Condiţii de existenţă a cauzei justificative a stării de necesitate prev. de art. 20 C.pen. Revocarea obligatoriei a amânării aplicării pedepsei – modalitate de executare a pedepsei în cazul revocării amânării aplicării pedepsei

Prin sentinţa penală nr. 662 din data de 26 septembrie 2018 pronunţată de Judecătoria Rădăuţi în dosarul nr. ../285/2018 s-au dispus următoarele: În baza art. 396 alin. 1 şi 2 din Noul Cod de Procedură penală,  a fost condamnat  inculpatul A. , fiul lui ...., cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice au unui autovehicul de către o persoană având o alcoolemie în sânge, peste limita legală, prev. de art. 336 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 44 alin. 1 din Codul penal, la  pedeapsa de 1 (un) an închisoare. S-a constatat  că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală a fost săvârşită în termenul de încercare de 2 ani al amânării aplicării pedepsei de 1 (un) an închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 321 din 18.05.2016, în dosarul nr. .../285/2015  al Judecătoriei Rădăuţi, definitivă prin neapelare, la data de 08.07.2016. În baza art. 88 din Codul penal, a fost revocată amânarea aplicării  pedepsei de 1 (un) an închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 321 din 18.05.2016, în dosarul nr. ../285/2015  al Judecătoriei Rădăuţi, definitivă prin neapelare, la data de 08.07.2016 şi în baza art. 396, alin. 1 şi 2 din Noul Cod de Procedură penală,  s-a dispus condamnarea inculpatului la această pedeapsă. În baza art. 88, alin. 3, art. 44, alin. 2, art. 38, alin. 1, art. 39, alin. 1, lit. b din Codul penal, s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin sentinţa penală,  cu pedeapsa  aplicată prin Sentinţa penală nr.321 din 18.05.2016, în dosarul nr. ../285/2015  al Judecătoriei Rădăuţi, definitivă prin neapelare, la data de 08.07.2016, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare, în regim de penitenciar. În baza art. 274 alin. 1 C.  proc. pen., a fost obligat inculpatul A.  să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 900 lei.

Pentru a pronunţa această sentinţă penală, Judecătoria Rădăuţi a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi nr.1059/P/2017 din 30 martie 2018 a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de „conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe”, prev. de art. 336 alin. 1 CP, cu aplic. art. 44 alin. 1 CP, constând în aceea că, la data de 23.03.2017, în jurul orelor 21.10, după ce a consumat băuturi alcoolice, a condus autoturismul marca „W” cu nr. de înmatriculare xxyyy pe str. .. de pe raza mun. .., având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,55 g/l alcool pur în sânge la prima probă (orele 21,30) şi de 1,40 g/l alcool pur în sânge la cea de-a doua probă (orele 22,30).

În actul de sesizare s-au reţinut următoarele:

Prin ordonanţa din data de 23.03.2017 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunea de „conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe”, faptă prev. şi ped. de art. 336 alin. 1 CP. Prin ordonanţa organului de cercetare penală din data de 17.11.2017 confirmată de procuror la aceeaşi dată s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de  A. sub aspectul infracţiunii prev. şi ped. de art. 336 alin. 1 CP, iar prin ordonanţa din data de 15.02.2018 s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de suspectul A. sub aspectul aceleiaşi infracţiuni. Prin ordonanţa din data de 27.03.2018 s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală, în sensul reţinerii disp. art. 44 alin. 1 Cod penal.

Din actele de urmărire penală efectuate în cauză au rezultat următoarele:

La data de 23.03.2017, în jurul orelor 21,10, o patrulă din cadrul I.P.J.– Poliţia Mun. .. aflată în exercitarea atribuţiilor de serviciu, respectiv serviciul de supraveghere şi control al traficului rutier pe str. .. de pe raza mun. ..a procedat la oprirea regulamentară a autoturismului marca „W” cu nr. de înmatriculare xxyyy. După declinarea competenţei conducătorul auto a fost identificat în persoana inculpatului A. Întrucât conducătorul auto emana halenă alcoolică, s-a solicitat inculpatului să se supună testării cu aparatul etilotest, însă a refuzat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Mun. pentru recoltarea probelor de sânge. I s-au recoltat două probe de sânge la orele 21,30, respectiv 22,30 pe buletinul de examinare clinică iar, cu ocazia examinării clinice, medicul de gardă a întocmit buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 587/29.03.2017. Potrivit acestui buletin de analiză, inculpatul avea o alcoolemie de 1,55 g/l alcool pur în sânge la prim aprobă şi de 1,40 g/l alcool pur în sânge la cea de-a doua probă.

Cu ocazia audierii, inculpatul a declarat că la data de 23.03.2017, în intervalul orar 17,00 - 20,00 a consumat 4 beri a câte 330 ml fiecare marca „..” , cu o alcoolemie de 6,9 % cu tequila şi 200 ml vin. În jurul orelor 21,00, în timp ce se afla în incinta Clubului .., a fost apelat de soţia sa să vină repede acasă, întrucât mamei sale i s-a făcut rău. Întrucât mama sa suferea de o boală cardiacă, s-a urcat la volanul autoturismului cu intenţia de a se deplasa la domiciliu. Pe traseu a fost oprit de un echipaj de poliţie şi, datorită stării în care se afla, a refuzat testarea cu aparatul etilotest. De asemenea, a declarat că nu este de acord cu valoarea alcoolemiei rezultată în urma recoltării probelor biologice.

Situaţia de fapt mai sus menţionată s-a susţinut cu următoarele mijloace de probă: declaraţia inculpatului A. (filele 33, 35-37, 39-41); declaraţia martorului B. (filele 13-14); declaraţia martorei C. (filele 17-18); declaraţia martorului D. (filele 19-20); proces verbal de constatare a infracţiunii (fila 12); buletin de examinare clinică (filele 25-27); buletin de analiză toxicologică - alcoolemie (fila 28).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuţi, sub nr. ../285/2018, la data de 04 aprilie 2018.

Prin încheierea nr. 523 dată în camera de consiliu la data de 15 mai 2018, rămasă definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

În vederea soluţionării cauzei, instanţa de fond a ţinut seama de întregul material probator administrat în timpul urmăririi penale, cât și în faza de judecată, coroborat cu declaraţiile inculpatului.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 23.03.2017, în jurul orelor 21,10, inculpatul A. , după ce a consumat băuturi alcoolice, a condus autoturismul marca „W” cu nr. de înmatriculare xxyyy pe str. .., de pe raza mun. .., având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,55 g/l alcool pur în sânge.

În fapt, instanţa de fond a mai reţinut că la data de 23.03.2017, în jurul orelor 21,10, lucrătorii de poliţie, au oprit, în trafic,  pe str. .. de pe raza mun. .., autoturismul marca „W” cu nr. de înmatriculare xxyyy, la volanul autoturismului fiind identificat inculpatul A. Întrucât conducătorul auto emana halenă alcoolică, s-a solicitat inculpatului să se supună testării cu aparatul etilotest, însă a refuzat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Mun. pentru recoltarea probelor de sânge. I s-au recoltat două probe de sânge, la orele 21,30, respectiv 22,30. Conform buletinului de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 587/29.03.2017, inculpatul avea o alcoolemie de 1,55 g/l  alcool pur în sânge, la prima aprobă şi de 1,40 g/l alcool pur în sânge la cea de-a doua probă.

Inculpatul a recunoscut fapta pe tot parcursul procesului penal, precizând că s-a urcat la volanul autoturismului întrucât a fost apelat de soţia sa să vină repede acasă, întrucât mamei sale i s-a făcut rău aceasta suferind de mai multe boli.

Situaţia de fapt mai sus menţionată s-a susţinut cu mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale, cât şi în faza de judecată,  coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului.

Din fişa de cazier judiciar, a rezultat că faţă de inculpatul A.  s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei, pe un termen de 2 ani, prin Sentinţa penală nr. 321 din 18.05.2016, în dosarul nr. ../285/2015 al Judecătoriei Rădăuţi, definitivă prin neapelare, la data de 08.07.2016, inculpatul săvârşind fapta în termenul de încercare al amânării aplicării pedepsei.

În drept, fapta inculpatului A., care la data de 23.03.2017, în jurul orelor 21,10, după ce a consumat băuturi alcoolice, a condus autoturismul marca „W” cu nr. de înmatriculare xxyyy pe str. .., de pe raza mun. ..., având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,55 g/l alcool pur în sânge, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană aflată sub influenţa alcoolului”, prev. de art.336 alin.1, Cod penal.

Analizând latura obiectivă a infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică peste limita legală prev. de art. 336 al.1 din Noul Cod penal, instanţa de fond a reţinut că elementul material a constat în acţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Sub acest aspect, instanţa de fond a constatat că inculpatul avea la momentul săvârşirii faptei o îmbibaţie alcoolică în sânge ce depăşea limita legală.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei indirecte, conform dispoziţiilor art.16 alin.3, lit. b Cod pen., întrucât el a prevăzut rezultatul faptei sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel, inculpatul a ştiut că se află sub influenţa băuturilor alcoolice în timp ce conducea autoturismul proprietate personală, acceptând posibilitatea creării unei stări de pericol pentru relaţiile sociale privind circulaţia în siguranţă pe drumurile publice.

În ceea ce priveşte apărarea formulată de către avocatul ales al inculpatului, privind existenţa unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei săvârşite de inculpat, instanţa de fond, analizând elementele de fapt ale cauzei,  a constatat că în cazul acestuia nu se poate reţine cauza justificativă a stării de necesitate. Împrejurarea că inculpatul, care ştia că se află sub influenţa băuturilor alcoolice, s-a urcat la volanul autovehiculului său şi l-a condus pe drumurile publice pentru a ajunge cât mai repede la mama sa, căreia i s-a făcut rău, nu poate constitui o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei săvârşite de inculpat, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de lege, privind reţinerea unei astfel de cauze. În primul rând,  nu s-a probat existenţa unui pericol pentru persoana în cauză, iar în al doilea rând existau şi alte posibilităţi legale de a i se acorda ajutor medical, în condiţiile în care s-ar fi impus o astfel de asistenţă.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, potrivit cărora: stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Sub aspectul gradului de pericol social al infracţiunii, s-a constatat că inculpatul a condus un autoturism pe raza mun. .., având o îmbibaţie alcoolică în sânge peste limita legală, condiţii în care o parte din simţurile umane dispar sau sunt mult diminuate, putând pune în pericol viaţa şi integritatea corporală a celorlalţi participanţi la trafic, cât şi a pietonilor, în condiţiile în care conducerea unui autovehicul, având o îmbibaţie alcoolică în sânge peste limita legală, este una din cauzele producerii de accidente rutiere, instanţa a considerat că prin conţinutul ei concret, fapta inculpatului nu este lipsită în mod vădit de importanţă şi prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

În acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele: gradul de pericol social concret al faptei, având în vedere că inculpatul avea o îmbibaţie alcoolică la ora prelevării probei, respectiv de 1,55 g/l alcool pur în sânge – depăşind limita contravenţională de 0,80 grame %o alcool pur în sânge şi a condus un autoturism pe un drum public, dar şi poziţia inculpatului, împrejurările şi modul de comitere al faptei, precum şi persoana inculpatului.

Prin urmare, având în vedere prevederile din Noul Cod penal, privind circumstanţele atenuante şi agravante, raportat la circumstanţele concrete ale faptei, instanţa de fond a apreciat că în cazul inculpatului nu pot fi reţinute circumstanţe de atenuare sau de agravare a răspunderii penale, astfel că instanţa de fond a stabilit o pedeapsă prevăzută în limitele speciale ale infracţiuni.

Faţă de cele expuse, în baza art. 396 alin. 1 şi 2 din Noul Cod de Procedură penală,  a fost condamnat inculpatul A.  pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice au unui autovehicul de către o persoană având o alcoolemie în sânge, peste limita legală, prev. de art. 336 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art.44, alin.1 din Codul penal, la pedeapsa de 1 (un) an  închisoare. S-a constatat că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală, a fost săvârşită în termenul de încercare de 2 ani al amânării aplicării pedepsei de 1 (un) an închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 321 din 18.05.2016, în dosarul nr. ../285/2015 al Judecătoriei Rădăuţi, definitivă prin neapelare, la data de 08.07.2016. În baza art. 88 din Codul penal, s-a revocat amânarea aplicării pedepsei de 1 (un) an închisoare, aplicată prin  sentinţa penală nr.321 din 18.05.2016, în dosarul nr. ../285/2015  al Judecătoriei Rădăuţi, definitivă prin neapelare,  la data de 08.07.2016 şi în baza art. 396, alin.1 şi 2 din Noul Cod de Procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului la această pedeapsă. În baza art. 88 alin. 3, art. 44 alin. 2, art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b din Codul penal, s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin sentinţa penală,  cu pedeapsa  aplicată prin Sentinţa penală nr. 321 din 18.05.2016, în dosarul nr. ../285/2015 al Judecătoriei Rădăuţi, definitivă prin neapelare, la data de 08.07.2016, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare, în regim de penitenciar. În baza art.274 alin. 1 Cod de  proc. pen., a fost obligat inculpatul A. , să plătească către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 900 lei.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul A. , pentru motivele prezentate pe larg în scris în cererea depusă la dosarul cauzei şi reiterate oral cu ocazia dezbaterilor, consemnate fiind în încheierea de dezbateri din data de 14 ianuarie 2019, când instanţa de control judiciar, pentru a da posibilitatea apărătorului ales al inculpatului apelant să depună concluzii scrise la dosarul cauzei, a amânat pronunţarea pentru data de astăzi, 21 ianuarie 2019.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1, 2 art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Pentru început instanţa de control judiciar reţine că inculpatul A.  a exercitat calea de atac a apelului criticând sentinţa penală pronunţată în cauză de Judecătoria Rădăuţi pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Cu privire la motivul de apel invocat de inculpat prin apelul declarat în cauză, referitor la netemeinicia sentinţei penale apelate, cale de atac prin care a solicitat reţinerea în cauză a incidenţei cauzei justificative a stării de necesitate, Curtea reţine următoarele:

Conform art. 20 alin. 1 Cod penal este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în stare de necesitate, iar potrivit alineatului 2 este în stare de necesitate persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu poate fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.

Din analiza dispoziţiilor legale menţionate, rezultă condiţiile în care o faptă prevăzută de legea penală este considerată ca fiind săvârşită în stare de necesitate, respectiv: să existe un pericol imediat sau actual, respectiv să fie real, efectiv, pe punctul de a se produce sau în curs de desfăşurare, să ameninţe valorile sociale prevăzute de art. 20 alin. 2 Cod penal şi să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, iar acţiunea de salvare să fi constituit singurul mijloc de înlăturare a pericolului şi să nu cauzeze urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.

Se impune a se face precizarea că acţiunea de salvare la care recurge cel ce săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: acţiunea de salvare să constea în săvârşirea unei faptei prevăzute de legea penală, fapta să fie necesară pentru salvarea de la pericol a valorilor ocrotite de lege, respectiv actele de salvare trebuie să fie apte să înlăture pericolul, respectiv să aibă caracter idoneu, iar acţiunea de salvare trebuie să fie proporţională cu pericolul. Cu privire la aceste condiţii, în special cu privire la caracterul idoneu al apărării, raportat la situaţia de fapt reţinută în cauză, Curtea constată că în măsura în care acţiunea inculpatului nu a fost susceptibilă de a înlătura pericolul, ci doar a fost comisă în contextul acestuia, nu se poate reţine în cauză incidenţa cauzei justificative a stării de necesitate. Totodată, Curtea reţine că acţiunea de salvare la care a recurs inculpatul în prezenta cauză este lipsită de aptitudinea de a înlătura pericolul, date fiind împrejurările concrete în care s-a săvârşit fapta. Mai mult, prin aplicarea testului subsidiarităţii, săvârşirea faptei prevăzute de legea penală (acţiunea de salvare) trebuie să fie singura modalitate prin care putea fi înlăturat pericolul, neexistând alte modalităţi licite prin care acesta putea fi înlăturat (acţiunea de salvare apare ca fiind indispensabilă pentru evitarea pericolului), situaţie ce nu poate fi reţinută în prezenta cauză întrucât existau posibilităţi alternative, licite, pentru a înlătura pretinsa stare de pericol la care era expusă mama sa. Astfel, în acord cu prima instanţă, instanţa de apel constată că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de lege cu privire la pericol şi nici cu privire la acţiunea de salvare pentru reţinerea stării de necesitate. Astfel, deplasarea inculpatului cu autoturismul său pe o distanţă de 200-300 m nu poate fi considerată ca fiind singura modalitate de înlăturare a pericolului, în condiţiile în care exista posibilitatea să apeleze la persoane apropiate, la un taximetru sau să solicite intervenţia unei ambulanţe.

Din probele existente la dosarul cauzei a rezultat că că la data de 23.03.2017, în jurul orelor 21,10, lucrătorii de poliţie, au oprit, în trafic, pe str. .. de pe raza mun. .., autoturismul marca „.W” cu nr. de înmatriculare xxyyy, la volanul autoturismului fiind identificat inculpatul A. Întrucât conducătorul auto emana halenă alcoolică, s-a solicitat inculpatului să se supună testării cu aparatul etilotest, însă a refuzat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Mun. pentru recoltarea probelor de sânge. I s-au recoltat două probe de sânge, la orele 21,30, respectiv 22,30. Conform buletinului de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 587/29.03.2017, inculpatul avea o alcoolemie de 1,55 g/l  alcool pur în sânge, la prima aprobă şi de 1,40 g/l alcool pur în sânge la cea de-a doua probă.

Inculpatul a recunoscut fapta pe tot parcursul procesului penal, precizând că s-a urcat la volanul autoturismului deoarece a fost apelat de soţia sa să vină repede acasă întrucât mamei sale i s-a făcut rău, aceasta suferind de mai multe boli.

Faptul că mamei inculpatului i s-a făcut rău, aceasta suferind de mai multe boli, nu justifică săvârşirea faptei, aceasta având nevoie de asigurarea asistenţei medicale de specialitate şi nu se înţelege în ce mod prezenţa inculpatului putea îmbunătăţi cu ceva situaţia medicală a mamei sale, în condiţiile în care inculpatul nu deţine cunoştinţe de specialitate pentru a putea acorda un ajutor corespunzător iar ajutor medical putea solicita şi soţia acestuia care l-a apelat telefonic.

Ca urmare a celor reţinute, Curtea apreciază că în mod corect s-a stabilit vinovăţia inculpatului cu privire la săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat de prima instanţă, declaraţia acestuia de recunoaştere coroborându-se cu întregul material probator administrat în cauză.

Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de inculpatul apelant referitor revocarea amânării aplicării pedepsei de 1 (un) an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 321 din 18.05.2016, în dosarul nr. ../285/2015  al Judecătoriei Rădăuţi, definitivă prin neapelare,  la data de 08.07.2016 şi în baza art. 396, alin.1 şi 2 din Noul Cod de Procedură penală şi condamnarea inculpatului la această pedeapsă ca urmare a constatării săvârşirii faptei deduse judecăţii în prezenta cauză în termenul de încercare de 2 ani stabilit prin sentinţa sus-menţionată, precum şi cu privire la modalitatea de executare a pedepsei rezultante ca urmare a aplicării dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni, Curtea constată că instituţia revocării amânării aplicării pedepsei este o măsură obligatorie ce se dispune de instanţa de judecată şi care constă în revenirea asupra amânării aplicării pedepsei în cazul prevăzut de art. 88 alin. 3 Cod procedură penală, respectiv dacă după amânarea aplicării pedepsei persoana supravegheată a săvârşit o nouă infracţiune, cu intenţie sau intenţie depăşită, descoperită în termenul de supraveghere, pentru care s-a pronunţat o condamnare chiar după expirarea acestui termen. În acest caz, instanţa de judecată revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei, iar pedeapsa aplicată ca urmare a revocării amânării şi pedeapsa pentru noua infracţiune se calculează conform dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni.

Totodată, Curtea are în vedere şi Decizia nr. 24/HP/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a statuat că: „în ipoteza săvârşirii unei noi infracţiuni intenţionate în termenul de supraveghere al amânării aplicării unei pedepse, atât pronunţarea soluţiei de condamnare pentru noua infracţiune, cât şi revocarea amânării aplicării pedepsei anterioare sunt obligatorii”, fiind astfel necesar ca pentru infracţiunea nou comisă să se dispună o soluţie de condamnare, indiferent de pedeapsa aplicată, situaţie care a fost incidentă în speţa de faţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului cauzei, se constată că infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală apelată a fost săvârşită la data de 23.03.2017, în termenul de supraveghere de 2 ani stabilit prin sentinţa penală nr. 321 din 18.05.2016, în dosarul nr. ../285/2015 al Judecătoriei Rădăuţi, definitivă prin neapelare, la data de 08.07.2016, noua infracţiune fiind descoperită de către organele de urmărire penală la data săvârşirii acesteia.

Cu privire la solicitarea inculpatului, exprimată prin avocatul său la termenul de judecată din data de 14 ianuarie 2019, de a se dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei ce i-a fost aplicată, instanța de cenzură apreciază că aceasta nu poate fi primită. În acest sens, Curtea reţine că alineatul 3 al articolului 88 din Codul penal stabilește că atunci când se revocă amânarea aplicării pedepsei pentru comiterea unei infracțiuni descoperite în termenul de supraveghere, așa cum este cazul în speță, instanța dispune aplicarea și executarea pedepsei. Rezultă din aceste dispoziții legale că în acest caz pedeapsa astfel aplicată nu poate fi suspendată sub supraveghere și nici nu se poate dispune amânarea aplicării acesteia, urmând a fi executată în regim de detenție. Acest lucru este confirmat și de dispozițiile articolului 91 alin. 3 litera b Cod penal, text conform căruia nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă aplicarea pedepsei a fost inițial amânată, dar ulterior amânarea a fost revocată, așa cum s-a întâmplat în cazul inculpatului.

În consecinţă, în mod corect instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 88 alin. 3 Cod penal, astfel încât pentru a pronunţa o soluţie legală instanţa de fond nu putea decât să dispună revocarea amânării aplicării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 321 din data de 18.05.2016, pronunțată de Judecătoria Rădăuţi în dosarul nr. .../285/2015, definitivă prin neapelare la data de 08.07.2016, precum şi aplicarea şi executarea acestei pedepse, iar ulterior să contopească această pedeapsă cu pedeapsa la care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză conform regulilor de la concursul de infracţiuni, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 88 alin. 3 teza finală Cod penal.

Faţă de cele arătate în cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A.  împotriva sentinţei penale nr. 662 din data de 26 septembrie 2018 pronunţată de Judecătoria Rădăuţi în dosar nr. .../285/2018.

Potrivit art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga inculpatul apelant la plata către stat a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

Domenii speta

Spete similare