Acordarea indemnizației lunare pentru titlu științific de doctor în temeiul prev. art. 14 din Lg. nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Rezumat

Indemnizația lunară pentru titlul științific de doctor se acordă atunci când din fișa postului rezultă că funcționarul desfășoară activități în domeniul în care a obținut titlul științific, chiar dacă fișa postului cuprinde și alte atribuții și îndatoriri, ce constituie activitatea principală și nu au legătura cu domeniul în care a fost obținut titlul de doctor.

Hotărârea:

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 29.03.2018 şi înregistrată sub nr. ..../86/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună acordarea sporului pentru titlul ştiinţific de doctor, cu includerea lui în solda funcţiei de bază, începând cu data de 06.10.2015 la zi şi în continuare, fără cheltuieli de judecată.

Tribunalul Suceava, prin sentinţa nr.1133/08.11.2018, a admis în parte, astfel cum a fost completată, cererea; a obligat pârâtul să acorde reclamantului indemnizaţia lunară pentru titlul ştiinţific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, începând cu data de 28.12.2017, data solicitării adresate angajatorului şi în continuare până la încetarea raportului de funcţie publică deţinut în prezent; a obligat pârâtul la actualizarea acestei indemnizaţii cu indicele de inflaţie de la data plăţii.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, pârâtul B. a promovat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

Arată recurentul că prevederile art. 14 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice stipulează că: (1) Personalul care deţine titlul ştiinţific de doctor beneficiază de o indemnizaţie lunară pentru titlul ştiinţific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care deţine titlul. Potrivit dispoziţiilor sus menţionate, o condiţie obligatorie pentru personalul care deţine titlul științific de doctor de a beneficia de sporul de 50% din salariul de bază este aceea ca solicitantul să îşi desfăşoare activitatea în domeniul pentru care posedă titlul ştiinţific.

La pronunţarea hotărârii, instanţa nu a luat în considerare Fişa postului aparţinând Compartimentului Asistenţă Religioasă, unde îşi desfășoară activitatea reclamantul, la capitolul B - Cerinţele postului, punctul 3: Pregătirea necesară ocupantului postului prevede: Studii universitare de licenţă (ciclul 19 sau studii universitare de lungă durată cu diplomă de licenţă sau echivalentă, în specializarea „Teologie pastorală”. Lucrarea de doctorat a reclamantului, prin care i s-a conferit titlul ştiinţific de doctor în domeniul Istorie se încadrează în domeniul fundamental Ştiinţe umaniste şi arte - ramura de ştiinţă Istorie - domeniul de studii universitare de doctorat - Istorie, domeniu ce nu este prevăzut în fişa postului compartimentului unde îşi desfăşoară activitatea reclamantul.

In motivarea hotărârii, instanţa de fond a apreciat că activitatea principală a reclamantului este cea de asistenţă religioasă, ori reclamantul a dobândit titlul ştiinţific de doctor în domeniul Istorie, motiv pentru care recurentul consideră că prima instanţă în mod eronat a admis în parte acţiunea formulată de către reclamant, acesta neîndeplinind condiţiile legale de acordare a indemnizaţiei lunare pentru titlul ştiinţific de doctor.

Prin întâmpinare, reclamantul solicită respingerea recursului, în opinia sa tribunalul reţinând în mod corect că în Tematica şi bibliografia pentru examenul de selecţionare a preoţilor din structurile militare este prevăzută pentru proba scrisă materia Istoria Bisericii Ortodoxe Române, care la rândul ei include „Autocefalia Bisericii Ortodoxe Române (1864, 1885) şi semnificaţia acesteia din perspectiva relaţie Stat –Biserică”. De asemenea, în mod corect instanţa de fond a reţinut că, potrivit atribuţiilor din Fişa postului şi potrivit Legii nr. 195/2000 privind constituirea şi organizarea clerului militar, preotul militar trebuie să colaboreze cu alţi factori educaţionali pentru organizarea serviciilor religioase cu ocazia unor evenimente importante din istoria şi spiritualitatea poporului român şi că acesta desfăşoară nu numai activitate pastorală, dar şi activitate de educaţie moral-religioasă în spirit patriotic. Referitor la susţinerea recurentului în sensul că pentru ocuparea postului de genul celui deţinut de reclamant este necesară o diplomă de licenţă sau echivalentă în specializarea Teologie pastorală, prima instanţă a avut în vedere că o astfel de condiţie este una minimală pentru ocuparea postului şi pentru exercitarea acestuia. Chestiunea pe care pârâtul a supus-o atenţiei instanţei de fond şi reiterată la instanţa de recurs vizează domeniul în care reclamantul a obţinut titlul de doctor, dacă acesta se circumscrie domeniului în care îşi desfăşoară activitatea. Or, această chestiune a fost corect rezolvată de instanţa de fond, care a statuat că titlul ştiinţific de doctor presupune o aprofundare a cunoştinţelor într-o anumită problematică dintr-un domeniu şi că ceea ce interesează este nu atât domeniul în care se încadrează lucrarea de doctorat în discuţie, din punctul de vedere al HG nr. 140/2017 (în speţă Istorie), ci dacă lucrarea se suprapune cu atribuţii specifice postului. În mod corect tribunalul a apreciat ca activitatea reclamantului nu se reduce numai la una strict pastorală, de asistenţă religioasă, care este activitatea principală, ci este implicat şi în activităţi educaţionale şi spirituale, motive pentru care a reţinut că este îndreptăţit la remunerare ca urmare a deţinerii titlului ştiinţific de doctor.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul a reiterat, în esenţă, motivele de nelegalitate a hotărârii atacate prezentate în memoriul de recurs.

Analizând recursul, ale cărui motive pot fi circumscrise celor prevăzute la art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Recurentul invocă interpretarea greşită de către instanţa de fond a dispoziţiei legale cuprinse în art. 14 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice , potrivit căreia „ personalul care deţine titlul ştiinţific de doctor beneficiază de o indemnizaţie lunară pentru titlul ştiinţific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care deţine titlul.”

Contrar susţinerilor recurentului, Curtea observă că, la pronunţarea sentinţei recurate, instanţa de fond a avut în vedere Fişa postului reclamantului, având relevanţă, sub aspectul definirii sintagmei „activitate în domeniul pentru care posedă titlul ştiinţific”, rubricile referitoare la atribuţiile şi cerinţele postului. Astfel, printre atribuţiile postului, se regăseşte şi următoarea: „colaborează nemijlocit cu ceilalţi factori educaţionali din unitate şi garnizoană pentru organizarea serviciilor religioase, cu ocazia unor evenimente importante din istoria şi spiritualitatea poporului român”, iar la rubrica referitoare la descrierea sarcinilor, îndatoririlor şi responsabilităţilor postului, una dintre responsabilităţi este: „în desfăşurarea activităţilor specifice, colaborează nemijlocit cu cadrele cu atribuţii în domeniul educaţiei şi culturii şi cu alţi factori educaţionali din unitate pentru organizarea serviciilor religioase cu ocazia unor evenimente importante din istoria şi spiritualitatea poporului român”.

De asemenea, atribuţiile şi îndatoririle reclamantului, în calitatea lui de preot militar, sunt prevăzute şi de art. 17 lit. d din Legea nr. 195/2000 privind constituirea şi organizarea clerului militar, unde se precizează: „colaborează nemijlocit cu ceilalţi factori educaţionali din unităţi, comandamente şi garnizoane pentru organizarea serviciilor religioase, cu ocazia unor evenimente importante din istoria şi spiritualitatea poporului român”.

Aşadar, instanţa de fond, în urma coroborării prevederilor din fişa postului cu cele ale actului normativ anterior menţionat, a reţinut în mod corect că reclamantul nu desfăşoară doar activitate pastorală, ci şi activitate de educaţie moral-religioasă în spirit patriotic, domeniu în care se încadrează în mod evident şi lucrarea de doctorat cu titlul „Relaţia domnie-biserică în timpul lui Alexandru Ioan Cuza”.

Referitor la susţinerea recurentului în sensul că pentru ocuparea postului de genul celui deţinut de reclamant este necesară o diplomă de licenţă sau echivalentă în specializarea Teologie pastorală, prima instanţă a reţinut în mod corect că o astfel de condiţie este una minimală pentru ocuparea postului şi pentru exercitarea acestuia, iar în privinţa chestiunii litigioase, are relevanţă dacă lucrarea se suprapune cu atribuţii specifice postului.

În consecinţă, Curtea apreciază criticile recurentului ca fiind neîntemeiate, întrucât instanţa de fond a argumentat în mod just îndeplinirea de către reclamant a condiţiilor legale de acordare a indemnizaţiei lunare pentru titlul ştiinţific de doctor, astfel că urmează a respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare