Posibilitatea aplicării dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor pe calea contestației la executare

Posibilitatea aplicării dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor pe calea contestației  la executare

Curtea reține că, prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002, se pot aplica pe calea unei contestații la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C.pr.pen., în situația în care inculpatul a formulat denunțuri care au înlesnit identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni, iar instanțele care au judecat cauza nu au valorificat această împrejurare. În această situație, pedeapsa aplicată inculpatului, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, poate fi redusă dacă depășește maximul prevăzut de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat cu luarea în considerare a circumstanțelor și cauzelor de agravare și de atenuare a cuantumului pedepsei. Nu se pot lua în considerare circumstanțele atenuante judiciare, a căror reținere este facultativă pentru instanță.

(Secția I Penală, decizia penală nr. 79/C/22 februarie 2019)

Prin sentința penală nr. 2045/04.10.2018  pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală s-a dispus respingerea, contestației la executare formulată de condamnatul VV.I împotriva sentinţei penale nr. 1425/12.07.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I Penală în dosarul nr. 658/3/2017.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele

Petentul-condamnat VV.I contestat executarea pedepsei de 3 ani şi 3 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.1425 din 12.07.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I Penală în dosarul nr. 658/3/2017, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1762/A/08.12.2017 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a Penală.

În motivarea contestaţiei, petentul a arătat că a formulat două denunţuri - la datele de 01.04.2015 şi 26.06.2015 - „pentru a beneficia de aplicarea instituţiei art. 16 (legea specială)”, dar, până la data la care a rămas definitivă condamnarea în cauza în care era judecat (dosarul nr.658/3/2017), respectiv 08.12.2017, nu a avut cunoştinţă de concretizarea acestor denunţuri, pentru ca instanţa să-i aplice „în mod legal şi just” instituţia art. 16 din legea specială.

S-a arătat şi că, abia la data de 19.06.2018, petentul-condamnat a primit înştiinţarea că denunţurile făcute s-au concretizat în dosarele nr. 1548/P/2015 şi nr. 1549/P/2015 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În final, s-a solicitat „comutarea” sentinţei penale într-o condamnare cu suspendare - urmând ca, din cei 3 ani şi 3 luni închisoare, petentul-condamnat să rămână la 1 an şi 7 luni închisoare, din care acesta a executat până în prezent 11 luni închisoare.

Din actele şi lucrările dosarului, s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 1425 din 12.07.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I Penală în dosarul nr. 658/3/2017, cu privire la inculpatul V.V.I., instanţa a hotărât: În baza art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr.241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C.pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată (faptele din 19.02.2014-01.04.2015). În baza art. 67 alin. (2) C.pen., i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) C.pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (administrator societate comercială/persoană ce realizează venituri din activităţi independente cu caracter de continuitate), pe o perioadă de 4 ani. În baza art.65 alin. (1) C.pen., i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art.66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) C.pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (administrator societate comercială/persoană ce realizează venituri din activităţi independente cu caracter de continuitate), de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 404 alin. (4) lit.a) C.pr.pen. rap. la art. 72 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată în cauză reţinerea şi arestul la domiciliu de la data de 01.04.2015 la data de 26.06.2015.

Prin decizia penală nr.1762/A din 08.12.2017 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a Penală, printre altele, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C.pr.pen., a fost admis apelul declarat de către inculpaţii V.S.A.,V.V.I. V.I. şi D.A.O şi de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei penale nr.1425/12.07.2017 a Tribunalului Bucureşti pronunţată în dosarul nr.658/3/2017. S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecându-se: În baza art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic art. 35 alin. (1) C.pen., cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. a) şi b rap. la art. 76 C.pen. şi a art. 396 alin. (10) C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul V.V.I. la pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată. În baza art. 67 alin. (2) C.pen., i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit.a), lit. b) şi lit. g) C.pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (administrator societate comercială/persoană ce realizează venituri din activităţi independente cu caracter de continuitate), pe o perioadă de 4 ani. În baza art. 65 alin. (1) C.pen., i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art.66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) C.pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (administrator societate comercială/persoană ce realizează venituri din activităţi independente cu caracter de continuitate). În baza art.404 alin. (4) lit. a) C.pr.pen. rap. la art. 72 C.pen., i s-a dedus din pedeapsa aplicată în cauză reţinerea şi arestul la domiciliu din prezenta cauză  de la data de 01.04.2015 la data de 26.06.2015.

Din informaţiile obţinute oficial de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Tribunalul a reţinut că petentul-condamnat a formulat două denunţuri - datate 01.04.2015 şi 26.06.2015 - urmare cărora au fost înregistrate dosarele nr.1548/P/2015 (în care, la data de 05.05.2015, s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 C.pen. şi art. 5 C.pen.) şi nr.1549/P/2015 (în care, la datele de 30.06.2016 şi 01.07.2016, a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpaţii B. A.M, R.G, T. R. V, G. M. şi C. F. M., sub aspectul comiterii de infracţiuni de evaziune fiscală - în diferite încadrări juridice, după caz).

Mai mult, alte două denunţuri formulate de acelaşi petent-condamnat, ulterior rămânerii definitive a hotărârii sale de condamnare - primul înregistrat sub nr.2701/P/2018, al doilea înregistrat sub nr.953/VIII-1/2018 (ambele din 23.07.2018) - au fost disjunse şi declinate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti către organele de urmărire penală competente, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

 În esenţă, Tribunalul a reţinut că aplicarea art.19 din Legea nr.682/2002 privind protecţia martorilor, respectiv reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, nu operează decât anterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare a persoanei care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, şi care a comis o infracţiune.

 Or, în condiţiile în care datele de 05.05.2015, 30.06.2016 şi 01.07.2016 sunt mult anterioare datelor pronunţării sentinţei penale nr. 1425/12.07.2017 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I Penală şi deciziei penale nr. 1762/A/08.12.2017 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a Penală, Tribunalul a reţinut că incidenţa beneficiului prevăzut de textul de lege mai sus indicat, se impunea a fi analizată de către instanţa de fond şi de către instanţa de apel.

 Cu toate acestea, Tribunalul a constatat că, în faţa instanţei de fond, petentul-condamnat nu a făcut vorbire despre existenţa celor două denunţuri ale sale (la solicitarea Tribunalului, au fost depuse la dosarul cauzei fişele de cazier ale inculpaţilor; la termenul de judecată din data de 02.05.2017, Tribunalul a respins proba cu expertiza judiciară financiar-contabilă solicitată de inculpaţi pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul încheierii respective; în cursul cercetării judecătorești, în cauză au fost audiaţi martorii .D C., B.M., S. T. - declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar; inculpaţii au depus la dosar înscrisuri în circumstanţiere, concluzii scrise şi o opinie fiscală cu privire la debitele de plată aferente dosarului de faţă).

De asemenea, Tribunalul a constatat că, nici în faţa instanţei de apel, petentul-condamnat nu a făcut vorbire despre existenţa celor două denunţuri ale sale - a se vedea încheierea de şedinţă din data de 24.11.2007 (conţinând dezbaterile şi susţinerile părţilor înainte de rămânerea în pronunţare).

În atari condiţii, Tribunalul a reţinut că a fost depăşit momentul luării în discuţie a aplicării art.19 din Legea nr.682/2002 privind protecţia martorilor, din chiar culpa petentului-condamnat V.V.I.(care a beneficiat de asistenţă juridică din partea unui apărător ales, avocat G.I., cu împuternicirea avocaţială seria B nr.3628019/20.11.2017 ataşată la dosarul de apel) nefiind cerute relaţii de la Ministerul Public la timp.

Nu în ultimul rând, Tribunalul a remarcat faptul că infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 13 ani, iar aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi aplicarea art. 396 alin. (10) C.pr.pen. presupun reducerea în cascadă a limitelor de pedeapsă la 3 ani şi 6 luni - 6 ani şi 6 luni închisoare, apoi la 2 ani şi 4 luni - 4 ani şi 4 luni închisoare, iar pedeapsa (principală) aplicată petentului-condamnat, de 3 ani şi 3 luni închisoare, se încadrează - oricum - între aceste ultime limite.

Nu a fost ignorat faptul că reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare de la art.75 alin. (2) lit. a) şi b) C.pen. este facultativă pentru instanţă („pot constitui”), aşa încât, atunci când analizează dacă este cazul a le reţine, instanţa are în vedere toate împrejurările unei speţe, iar atunci când - de pildă - constată că pedeapsa ce urmează a fi stabilită prin reţinerea lor (după două reduceri cum sunt cele prezentate în paragraful precedent) este insuficientă (prea mică) pentru atingerea scopului pedepsei, nu le mai reţine - a se vedea şi art. 76 C.pen.

În plus, s-a reţinut că reindividualizarea modalităţii de executare a pedepsei închisorii, prin suspendare executare sub supraveghere, ar încălca autoritatea de lucru judecat.

Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie petentul condamnat .V.V.I.

Analizând contestația formulată, prin prisma motivelor invocate, cu respectarea dispozițiilor art. 4251 rap. la art. 598 alin. (1) lit. d) C.pr.pen., instanța de control judiciar a constatat că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa penală nr. 1425/12.07.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I Penală în dosarul nr. 658/3/2017,s-a dispus,  printre altele:

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C.pen., a fost condamnat inculpatul V.V.I.(cu datele personale cunoscute), la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată (faptele din 19.02.2014-01.04.2015).

În baza art. 67 alin. (2) C.pen., i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) C.pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (administrator societate comercială/persoană ce realizează venituri din activităţi independente cu caracter de continuitate), pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C.pen., i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) C.pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (administrator societate comercială/persoană ce realizează venituri din activităţi independente cu caracter de continuitate), de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C.pr.pen. rap. la art. 72 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată în cauză reţinerea şi arestul la domiciliu din prezenta cauză de la data de 01.04.2015 la data de 26.06.2015.

Prin decizia penală nr. 1762/A/08.12.2017 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a Penală, printre altele:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C.pr.pen., s-au admis apelurile declarate de către inculpaţii V.S.A., V.V.I. şi D.E.A. şi de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei penale nr. 1425/12.07.2017 a Tribunalului Bucureşti pronunţată în dosarul cu nr. 658/3/2017.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecându-se:

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C.pen., cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) rap. la art. 76 C.pen. şi a art. 396 alin. (10) C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul V.V.I la pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) C.pen., i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) C.pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (administrator societate comercială/persoană ce realizează venituri din activităţi independente cu caracter de continuitate), pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C.pen., i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) C.pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (administrator societate comercială/persoană ce realizează venituri din activităţi independente cu caracter de continuitate).

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C.pr.pen. rap. la art. 72 C.pen., i s-a dedus din pedeapsa aplicată în cauză reţinerea şi arestul la domiciliu din prezenta cauză  de la data de 01.04.2015 la data de 26.06.2015.

Petentul-condamnat .V.V.I. a solicitat - promovând prezenta contestație la executare - modificarea pedepsei de 3 ani şi 3 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C.pen în sensul reducerii acesteia .

Din informaţiile obţinute de la Parchetul  de pe lângă Tribunalul Bucureşti (cu ataşare de dovezi), se  reţine că petentul-condamnat a formulat două denunţuri - datate 01.04.2015 şi 26.06.2015 - urmare cărora au fost înregistrate dosarele nr. 1548/P/2015 (în care, la data de 05.05.2015, s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 C.pen. şi art.5C.pen.) şi nr. 1549/P/2015 (în care, la datele de 30.06.2016 şi 01.07.2016, a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpaţii B.A.M., R.G., T. R.V., G. M. şi C. F. M., sub aspectul comiterii de infracţiuni de evaziune fiscală - în diferite încadrări juridice, după caz).

Mai mult, alte două denunţuri - formulate de acelaşi petent-condamnat ulterior rămânerii definitive a hotărârii sale de condamnare - primul înregistrat sub nr. 2701/P/2018, al doilea înregistrat sub nr. 953/VIII-1/2018 (ambele din 23.07.2018) - au fost disjunse şi declinate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti către organele de urmărire penală competente, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

S-a constatat că, în mod corect, instanța de fond a pronunțat soluția de respingere a contestației la executare, apelată.

S-a constatat că modificarea pedepsei aplicate contestatorului, deși admisibilă din perspectiva jurisprudenței ÎCCJ, pe calea unei contestații la executare, nu se impune în prezenta cauză.

S-a remarcat faptul că infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr.241/2005 se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 13 ani, iar aplicarea art. 19 din Legea nr.682/2002 şi aplicarea art. 396 alin. (10) C.pr.pen. presupun reducerea în cascadă a limitelor de pedeapsă la 3 ani şi 6 luni - 6 ani şi 6 luni închisoare, apoi la 2 ani şi 4 luni - 4 ani şi 4 luni închisoare. Pedeapsa (principală) aplicată petentului-condamnat, aceea de 3 ani şi 3 luni închisoare, se încadrează - oricum - între aceste ultime limite. La acest calcul nu se iau în considerare circumstanțele atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a), b) rap. la art. 76 C.pen. reținute în favoarea inculpatului V.V.I prin sentinţei penale nr. 1425/12.07.2017 a Tribunalului Bucureşti pronunţată în dosarul cu nr. 658/3/2017, reținerea acestor circumstanțe atenuante judiciare fiind facultativă.

De asemenea, s-a arătat că, pe calea contestației la executare, nu se poate schimba modalitatea de executare a pedepsei aplicate prin sentința contestată, din detenție în suspendare sub supraveghere, așa cum a solicitat contestatorul.

Față de cele arătate, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. rap. la art. 598 C.pr.pen. s-a respins, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul - condamnat V.V.I. împotriva sentinței penale nr. 2045/04.10.2018 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr. 27650/3/2018.

Domenii speta

Spete similare