Vatamarea corporala din culpa. Criterii generale de individualizare a culpei prevazute de art. 72 Cod penal. Cuantumul daunelor morale acordate.

Pedeapsa aplicata de instanta corespunde criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., atât din punct de vedere al circumstantelor reale de comitere a faptei, cât si al circumstantelor personale ale inculpatului.

Inculpatul a comis fapta pe fondul erorii în aprecierea regulilor de circulatie aplicabile, considerând ca semaforul în trei culori ce indica culoarea verde pentru autoturisme exclude prezenta unor pietoni pe marcajul pietonal, mai ales ca si semaforul pentru pietoni arata culoarea rosie, desi avea obligatia de fi mai diligent înainte de a începe efectuarea virajului catre dreapta; de asemenea, asa cum a retinut corect prima instanta, inculpatul a actionat din culpa simpla, împrejurari în raport de care fapta inculpatului nu prezinta un grad de pericol social sporit, care sa justifice alegerea si aplicarea pedepsei închisorii. Urmarea produsa pentru partea vatamata nu poate constitui criteriul primordial în alegerea pedepsei, observând totodata ca partea vatamata nu a suferit leziuni numeroase, numarul mare al îngrijirilor medicale fiind specific naturii si localizarii fracturii suferite de partea vatamata.

Circumstantele personale ale inculpatului - persoana integrata social, cu studii superioare, casatorit, cu un loc de munca stabil, fara antecedente penale – pledeaza în favoarea alegerii pedepsei amenzii penale în cuantum de 2.000 lei.

Scopul pedepsei nu poate fi atins prin suspendarea conditionata a executarii pedepsei. La alegerea pedepsei au fost valorificate suficient în favoarea inculpatului circumstantele reale si personale, asa încât valorizarea acestora si la individualizarea executarii pedepsei nu ar permite atingerea scopului si functiilor pedepsei.  Pedeapsa nu reprezinta numai un mijloc de constrângere a infractorului, dar si un mijloc de reeducare al acestuia si, totodata, pedeapsa se aplica în scopul prevenirii savârsirii de noi infractiuni atât de condamnat, cât si de catre ceilalti destinatari ai legii penale.

Prevenirea savârsirii de noi infractiuni nu se rezuma numai la împiedicarea condamnatului de a repeta alte încalcari ale legii penale, dar si atentionarea celorlalti destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încalcari, fiind  astfel satisfacute atât scopul imediat cât si scopul mediat al pedepsei. Aplicând un regim sanctionatoriu prea blând, inclusiv în cadrul operatiunii de individualizare a executarii pedepsei, preventia speciala si generala nu s-ar mai putea realiza.

La baza raspunderii civile delictuale sta principiul repararii integrale a prejudiciului suferit, însa prejudiciul invocat a fi reparat trebuie sa fie cert, atât din punct de vedere al întinderii, cât si al existentei. De asemenea, prejudiciul invocat trebuie sa fi fost afectat repararii prejudiciului produs prin fapta ilicita.

Prin sentinta penala nr. 1253/13.11.2009 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul penal nr. 1418/212/2008 s-au hotarât urmatoarele:

În baza art. 184 alin. 2, 4 C.pen. cu aplic. art. 74 alin. 2 si art. 76 alin. 1 lit. e teza I C.pen. rap. la art. 53 pct. 1 lit. c C.pen. condamna inculpatul N.I.C. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2.000 lei, pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa.

În baza art. 81 C.pen. suspenda conditionat executarea pedepsei amenzii penale aplicata prin prezenta inculpatului N.I.C., pe durata termenului de încercare de 1 an, care se socoteste de la ramânerea definitiva a prezentei hotarâri, conf. art. 82 alin. 3 C.pen.

Conf. art. 359 C.proc.pen. atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 si art. 84 C.pen., a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii conditionate.

Ia act ca partea vatamata Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta nu a formulat pretentii civile în cauza.

Admite în parte pretentiile civile formulate de partea civila B.E., prin reprezentant legal B.M.

În baza art. 14 si art. 346 C.proc.pen. rap. la art. 998 si urm. C.civ. obliga inculpatul, alaturi de asiguratorul S.C. A.R.A. S.A., acesta din urma în limita plafonului legal, la plata sumei de 2.000 lei, reprezentând daune materiale, si a sumei de 9.000 lei, reprezentând daune morale, catre partea civila B.E., prin reprezentant legal B.M.

În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen. obliga inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a avut în vedere urmatoarea situatie de fapt:

La data de 22.12.2006, in jurul orelor 11.30, inculpatul N.I.C. conducea autoturismul Peugeot 206 Break pe str. S. din mun. Constanta, din directia bdul. A.L. spre bdul. T.

In apropierea intersectiei semaforizate cu bdul. Tomis, inculpatul s-a incadrat pe banda intai a sensului sau de mers, intrucat intentiona sa vireze dreapta pe bdul. T., inspre statia peco OMV si hipermarketul Carrefour.

Concomitent, de pe trotuarul din partea stanga raportat la directia de deplasare a inculpatului, s-au angajat in traversarea marcajului pietonal minorul B.E., in varsta de 10 ani, mama sa B.M. si matusa minorului, martora G.C., impreuna cu alti pietoni.

Desi traversarea a fost initiata pe culoarea verde a semaforului pentru pietoni, dupa depasirea axului drumului, pietonii au fost surprinsi de schimbarea culorii semaforului in rosu. Intrucat refugiul era prevazut pentru pasagerii tramvaiului de pe linia 102 R.A.T.C., iar in topografia locului nu era prevazuta vreo alta zona interzisa accesului autoturismelor, pietonii au grabit traversarea, numita B.M. cerand fiului sau sa mareasca pasul.

In aceasta situatie, de accelerare a traversarii, combinata cu faptul ca inculpatul nu a oprit inaintea marcajului pietonal, pentru a acorda prioritate, desi semnalul galben intermitent si indicatorul „oprire” montate anterior marcajului il obligau sa procedeze astel, minorul a fost surprins de autoturismul condus de inculpat si acrosat cu aripa stanga fata.

In urma impactului dintre roata stanga fata a autoturismului si piciorul drept al minorului, acesta a suferit fractura ambelor oase ale gambei drepte, leziunile traumatice putand fi produse prin lovire cu si de corpuri dure si necesitand pentru vindecare 90 zile de ingrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legala nr. 25/AC/09.03.2007 eliberat de S.M.L. Constanta.

Raportul de expertiza tehnica intocmit in cauza, completat cu suplimentul la acest raport, a concluzionat ca inculpatul trebuia ca, la trecerea pentru pietoni, marcata regulamentar, sa acorde prioritate pietonilor angajati pe marcaj, cel putin celor care se aflau pe sensul sau de mers.

In esenta, apararea inculpatului N.I.C. vizeaza modalitatea de deplasare a minorului – in fuga –, precum si faptul ca, desi a acordat prioritate pietonilor surprinsi pe marcaj de schimbarea culorii semaforului, partea vatamata insasi s-a lovit de aripa stanga fata a autoturismului.

Instanta nu a avut în vedere aceasta aparare a inculpatului, în conditiile în care nu se coroboreaza cu nici unul dintre celelalte mijloace de proba, asa cum prevede art. 69 C.proc.pen.

Instanta de fond a apreciat ca obligatia de prudenta si diligenta impusa conducatorilor auto, in domeniul circulatiei rutiere, este extrem de vasta. Astfel, avand in vedere schimbarea culorii semaforului si surpinderea minorului pe marcajul pietonal, avand in vedere locul concret al acrosajului (anume pe banda intai, cu putin inainte de a fi atins trotuarul), instanta a considerat ca nu poate fi imputata partii vatamte vreo vina anume. Dimpotriva, inculpatul este cel care, fata de directia pe care urma a se angaja (viraj dreapta pe bdul. Tomis), apropierea de marcajul de pietoni, precum si punerea treptata in miscare a autoturismelor invecinate de pe benzile a doua si a treia, subsecventa schimbarii culorii semaforului pentru autoturisme din rosu in verde, sa manifeste o grija sporita in realizarea asigurarii prealabile – atat fata de autoturismele care s-ar fi deplasat din stanga sa, pe drumul cu prioritate, cat si la eventualii pietoni de pe marcaj. Practic, inculpatul este tinut sa raspunda pentru culpa cea mai usoara, ceea ce este cazul in speta.

Fata de ansamblul cauzei, este aprecierea instantei de fond ca inculpatul a savârsit fapta expusa anterior, prevazuta de legea penala, cu forma de vinovatie ceruta de legiuitor, culpa simpla, în sensul art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b C.pen., în sensul ca, desi nu a prevazut rezultatul socialmente periculos al actiunilor sale – iminenta producerii unui eveniment rutier cu victime vatamate corporal, pe fondul neatentiei si neacordarii de prioritate la trecerea de pietoni – acesta trebuia si putea sa îl prevada.

Referitor la fapta savârsita din culpa, instanta a apreciat întrunite în persona inculpatului ambele criterii de apreciere a acestei forme de vinovatie: criteriul obiectiv – obligatia legala de prevedere, pentru domeniul circulatiei pe drumurile publice, si criteriul subiectiv – posibilitatea concreta de prevedere, fata de experienta de viata, abilitatile si dezvoltarea psiho-sociala a inculpatului.

În ceea ce priveste latura obiectiva a infractiunii de vatamare corporala din culpa, a constat în actiunea inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice, cu nerespectarea dispozitiilor legale în materie de circulatie rutiera, conditii în care s-a consumat fapta penala –vatamarea corporala a numitului B.E.

În acest ultim moment, s-a produs si încalcarea relatiilor sociale ce vizeaza dreptul la integritate corporala si sanatate al persoanei fizice.

La stabilirea si la aplicarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.pen.: dispozitiile partii generale a Codului penale – referitoare la infractiunea în forma consumata, limitele de pedeapsa – închisoare de la 6 luni la 3 ani, de gradul moderat de pericol social al faptei savârsite, de urmarile produse (exprimate în leziunile traumatice suferite de partea vatamata), de atitudinea procesuala cooperanta a inculpatului.

Totodata, instanta a avut în vedere ca inculpatul este o persoana integrata social, cu studii superioare, casatorit, cu un loc de munca stabil, astfel încât va retine circumstante atenuante judiciare, în sensul art. 74 alin. 2 C.pen., cu consecinta schimbarii naturii pedepsei aplicabile – respectiv, amenda penala într-un cuantum moderat; mai mult decât atât, aceste elemente, împreuna cu îndeplinirea cumulativa a conditiilor legale, vor determina instanta sa opteze pentru suspendarea conditionata a executarii pedepsei amenzii penale, ca si modalitate de individualizare a executarii, întrucât scopul preventiv – educativ al pedepsei – art. 52 C.pen. – poate fi atins fara ca pedeapsa sa fie executata efectiv.

Partea civila B.E., prin reprezentant legal B.M., a formulat pretentii in cuantum de 5.000 lei daune materiale si de 30.000 lei daune morale.

Analizând elementele prevazute de lege pentru angajarea raspunderii civile delictuale, potrivit art. 998 si urm. C.civ., prima instanta a constat ca acestea sunt îndeplinite, respectiv fapta ilicita (dovedita pe latura penala a cauzei), prejudiciul suferit de partea civila, legatura de cauzalitate între fapta si prejudiciu, respectiv vinovatia inculpatului, care este tinut sa raspunda pentru culpa cea mai usoara.

Totodata, s-a retinut, potrivit politei de asigurare obligatorie de raspundere civila auto nr. 5326986/29.12.2005, coroborate cu datele furnizate de Centrul de Informare Cedam al C.S.A., ca autoturismul Peugeot 206 Break era asigurat pentru raspunderea civila, pentru pagubele produse tertilor la S.C. A.R.A. S.A., potrivit Legii nr. 136/1995, cu modif. ulterioare, astfel ca s-a dispus citarea acestei societati de asigurare, în cadrul procesului penal. Ideea care a stat la baza obligativitatii încheierii contractului de asigurare obligatorie este tocmai protejarea tertelor persoane pagubite prin accidente de circulatie care, în caz de insolvabilitate a autorului, nu ar putea sa recupereze paguba, astfel ca au fost avute în vedere si art. 54 din Legea nr. 136/1995. Totodata, instanta a luat act ca polita de asigurare era valabila la data accidentului.

Cu referire la daunele materiale solicitate de partea civila, vazând înscrisurile depuse, precum si declaratiile martorilor, instanta le-a cenzurat conform criteriului legaturii de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu.

În privinta daunelor morale, este incontestabil prejudiciul nepatrimonial, trauma psihica produsa partii civile, ce se impune a fi compensata prin acordarea unei sume care nu poate fi derizorie si pe care instanta a apreciat-o justa si echitabila la cuantumul de 9.000 lei.

Prin decizia penala nr. 142/07.04.2010 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul nr. 1418/212/2008 s-au dispus urmatoarele:

În baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, respinge apelul declarat de apelantul inculpatul N.I.C. împotriva sentintei penale nr. 1253/13.11.2009 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul penal nr. 1418/212/2008, ca nefondat.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedura penala,

Admite apelurile declarate de catre Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta si partea civila B.E., prin reprezentant legal B.M., împotriva sentintei penale nr. 1253/13.11.2009 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul penal nr. 1418/212/2008.

Desfiinteaza sentinta penala apelata si rejudecând,

În baza art. 184 alin. 2, 4 Cod penal cu aplicare art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal si art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal, condamna pe inculpatul N.I.C. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa.

În baza art. 81 Cod penal, suspenda conditionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani si 3 (trei) luni, stabilit în conditiile art. 82 Cp.

În baza art. 359 Cod procedura penala, pune în vedere inculpatului dispozitiile art. 83 Cp, privind revocarea beneficiului suspendarii.

În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua si b Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, constata suspendata executarea pedepselor accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.

Majoreaza de la 2.000 lei la 5.000 lei suma acordata cu titlu de daune materiale si obliga inculpatul alaturi de asiguratorul SC A.R.A. SA la plata acestei sume catre partea civila B.E., prin reprezentant legal B.M.

Înlatura din sentinta penala apelata dispozitiile privind condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2000 lei, precum si cele privind suspendarea conditionata a executarii pedepsei amenzii penale si aplicarea unui termen de încercare de 1 an si obligarea inculpatului alaturi de asiguratorul SC A.R.A. SA la plata sumei de 2000 lei catre partea civila B.E. prin reprezentant legal B.M., reprezentând daune materiale.

Mentine  celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.

În baza art. 192 al. 2 Cod procedura penala obliga inculpatul la plata sumei de 210 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

În baza art. 193 alin. 1 Cod procedura penala obliga inculpatul la plata sumei de 700 lei catre partea civila B.E., prin reprezentant legal B.M., reprezentând cheltuieli judiciare facute de catre acesta.

Instanta de apel a retinut ca apararea inculpatului se centreaza pe ideea lipsei oricarei culpe în producerea evenimentului rutier, culpa apartinând în totalitate partii vatamate care, surprinsa de culoarea rosie a semaforului pe trecerea de pietoni, continua traversarea în fuga, fara sa se asigure ca pe banda întâi se deplasa autoturismul condus de inculpat si astfel se izbeste de aripa autoturismului, care se deplasa regulamentar întrucât avea culoarea verde la semafor.

Instanta nu a avut în vedere aceasta aparare a inculpatului, în conditiile în care nu se coroboreaza cu nici un mijloc de proba administrat în cauza.

Apararea inculpatului potrivit careia a oprit autoturismul la culoarea rosie a semaforului si a acordat prioritate de trecere pietonilor angajati în traversare, punând autoturismul în miscare la aparitia culorii verzi a semaforului nu este fondata, în conditiile în care inculpatul intentiona sa vireze la dreapta, si pentru relatia dreapta functiona o lampa cu semnal galben intermitent care îi permitea patrunderea în intersectie dupa acordarea prioritatii pietonilor si autovehiculelor care rulau pe drumul prioritar si cu care urma sa se intersecteze, semnalul luminos rosu oprind autovehiculele care se deplasau pe directia înainte si la stânga.

Nu a fost retinuta nici apararea inculpatului potrivit careia minorul si-a continuat deplasarea în fuga pe trecerea de pietoni, surprins fiind de culoarea rosie a semaforului, în conditiile în care nu se coroboreaza cu nici un mijloc de proba administrat în cauza.

Audiata partea vatamata B.E. a declarat ca s-a angajat în traversare pe culoarea verde a semaforului, împreuna cu mama sa, dar pâna sa ajunga pe trotuar au fost surprinsi de culoarea rosie a semaforului, astfel ca mama sa i-a spus sa se grabeasca, iar el urmând indicatia mamei sale a grabit pasul, moment în care a fost lovit de autoturismul condus de inculpat.

Declaratia partii vatamate este sustinuta de declaratia mamei acestuia, Burlacu Mihaela, care îl însotea, si care confirma ca i-a spus fiului sau sa grabeasca traversarea în momentul în care s-a schimbat culoarea semaforului, ceea ce partea vatamata a si facut, si de declaratia martorei G.C. care, de asemenea, declara ca minorul a grabit pasul la indicatia mamei sale.

În concluzie, instanta a apreciat ca inculpatul, care intentiona sa vireze dreapta pe Bd. T., trebuia sa respecte culoarea galben intermitent, care  permite trecerea, cu respectarea semnalizarii rutiere si a regulilor de circulatie aplicabile în acel loc, în cazul de fata cu respectarea indicatorul Stop si a indicatorului „Trecere de pietoni”, astfel ca, inculpatul trebuia sa acorde prioritate pietonilor surprinsi de aparitia culorii rosii a semaforului, si care nu aveau, in prezenta situatie, o alta alternativa decât sa continue traversarea grabind pasul, neexistând în mijlocul soselei un refugiu pentru pietoni sau de interdictie pe autoturisme.

Inculpatul avea obligatia, în zona trecerii de pietoni, sa manifeste atentie si diligenta sporita si sa se asigure cu privire la existenta sau nu a pietonilor pe trecerea de pietoni, pe sensul sau de mers si trebuia sa manifeste cu atât mai multa prudenta cu cât pe banda a doua si a treia erau oprite autovehicule pentru a permite pietonilor surprinsi pe trecerea de pietoni sa-si termine în conditii de siguranta traversarea, desi culoarea semaforului pentru autoturismele care intentionau sa se deplaseze pe directia înainte si la stânga era verde.

Nu se poate retine nici o culpa în sarcina minorului, care s-a angajat în traversarea carosabilului regulamentar, pe culoare verde, prin loc semnalizat, si care surprins de culoarea rosie a semaforului a grabit traversarea, întrucât acesta nu avea posibilitatea sa anticipeze faptul ca pe banda 1 nu i se va acorda prioritate de trecere, în conditiile în care i s-a acordat prioritate de trecere de conducatorii autoturismelor oprite pe banda a 2-a si a 3-a.

În ceea ce priveste individualizarea pedepsei aplicate, desi prima instanta a avut în vedere criteriile generale prevazute de Codul penal, raportându-se  la dispozitiile partii generale a Codului penal – referitoare la infractiunea în forma consumata, limitele de pedeapsa – închisoare de la 6 luni la 3 ani, la gradul moderat de pericol social al faptei savârsite, de urmarile produse (exprimate în leziunile traumatice suferite de partea vatamata), la atitudinea procesuala cooperanta a inculpatului, la faptul ca inculpatul este o persoana integrata social, cu studii superioare, casatorit, cu un loc de munca stabil, instanta de apel a apreciat ca se impunea a se acorda o greutate mai mare circumstantelor reale ale savârsirii faptei, pericolului social concret al faptei, raportat la urmarea produsa, respectiv vatamarea corporala a minorului Burlacu Eugen, în vârsta de numai 10 ani la data producerii accidentului, care a necesitat pentru vindecare un numar de circa 3 luni de zile de îngrijiri medicale, ca urmare a nerespectarii prevederilor legale privind circulatia rutiera prin locul producerii accidentului, cu consecinta aplicarii unei pedepse cu închisoarea orientata spre minimul special.

În ceea ce priveste daunele materiale, instanta de apel a constatat ca din probele administrate în cauza rezulta existenta unor leziuni în legatura directa cu accidentul produs de inculpat care au generat cheltuieli.

Fata de înscrisurile existente la dosar si depozitiile martorilor: O.L., care a declarat ca a împrumutat-o personal pe B.M. cu suma de 2000 lei necesara pentru spital si cunoaste faptul ca aceasta a mai împrumutat de la rude suma de 3000 lei; A.N. care a declarat ca parintii partii vatamate au împrumutat de la rude suma de aproximativ 5.000 lei si declaratiei reprezentantului legal al partii vatamate, B.M., potrivit careia  a cheltuit 5000 lei cu interventiile chirurgicale, medicamente si plata învatatoarei care se deplasa al domiciliul minorului pentru a-i preda, instanta de apel constata ca exista un prejudiciu material cert, în suma de 5000 lei.

Împotriva deciziei penale nr. 142/07.04.2010 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul nr. 1418/212/2008 au declarat recurs partea civila B.E. prin reprezentant legal B.M. si inculpatul N.I.C.

Partea civila a criticata gresita solutionarea a actiunii civile, sub aspectul cuantumului daunelor morale, sustinând ca se impune acordarea unor daune morale în cuantum mai ridicat, tinând seama de consecintele leziunilor traumatice pentru starea de sanatate a partii civile.

Inculpatul a invocat cazurile de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 17 ind. 1 si pct. 18 C. Pr. Pen., solicitând achitarea pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 184 alin. 2,4 C. Pen., în temeiul art. 10 lit. d C. Pr. Pen., lipsind vivovatia sa în producerea accidentului rutier; a mai criticat decizia penala din apel prin care s-a majorat cuantumul daunelor materiale acordate partii civile, solicitând mentinerea hotarârii primei instante, sub acest aspect.

Examinând legalitatea si temeinicia încheierii recurate, prin prisma criticilor formulate de recurenti si din oficiu, conform art. 385 ind. 6 alin. 3 C. Pr. Pen., curtea constata ca recursul formulat de partea civila B.E. este nefondat, iar recursul inculpatului N.I.C. este fondat, în ceea ce priveste individualizarea pedepsei aplicate si cuantumul daunelor materiale stabilite de instanta de apel .

Pentru a stabili careia dintre partile implicate în accidentul rutier îi apartine culpa în producerea accidentului rutier în urma caruia partea vatamata a suferit fractura ambelor oase ale gambei drepte, leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 90 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico B.E., este necesar a se examina dispozitiile legale aplicabile la data producerii accidentului rutier.

Potrivit art. 31 din O.U.G. nr. 195/2002 (în redactarea în vigoare la data producerii accidentului rutier), participantii la trafic trebuie sa respecte regulile de circulatie, semnalele, indicatiile si dispozitiile politistului rutier, precum si semnificatia diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutiera, în urmatoarea ordine de prioritate: semnalele, indicatiile si dispozitiile politistului rutier; semnalele speciale de avertizare, luminoase sau sonore ale autovehiculelor, prevazute la art. 32 alin. (2) lit. a) si b); semnalizarea temporara care modifica regimul normal de desfasurare a circulatiei; semnalele luminoase sau sonore; indicatoarele; marcajele; regulile de circulatie.

Inculpatul era obligat sa respecte dispozitiile art. 56 din O.U.G. nr. 195/2002 si ale art. 47 alin. 2, art. 53 alin. 2 din  Regulamentul de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice aprobat prin H. G. nr. 1391/2006 (intrat în vigoare la data de 01.12.2006 ), deoarece se deplasa pe banda întâi si urma sa efectueze virajul la dreapta, asa încât nu era tinut sa respecte semaforul cu trei culori, ci pe cel cu o culoare, respectiv galben intermitent. În art. 56 din O.U.G. nr. 195/2002 se prevede ca la apropierea de o intersectie conducatorul de vehicul trebuie sa circule cu o viteza care sa îi permita oprirea, pentru a acorda prioritate de trecere participantilor la trafic care au acest drept. Art. 53 alin. 2 din  Regulamentul de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice prevede ca semnalul de culoare galbena intermitent permite trecerea, conducatorul de vehicul fiind obligat sa circule cu viteza redusa, sa respecte semnificatia semnalizarii rutiere si a regulilor de circulatie aplicabile în acel loc. Semaforul cu un singur corp de iluminat, cu culoare intermitenta, este un semafor de avertizare, potrivit art. 47 alin. 1 lit. a din Regulamentul de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, dar si anexei nr. 2 a H.G. nr. 1391/2006.

În ceea ce priveste partea vatamata, care era pieton, îi erau aplicabile dispozitiile art. 72 alin. 2  din O.U.G. nr. 195/2002 si art. 59 alin. 1,2 din Regulament. În art. 72 alin. 2  din O.U.G. nr. 195/2002 este reglementata prioritatea de trecere a pietonilor fata de conducatorii de vehicule numai atunci când sunt angajati în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate si semnalizate corespunzator, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor. În art. 59 alin. 1, 2 din Regulament se prevede ca semnalul de culoare verde permite trecerea pietonilor,iar când semnalul de culoare verde începe sa functioneze intermitent înseamna ca timpul afectat traversarii drumului este în curs de epuizare si urmeaza semnalul rosu. În acest caz pietonul surprins în traversarea drumului trebuie sa grabeasca trecerea, iar daca drumul este prevazut cu un refugiu sau spatiu interzis circulatiei vehiculelor, sa astepte pe acesta aparitia semnalului de culoare verde.

Din analiza tuturor acestor dispozitii legale se constata ca partea vatamata traversa în mod legal strada, chiar daca a fost surprins de culoarea rosie a semaforului, fiindu-i permis sa termine traversarea, deoarece a început traversarea pe culoarea verde a semaforului.

În ceea ce priveste inculpatul, acesta avea obligatia de a acorda prioritate de trecere participantilor la trafic care aveau acest drept, deci si partii vatamate, deoarece deplasarea sa era reglementata de semaforul de avertizare, iar nu de cel în trei culori, fiind irelevant ca semaforul în trei culori arata culoarea verde, deoarece era aplicabil pentru autovehiculele care se deplasau înainte.

În consecinta, în mod corect s-a stabilit culpa exclusiva a inculpatului în producerea accidentului rutier, urmare a încalcarii dispozitiile mai sus enuntate.

Împrejurarea ca partea vatamata  se deplasa în fuga nu este sustinuta de mijloacele de proba administrate în cauza, întrucât  acrosarea partii vatamate cu aripa stânga a autoturismului este explicabila prin aceea ca atât pietonul, cât si autoturismul erau în miscare, ceea ce permitea pietonului care se deplasa în graba sa ajunga la locul impactului situat pe trecerea de pietoni, dupa ce si autoturismul patrunsese pe marcajul pietonal prin ignorarea obligatiei de a acorda prioritate de trecere pietonilor aflati pe marcajul pietonal. Înfundarea aripii stânga a autoturismului este, de asemenea, justificata prin aceea ca impactul dintre pieton si autoturism a avut o suficienta forta, în conditiile în care  pietonul se deplasa în graba, cum de altfel îi si impunea art. 59 alin. 2 din Regulament.

Nu prezinta relevanta sub aspectul raspunderii penale a inculpatului faptul ca acesta ar fi oprit la trecerea de pietoni si ar fi acordat prioritate altor pietoni, ori faptul ca partea vatamata ar fi intrat în autoturism, dat fiind ca inculpatul trebuia sa acorde prioritate de trecere tuturor pietonilor si nu trebuia sa se afle cu autoturismul pe marcajul pietonal pâna nu traversau toti pietonii.

Recursul inculpatului este întemeiat sub aspectul individualizarii pedepsei aplicate de instanta de apel, care a apreciat ca circumstantele reale de comitere a faptei si urmarile produse impun aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

Curtea apreciaza ca pedeapsa aplicata de prima instanta corespunde criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., atât din punct de vedere al circumstantelor reale de comitere a faptei, cât si al circumstantelor personale ale inculpatului.

Inculpatul a comis fapta pe fondul erorii în aprecierea regulilor de circulatie aplicabile, considerând ca semaforul în trei culori ce indica culoarea verde pentru autoturisme exclude prezenta unor pietoni pe marcajul pietonal, mai ales ca si semaforul pentru pietoni arata culoarea rosie, desi avea obligatia de fi mai diligent înainte de a începe efectuarea virajului catre dreapta; de asemenea, asa cum a retinut corect prima instanta, inculpatul a actionat din culpa simpla, împrejurari în raport de care fapta inculpatului nu prezinta un grad de pericol social sporit, care sa justifice alegerea si aplicarea pedepsei închisorii. Urmarea produsa pentru partea vatamata nu poate constitui criteriul primordial în alegerea pedepsei, observând totodata ca partea vatamata nu a suferit leziuni numeroase, numarul mare al îngrijirilor medicale fiind specific naturii si localizarii fracturii suferite de partea vatamata.

Circumstantele personale ale inculpatului - persoana integrata social, cu studii superioare, casatorit, cu un loc de munca stabil, fara antecedente penale – pledeaza în favoarea alegerii pedepsei amenzii penale în cuantum de 2.000 lei.

Nu se impune aplicarea dispozitiilor art. 81 C. Pen., curtea apreciind ca scopul pedepsei nu poate fi atins prin suspendarea conditionata a executarii pedepsei. La alegerea pedepsei au fost valorificate suficient în favoarea inculpatului circumstantele reale si personale, asa încât valorizarea acestora si la individualizarea executarii pedepsei nu ar permite atingerea scopului si functiilor pedepsei.  Pedeapsa nu reprezinta numai un mijloc de constrângere a infractorului, dar si un mijloc de reeducare al acestuia si, totodata, pedeapsa se aplica în scopul prevenirii savârsirii de noi infractiuni atât de condamnat, cât si de catre ceilalti destinatari ai legii penale.

Prevenirea savârsirii de noi infractiuni nu se rezuma numai la împiedicarea condamnatului de a repeta alte încalcari ale legii penale, dar si atentionarea celorlalti destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încalcari, fiind  astfel satisfacute atât scopul imediat cât si scopul mediat al pedepsei . Aplicând un regim sanctionatoriu prea blând, inclusiv în cadrul operatiunii de individualizare a executarii pedepsei, preventia speciala si generala nu s-ar mai putea realiza.

Curtea constata ca în mod gresit instanta de apel a majorat cuantumul daunelor materiale acordate partii civile B.E., prin reprezentant legal B.M.  Instanta de apel a avut în vedere declaratia martorei O.L., care a declarat ca a împrumutat-o personal pe B.M. cu suma de 2.000 lei necesara pentru spital si cunoaste faptul ca aceasta a mai împrumutat de la rude suma de 3000 lei, declaratia martorei A.N. care a declarat ca parintii partii vatamate au împrumutat de la rude suma de aproximativ 5.000 lei si declaratia reprezentantului legal al partii vatamate, B.M., potrivit careia a cheltuit 5000 lei cu interventiile chirurgicale, medicamente si plata învatatoarei care se deplasa al domiciliul minorului pentru a-i preda.

La baza raspunderii civile delictuale sta principiul repararii integrale a prejudiciului suferit, însa prejudiciul invocat a fi reparat trebuie sa fie cert, atât din punct de vedere al întinderii, cât si al existentei. De asemenea, prejudiciul invocat trebuie sa fi fost afectat repararii prejudiciului produs prin fapta ilicita.

Declaratiile martorelor O.L. si A.N. nu sunt suficiente pentru a contura producerea unui prejudiciu material în suma de 5.000 lei, întrucât declaratiile acestor martore pentru diferenta de la 2.000 lei la 5.000 lei reliefeaza în mod indirect cunoasterea unor elemente de fapt privind cheltuielile efectuate de familia partii vatamate. Martora O.L. cunoaste despre contractarea unor  împrumuturi de parintii partii vatamate pentru cheltuieli medicale, iar martora A.N. a declarat ca familia partii civile B.E. a efectuat cheltuieli în cuantum total de 5.000 lei pentru îngrijirile medicale acordate minorului, fara a explicita cheltuielile ce compun aceasta suma . 

Faptele probatorii din continutul acestor declaratii prezinta un ridicat grad de incertitudine asupra cuantumului cheltuielilor materiale efectuate de familia partii civile si a destinatiei sumelor la care fac referire martorele, motiv pentru care nu pot fundamenta acordarea daunelor materiale în cuantum de 5.000 lei. De altfel, numita B.M. a declarat ca suma de 5.000 lei pe care a solicitat-o în calitate de reprezentant al minorului B.E. cuprinde si cheltuieli cu interventiile chirurgicale si plata medicilor, însa nu exista nici un element de fapt care sa sustina suportarea contravalorii serviciilor medicale de catre parintii partii civile, exceptând bineînteles cheltuielile cu caracter ilicit efectuate pe perioada îngrijirii medicale a partii civile B.E., care însa nu pot fi acordate de instanta.

Drept urmare, curtea constata ca se impune acordarea catre partea civila B.E. prin reprezentant legal B.M. a sumei de 2.000 lei cu titlu de daune materiale, as cum a stabilit prima instanta.

Criticile partii civile B.E. privind cuantumul redus al daunelor morale nu sunt întemeiate, motivele invocate în fata curtii nefiind de natura sa aduca elemente noi care sa impuna reaprecierea cuantumului daunelor morale.

Din raportul de constatare medico-legala nr. 25/AC/09.03.2007 eliberat de S.M.L. Constanta rezulta ca partea vatamata a suferit o fractura 1/3 medie ambele oase gamba dreapta, iar la controlul efectuat la 31.07.2007 nu s-au mentionat complicatii care sa afecteze dezvoltarea fizica ulterioara a partii vatamate. În aceste conditii, sustinerile partii civile privind efectele de durata ale fracturii nu se confirma, mai ales ca fracturile la o vârsta tânara permit o regenerare osoasa corespunzatoare, care sa nu produca sechele fizice.

Ca atare, în raport de leziunile suferite de partea civila, interventiile medicale la care a fost supus, durata îngrijirilor medicale, suma de 9.000 lei asigura o justa compensare a prejudiciului nepatrimonial cauzat prin fapta inculpatului.

Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. Pr. Pen., curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul – parte civila B.E. prin reprezentant legal B.M. împotriva deciziei penale nr. 142/07.04.2010 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul nr. 1418/212/2008.

În baza art. 38515 pct. 2 lit. d C. Pr. Pen. va fi admis recursul formulat de recurentul – inculpat N.I.C. împotriva deciziei penale nr. 142/07.04.2010 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul nr. 1418/212/2008.

În baza art. 38517  alin. 2  C. Pr. Pen. se vor casa în parte sentinta penala nr. 1253/13.11.2009 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul nr. 1418/212/2008 si decizia penala nr. 142/07.04.2010 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul nr. 1418/212/2008 si, rejudecând, se va dispune în baza art. 184 alin. 2,4 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a C. Pen. si art. 76 alin. 1 lit. e C. pen. condamnarea inculpatului N.I.C. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2.000 lei pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa.

În baza art. 14, 346 alin. 1 C. Pr. Pen. raportat la art. 998, 999 C. Civ. va fi obligat inculpatul N.I.C. alaturi de asiguratorul S.C. A.R.A. S.A. catre partea civila B.E. prin reprezentant legal B.M. la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de daune materiale.

Se va mentine dispozitia privind obligarea inculpatului N.I.C. alaturi de asiguratorul S.C. A.R.A. S.A. catre partea civila B.E. prin reprezentant legal B.M. la plata sumei de 9.000 lei cu titlu de daune morale.

Se va înlatura din decizia penala nr. 142/07.04.2010 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul nr. 1418/212/2008 dispozitia privind obligarea inculpatului N.I.C. catre partea civila B.E. prin reprezentant legal B.M. la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, având în vedere ca în mod gresit a fost admis apelul partii civile B.E. prin reprezentant legal B.M., conditii în care nu se mai poate retine culpa procesuala a inculpatului în raport de apelul promovat de partea civila, pentru ca în acest fel acesta sa suporte cheltuielile judiciare efectuate în apel de partea civila.

Se vor mentine celelalte dispozitii ale hotarârilor penale recurate, în masura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. 2 C. Pr. Pen. va fi obligat recurentul – parte civila B.E. prin reprezentant legal B.M. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 192 alin. 3 C. Pr. Pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat vor  ramâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare