Executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare

DREPT PROCESUAL PENAL

Executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare. Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare. Efecte cu privire la durata termenului de supraveghere al liberării condiţionate din executarea pedepsei închisorii aplicate prin sentinţa penală şi implicit cu privire la determinarea datei la care pedeapsa este considerată ca executată

- art. 551 din Legea nr. 254/2013

Curtea a apreciat că art. 551 din Legea nr. 254/2013 are natura unei norme penale substanțiale, chiar dacă aceasta este prevăzută în Legea nr. 254/2013 şi produce efecte cu privire la dispozițiile relative la calculul pedepselor.

Prin art. 551 din Legea nr. 254/2014 a fost reglementat un mecanism de calcul compensatoriu pentru executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare care constă într-o ficţiune juridică având următorul obiect: considerarea ca executate a unor zile care în realitate nu au fost petrecute în executarea pedepsei ori a măsurii arestării preventive. Spre deosebire de alte zile considerate ca executate în baza Legii nr. 254/2014, ce prezintă relevanţă numai în materia liberării condiționate, zilele considerate ca executate în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 produc efecte în legătură cu toate instituţiile de drept penal.

Faţă de dispoziţia explicită a alin. (8) a art. 551 din Legea nr. 254/2014 potrivit căreia „Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012”, subiecţii care pot beneficia de această dispoziţie legală sunt atât persoanele care se află în executarea pedepsei (pentru care deducerea poate prezenta relevanță la evaluarea îndepliniri fracţiei de pedeapsă în scopul obţinerii liberării condiţionate), cât şi cele care au fost liberate condiţionat (pentru care ficţiunea juridică produce efecte pentru constatarea mai rapidă a faptului că pedeapsa a fost executată, termenul de supraveghere fiind redus corelativ) sau care executaseră deja integral pedeapsa ori faţă de care pedeapsa era executată (faţă de acestea din urmă mecanismul compensatoriu va conduce la constatarea faptului că termenul de reabilitare a început să curgă mai devreme).

Curtea a considerat că efectele art. 551 din Legea nr. 254/2014 sunt, în esenţă, similare celor produse de dispoziţiile art. 6 Cod penal privind incidenţa legii penale mai favorabile ulterior hotărârii definitive, care implică faptul că acestea trebuie aplicate în mod obligatoriu în toate ipotezele descrise mai sus, inclusiv atunci când pedeapsa era integral executată în penitenciar la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017.

Incidenţa ficţiunii juridice nu produce efecte cu privire la modalitatea de aplicare a pedepsei prin sentinţa penală care a intrat în autoritatea de lucru judecat, ci numai cu privire la data la care această pedeapsă va fi considerată ca executată, având în vedere că persoana aflată în liberare condiţionată este considerată a fi o persoană în executare pedepsei, până la momentul la care pedeapsa aplicată prin hotărârea definitivă este considerată ca executată.

Prin urmare, măsura compensatorie produce efecte cu privire la durata termenului de supraveghere al liberării condiţionate din executarea pedepsei închisorii aplicate prin sentinţa penală, în sensul reducerii corespunzătoare a acestuia, şi implicit cu privire la determinarea datei la care pedeapsa este considerată ca executată.

Curtea de Apel Oradea, Secţia penală şi pentru cauze cu minori

Decizia penală nr. 11 din 7 februarie 2019

Prin Sentința penală nr. (...)/P/2018 din data de 17 decembrie 2018, Tribunalul (...), în baza art. 599 rap. la art. 598 alin. (1) lit. d) Cod procedură penală, a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul (...) (...) (...) împotriva sentinţei penale nr. (...)/20.09.2013 a Tribunalului (...), definitivă prin decizia penală nr. (...)/21.02.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi împotriva sentinţei penale nr. (...)/07.07.2017 definitivă prin decizia penală nr. (...)/A/2017 a Curţii de Apel (...), ca neîntemeiată.

S-a dispus ca onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu, avocat (...), în cuantum de 100 lei să se vireze din fondurile Ministerului de Justiţie conform delegaţiei nr. (...)/10.08.2018.

În baza art. 275 alin. (2) Cod procedură penală a fost obligat petentul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.

În motivarea soluției pronunțate prima instanță a reținut, în esență, că în cadrul contestaţiei la executare, instanţa nu poate modifica chestiunile analizate şi stabilite prin hotărâri definitive, întrucât ar presupune instituirea unei noi căi de atac, în afara cadrului stabilit de Codul de procedură penală.

S-a considerat că instanţa nu poate face această analiză nici în cadrul modificărilor pedepselor, în procedura prev. de art. 585 Cod procedură penală sau prev. de art. 595 Cod procedură penală având în vedere că regimul juridic al disp. prev. de art. 551 din Legea nr. 254/2013, modificate prin Legea nr. 169/2017, nu reprezintă nici lege de dezincriminare şi nici lege care modifică pedeapsa în sensul art. 585 alin. 1 lit. a) - d) Cod procedură penală.

S-a apreciat că, deși teoretic şi cu includerea limitelor de aplicare în timp, contestatorul poate fi beneficiarul aplicării dispoziţiilor legale care reglementează regimul compensatoriu, pentru întreaga perioadă executată 04.07.2013 - 15.10.2014 în baza sentinţei penale nr. (...)/20.09.2013 pronunţate de către Tribunalul (...) în dosarul nr. (...)/2013, definitivă prin decizia penală nr. (...)/21.02.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în concret, limita impusă de principiul autorităţii de lucru judecat şi de obiectul contestaţiei la executare, a făcut imposibilă acordarea acestui beneficiu.

Prima instanță a opinat că persoana condamnată nu este lipsită de o compensare pentru executarea unei pedepse privative de libertate în condiţii necorespunzătoare, numai că această compensare nu se mai poate realiza în modul prevăzut de art. 551 din Legea nr. 254/2013, modificată prin Legea nr. 169/2017, ci într-o altă modalitate, inclusiv sub forma despăgubirilor băneşti, această concluzie fiind dedusă din chiar dispozițiile art. 551 alin. 6 din Legea nr. 254/2013. De asemenea şi cu luarea în considerare a cadrului legislativ existent şi referitor la compensarea persoanei condamnate, tribunalul a apreciat şi că nu există o ordine de prioritate în stabilirea modului de compensare, respectiv între zile de executare efectivă şi despăgubiri băneşti.

Împotriva acestei încheieri, în termenul legal a formulat contestaţie condamnatul (...) (...) (...). Contestația nu a fost motivată în scris, fiind susținută oral de avocatul ales al contestatorului condamnat, astfel cum s-a consemnat în partea introductivă a prezentei.

În esenţă, s-a solicitat să se constate că persoana condamnată beneficiază de 102 zile considerate ca executate ca măsură compensatorie pentru privarea de libertate în condiţii necorespunzătoare şi că acest beneficiu produce efecte cu privire la durata termenului de supraveghere al liberării condiţionate.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin raportare la motivele de contestaţie cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept Curtea a reţinut următoarele:

Curtea a reţinut că instituţia compensării cazării în condiții necorespunzătoare stipulată de art. 551 din Legea nr. 254/201, a fost introdusă în legislația română prin Legea nr. 169/2017.

Pe de o parte, Curtea a apreciat că art. 551 din Legea nr. 254/2013 are natura unei norme penale substanțiale, chiar dacă aceasta este prevăzută în Legea nr. 254/2013 şi produce efecte cu privire la dispozițiile relative la calculul pedepselor.

Pe de altă parte, Curtea a opinat că prin art. 551 din Legea nr. 254/2014 a fost reglementat un mecanism de calcul compensatoriu pentru executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare care constă într-o ficţiune juridică având următorul obiect: considerarea ca executate a unor zile care în realitate nu au fost petrecute în executarea pedepsei ori a măsurii arestării preventive. Spre deosebire de alte zile considerate ca executate în baza Legii nr. 254/2014 (de pildă, în considerarea muncii prestate în perioada de deţinere ori a cursurilor de calificare ori de recalificare absolvite, sau a elaborării de lucrări științifice) ce prezintă relevanţă numai în materia liberării condiționate, zilele considerate ca executate în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 produc efecte în legătură cu toate instituţiile de drept penal.

În acest sens, în decizia nr. 7/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 548 din 02 iulie 2018) s-a arătat că „evoluţia procesului legislativ care a condus la adoptarea Legii nr. 169/2017 relevă, cu claritate, voinţa legiuitorului de a nu limita acordarea măsurii compensatorii la instituţia liberării condiţionate, aplicabilă ulterior intrării în vigoare a legii menţionate. În acest sens se remarcă faptul că, în forma iniţială a proiectului legii, aprobată în Guvern, dispoziţiile privitoare la măsura compensatorie erau incluse în capitolul consacrat liberării condiţionate din Legea nr. 254/2013, iar iniţiatorul restrângea în mod explicit aplicabilitatea acestor dispoziţii la instituţia liberării condiţionate. Modificările operate ulterior de legiuitor asupra formei iniţiale a proiectului, prin eliminarea reglementării măsurii compensatorii din capitolul consacrat liberării condiţionate şi includerea acestei reglementări în capitolul dedicat condiţiilor de detenţie, dar mai ales prin eliminarea referirii la liberarea condiţionată, reflectă voinţa acestuia de a nu restrânge aplicabilitatea dispoziţiilor art. 551 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013 la persoanele private de libertate aflate în executarea pedepsei închisorii, care au vocaţia de a beneficia de liberarea condiţionată ulterior intrării în vigoare a legii menţionate.”

Aşadar, faţă de dispoziţia explicită a alin. (8) a art. 551 din Legea nr. 254/2014 potrivit căreia „Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012”, subiecţii care pot beneficia de această dispoziţie legală sunt atât persoanele care se află în executarea pedepsei (pentru care deducerea poate prezenta relevanță la evaluarea îndepliniri fracţiei de pedeapsă în scopul obţinerii liberării condiţionate), cât şi cele care au fost liberate condiţionat (pentru care ficţiunea juridică produce efecte pentru constatarea mai rapidă a faptului că pedeapsa a fost executată, termenul de supraveghere fiind redus corelativ) sau care executaseră deja integral pedeapsa ori faţă de care pedeapsa era executată (faţă de acestea din urmă mecanismul compensatoriu va conduce la constatarea faptului că termenul de reabilitare a început să curgă mai devreme).

În privinţa pedepselor executate sau considerate ca executate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 în Decizia nr. 7/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 548 din 02 iulie 2018) s-a reţinut că: „Modificările operate ulterior de legiuitor asupra formei iniţiale a proiectului, prin eliminarea reglementării măsurii compensatorii din capitolul consacrat liberării condiţionate şi includerea acestei reglementări în capitolul dedicat condiţiilor de detenţie, dar mai ales prin eliminarea referirii la liberarea condiţionată, reflectă voinţa acestuia de a nu restrânge aplicabilitatea dispoziţiilor art. 551 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013 la persoanele private de libertate aflate în executarea pedepsei închisorii, care au vocaţia de a beneficia de liberarea condiționată ulterior intrării în vigoare a legii menţionate. Aşadar, excluderea persoanelor liberate condiționat anterior, din sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 551 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013, atunci când devin incidente dispoziţiile în materia revocării liberării condiţionate, ar contraveni voinţei legiuitorului, care rezultă din evoluţia procesului legislativ. Ca atare, aplicând dispoziţiile art. 551 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013, instanţa de judecată trebuie să recalculeze "partea efectiv executată" din durata pedepsei închisorii, considerând executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare începând cu 24 iulie 2012. Pe baza recalculării, instanţa de judecată determină partea considerată ca executată prin acordarea măsurii compensatorii şi reduce în mod corespunzător durata restului rămas neexecutat din pedeapsa închisorii.”

Tot astfel, în decizia nr. 15/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 975 din 19 noiembrie 2018) s-a reţinut că: „Prin pedeapsă considerată ca executată se înţelege acea parte din durata pedepsei aplicate prin hotărârea rămasă definitivă care, deşi nu a fost executată efectiv, este asimilată acesteia, în baza unor dispoziţii legale. În această categorie se încadrează perioada în care condamnatul s-a aflat în stare de liberare condiţionată, în ipoteza în care conform art. 106 din Codul penal acesta nu a săvârşit o nouă infracţiune descoperită până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea liberării condiţionate şi nu s-a descoperit o cauză de anulare. Tot astfel, în aceeaşi categorie se încadrează şi perioada de timp executată în condiţii necorespunzătoare în regim de detenţie, pentru compensarea căreia a fost instituit mecanismul prevăzut de art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, potrivit textului de lege sus-menţionat, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată. Fiind vorba despre zile considerate ca executate, acestea se vor adăuga perioadei executate efectiv de condamnat, cu consecinţa reducerii sau chiar înlăturării restului rămas neexecutat din pedeapsa aplicată.”

În aceste condiţii, Curtea a considerat că efectele art. 551 din Legea nr. 254/2014 sunt, în esenţă, similare celor produse de dispoziţiile art. 6 Cod penal privind incidenţa legii penale mai favorabile ulterior hotărârii definitive, care implică faptul că acestea trebuie aplicate în mod obligatoriu în toate ipotezele descrise mai sus, inclusiv atunci când pedeapsa era integral executată în penitenciar la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017.

În cauză, Curtea a constatat că pentru pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. (...)/20.09.2013 de către Tribunalul (...) în dosarul nr. (...)/2013, definitivă prin decizia penală nr. (...)/21.02.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi executată de contestator în perioada 04.07.2013 - 15.10.2014, din a cărei executare a fost liberat condiţionat la data de 15.10.2014 cu un rest neexecutat de 245 zile, contestatorul este beneficiarul aplicării dispozițiilor legale care reglementează regimul compensatoriu, pentru întreaga perioadă executată 04.07.2013 - 15.10.2014, această constatare neaducând atingere autorităţii de lucru judecat a sentinței penale nr. (...)/07.07.2017 a Tribunalului (...), definitive prin decizia penală nr. (...)/A/2017 a Curţii de Apel (...).

Astfel, Curtea a constatat că în perioada 18.04.2013 - 15.10.2014 (...) (...) (...) a executat în condiţii necorespunzătoare 526 de zile în perioada în care s-a aflat în executarea pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. (...)/20.09.2013 pronunțată de Tribunalul (...) în dosarul nr. (...)/2013 definitivă prin decizia penală nr. (...)/21.02.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 Curtea a reţinut că persoana condamnată (...) (...) (...) beneficiază de 102 zile considerate ca executate ca măsură compensatorie pentru privarea de libertate în condiţii necorespunzătoare.

Incidenţa ficţiunii juridice nu produce efecte cu privire la modalitatea de aplicare a pedepsei prin sentinţa penală nr. (...)/07.07.2017 a Tribunalului (...), definitivă prin decizia penală nr. (...)/A/2017 a Curţii de Apel (...) care a intrat în autoritatea de lucru judecat, ci numai cu privire la data la care această pedeapsă va fi considerată ca executată, având în vedere că persoana aflată în liberare condiţionată este considerată a fi o persoană în executare pedepsei, până la momentul la care pedeapsa aplicată prin hotărârea definitivă este considerată ca executată.

Prin urmare, măsura compensatorie va produce efecte cu privire la durata termenului de supraveghere al liberării condiţionate din executarea pedepsei de 1 an, 9 luni şi 245 zile închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. (...)/07.07.2017 a Tribunalului (...) definitivă prin decizia penală nr. (...)/A/2017 a Curţii de Apel (...), în sensul reducerii corespunzătoare a acestuia, şi implicit cu privire la determinarea datei la care pedeapsa este considerată ca executată.

Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, raportat la art. 597 alin. (8) Cod procedură penală, a admis contestația formulată de către condamnatul (...) (...) (...) împotriva sentinţei penale nr. (...)/P/17 decembrie 2018 pronunțate de Tribunalul (...) în dosarul nr. (...)/2018, pe care a desfiinţat-o în totalitate şi, rejudecând:

În baza art. 599 Cod procedură penală raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) Cod procedură penală a admis contestația la executare formulată de condamnatul (...) (...) (...) împotriva sentinței penale nr. (...)/20.09.2013 pronunţate de Tribunalul (...) în dosarul nr. (...)/2013, definitivă prin decizia penală nr. (...)/21.02.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi împotriva sentinţei penale nr. (...)/07.07.2017 a Tribunalului (...) definitivă prin decizia penală nr. (...)/A/2017 a Curţii de Apel (...).

A constatat că în perioada 18.04.2013 - 15.10.2014 (...) (...) (...) a executat în condiţii necorespunzătoare 526 de zile în perioada în care s-a aflat în executarea pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. (...)/20.09.2013 pronunțată de Tribunalul (...) în dosarul nr. (...)/2013 definitivă prin decizia penală nr. (...)/21.02.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 a constatat că persoana condamnată (...) (...) (...) beneficiază de 102 zile considerate ca executate ca măsură compensatorie pentru privarea de libertate în condiţii necorespunzătoare şi că acest beneficiu produce efecte cu privire la durata termenului de supraveghere al liberării condiţionate din executarea pedepsei de 1 an, 9 luni şi 245 zile închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. (...)/07.07.2017 a Tribunalului (...) definitivă prin decizia penală nr. (...)/A/2017 a Curţii de Apel (...), în sensul reducerii corespunzătoare a acestuia, şi implicit cu privire la determinarea datei la care pedeapsa este considerată ca executată.

În baza art. 275 alin. (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei au rămas în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare