat comiterea faptelor.

 24.4. Într-adevăr, după ce inculpatul s-a sustras de la o bună parte din faza judecății și după ce, la scurt timp după ce a fost returnat în țară de autoritățile daneze nu a dorit să de declarație, prevalându-se de dreptul  la tăcere, la finele fazei judecății, mai exact la ultimul termen (după ce  mandatul de arestare emis pe numele său a fost deja pus în executare), inculpatul a dorit să dea declarație, prin care și-a asumat integral comiterea infracțiunilor pentru a care a fost trimis în judecată, așa cum acestea au fost descrise în rechizitoriu. Astfel, a recunoscut că el a sustras bunurile din sacoșa/geanta părții vătămate și că tot el a retras banii de la bancomat utilizând fraudulos cardul bancar al persoanei vătămate și codul PIN aferent. 

* * *

 25. Situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţă, a fost dovedită, pe deplin, cu mijloacele de probă indicate analizate detaliat mai sus, respectiv: ▪→ declaraţiile persoanei vătămate PE, date în ambele faze procesuale. În privinţa acestora instanţa reţine caracterul lor constant, dar şi faptul că susţinerile sale au fost confirmate de restul mijloacelor de probă administrate în cauză; ▪→  declaraţiile martorei AV, dată în ambele faze procesuale;  ▪→ desfăşurătorul cu tranzacţiile efectuate, precum și extrasul de cont și celelalte înscrisuri comunicate de B.R.D. (f. 81-86 d.u.p.); ▪→CD-ul pus la dispoziție de B.R.D. cu imaginile de pe camerele de supraveghere amplasate la ATMul în discuție;  ▪→ procesul-verbal din 18.02.2016 de vizionare a imaginilor înregistrate de camerele de supraveghere din Agenţia BRD Cotnari (f.7-8) și planșele fotă anexă cu principalele momente captate de camerele de supraveghere (f.9-34); ▪→ procesul-verbal din 28.06.2016, întocmit de procuror, de constatare a activităților desfăşurate de inculpat la ATM nr. 01106 BRD, Agenţia Cotnari, stabilită în urma analizei înregistrărilor surprinse de camerele de supraveghere;  ▪→ procesul-verbal din 22.01.2014 de vizionare a înregistrărilor camerelor video și planşele fotografice cu principalele momente captate de camera de supraveghere (f. 87-92 d.u.p.); ▪→ procesul-verbal din 14.03.2014 de vizionare a înregistrărilor camerelor video și planşele fotografice relevante cu imaginile captate de camera de supraveghere exterioară aparținând Agenției BancPost –Cotnari, amplasată în vecinătatea ATM-ului aparținând B.R.D. de pe aceeași stradă (f. 93-99 d.u.p.);  ▪→ procesul-verbal de investigaţii din 08.09.2014 (f. 100-101 d.u.p.); ▪→ procesele-verbale de verificare referitoare la numiții UC și MM (f.37-40 d.u.p.), precum și alte proces-verbale întocmite în cauză; ▪→ declarațiile martorului MM (audiat prin videoconferință) , în parte respectiv doar sub acele aspecte care se coroborează cu restul mijloacelor de probă administrate în cauză; ▪→ declarațiile date de inculpatul SS (f. 103-105 d.u.p.) și de martora AV  (f. 107-109 d.u.p.), în dosarul penal nr. 10832/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, în calitate de suspecți pentru alte fapte, în care, au ținut să facă relatări și despre faptele ce fac obiectul cauzei de față; ▪→ declaraţiile inculpatului SS date pe parcursul procesului penal, în special cea de la ultimul termen de judecată (în care a recunoscut detaliat comiterea infracțiunilor imputate), reţinute în parte, numai sub acele aspecte de fapt care se coroborează cu restul mijloacelor de probă administrate în cauză.

* * *

B. Cu privire la antecedența penală a inculpatului SS și la recunoașterea unor hotărâri judecătorești străine :

 26.1.  Potrivit art. 40 alin 5 din Noul Cod penal, dacă ulterior infractorul condamnat definitiv este judecat pentru o infracțiune concurentă, se aplică regulile de contopire (și de stabilire a pedepsei) de la art. 39 Cod penal, iar în acest ”se ține seama și de pedeapsa aplicată printr-o hotărâre de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o infracțiune concurentă, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii”. Dispoziții similare prevede art. 41 alin.3 din Noul Cod penal, în aceeași formulare imperativă, și în ceea ce privește stabilirea stării de recidivă. De asemenea, instanța reține că, potrivit art. 44 alin. 1 din Noul Cod penal, ”exisă pluralitate intermediară de infracțiuni, când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă”, în acest caz pedepsele contopindu-se potrivit regulilor de la concursul de  infracțiuni.

Pe de altă parte, potrivit art.1401 alin.2 din Legea nr. 302/2004, ”recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, se face şi pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanţa de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare”. Totodată, conform art.1401 alin. 21 ”recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea deducerii perioadei executate în detenţie pe teritoriul altui stat, se face dacă pedeapsa a fost executată în întregime sau a fost considerată ca fiind executată în statul străin, iar aceste aspecte au fost confirmate de statul străin, urmând a fi dedusă perioada executată efectiv”.

 26.2. În cursul cercetării judecătorești, pentru clarificarea antecedenței inculpatului în străinătate (respectiv pentru a se putea aprecia dacă infracțiunile pentru acesta a fost trimis în judecată au fost comise în condiții de pluralitate prin raportare la infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat în Franța, Belgia și Austria), instanța a solicitat, mai întâi, extrase din cazierele internaționale ale statelor în care, potrivit datelor înscrise în cazierul național, figura că SS ar fi fost condamnat, iar, apoi, pe calea unor cereri repetate de asistență judiciară internațională în materie penală s-au cerut copii ale hotărârilor de condamnare, precum și date referitoare la punerea lor în executare și la perioadele efectiv executate. Nu s-au întreprins demersuri pentru obținerea de copii după hotărârile judecătorești vechi(cum sunt cele din Italia), în privința cărora din analiza datei de rămânere definitivă a acestora (așa cum era menționată în fișa de cazier) era evident faptul că nu s-ar putea pune problema incidenței unei pluralități de infracțiuni în raport de cele deduse judecății.

27. Astfel, s-au obținut relații  referitoare la următoarele condamnări din străinătate ale inculpatului SS :

1) prin sentința penală din 19.11.2012 a  Tribunalului în Materie Penală din Viena  - Austria (definitivă la 23.11.2012), acesta a fost condamnat pentru infracțiuni de furt (comise la datele de 28.08.2012 și 02.10.2012 - când a furat câte un portofel, împreună cu altul; precum și la datele de  21.05.2012, 02.05.2012, 03.05.2012, 10.03.2012 și 27.08.2012 - furturi de portofele și bani de pe carduri), la pedeapsa de 12 luni închisoare (din care : 3 cu executare, iar 9 luni cu suspendare pe o durată de 3 ani).

Potrivit datelor din cazierul internațional (ECRIS – sistemul european de informații din cazierul judiciar – f. 113-115 – vol. I dos.trib.) și relațiilor comunicate de autoritățile austriece (f.42-49 – vol. II, f.170-177-vol.III, f.108-109, f.111-113, f. 154-156-vol.IV respectiv: f.193-196-vol. II și f.124-128-vol. IV- traducerea), inculpatul SS a fost arestat de la 02.10.2012 la 19.10.2012, iar, printr-o decizie din 30.05.2016 (definitivă) s-a hotărât finalizarea executării pedepsei, comunicându-se expres (f.125-vol.IV) faptul că ”partea de pedeapsă de 9 luni privativă de libertate nu mai poate fi executată și nu mai este deschisă” întrucât s-a hotărât suspendarea definitivă a pedepsei.

2) prin sentința penală nr.11 din data de 14.09.2015 a Curții de Apel din Paris – Tribunalul de Mare Instanță din Paris – a XXIII-a Cameră Corecțională  - Secțiunea 3 - Franța (rămasă definitivă), inculpatului SS i s-a aplicat pedeapsa principală de 1(o) lună închisoare, pentru săvârșirea – la data de 11.09.2015 – infracțiunii de ”furt calificat în două circumstanțe” prevăzută și pedepsită de art. 311- 1 și 4 din Codul penal francez.

Potrivit relațiilor comunicate de autoritățile franceze (f.39-41, f.177-vol.IV, respectiv f.62-67-vol.IV și f. 26-vol.V- traducerea), pedeapsa de o lună închisoare aplicată inculpatului SS ” a fost executată integral în detenție (cu reducere automată de 7 zile), începând cu 13.09.2015” (f.62 –vol. IV), fiind de furt calificat în două circumstanțe (în loc public și  ”în reunire”, într-o stație de transport în comun) constând în furtul unui aparat foto la 11.09.2015 de la persoană vătămată de sex feminin. MG.

3) prin sentința penală din 05.08.2015 a Tribunalului Corecțional din Paris (definitivă la 16.08.2015), inculpatul SS a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni cu suspendare  pe o durată de 5 ani pentru infracțiuni de furt calificat, așa cum rezultă din analiza coroborată  a fișei naționale de cazier judiciar și a extrasului din sistemul ECRIS de cazier judiciar european al Franței (f. 116-117- vol. I dos. trib.). În ciuda repetatelor demersuri ale instanței (inclusiv către magistratului de legătură din Franța) , autoritățile judiciare franceze nu au dat curs solicitării și nu au înaintat copia acestei hotărâri și nici alte relații, astfel încât această condamnare nu poate fi luată în considerare pentru o eventuală recunoaștere pe cale incidentală.

4) prin sentința penală din data de 30.08.2013 a Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles  - Belgia (rămasă definitivă la 15.09.2013), nr. referință 101/13, dosar nr. 9982-13/5361, inculpatul SS a fost condamnat la pedeapsa principală de 10 luni închisoare  și o amendă penală de 156 euro (sau 15 zile închisoare), ce i-au fost aplicate inculpatului SS, pentru săvârșirea – la data de 03.08.2013 - infracțiunilor de ”furt” prev. și ped. de art. 463 Cod penal belgian și ”asociere într-o grupare organizată în vederea săvârșirii unor infracțiuni” prev. și ped. art. 323 -2 și art. 324-4 Cod penal belgian, faptele constând în esență, în aceea că inculpatul a făcut parte dintr-o grupare de trei persoane constituită și „bine organizată” în vederea comiterii de furturi, fiecare cu rol individual precis [”obstacol, prăduitor și observator”], iar pe data de 03.08.2013, împreună cu AV și PPM, a sustras de la un om în vârstă un portofel la stația de metrou De Brouckere.

Potrivit relațiilor comunicate de autoritățile belgiene (f.52-59, f.67-77, f.118-128- vol. II, f. 135-136, f.138-139, f.178 – vol. III, respectiv: f.185-190-vol.II, f.15-16, f.68-71-vol.IV- traducerea), inculpatul SS a fost deținut, în executarea pedepsei de 10 luni închisoare, în perioada 03.08.2013-01.11.2013 (eliberare condiționată), iar ”până în prezent nu a fost revocată liberarea condiționată”, astfel încât, potrivit autorităților judiciare belgiene, ”pedeapsa pronunțată este efectiv considerată ca fiind executată” (f.16,f.69- vol.IV).

5)  prin sentința penală din 03.04.2017 (definitivă la 03.04.2017) a Tribunalului Kѳbenhavns Byret din Danemarca a fost condamnat la pedeapsa de  60 de zile închisoare pentru o infracțiune de tentativă la furt, cu aplicarea pedepsei complementare a expulzării de pe teritoriul național danez pentru 6 ani.

Potrivit datelor din național (f.120-121, f.151-152,f.158-159-vol.IV), a celor extras din cazierul internațional aferent Danemarcei (f.161-168-vol.IV) și relațiilor comunicate de Interpol (f. 163-165 – vol. II, f. 39-40 – vol. III), inculpatul SS a fost arestat de autoritățile daneze pe 27.01.2017 și eliberat pe 25.04.2017, când a fost returnat în România. De asemenea, din extrasul din cazierul internațional aferent Danemarcei rezultă că inculpatul SS a fost condamnat de 6 ori în această țară, celelalte cinci condamnări fiind următoarele: 1) printr-o hotărâre din 03.09.2009 (definitivă la aceeași dată) a fost sancționat de Kѳbenhavns Politi Stabsenheden la o amendă de 700 coroane daneze pentru furt consumat comis la 28.08.2009; 2) printr-o hotărâre din 29.09.2009 (definitivă la aceeași dată) a fost sancționat de Kѳbenhavns Byret la pedeapsa de pedeapsa de  14 zile închisoare pentru o infracțiune de furt consumat (executată între 28.09.2009-12.10.2009); 3) printr-o hotărâre din 23.11.2009 (definitivă la aceeași dată) a fost sancționat de Kѳbenhavns Byret la pedeapsa de pedeapsa de  60 de zile închisoare pentru o infracțiune de tentativă la furt (executată între 02.11.2009-30.12.2019), cu aplicarea sancțiunii complementare a expulzării de pe teritoriul național danez pentru 6 ani (în perioada 01.01.2010-01.01.2016); 4) printr-o hotărâre din 13.12.2011 (definitivă la aceeași dată) a fost sancționat de Retten PA Frederiksberg la 20 zile închisoare (executate între 12.12.2011-31.12.2011), pentru ”intrarea ilegală sau șederea ilegală în Danemarca” comisă la 12.12.2011; 5) printr-o hotărâre din 30.11.2016 (definitivă la aceeași dată) a fost sancționat de Kѳbenhavns Politi Stabsenheden la o amendă de 500 coroane daneze pentru furt consumat.

 În ciuda demersurilor instanței (f.141-148, f. 170–vol.IV, f. 25-vol.V), autoritățile judiciare daneze nu au dat curs solicitării și nu au înaintat copia hotărârii din 03.04.2017 și nici alte relații, astfel încât această condamnare (și nici celelalte aplicate în Danemarca) nu poate fi luată în considerare pentru o eventuală recunoaștere pe cale incidentală.

28. Având în vedere datele de comitere a infracțiunilor și datele de rămânere definitivă a hotărârilor de condamnare străine mai sus menționate, tribunalul reține că problema incidenței unei pluralități de infracțiuni în raport cu infracțiunile  deduse judecății se pune doar în privința : 1) părții din condamnarea la 9 luni închisoare cu suspendarea pe o durată de trei ani, pronunțată în Austria (prin hotărârea de la pct.27.1.), infracțiunile deduse judecății fiind comise înlăuntrul termenului de suspendare, deci într-o posibilă stare de pluralitate intermediară; 2) condamnării la pedeapsa de 6 luni cu suspendare, pe o durată de 5 ani, dispusă prin sentința penală din 05.08.2015 a Tribunalului Corecțional din Paris (definitivă la 16.08.2015), infracțiunile deduse judecății fiind comise în ceea ce se conturează a fi un concurs cu cele/cea pentru care s-a stabilit această pedeapsă; 3) condamnării la pedeapsa de 1(o) lună închisoare, cu executare, dispusă prin sentința penală nr.11/ 14.09.2015 a Curții de Apel din Paris – Tribunalul de Mare Instanță din Paris - Franța, infracțiunile deduse judecății fiind comise în ceea ce se conturează a fi un concurs cu infracțiunea pentru care s-a stabilit această pedeapsă; 4) condamnării la pedeapsa principală de 10 luni închisoare și la amendă penală de 156 euro, dispusă prin sentința penală din data de 30.08.2013 a Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles  - Belgia (rămasă definitivă la 15.09.2013), în raport cu care infracțiunile deduse judecății se conturează a fi comise într-o posibilă stare de pluralitate intermediară; 5) condamnărilor la pedeapsa de  60 de zile închisoare dispusă prin sentința penală din 03.04.2017 (definitivă la 03.04.2017) a Tribunalului Kѳbenhavns Byret din Danemarca și, respectiv, la amendă de 500 coroane daneze aplicată printr-o hotărâre din 30.11.2016 (definitivă la aceeași dată) de Kѳbenhavns Politi Stabsenheden din Danemarca, infracțiunile deduse judecății fiind comise în ceea ce se conturează a fi un concurs cu infracțiunile pentru care s-a stabilit aceste pedepse.

29. Cu toate acestea, nu toate aceste hotărâri pot fi recunoscute pe cale incidentală, ci doar cele

pct. 27.2 (Franța - hotărârea din 14.09.2015) și 27.4 (Belgia - parțial).

29.1. Astfel, o primă condiție, de formă (desprinsă din prevederile imperative  ale art. 1401 alin. 3 raportat la art. 132 lit. ”e” din Legea nr. 302/2004”), pentru a se putea dispune recunoașterea unei hotărâri judecătorești străine este ca autoritățile competente solicitate străine să fi comunicat instanței solicitante, respectiv la dosarul cauzei, copia certificată a hotărârii definitive de condamnare (cu certificările necesare pentru a-i asigura autenticitatea si faptul că e definitivă). Cu alte cuvinte, pentru o operațiune de recunoaștere o unei hotărâri străine, instanța trebuie să aibă la dispoziție efectiv acea hotărâre, certificată și cu data rămânerii definitive, nu doar o evidență a ei în cazierul internațional al inculpatului, pentru că ceea ce ar trebui să se recunoască este hotărârea și nu mențiunea din cazier. Or, în cazul, sentinței penale din 05.08.2015 a Tribunalului Corecțional din Paris (pct.27.3) și a tuturor hotărârilor pronunțate în Danemarca (pct.27.5.) nu s-au comunicat copiile acestora, deși în privința unora dintre ele s-au făcut demersuri repetate.

 29.2. Pe de altă parte, în ceea ce privește hotărârea din Austria (pct.27.1.) de condamnare la pedeapsa de 12 luni, din care 9 luni închisoare cu suspendarea pe o durată de trei ani, tribunalul reține că, de principiu, în cazul hotărârilor străine de condamnare cu suspendarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, ele nu pot fi recunoscute în România atunci când se tinde la revocarea măsurii suspendării sau a măsurii alternative și, deci, la executarea pedepsei. Cu alte cuvinte, dacă pedeapsa aplicată în străinătate nu este executabilă (pentru că a fost suspendată, amânată sau există alte forme analoage care împiedică executarea pedepsei), atunci instanța română nu poate proceda la recunoașterea acelei hotărâri, căci după recunoaștere ar urma să se procedeze la anularea sau revocarea suspendării sau amânării aplicării pedepsei, cu consecința executării acelei pedepse, ceea ce nu este permis pentru că doar statul de condamnare, în virtutea principiului suveranității, este singurul care poate decide dacă atribuie caracter executoriu pedepsei aplicate. [Astfel de hotărâri, chiar nerecunoscute, constituie totuși o situație de fapt, care poate fi valorificată numai la individualizarea pedepsei, deoarece nimic nu ne împiedică instanța să  aprecieze șansele de reinserție socială a inculpatului, inclusiv prin prisma condamnărilor lui din străinătate, cărora însă nu le-a putut da efecte juridice specifice, prin recunoaștere.]. Pe de altă parte, trebuie menționat că există, totuși, cazuri când hotărâri judecătorești străine de suspendare a pedepsei sunt supuse în România recunoașterii pe cale principală sau incidentală în procedura prevăzută de art. 1401 din Legea nr.302/2004, dar exclusiv pentru a împiedica dubla sancționare pentru aceeași infracțiune, atunci când persoana condamnată în străinătate este cercetată sau judecată de autoritățile judiciare române pentru aceeași faptă, însă nu acesta este cazul în speța de față. De asemenea, o altă posibilitate de recunoaștere, pe cale principală însă, a unor hotărâri judecătorești străine de suspendare a pedepsei, ar fi posibilă dacă ar ne-am afla pe tărâmul recunoașterii și executării hotărârilor de probațiune şi al deciziilor de probaţiune în vederea supravegherii măsurilor de probaţiune şi a sancţiunilor alternative (art. 17017 și urm. din Legea nr. 302/2004), ceea ce, însă, din nou, nu este cazul în speță.

Din altă perspectivă, se reține că pedeapsa de 12 luni închisoare nu ar putea fi recunoscută parțial, respectiv doar cu privire la cele 3 luni cu executare, întrucât pedeapsa de 12 luni este una unitară, iar o astfel de recunoaștere parțială (doar a celor 3 luni) nu e permisă de lege si de uzanțele internaționale, recunoașterea parțială fiind posibilă doar cu privire la una sau mai multor pedepse, însă nu doar a unei părți din pedeapsă.

29.3. În schimb, în ceea ce privește celelalte două hotărâri străine de condamnare (de la pct. 27.2 și 27.4), respectiv cea din 30.08.2013 a Tribunalului din Belgia și cea din 14.09.2015 a Tribunalului de Mare Instanță, ale căror copii certificate au fost comunicate de autoritățile solicitate, cu indicarea datei de rămânere definitivă și a datelor privind perioadele executate, tribunalul reține că acestea pot și trebuie (raportat la caracterul imperativ al textelor de lege sus-citate : ”se ține seama”, ”se face și pe cale incidentală”) recunoscute, cu consecințele contopirii pedepselor acolo stabilite, cu pedepsele ce vor fi stabilite pentru infracțiunile deduse judecății și deducerea din pedeapsa rezultantă a perioadelor deja executate în străinătate.

În acest sens, tribunalul reține, la nivel de principiu, că dacă o pedeapsă aplicată în străinătate nu a fost încă executată (nu a început executarea sau e în curs de executare) ori considerată ca executată, atunci instanța română nu poate proceda pe cale incidentală la recunoașterea hotărârii străine de condamnare, pentru că o asemenea recunoaștere este rezervată doar pe cale principală, la inițiativa statului emitent al certificatului (stat membru UE) sau la cererea statului de condamnare (stat terț UE). Cu alte cuvinte, pentru recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii străine, condiția esențială e ca acelei hotărâri să i se atribuie alte efecte juridice decât executarea.

Dar, tot la nivel principial, se reține că, dacă însă, pedeapsa aplicată în străinătate a fost executată sau considerată ca executată ori din executarea acestuia condamnatul a fost liberat condiționat (dar fără nicio obligație ulterioară liberării și fără să implice o revocare a liberării condiționate de către instanța română), atunci hotărârea străină poate fi recunoscută pe cale incidentală în România, chiar și numai pentru a-i atribui efectul deducerii perioadei executate în străinătate, ca urmare a aplicării regulilor de la concurs ori pluralitate intermediară. Evident că pentru ca să i se atribuie hotărârii străine efectul deducerii pedepsei executate în străinătate, instanța română va trebui să efectueze operațiunile de contopire specifice concursului sau pluralității intermediare. Prin contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile deduse judecății de instanța română cu pedeapsa stabilită în străinătate, nu se ajunge însă la efectul executării acelei pedepse, căci ea devine componentă a pedepsei aplicate de instanța română, aceasta din urmă fiind cea care se execută.

Or, exact acesta din urmă este situația din speță în ceea ce privește ambele hotărâri străine de condamnare anterior menționate. Astfel, în ceea ce privește pedeapsa de 1(o) lună închisoare, cu executare, dispusă prin sentința penală nr.11/14.09.2015 a Curții de Apel din Paris – Tribunalul de Mare Instanță din Paris - Franța, tribunalul reține că autoritățile franceze au comunicat explicit faptul că aceasta ”a fost executată integral în detenție (cu reducere automată de 7 zile), începând cu 13.09.2015”. De asemenea, în ceea ce privește pedeapsa principală de 10 luni, dispusă prin sentința penală din 30.08.2013 a Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles  - Belgia (rămasă definitivă la15.09.2013), tribunalul reține că autoritățile belgiene competente au comunicat explicit faptul că inculpatul SS a fost deținut, în executarea acesteia, în perioada 03.08.2013-01.11.2013 (eliberare condiționată), iar ”până în prezent nu a fost revocată liberarea condiționată”, astfel încât ”pedeapsa pronunțată este efectiv considerată ca fiind executată”.

Însă, în ceea ce privește pedeapsa amenzii penale aplicată prin aceeași hotărâre a Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles, tribunalul apreciază că aceasta nu poate fi recunoscută, mai întâi, pentru că, pe de o parte, nu s-au furnizat și nu există nici un fel de date din care să rezulte că inculpatul ar fi executat prin plată această pedeapsă, iar, pe de altă parte, nu există nici un fel de date că inculpatul ar fi executat 15 zile închisoare (pentru că nu ar fi plătit amenda de 156 euro), doar într-o asemenea ipoteză fiind posibilă recunoașterea hotărârii belgiene (pentru că din pedeapsa rezultantă s-ar fi putut scade inclusiv aceste 15 zile de detenție), ceea ce însă nu este cazul. În al doilea rând, recunoașterea amenzii nu este posibilă pentru că scopul principal al recunoașterii pe cale incidentală a hotărârii belgiene este cel a constatării stării de pluralitate intermediară (stare de agravare facultativă a pedepsei în dreptul penal român) și al deducerii din pedeapsa rezultantă - ce îi va fi aplicată prin prezenta sentință - a perioadei deja executate în statul de condamnare belgian, fără să intereseze că, pe lângă pedeapsa privativă de libertate, inculpatul a mai primit și o pedeapsă pecuniară. Cu alte cuvinte, principalul motiv al nerecunoașterii și a pedepsei amenzii este acela că din pedeapsa închisorii nu se nu se scade amenda (doar invers, din zilele-amendă s-ar reduce o perioadă privativă de libertate cu caracter preventiv). În plus, se reține că este posibilă o recunoaștere parțială și anume doar a pedepsei închisorii, acest lucru fiind permis și de Legea nr. 302/2004.

29.4. Trecând la verificarea întrunirii condițiilor de recunoaștere pe cale incidentală, prevăzute de Legea nr. 302/2004 (art.1401 cu referire la art. 135 alin.3,4 și art.136), tribunalul reține că toate acestea sunt întrunite cumulativ. Astfel, mai întâi, se reține că ambele hotărâi străine în discuție sunt definitive și executorii.

În al doilea rând, condiția dublei incriminări este îndeplinită întrucât infracțiunilor de ”furt” prev. și ped. de art. 463 Cod penal belgian, de ”furt calificat în două circumstanțe” prev. și ped. de art. 311- 1 și 4 din Codul penal francez și, respectiv, de ”asociere într-o grupare organizată în vederea săvârșirii unor infracțiuni” prev. și ped. art. 323 -2 și art. 324-4 Cod penal belgian, le corespund în Noul Cod penal român infracțiunile de ”furt” prev. și ped de art. 228 alin.1 Cod penal și ”constituirea unui grup infracțional organizat” prev. și ped. de art. 367 Cod penal.

În al treilea rând, recunoaşterea şi executarea pe teritoriul României a celor două hotărârii judecătoreşti străine mai sus-menționate (cu precizarea că a celei din Belgia doar parțial) nu este contrară principiilor fundamentale ale ordinii de drept a statului român. De asemenea, aceste hotărâri nu se referă la infracţiuni de natură politică, la infracţiuni conexe unei infracţiuni politice ori la o infracţiune militară care nu este infracţiune de drept comun. În plus, nu este incident nici unul dintre celelalte cazuri prevăzute de art. 136 alin. 2 și alin. 5 din Legea nr. 302/2004 care ar putea atrage obligatoriu nerecunoașterea celor două hotărâri judecătorești străine, după cum nu sunt incidente nici cazurile de refuz facultativ al recunoașterii prevăzute de art. 136 alin.3 din aceeași lege. În fine, pentru nici una dintre infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin cele două hotărâri străine sus-menționate nu a intervenit, potrivit legii române, nici amnistia, nici grațierea și nici dezincriminarea.

 29.5.  Aspectele relative la oportunitatea și recunoașterii hotărârilor judecătorești străine și la întrunirea condițiilor legale în acest sens au fost puse în discuția contradictorie a părților repetat, printre altele la termenele din 22.06.2017, 11.07.2017, 06.09.2017 și 13.12.2017.

 29.6. Pentru toate considerentele expuse anterior, în baza art. 1401 alin. 2 cu referire la art. 132, art.135 și art. 136 din ”Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală”, tribunalul va recunoaște, pe cale incidentală, parțial, sentința penală din data de 30.08.2013 a Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles  - Belgia (rămasă definitivă la 15.09.2013), nr. referință 101/13, dosar nr. 9982-13/5361, în ceea ce privește pedeapsa principală de 10 luni închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului SS, pentru săvârșirea – la data de 03.08.2013 - infracțiunilor de ”furt” prev. și ped. de art. 463 Cod penal belgian și ”asociere într-o grupare organizată în vederea săvârșirii unor infracțiuni” prev. și ped. art. 323 -2 și art. 324-4 Cod penal belgian.

 De asemenea, tot în baza art. 1401 alin. 2 cu referire la art. 132, art.135 și art. 136 din ”Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală”, tribunalul va recunoaște, pe cale incidentală, sentința penală nr.11 din data de 14.09.2015 a Curții de Apel din Paris – Tribunalul de Mare Instanță din Paris – a XXIII-a Cameră Corecțională  - Secțiunea 3 - Franța (rămasă definitivă), prin care inculpatului SS i s-a aplicat pedeapsa principală de 1(o) lună închisoare, pentru săvârșirea – la data de 11.09.2015 – infracțiunii de ”furt calificat în două circumstanțe” prevăzută și pedepsită de art. 311- 1 și 4 din Codul penal francez.

* * *

C. Cu privire la identificarea legii penale mai favorabile :

30.1. În speță, tribunalul reține, pe de o parte, că de la data comiterii faptelor (05.01.2014) și până la data pronunțării prezentei sentințe, legea penală s-a modificat, la 01.02.2014 intrând în vigoare un Nou Cod penal, adoptat prin Legea nr. 286/2009.

Pe de altă parte, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin deciziile obligatorii nr.1470/2011 și, în special, nr. 265/2014, tribunalul reține că, pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile, trebuie avute în vedere o serie de criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează, în primul rând, condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că „Determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.” Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că „aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art.61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze”.

Prin urmare, conform deciziei C.C.R. nr. 265/2014, identificarea și aplicarea legii penale mai favorabile trebuie să se facă global, prin compararea legilor succesive, stabilirea în concret a legii mai favorabile și, în final, aplicarea acesteia în ansamblu.

30.2. Plecând de la aceste considerente de principiu, tribunalul reține, mai întâi, că faptele deduse judecății sunt incriminate ca infracțiune atât anterior datei de 01.02.2014, cât și ulterior, până în prezent.

Astfel, faptei concrete de ”furt” dedusă judecății, prevăzută în prezent de art. 228 alin. 1 Cod penal (și pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă) îi corespunde în vechiul Cod penal din 1968 infracțiunea de ”furt calificat” (comisă în loc public) prev. și ped. de art. 208 alin.1-art. 209 alin.1 lit. ”i” Cod penal vechi, pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani, furtul în forma simplă fiind sancționat în legea veche cu închisoare de la 1 la 12 ani. Se constată că, în mod evident, legea penală nouă îi este mai favorabilă inculpatului, mai întâi din punctul de vedere al dezincriminării agravantei comiterii în loc public, iar, în al doilea rând, din punct de vedere al împrejurării că prevede posibilitatea împăcării (art. 231 alin. 2 C.p. – e drept până la un anumit moment procesual : art. 159 alin. 3 C.p.) în cazul acestei infracțiuni. Pe de altă parte, legea penală nouă îi este mai favorabilă inculpatului atât din punct de vedere al faptului că prevede ca pedeapsă principală amenda alternativ cu închisoarea (față de legea veche care prevede doar închisoarea), cât și din punct de vedere al limitelor de pedeapsă, care sunt semnificativ mai mici. În rest, condițiile de incriminare și conținutul constitutiv al infracțiunii în forma sa de bază sunt același.

 De asemenea, se reține că faptei concrete de „acces ilegal la un sistem informatic” dedusă judecății, prevăzută în prezent de art. 360 alin. 1,2 şi 3 Cod penal (și pedepsită acum cu închisoare de la 2 la 7 ani) îi corespunde în vechea legislație, infracțiunea prevăzută de art. 42 alin.1,2,3 din Legea nr. 161/2003 (cu condiții de incriminare și un conținut constitutiv aproape identic), dar care era pedepsită cu închisoare de la 3 la 12 ani. Se constată că, în mod evident, legea penală nouă îi este mai favorabilă inculpatului, din punctul de vedere al limitelor de pedeapsă.

În fine, tribunalul reține că faptei concrete de ”efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos” dedusă judecății, prevăzută în prezent de 250 alin. 1 Cod penal (și pedepsită acum cu închisoare de la 2 la 7 ani) îi corespunde în vechea legislație, infracțiunea cu aceeași denumire prevăzută de art. 27 alin. 1 din ”Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic”, republicată (cu condiții de incriminare și un conținut constitutiv similar), dar care era pedepsită cu închisoare de la 1 la 12 ani. Se constată că, în mod evident, legea penală nouă îi este mai favorabilă inculpatului, atât din punctul de vedere al limitei maxime de pedeapsă, cât și al mediei dintre minim și maxim (către care instanța se va orienta în individualizarea pedepselor ce îi vor fi aplicate inculpatului).

 30.3. În al doilea rând, tribunalul reține că, pentru fiecare infracțiune comisă și reținută în  sarcina inculpatului, îi va aplica pedepse cu închisoare, iar în procesul de individualizare al acestora se va orienta la un cuantum al acestora care să fie situat în jurul mediei (mijloc) dintre minimul și maximul prevăzut de lege. Or, din această perspectivă, raportat la limitele menționate anterior, este evident că pentru inculpatul SS legea penală nouă este mai favorabilă și acesta chiar și în condițiile în care regulile privind sancționarea concursului și a pluralității intermediare din noua lege impun aplicarea unui spor obligatoriu de o treime. Astfel, se constată că prin aplicarea acestui spor tot nu s-ar ajunge la o pedeapsă rezultantă care să se situeze la mijlocul limitelor de pedeapsă prevăzute în vechiul Cod penal, care, pentru toate cele trei infracțiuni este cel puțin de 6 ani (în condițiile în care maximul este de cel puțin 12 ani). 

30.4. În al treilea rând, tribunalul reține că deși tratamentul sancționat al formei continuate a infracțiunii este același și în vechiul Cod penal (art. 42 raportat la art. 34 alin. 1 lit. ”b” și art. 41 alin.2 V.C.P.)și în Noul Cod penal (art. 36 alin. 1 raportat la art. 35 alin.1 N.C.P.), respectiv constă în aplicarea unui spor facultativ peste limita maximă dacă acesta nu este îndestulător, totuși Noul Cod penal este mai favorabil pentru că prevede un cuantum mai mic al acestui spor în cazul pedepsei închisorii (de cel mult 3 ani în loc de cel mult 5 ani, cât era în vechea reglementare).

30.5. În fine, inclusiv din punctul de vedere la termenelor de prescripție  a răspunderii penale legea penală nouă este mai favorabilă întrucât, deși termenele de prescripție sunt aceleași ca în legea veche (art. 154 alin. 1 lit.c,d,e  și art. 155 alin.4 NCP, respectiv art. 122 alin.1 lit. c,d,e și art. 124 VCP), totuși legea nouă se raportează la limitele de pedeapsă prevăzute în ea pentru cele trei infracțiuni deduse judecății, care sunt mult mai mici comparativ cu cele din vechiul Cod penal, astfel încât și termenele de prescripție speciale sunt semnificativ mai mici.

30.6. Pentru toate aceste considerente, tribunalul reține, că, în speță, legea penală mai favorabilă ce trebuie și va fi aplicată global este legea penală nouă, respectiv Cod penal adoptat prin Legea nr. 286/2009. Identificarea legii penale mai favorabile a fost pusă în discuția contradictorie a părților la termenele din 22.06.2017, 11.07.2017, 06.09.2017 și 13.12.2017.

* * *

D. În drept :

31.1. ■ Fapta inculpatului SS care, în ziua de 05.01.2014, în jurul orelor 15,00, în timp ce se afla în zona Pieţei Nicolina din municipiul Iaşi, profitând de neatenţia persoanei vătămate PE, a sustras din geanta acesteia, după deschiderea fermoarului, o punguță din plastic în care se aflau mai multe bunuri – bani, bonuri de cumpărături, acte de identitate, înscrisuri și altele - în valoare de 430 lei, inclusiv un card bancar şi un înscris pe care era menţionat codul PIN al acestuia,  întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „furt” prev. şi ped. de art. 228 alin. 1 din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 44 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal şi art. 38 alin.1 Cod penal.

■ Faptele inculpatului SS care, în ziua de 05.01.2014, în jurul orelor 15.00 (mai exact în  intervalul 15:06:23 -15:14:33), în baza acelaşi rezoluţii infracţionale, utilizând, fără acordul/autorizarea persoanei vătămate, atât cardul bancar al acesteia emis de B.R.D. (instrument de plată electronică), pe care i-l sustrăsese în circumstanţele anterior descrise, cât şi codul PIN real aferent cardului (pe care, din naivitate, aceasta îl scrise pe o hârtie aflată împreună cu cardul, în aceeași punguță sustrasă de inculpat), a accesat, fără drept, în două rânduri, sistemul informatic al B.R.D. aferent cardului (autentificându-se de două ori în sistem, prin utilizarea cardului şi tastarea codului PIN), iar, ulterior a  efectuat, fără drept, trei retrageri de numerar - una de 500 lei și două de câte 1000 lei - din contul bancar asociat cardului persoanei vătămate, de la ATM-ul amplasat la sediul Agenţiei B.R.D. Cotnari situat pe str. Nicole Iorga, din mun. Iași, în valoare totală de 2.500 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor aflate în concurs ideal (prevăzut de art.38 alin. 2 C.p.) de „acces ilegal la un sistem informatic” în formă continuată prev. şi ped. de art. 360 alin. 1,2 şi 3 din Noul Cod penal şi, respectiv, de „efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos” în formă continuată prev. şi ped. de art. 250 alin. 1 din Noul Cod penal, ambele cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 44 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal şi art. 38 alin.1,2 Cod penal.

31.2. Se reţine că aceste două ultime infracţiuni au fost comise în forma continuată prevăzută de art. 35 alin. 1 din Codul penal, întrucât au fost săvârşite două, respectiv trei acte materiale, adică două operaţiuni distincte de accesare a sistemului informatic bancar şi trei operațiuni distincte de retragere de numerar, la foarte scurte intervale de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi împotriva aceloraşi subiecţi pasivi, în aceeași modalitate, respectiv prin acţiuni care fiecare, în parte, prezintă conţinutul aceloraşi două infracţiuni.

 31.3. De asemenea, instanţa mai reţine că, din analiza situaţiei de fapt (a se vedea supra pct.22.6), rezultă că inculpatul a efectuat sau, după caz, încercat să efectueze un număr total de 4(patru) operaţiuni de retragere de numerar, utilizând fără drept cardul bancar al persoanei vătămate şi codul PIN aferent, din care 3(trei) operațiuni reuşite, precum şi o ultimă operaţiune eşuată de retragere de numerar (la ora 15:44:33, care a rămas, deci, în faza tentativei relativ improprii), motivat de faptul că s-a refuzat tranzacţia pe considerentul depăşirii limitei zilnice de retragere. În rechizitoriu, procurorul a susținut (pagina 2, ultimul paragraf) că acest ultim act material constituie o tentativă absolut improprie, punct de vedere cu care însă nu putem fi de acord întrucât pentru a ne afla în fața unei tentative absolut improprii (care este nepedepsibilă) este necesar – conform art. 32 alin. 2 N.C.P. – ca ”imposibilitatea de consumare a infracțiunii să fie consecința modului în care a fost concepută executarea”, o astfel de imposibilitate putându-se datora fie inaptitudinii totale a mijloacelor folosite de inculpat pentru a produce urmarea, fie inexistenței absolute a obiectului infracțiunii, fie modului absurd în care a fost concepută exceptarea. Însă, în speță, nici una dintre aceste ipoteze nu este incidentă, întrucât inculpatul a efectuat, ca și în cazul celorlalte retrageri, aceleași manopere obișnuite de tastare (comenzi) care – dacă nu ar fi existat un prag  maximă  setat și prestabilit de retragere de numerar (pe care inculpatul nu avea de unde să-l cunoască) – ar fi făcut posibilă retragerea și a altor sume, mai ales că în cont mai exista încă o sumă disponibilă de 5.880 lei, (pe care, de altfel, persoana vătămată a retras-o ulterior, preventiv, în numerar), deci exista un obiect al infracțiunii. Prin urmare, ultimul act material constituie, în realitate, o tentativă fără efect - pedepsibilă de art.32 alin.1 teza a II-a Cod penal raportat la art. 33 alin. 1 și art. 252 cu referire la art. 250 alin. 1 Cod penal - care ar fi intrat în conținutul constitutiv al infracțiunii de ”efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos” în formă continuată.

 Cu toate acestea, instanţa reţine că inculpatul nu a fost trimis în judecată, în mod expres şi explicit, decât pentru câte un număr de trei acte materiale de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, astfel încât - având în vedere şi dispoziţiile art. 371 Cod pr. penală potrivit cărora „obiectul judecăţii este limitat/se mărgineşte la faptele şi persoanele arătate în actul de sesizare” – le va reţine în sarcina inculpatului SS doar pe acestea. Prin urmare, se va dispune condamnarea sa doar pentru cele trei acte materiale finalizate cu retragerea efectivă de numerar. În acelaşi sens, se mai reţine că nici instanţa de judecată şi nici măcar judecătorul de cameră preliminară (acesta, cu ocazia controlului de legalitate, efectuat în procedura de cameră preliminară) nu poate extinde obiectul judecăţii stabilit expres de procuror, mai ales dacă – aşa cum este în cauză – între ordonanţele de începere a urmării penale in rem şi in personam, ordonanţele de schimbare a încadrării juridice și de extindere a urmării penale, ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale şi dispoziţia de trimitere în judecată din rechizitoriu există o concordanţă deplină în ceea ce priveşte actele materiale la care procurorul a înţeles să-şi limiteze exercitarea acţiunii penale. 

 31.4. De asemenea, pentru a reţine încadrarea juridică anterior menţionată în ceea ce priveşte infracţiunile de „acces ilegal la un sistem informatic” şi de „efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos” instanţa are în vedere şi dispoziţiile relevante (pct.2) ale deciziei  în interesul legii, obligatorie, cu nr. 15/2013 a ÎCCJ, prin care s-a stabilit că „Folosirea la bancomat a unui card bancar autentic, fără acordul titularului său, în scopul efectuării unor retrageri de numerar, constituie infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos prin utilizarea unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, în concurs ideal cu infracţiunea de acces, fără drept, la un sistem informatic comisă în scopul obţinerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate, prevăzută de art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003”. Chiar dacă această decizie a fost adoptată sub imperiul vechiului Cod penal, în condiţiile în care infracţiunile de „acces ilegal la un sistem informatic” prev. şi ped. de art. 250 alin.1 din Noul Cod penal şi de „efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos” prev. şi ped. de art. 360 alin. 1,2 şi 3 din Noul Cod penal au, în esenţă, acelaşi conţinut constitutiv cu cel din vechea reglementare (art. 250 NCP corespunzând art. 27 alin. 1 din Lg. nr. 365/2002, iar art. 360 alin.1,2,3 NCP corespunzând art. 42 alin.1,2,3 din Lg. nr. 161/2003), instanţa reţine că, pentru identitate de raţiune, ea îşi păstrează aplicabilitatea în continuare şi este incidentă în speţă.

În considerentele deciziei Î.C.C.J. nr. 15/2013, s-au reţinut, printre altele următoarele argumente relevante: „Prin folosirea la ATM a cardului autentic, fără acordul titularului său, se accesează fără drept un sistem informatic, în scopul obţinerii de date informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate, fapta incriminată de art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003 (n.n.: căreia, îi corespunde, în prezent art. 360 alin.1,2,3 NCP). În cazul în care cardul este folosit pentru retrageri de numerar, având în vedere că accesul la sistemul informatic iniţiat prin folosirea codului PIN se epuizează prin retragerea de numerar, ia naştere un concurs ideal cu infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 (n.n.: căreia, îi corespunde, în prezent art. 250 alin.1 NCP). Astfel, dacă ulterior accesului fără drept la un sistem informatic, în scopul obţinerii de date informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate, se vor efectua şi operaţiuni financiare (retrageri de sume, plăţi, transferuri etc.), infracţiunea de acces neautorizat va veni în concurs cu infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 356/2002, (n.n.: căreia, îi corespunde, în prezent art. 250 alin.1 NCP), constând în efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, infracţiuni aflate în concurs ideal. Făptuitorul transmite prin intermediul componentelor sistemului (tastatură) solicitări către unitatea centrală de prelucrare a sistemului, care îi vor permite posesorului nelegitim al cardului accesul către date informatice din sistemul bancar. Prin aceasta, datele informatice stocate au devenit vulnerabile, integritatea lor fiind ameninţată. Legătura de cauzalitate dintre acţiunea făptuitorului şi urmarea produsă datelor informatice rezultă din însăşi materialitatea faptei.”

31.5. Având în vedere şi decizia Î.C.C.J. nr. 15/2013 , instanţa reţine că infracţiunile de „acces ilegal la un sistem informatic” şi de „efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos” au fost comise în condiţii de concurs ideal/formal prevăzut de art. 38 alin. 2 Cod penal, întrucât ambele au fost comise în aceleaşi momente, printr-o singură acţiune /aceleaşi acţiuni, de aceeași persoană, dar din cauza împrejurărilor în care au avut loc şi a urmărilor pe care le-au produs, realizează conţinutul constitutiv al acestor două infracţiuni. De asemenea, instanţa reţine că aceste două infracţiuni, pe de o parte, şi infracţiunea de „furt”, pe de altă parte, au fost comise în condiţii de concurs real prevăzut de art. 38 alin. 1 Cod penal, întrucât au fost săvârşite, de aceeași persoană, prin acţiuni distincte, la momente diferite, şi mai înainte ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.

31.6. De asemenea, instanţa are în vedere faptul că toate cele trei infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului SS au fost săvârşite în stare de pluralitate intermediară prevăzută de art.44 alin. 1 Cod penal, prin raportare la condamnarea la pedeapsa de principală de 10 luni închisoare, dispusă prin sentința penală din data de 30.08.2013 a Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles  - Belgia (rămasă definitivă la 15.09.2013), ce urmează a fi recunoscută parțial, sub acest aspect, prin prezenta sentință penală. Într-adevăr, starea de pluralitate intermediară este incidentă întrucât, pe de o parte, noile infracţiuni au fost comise de inculpat după rămânerea definitivă a acestei condamnări din antecedenţă, mai exact la data de 05.01.2014, adică mai înainte ca pedeapsa de 10 luni închisoare (a cărei executare a început la 03.08.2013) să fi putut fi considerată ca executată, deoarece din această pedeapsă  , acesta a fost eliberat condiționat la 01.11.2013, adică mai înainte ca pedeapsa să fi putut fi considerată prin executarea integrală, care, dacă nu ar fi avut loc liberarea, s-ar fi împlinit la 02.05.2014. Abia după această dată pedeapsă de 10 luni închisoare putea fi considerată ca executată (dacă nu intervenea – și nu a intervenit – revocarea liberării condiționate). Pe de altă parte, este incidentă starea de pluralitate intermediară întrucât nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă și anume aceea ca pedeapsa închisorii din antecedență să fi fost mai mare de 1(un) an. 

 31.7. De aceea, tribunalul, în dispoziţiilor art. 386 alin. 1 Cod de procedură penală, va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracţiunile de ”furt” prev. şi ped. de art. 228 alin. 1 Cod penal, „acces ilegal la un sistem informatic” în formă continuată prev. şi ped. de art. 360 alin. 1,2 şi 3 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, și „efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos” în formă continuată prev. şi ped. de art. 250 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal,  toate trei cu aplicarea art. 5 Cod penal şi art. 38 alin.1 Cod penal, iar ultimele două și cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal, în aceleași infracțiuni, respectiv în infracţiunile de ”furt” prev. şi ped. de art. 228 alin. 1 Cod penal, „acces ilegal la un sistem informatic” în formă continuată prev. şi ped. de art. 360 alin. 1,2 şi 3 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, și „efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos” în formă continuată prev. şi ped. de art. 250 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal,  toate trei cu aplicarea art. 5 Cod penal şi art. 38 alin.1 Cod penal, iar ultimele două și cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal, însă cu aplicarea/reținerea în cazul tuturor celor trei infracțiuni și a dispozițiilor art. 44 alin. 1 Cod penal (referitor la starea de pluralitate intermediară).

Schimbarea încadrării juridice în sensul mai sus menționat a fost pusă în discuția contradictorie a părților repetat, printre altele la termenele din 11.07.2017, 06.09.2017 și 13.12.2017.

 31.8. Faţă de situaţia de fapt şi de drept reţinută, în baza dispoziţiilor art. 396 alin. 2 Cod. pr. penală, instanţa va dispune condamnarea inculpatului SS.

*  * *

E. Aplicarea și individualizarea pedepselor. Sancționarea pluralității de infracțiuni.

32. La individualizarea judiciară a pedepselor principale şi  a modului lor de executare, instanţa va ţine cont de dispoziţiile art. 74 din Noul Cod penal.

Astfel, se va ţine cont, mai întâi, de dispoziţiile generale ale Codul penal şi de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, care sunt următoarele: → pentru infracţiunea de „furt” prev. şi ped. de art. 228 alin. 1 Cod penal, sancţiunea prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda, instanţa urmând să se oprească asupra pedepsei închisorii, având în vedere gravitatea faptei şi persoana inculpatului; → pentru infracţiunea de „acces ilegal la un sistem informatic” prev. şi ped. de art. 360 alin. 1,2 şi 3 Cod penal, sancţiunea prevăzută este închisoarea de la 2 la 7 ani;  → iar pentru infracţiunea de „efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos” prev. şi ped. de art. 250 alin. 1 Cod penal, sancţiunea este închisoarea de la 2 la 7 ani.

În al doilea rând, la individualizarea judiciară a pedepselor principale ce îi vor fi aplicate inculpatului, pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni comise, instanţa va avea ţine seama de gravitatea faptelor, respectiv de gradul de  pericol  social  concret  al acestora, reflectat de : modalităţile şi împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele, de mijlocele folosite, de starea de pericol creată pentru fiecare dintre valorile sociale ocrotite, de caracterul continuu al infracţiunilor informatice şi de numărul actelor materiale reţinute, fără a se ignora însă totalmente şi cele care ar mai fi putut fi reţinute (dacă nu ar fi existat o limită de retragere zilnică), de motivul şi scopul urmărit prin săvârşirea infracţiunilor, de cuantumul prejudiciului efectiv produs, dar şi de cel care s-ar fi putut produce, de dezinvoltura cu care inculpatul a comis faptele, de locul comiterii infracţiunilor.

În al treilea rând, la individualizarea judiciară a pedepselor principale ce îi vor fi aplicate inculpatului, pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni comise, instanţa va avea ţine seama de periculozitatea şi de persoana inculpatului, reflectată de : → bogata sa antecedenţă penală națională și internațională, mai sus evidențiată, ceea ce relevă o specializare infracţională în comiterea de fapte de furt similare, dar şi fapte de retragere de  bani de pe carduri (pentru o astfel de faptă a fost condamnat în Austria); → de faptul că acesta nu a avut şi nu are o ocupaţie licită; → de faptul că inculpatul a comis noile infracţiuni în starea de pluralitate intermediară raportat la condamnarea din Belgia; → de împrejurarea că probele administrate în cauză relevă că faptele deduse judecăţii nu au un caracter izolat, existând date că inculpatul se preocupa în mod constant cu comiterea de astfel de fapte (martora AV - ”concubinul meu fiind cunoscut în zonă că se ocupă de furturi”; hotărârea instanței belgiene - ”inculpatul rătăcea prin Belgia și UE, finanțându-și drumul prin UE prin furt”); → de încercările inculpatului de influenţare a martorului SC; → de împrejurarea esenţială că, deşi inculpatul a fost pe deplin conştient de caracterul infracţional al faptelor sale (aşa cum rezultă pe de o parte, chiar din declarațiile sale și ale martorei AV), aceasta  a adoptat în mod constant o poziţie procesuală necorespunzătore și oscilantă, neasumându-şi (decât la ultimul termen de judecată) comiterea infracţiunilor imputate şi formulând apărări neplauzibile, în ciuda mijloacelor de probă ce indică vinovăţia sa; → de conduita sa după săvârşirea infracţiunilor și pe durata judecății, constând în sustragerea repetată de la judecată și de la punerea în executare mandatului de arestare emis pe numele său, ca urmarea încălcării condițiilor controlului judiciar, precum și în reiterarea conduitei infracționale în străinătate (sens în care facem trimitere la aspectele detaliate mai sus la pct. IV);  →de faptul că inculpatul a determinat, prin conduita sa procesuală și apărările formulate, multiple demersuri judiciare (inclusiv cereri de cooperare judiciară internaţională) pentru căutarea sa și pentru a-i asigura prezenţa la judecată, aşa cum impuneau prevederile legale imperative; → faptul că, deşi, la nivel declarativ, inculpatul şi-a manifesta intenţia de a despăgubi persoana vătămată, până în prezent nu a întreprins nici un fel de măsură concretă, deși a solicitat un termen expres în acest sens; → de atitudinea avută de inculpat în faţa organelor judiciare, constând în nonşalanţa cu care a făcut apărări în vădită contradicții chiar cu propriile-i susțineri; → de vârsta şi nivelul de educaţie al inculpatului, de starea sa de sănătate bună, de situaţia lui socială şi de celelalte date personale.

În al patrulea rând, la individualizarea judiciară a pedepselor principale ce îi vor fi aplicate inculpatului, pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni comise, instanţa va avea ţine seama şi de: ● faptul că două dintre infracţiuni au fost comise în formă continuată, precum şi de dispoziţiile art. 36 alin. 1 Cod penal referitoare la sancţionarea infracţiunii continuate; ●  de faptul că toate cele trei infracţiuni au fost săvârşite în stare de pluralitate intermediară, dar şi de dispoziţiile art.44 alin. 2 Cod penal referitoare la aplicarea pedepsei într-un asemenea caz; ●  dispoziţiile art. 79 alin. 2 Cod penal referitoare la stabilirea pedepsei în situaţia în care sunt incidente două sau mai multe dispoziţii care au ca efect agravarea răspunderii penale (în ordinea infracţiune continuată, concurs, sau pluralitate intermediară).

În funcţie de toate aceste criterii, analizate coroborat, instanţa îi va aplica inculpatului SS, pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni, pedepse principale cu închisoarea orientate la media/mijlocul limitelor prevăzute de lege, uşor sub medie în cazul infracţiunii scop de ”acces ilegal la un sistem informatic” (ce nu a creat un prejudiciu material), având în vedere consecinţele efectiv produse, conduita procesuală, dar şi perseverenţa în comiterea acestora, pedepse ce urmează a fi executate în regim de detenţie, respectiv : → o pedeapsă de 1(un) an şi 6(șase) luni închisoare pentru infracţiunea de  „furt”; → o pedeapsă de 3 (trei) ani şi 2(două) luni închisoare pentru infracţiunea de „acces ilegal la un sistem informatic” în formă continuată; → şi o pedeapsă de 3(trei) ani şi 6(șase) luni închisoare pentru infracţiunea de „efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos” în formă continuată.

*  * *

33. În baza art. 67 alin. 1 cu referire la art. 66 alin.1,3 şi 5 Cod penal, instanţa îi va aplica inculpatului SS, pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni comise, pe lângă pedeapsa principală, şi câte o pedeapsă complementară, constând în: ●→ interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. „a”, lit. „b”, lit. „n” (constând în interzicerea dreptului de a se apropia de victima PE) şi lit. „o” Cod penal (constând în interzicerea dreptului de a  se apropia de locuinţa victimei), pentru o perioadă de 3 ani, care se va calcula conform dispoziţiilor art. 68 din Codul penal, în cazul infracţiunii de „furt”; ●→ interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. „a” și lit. „b” Cod penal, pentru o perioadă de 3 ani, care se va calcula conform disp. art. 68 din Codul penal, în cazul celorlalte două infracţiuni, informatice.

În speţă, instanţa apreciază necesară aplicarea pedepsei complementare având în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor comise, împrejurările concrete ale cauzei şi persoana inculpatului, dar şi faptul că pedepsele principale ce vor fi stabilite sunt pedepse cu închisoarea.

La individualizarea pedepselor complementare, în modalitatea anterior arătată, instanţa va avea în vedere, mai întâi, faptul că natura infracţiunilor comise, modalitatea şi împrejurările săvârşirii acestora, constituie împrejurări ce nu pot fi compatibile cu exercitarea anumitor drepturi elective (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public).

În al doilea rând, instanţa mai are în vedere teama declarată de persoana vătămată (căreia i s-a furat și actul de identitate), precum şi împrejurarea că inculpatul avea preocupări constante în a comite acest tip de fapte, toate acestea constituind împrejurări ce impun restrângerea exercitării anumitor drepturi, referitoare la interzicerea apropierii de persoana vătămată sau de locuința acesteia.

În al treilea rând, la stabilirea duratei pentru care se va aplica fiecare dintre cele trei pedepse complementare (peste medie), instanţa are în vedere gravitatea infracţiunilor comise, modalitatea şi împrejurările comiterii lor, scopul urmărit, precum şi perseverenţa infracţională a inculpatului.

*  * *

34. De asemenea, în baza art. 65 alin. 1 şi 3 Cod penal, instanţa îi va aplica inculpatului SS, pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni comise, pe lângă pedeapsa principală, şi cea complementară, şi câte o pedeapsă accesorie, care – potrivit legii – vor consta în interzicerea exercitării aceloraşi a drepturi a căror exercitare va fi interzisă, în prealabil, de instanţă ca pedeapsă complementară, dar pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. 3 Cod penal. La stabilirea şi individualizarea pedepselor accesorii, instanţa are în vedere art. 65 alin. 1 Cod penal, precum şi aceleaşi argumente de fapt reţinute în cazul individualizării pedepselor complementare.

*  * *

 35. Având în vedere, pe de o parte, faptul că prin sentinţa penală nr. 1318/05.05.2016 pronunţată de Judecătoria Iaşi (rămasă definitivă prin neapelare la data de 31.05.2016),  s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 5 luni închisoare stabilită pentru inculpatul SS (pentru comiterea unei infracţiuni de furt la data de 05.08.2014), fiind stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, iar, pe de altă parte, faptul că pe parcursul acestui termen s-a descoperit că inculpatul mai săvârșise anterior, până la rămânerea definitivă a acestei hotărâri, alte trei infracțiuni concurente (și anume infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză) pentru care i se va aplica prin sentința de față pedeapsa închisorii chiar mai înaintea expirării termenului de supraveghere, tribunalul urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 89 alin. 1 Cod penal raportat la art. 582 alin. 1 și 3 Cod procedură penală.

Prin urmare, în baza acestor dispoziții legale, tribunalul va anula amânarea aplicării pedepsei de 5(cinci) luni închisoare stabilită – pentru săvârșirea, la data de 05.08.2014, infracțiunii de ”furt” prev. și ped. de art. 228 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin.10 raportat la art. 375 C.pr.pen. - prin sentința penală nr. 1318/05.05.2016 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. - (rămasă definitivă prin neapelare la data de 31.05.2016) și, pe cale de consecință, va dispune condamnarea inculpatului SS, aplicându-i această pedeapsă de 5(cinci) luni închisoare. 

*  * *

36.1. Constatând că inculpatul SS a comis cele trei deduse judecaţii în condiţii de concurs, aceste trei infracțiuni fiind, în același timp, pe de o parte, săvârșite în concurs și cu infracțiunea de ”furt” pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 5 luni închisoare (ca urmare a anulării amânării aplicării acestei pedepse stabilită inițial prin sentința penală definitivă nr. 1318/2016 a Judecătoriei Iași), precum și cu infracțiunea de ”furt calificat în două circumstanțe” pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 1 lună închisoare prin sentința penală definitivă nr. 11/14.09.2015 a Tribunalului de Mare Instanță din Paris –Franța (ce va fi recunoscută pe cale incidentală), iar, pe de altă parte, săvârșite în stare de pluralitate intermediară raportat la pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată pentru comiterea a două infracțiuni prin sentința penală din 30.08.2013 a Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles - Belgia (hotărâre ce va fi recunoscută, parțială, pe cale incidentală) , tribunalul urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 38 alin. 1 coroborat cu art. 39 alin. 1 lit. „b”, art. 40 alin.2 și 5, art. 44 alin. 2 și art. 89 alin.1 Cod penal.

Prin urmare, în baza acestor dispoziții legale, tribunalul va contopi pedepsele aplicate inculpatului pentru toate cele cinci infracțiuni concurente (trei deduse judecății, una stabilită de instanța franceză și una, inițial, de Judecătoria Iași), precum și pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată de Tribunalul de Primă Instanță din Bruxelles – Belgia pentru comiterea a două infracțiuni (ce constituie primul termen al stării de pluralitate intermediară), aplicând pedeapsa cea mai grea de 3(trei) ani și 6(șase) luni închisoare, la care se va adăuga sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte cinci pedepse ([1 an și  6 luni + 3 ani și 2 luni +5 luni + 1 lună +10 luni = 6 ani] : 3 =2 ani), respectiv un spor în cuantum de 2(doi) ani închisoare, stabilindu-se astfel pedeapsa rezultantă de executat de 5(cinci) ani și 6(șase) luni închisoare.

36.2. Apoi, tot în considerarea acestei pluralități de infracţiuni, în baza art. 45 alin. 2, 3 lit. „a” Cod penal, se vor cumula pedepsele complementare de natură sau cu conţinut diferit, iar dintre cele de aceeași natură şi cu acelaşi conţinut se va aplica cea mai grea, astfel încât, în final, alături de pedeapsa principală, i se va aplica inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, rezultantă a interzicerii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. „a” (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. „b” (constând în dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), lit. „n” (constând în interzicerea dreptului de a se apropia de victima PE) şi lit. „o” Cod penal (constând în interzicerea dreptului de a se apropia de locuinţa victimei), pentru o perioadă de 3 ani, care se va calcula și executa conform dispoziţiilor art. 68 din Codul penal.

36.3. În fine, tot în considerarea aceleiași pluralităţi de infracţiuni, în baza art. 45 alin. 5 Cod penal, se vor cumula pedepsele accesorii de natură sau cu conţinut diferit, iar dintre cele de aceeași natură şi cu acelaşi conţinut se va aplica cea mai grea, astfel încât, i se va aplica inculpatului (şi) pedeapsa accesorie cea mai grea, rezultantă, constând în interzicerea drepturilor exercitării drepturilor prevăzute de de art. 66 alin. 1 lit. „a” (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. „b” (constând în dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), lit. „n” (constând în interzicerea dreptului de a se apropia de victima PE) şi lit. „o” Cod penal (constând în interzicerea dreptului de a se apropia de locuinţa victimei), pe durata şi în condițiile prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal.

* * *

37.  Constatând că temeiurile ce au stat la baza luării şi ulterior, menţinerii stării de arest preventiv a inculpatului SS nu s-au modificat, ci din contră, s-au consolidat, mai ales că se va dispune condamnarea acestuia, în baza dispoziţiilor art. 399 alin. 1 şi art. 404 alin. 4 lit. „b” Cod pr. penală, instanţa va menţine măsura arestării preventive a inculpatului.

De asemenea, în acest sens, se au în vedere şi celelalte elemente invocate în încheierea din 29.11.2017 (prin care s-a menţinut ultima dată măsura preventivă), care-şi păstrează valabilitatea şi actualitatea. Pericolul pentru ordinea publică nu s-a diminuat, iar măsura arestării preventive nu a depăşit în nici un caz o durată rezonabilă, prin raportare la complexitatea cauzei, la comportamentul inculpatului şi al autorităţilor, inculpatul fiind arestat provizoriu în vederea predării la 05.11.2017 și predat efectiv autorităților române pe 15.11.2017 (când a început durata arestării preventive), iar, prin prezenta hotărâre, va fi deja condamnat în primă instanţă. În fine, pe lângă faptul că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au modificat, ceea ce e mai important e că între timp, mai exact la acest moment, va interveni această sentinţă ce va constata vinovăţia inculpatului pentru toate faptele de care a fost acuzat, fiind incidente disp. art. 5 paragraful 1 lit. „a” din Convenţia EDO. În plus, menținerea arestării preventive este necesară în aceleași scopuri, dar în special pentru a preveni sustragerea din nou de la judecată și pentru  a preîntâmpina comiterea de noi infracțiuni similare.

* * *

38. În baza dispoziţiilor art. 404 alin. 4 lit. „a” raportat la art. 72 alin. 1 Cod penal, art. 40 alin.5 și art. 15 alin. 1 și art. 135 alin. 9 - (ii) din Legea nr. 302/2004, se va scădea din pedeapsa principală aplicată inculpatului SS: a) perioada de 30 de zile (o lună) executată în Franța (începând cu data de 13.09.2015) și, respectiv, perioada executată pe teritoriul Belgiei, de la 03.08.2013 la 01.11.2013; b) durata arestării provizorii în vederea predării de la 05.11.2017 la 14.11.2017 (executată pe teritoriul Ungariei în baza mandatului european de arestare nr. 7/2017 emis la 27.09.2017 în prezenta cauză); c) precum și durata arestării preventive, din prezenta cauză, de la 15.11.2017 la zi.

* * *

39. Având în vedere solicitarea persoanei vătămate (din declaraţia dată în fața instanței - f. 55-56- vol. I), pe care tribunalul o apreciază ca întemeiată, raportat la conduita inculpatului după trimiterea în judecată, dar şi la modul şi împrejurările comiterii infracţiunilor,  în baza dispoziţiilor art. 404 alin. 6 raportat la art. 111 alin. 5 Cod pr. penală, se va dispune ca persoana vătămată PE să fie înştiinţată, de îndată, cu privire la punerea în libertate, în orice mod, a inculpatului SS sau cu privire la evadarea acestuia.

* * *

F. Latura civilă a cauzei:

40. În faza de urmărire penală, persona vătămată a evaluat valoarea prejudiciului material ce i-a fost produs la 3000 lei (f. 6 verso d.u.p.), constituindu-se parte civilă cu această sumă. Inițial, tot în cursul urmării penale, persoana vătămată a evaluat valoarea bunurilor sustrase - exceptând cardul bancar și banii retrași fraudulos - la cca. 430 lei (f.78).

În faza de judecată, persoana vătămată PE s-a constituit parte civilă (f.56–vol.I) cu suma de 5000 lei, din care suma de cca. 3000 lei (f.54 verso–vol.V), mai exact 2930 lei, reprezintă daune materiale, iar diferența de 2000 lei daune morale.

În privința daunelor materiale, persoana vătămată a arătat că acestea includ : cei 2.500 lei retrași fraudulos de pe contul de card, cei 260 lei cash pe care îi avea în geantă, contravaloarea celor 13 tichete de masă (8,7x13 =113,1 lei), taxele necesare refacerii celor trei acte de identitate sustrase (10x3), rezultând astfel un total de 403,1 lei. Cu toate acestea, persoana vătămată a solicitat suma de 430 lei cu titlu de daune materiale, tribunalul apreciind că această sumă este întemeiată, dacă se are în vedere că PE a fost nevoită să își refacă și cardul bancar, dar, mai ales, că - după comiterea faptei - a fost nevoită ca, în scop preventiv, să își retragă în numerar toți banii din cont pentru a nu exista riscul ca în ziua următoare să i se retragă alți bani, sens în care a trebuit să plătească la B.R.D. (așa cum rezultă din extrasul de cont) suma de 29,40 lei cu titlu de ”comision de retragere numerar la ghișeu”.

Cât privește daunele morale, persoana vătămată a justificat cererea lor prin aceea că ”a încercat un sentiment de teamă, că a fost foarte afectată, s-a speriat și o bună perioadă s-a temut să iasă din casă”. În acest sens, a arătat că ” timp de o săptămână a dormit cu fotoliul în ușă de teamă ca cei care i-au furat bunurile să nu vină peste ea, având în vedere că i-au furat actul de identitate și puteau să-i afle adresa”. Instanța apreciază ca fiind justificată cererea de daune morale, având în vedere starea de tensiune și teamă evidentă pe care persoana vătămată a fost nevoită să o încerce datorită faptei inculpatului, coroborat cu împrejurarea că, în urma comiterii faptei, climatul socio–familial în care convieţuia a fost afectat, cel puțin în perioada imediat următoare. În fine, se are în vedere și faptul că, la ultimul termen, inculpatul a declarat că în faţa instanţei (f. 61–vol.V) că este de acord cu recuperarea prejudiciului, dar nu are resursele necesare.

 Tot în ceea ce privește daunele morale, tribunalul reține că la penultimul termen de judecată, partea civilă și-a arătat disponibilitatea de a renunța la daunele morale solicitate, dacă i se va plăti efectiv suma ceruită cu titlu de daune materiale, în condițiile în care inculpatul (bazându-se pe sprijinul declarat al bunicii sale) a solicitat un termen pentru a plăti prejudiciul material, angajându-se expres în acest sens, angajament care însă nu a mai fost respectat. Cum inculpatul nu și-a onorat angajamentul, iar partea civilă nu a renunțat expres, printr-o declarație, scrisă la daunele morale, disponibilitatea acesteia în sensul anterior arătat, nu poate fi interpretată ca o renunțare explicită și irevocabilă la daunele morale solicitate.

Având în vedere faptul că sunt îndeplinite în cauză cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale, vizând faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (acestea constând în infracţiunile de furt şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos), caracterul lor ilicit, derivat din cel penal reţinut în baza considerentelor sus-arătate, prejudiciul de ordin material și moral cauzat părţii civile, legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, precum şi vinovăţia exclusivă a inculpatului în producerea acestui prejudiciu, ţinând seama şi de achiesarea acestuia la pretenţiile părţii civile, instanţa va admite acţiunea civilă formulată în cauză.

Pe cale de consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 19 şi art. 25 alin. 1 cu referire la art. 397 alin.1 din Cod de procedură penală raportat la art. 1349, art. 1357, art. 1381 şi art. 1385 Cod civil, admițând acţiunea civilă formulată în cauză, instanța îl va obliga pe inculpatul SS să-i plătească părţii civile PE suma de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 2930 lei reprezintă daune  materiale, iar diferența reprezintă daune morale.

*  *  *

G. Cheltuieli judiciare :

41. În baza dispoziţiilor art. 398 şi art. 404 alin. 4 lit. „e” raportat la art. 274 alin. 1 teza finală şi art. 272 alin. 1 şi 2 Cod pr. penală, instanţa va dispune ca : a) onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu pentru inculpat în faza de urmărire penală în cuantum total de 520 lei (respectiv: 260 lei - delegaţia nr. 21808/24.06.2016 pentru avocat HA şi 260 lei – delegaţia nr. 19021/18.02.2016 pentru avocat HC să fie achitate din fondurile speciale ale Ministerului Public; b) → onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat în procedura de camera preliminară (260 lei) şi în faza de judecată (260), în cuantum total de 520 lei (respectiv: delegaţia nr. 22877/09.08.2016 pentru avocat MA) să fie achitat din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, pentru ca, în final, toate aceste cheltuieli să rămână în sarcina statului.

De asemenea, ca o consecinţă a soluţiei de condamnare a inculpatului pentru comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în baza dispoziţiilor art. 398 şi art. 404 alin. 4 lit. „e” raportat la art. 274 alin. 1 şi art. 272 alin. 1 Cod pr. penală, instanţa îl va obliga pe inculpatul SS să plătească statului suma 8500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în cursul urmării penale, în faza camerei preliminare şi în cursul judecăţii, sumă în care nu se includ onorariile avocatului din oficiu și nici ale traducătorilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

I.1. În baza art. 1401 alin. 2 cu referire la art. 132, art.135 și art. 136 din ”Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală”, recunoaște, pe cale incidentală, parțial, sentința penală din data de 30.08.2013 a Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles  - Belgia (rămasă definitivă la 15.09.2013), nr. referință 101/13, dosar nr. 9982-13/5361, în ceea ce privește pedeapsa principală de 10 luni închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului SS, pentru săvârșirea – la data de 03.08.2013 - infracțiunilor de ”furt” prev. și ped. de art. 463 Cod penal belgian și ”asociere într-o grupare organizată în vederea săvârșirii unor infracțiuni” prev. și ped. art. 323 -2 și art. 324-4 Cod penal belgian.

I.2. În baza art. 1401 alin. 2 cu referire la art. 132, art.135 și art. 136 din ”Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală”, recunoaște, pe cale incidentală, sentința penală nr.11 din data de 14.09.2015 a Curții de Apel din Paris – Tribunalul de Mare Instanță din Paris – a XXIII-a Cameră Corecțională  - Secțiunea 3 - Franța (rămasă definitivă), prin care inculpatului SS i s-a aplicat pedeapsa principală de 1(o) lună închisoare, pentru săvârșirea – la data de 11.09.2015 – infracțiunii de ”furt calificat în două circumstanțe” prevăzută și pedepsită de art. 311- 1 și 4 din Codul penal francez.

II. În baza dispoziţiilor art. 386 alin. 1 Cod de procedură penală schimbă încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu din infracţiunile de ”furt” prev. şi ped. de art. 228 alin. 1 Cod penal, „acces ilegal la un sistem informatic” în formă continuată prev. şi ped. de art. 360 alin. 1,2 şi 3 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, și „efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos” în formă continuată prev. şi ped. de art. 250 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal,  toate trei cu aplicarea art. 5 Cod penal şi art. 38 alin.1 Cod penal, iar ultimele două și cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal, în aceleași infracțiuni, respectiv în infracţiunile de ”furt” prev. şi ped. de art. 228 alin. 1 Cod penal, „acces ilegal la un sistem informatic” în formă continuată prev. şi ped. de art. 360 alin. 1,2 şi 3 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, și „efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos” în formă continuată prev. şi ped. de art. 250 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal,  toate trei cu aplicarea art. 5 Cod penal şi art. 38 alin.1 Cod penal, iar ultimele două și cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal, însă cu aplicarea/reținerea în cazul tuturor celor trei infracțiuni și a dispozițiilor art. 44 alin. 1 Cod penal (referitor la starea de pluralitate intermediară).

III. 1. În baza dispoziţiilor art. 396 alin. 2 Cod pr. penală, condamnă pe inculpatul SS, cetăţean român, necăsătorit, fără copii, studii 2 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, fără loc de muncă, cunoscut cu antecedente penale, în prezent deţinut în stare de arest preventiv în Penitenciarul Iaşi, pentru săvârșirea infracțiunilor de :

a)-  „furt” prev. şi ped. de art. 228 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art.44 alin.1 Cod penal, art. 5 Cod penal şi art. 38 alin.1 Cod penal (comisă la data de 05.01.2014), la pedepsele de :

-pedeapsa principală de 1(un) an şi 6(luni) luni închisoare;

-pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1

lit. „a”, lit. „b”, lit. „n” (constând în interzicerea dreptului de a se apropia de victima PE) şi lit. „o” Cod penal (constând în interzicerea dreptului de a se apropia de locuinţa victimei), pentru o perioadă de 3 ani, care se va calcula conform dispoziţiilor art. 68 din Codul penal;

-şi la pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.

66 alin. 1 lit. „a”, lit. „b”, lit. „n” (constând în interzicerea dreptului de a se apropia de victima PE) şi lit. „o” Cod penal (constând în interzicerea dreptului de a  se apropia de locuinţa victimei), pe durata şi în condițiile prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal;

b)- „acces ilegal la un sistem informatic” în formă continuată prev. şi ped. de art. 360 alin.

1,2 şi 3 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, art.44 alin.1 Cod penal, art.5 Cod penal şi art. 38 alin.1,2 Cod penal (acte materiale comise la 05.01.2014), la pedepsele de :

- pedeapsa principală de 3 (trei) ani și 2(două) luni închisoare;

-pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1

lit. „a” și lit. „b” Cod penal, pentru o perioadă de 3 ani, care se va calcula conform dispoziţiilor art. 68 din Codul penal;

-şi la pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.

66 alin. 1 lit. „a” și lit. „b” penal, pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal;

c)- „efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos” în formă continuată prev. şi ped. de art. 250 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, art.44 alin.1 Cod penal, art. 5 Cod penal şi art. 38 alin.1,2 Cod penal (trei acte materiale comise la 05.01.2014), la pedepsele de :

-pedeapsa principală de 3 (trei) ani şi 6(șase) luni închisoare;

-  pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. „a” și lit. „b” Cod penal, pentru o perioadă de 3 ani, care se va calcula conform dispoziţiilor  art. 68 din Codul penal;

-şi la pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.

66alin. 1 lit. „a” și lit. „b” Cod penal, pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal.

 2. În baza art. 89 alin. 1 Cod penal raportat la art. 582 alin. 1 și 3 Cod pr. penală anulează amânarea aplicării pedepsei de 5(cinci) luni închisoare stabilită – pentru săvârșirea, la data de 05.08.2014, infracțiunii de ”furt” prev. și ped. de art. 228 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin.10 raportat la art. 375 C.pr.pen. - prin sentința penală nr. 1318/05.05.2016 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. - (rămasă definitivă prin neapelare la data de 31.05.2016) și, pe cale de consecință, dispune condamnarea inculpatului SS, aplicându-i această pedeapsă de 5(cinci) luni închisoare. 

3.1. În baza dispoziţiilor art. 38 alin. 1 coroborat cu art. 39 alin. 1 lit. „b”, art. 40 alin.2 și 5, art. 44 alin. 2 și art. 89 alin.1 Cod penal contopeşte pedepsele aplicate inculpatului pentru cele trei infracţiuni concurente deduse judecății, precum și pedepsele menționate la pct.III.2 (5 luni) și pct. I.1. (10 luni) și I.2(o lună), aplicând pedeapsa cea mai grea de 3(trei) ani și 6(șase) luni închisoare, la care adaugă sporul obligatoriu de o treime din celelalte cinci pedepse pedepse, respectiv un spor în cuantum de 2(doi) ani închisoare, stabilind astfel pedeapsa rezultantă de executat de 5(cinci) ani și 6(șase) luni închisoare.

3.2.  În baza art. 45 alin. 2, 3 lit. „a” Cod penal, alături de pedeapsa principală, aplică inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. „a” (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. „b” (constând în dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), lit. „n” (constând în interzicerea dreptului de a se apropia de victima PE) şi lit. „o” Cod penal (constând în interzicerea dreptului de a se apropia de locuinţa victimei), pentru o perioadă de 3 ani, care se va calcula și executa conform dispoziţiilor art. 68 din Codul penal.

3.3. În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie cea mai grea, rezultantă, constând în interzicerea drepturilor exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. „a” (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. „b” (constând în dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), lit. „n” (constând în interzicerea dreptului de a se apropia de victima PE) şi lit. „o” Cod penal (constând în interzicerea dreptului de a se apropia de locuinţa victimei), pe durata şi în condițiile prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal.

 4.1. În baza dispoziţiilor art. 399 alin. 1 şi art. 404 alin. 4 lit. „b” Cod pr. penală menţine măsura arestării preventive a inculpatului SS.

 4.2. În baza dispoziţiilor art. 404 alin. 4 lit. „a” raportat la art. 72 alin. 1 Cod penal, art. 40 alin.5 și art. 15 alin. 1 și art. 135 alin. 9 - (ii) din Legea nr. 302/2004, scade din pedeapsa principală aplicată inculpatului SS: a) perioada de 30 de zile (o lună) executată în Franța (începând cu data de 13.09.2015) și, respectiv, perioada executată pe teritoriul Belgiei, de la 03.08.2013 la 01.11.2013; b) durata arestării provizorii în vederea predării de la 05.11.2017 la 14.11.2017 (executată pe teritoriul Ungariei în baza mandatului european de arestare nr. 7/2017 emis la 27.09.2017 în prezenta cauză); c) precum și durata arestării preventive, din prezenta cauză, de la 15.11.2017 la zi.

 5.  În baza dispoziţiilor art. 404 alin. 6 raportat la art. 111 alin. 5 Cod pr. penală, dispune ca persoana vătămată PE să fie înştiinţată, de îndată, cu privire la punerea în libertate, în orice mod, a inculpatului SS sau cu privire la evadarea acestuia.

IV. În baza dispoziţiilor art. 19 şi art. 25 alin. 1 cu referire la art. 397 alin.1 din Cod de procedură penală raportat la art. 1349, art. 1357, art. 1381 şi art. 1385 Cod civil, admite acţiunea civilă formulată în cauză şi, în consecinţă, obligă pe inculpatul SS să-i plătească părţii civile PE suma de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 2930 lei reprezintă daune  materiale, iar diferența reprezintă daune morale.

V.1. În baza dispoziţiilor art. 398 şi art. 404 alin. 4 lit. „e” raportat la art. 274 alin. 1 teza finală şi art. 272 alin. 1 şi 2 Cod pr. penală dispune ca :

a) onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu pentru inculpat în faza de urmărire penală în cuantum total de 520 lei (respectiv: 260 lei - delegaţia nr. 21808/24.06.2016 pentru avocat HA şi 260 lei – delegaţia nr. 19021/18.02.2016 pentru avocat HC) să fie achitate din fondurile speciale ale Ministerului Public;

b) onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat în procedura de camera preliminară (260 lei) şi în faza de judecată (260), în cuantum total de 520 lei (respectiv: delegaţia nr. 22877/09.08.2016 pentru avocat MA) să fie achitat din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei,

în final toate aceste cheltuieli rămânând în sarcina statului.

2. În baza dispoziţiilor art. 398 şi art. 404 alin. 4 lit. „e” raportat la art. 274 alin. 1 şi art. 272 alin. 1 Cod pr. penală obligă pe inculpatul SS să plătească statului suma 8500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care nu se includ onorariile avocatului din oficiu și nici ale traducătorilor.

Domenii speta

Spete similare