Anularea autorizării în vederea exercitării dreptului de deținere, respectiv de port și folosire a armelor neletale în cazul neprezentării în termen pentru prelungirea valabilității permisului. Lipsa notificării din partea autorității competente

Decizie 215 din 26.02.2019


Rezumat:

Obligaţia titularului permisului de armă de a se prezenta la autoritatea competentă înainte de împlinirea termenului de 5 ani de valabilitate a permisului în vederea prelungirii valabilităţii , precum şi obligaţia autorităţii de a-l notifica pe deţinătorul permisului cu cel puţin 30 de zile înainte de data expirării valabilităţii permisului de armă sunt două obligaţii imperative distincte. Nefiind obligaţii corelative, reclamantul nu se poate prevala de neîndeplinirea obligaţiei autorităţii pentru a-şi justifica propria neglijenţă, într-un domeniu în care deţinătorul permisului de armă trebuie să acţioneze cu maximă diligenţă.

În consecinţă, neîndeplinirea de către reclamant a obligaţiei imperative prevăzute de art. 25 alin. 2 din Legea nr. 295/2004, atrage aplicarea sancţiunii prevăzute de 59 alin. 1 lit. b) din acelaşi act normativ, şi anume anularea autorizării în vederea exercitării dreptului de deţinere, respectiv de port şi folosire a armelor neletale.

Hotărârea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 10.07.2018, sub nr. ../86/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie Judeţean B., anularea Dispoziţiei nr. .../23.06.2018 de anulare a autorizării şi retragere a permisului de armă, obligarea pârâtului să-i restituie arma puşcă de tir cu aer comprimat, marca .., seria .., cal. 6,35 mm şi să prelungească valabilitatea permisului de armă tip B, seria B nr. ....

Pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean B. a formulat întâmpinare la acţiunea reclamantului, înregistrată la data de 20.08.2018, solicitând respingerea acţiunii ca nefondată şi menţinerea actului atacat, inclusiv a măsurii dispuse, ca fiind legală şi temeinică.

Prin sentinţa nr. 1104 din 1 noiembrie 2018, Tribunalul Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea având ca obiect „anulare act administrativ” formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean B., a anulat dispoziţia nr...../23.06.2018 emisă de pârât şi a respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au promovat recurs atât reclamantul A. cât şi Pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean B.

În motivarea căii de atac promovate reclamantul a arătat că soluţia instanţei este parţial nelegală, fapt pentru care solicită admiterea recursului şi casarea în parte a sentinţei, doar cu privire la „obligaţia de a face”, vizând restituirea armei de vânătoare şi prelungirea valabilităţii permisului de armă tip B seria B nr...., reţinute de pârât.

Reclamantul recurent a reiterat susţinerile de la fond potrivit cărora nu a avut cunoştinţă că a depăşit termenul prevăzut de lege pentru a fi în legalitate, întârzierea în solicitarea prelungirii valabilităţii permisului de port armă nefiind consecinţa relei sale credinţe sau a neglijenţei, ci consecinţa unei erori a pârâtului care nu a înscris în permis data expirării acestuia şi că, pârâtul avea obligaţia să îl notifice despre expirarea valabilităţii permisului, cu 30 de zile înainte, să se conformeze prevederilor legale în vederea prelungirii permisului de port armă.

 A precizat că prima instanţă a constatat că, potrivit art. 25 alin. 3 din Legea nr.295/2004, valabilitatea permisului de armă se prelungeşte de către autoritatea competentă pentru o perioadă de 5 ani, dacă titularul îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 14 alin. 1, lit. c)- f), h) şi i) şi prezintă dovada efectuării unei şedinţe de tragere anual, într-un poligon autorizat, cu excepţia posesorilor de arme de vânătoare; că începând cu 6 luni înainte de expirarea valabilităţii permisului de armă este obligatorie notificarea titularului la adresa din permisul de armă, dar nu mai târziu de 30 de zile înainte de data expirării valabilităţii permisului de armă.

A arătat recurentul reclamant că în speţă, valabilitatea permisului de armă a expirat la data de 4 iunie 2018, pârâtul menţionând că nu a fost notificat conform art. 25 alin. 3 din Legea nr. 295/2004 întrucât în aplicaţia informatizată permisul său de armă figura cu data expirării la 23 august 2018.

A învederat faptul că prima instanţă a reţinut că deţinătorul permisului de armă are obligaţia de a cunoaşte dispoziţiile legale referitoare la valabilitatea documentului în baza căruia deţine arma, dar acest aspect nu înlătură obligaţia corelativă a autorităţii de a respecta condiţia imperativă prevăzută de lege cu privire la notificarea deţinătorului titularului de permis armă cu privire la expirarea valabilităţii, fapt pentru care, în mod corect şi legal, a admis cererea de anulare a dispoziţiei nr...../23.06.2018 emisă de pârât.

Referitor la capetele de cerere privind obligarea pârâtului la restituirea armei şi la prelungirea valabilităţii permisului de armă, prima instanţă a apreciat că aceste cereri sunt neîntemeiate în prezentul cadru procesual, considerând că aceste cereri sunt de competenţa autorităţii administrative care urmează a verifica îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege în acest sens.

A apreciat recurentul reclamant că referitor la „obligaţia de a face”, respectiv obligaţia intimatului vizând restituirea armei de vânătoare şi prelungirea valabilităţii permisului de armă, soluţia este parţial nelegală. Este de observat faptul că reţinerea armei şi a permisului s-a făcut de către Serviciul Arme Explozivi şi Substanţe Periculoase al IPJ B., la data de 23 iunie 2018, în baza prevederilor art. 169 şi art. 170 Cod procedură penal, fără a exista vreo urmărire penală împotriva sa pentru săvârşirea vreunei fapte ilicite în legătură cu deţinerea armei în cauză.

A precizat că la data de 13 iunie 2018 nu exista nicio urmărire penală împotriva sa, nu exista nicio suspiciune rezonabilă că ar pregăti săvârşirea vreunei infracţiuni pentru ca subcomisarul de poliţie din Serviciul Arme Explozivi şi Substanţe Periculoase să îşi întemeieze măsura ridicării armei sale şi a permisului său pe un temei de drept neaplicabil în ceea ce îl priveşte.

Legea nr. 295/2004 prevede, în toate situaţiile, depunerea armei şi a muniţiei la un armurier pentru o perioadă de maximum 60 de zile şi nu stabileşte măsura ridicării decât în cazul săvârşirii unor infracţiuni. Fiind în culpă, intimatul trebuia să îl convoace pentru prelungirea permisului de port armă, în conformitate cu art.58 şi art.57 alin.4 lit. a) - d) din Legea nr.295/ 2004, în condiţiile în care îndeplineşte toate prevederile legale. A inserat prevederile art. 57 şi 58 din Legea nr. 295/2004 şi a susţinut că prima instanţă putea considera ca admisibil capătul de cerere vizând „obligaţia de a face”.

În calea de atac promovată, Inspectoratul de Poliţie Judeţean B. a susţinut că sentinţa instanţei de fond este netemeinică şi nelegală întrucât prin anularea Dispoziţiei nr. ../23.06.2018, nu mai există actul administrativ prin care reclamantului să îi fie reţinută arma şi să nu îi fie prelungită perioada de valabilitate a permisului de armă, cu toate că reclamantul nu se poate prevala de necunoaşterea legii.

 A precizat instituţia recurentă că evidenţa tuturor deţinătorilor de arme letale şi neletale, precum şi menţiuni cu privire la dreptul de deţinere al acestora se face prin intermediul aplicaţiei Registrul Naţional al Armelor Integrat la nivel naţional, aplicaţie existentă şi la Inspectoratului de Poliţie Judeţean B. - Serviciul de Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase.

Potrivit prevederilor art. 25 alin. 3, din Legea nr. 295/2004 este în sarcina lucrătorilor din cadrul S.A.E.S.P, cu atribuţii pe această linie de muncă, notificarea titularilor, iar legiuitorul a stabilit faptul că „ începând cu 6 luni înainte de expirarea valabilităţii permisului de armă este obligatorie notificarea titularilor la adresa din permisul de armă, dar nu mai târziu de 30 zile înainte de data expirării valabilităţii permisului de armă.”

Din acest motiv lunar se interoghează aplicaţia R.N.A.I. cu privire la documentele expirate sau care urmează să expire la nivelul judeţului, astfel că în luna aprilie 2018, când a fost efectuată interogarea a rezultat un număr de 129 persoane a căror documente urmau să expire începând cu data de 03.06.2018 şi până pe data de 30.08.2018.

Ca orice aplicaţie, este susceptibilă de erori, însă eroarea dată de o aplicaţie nu absolvă pe reclamant de necunoaşterea legii. Permisul de armă a numitului A. figura în aplicaţia R.N.AI. cu data expirării la 23.08.2018 motiv pentru care nu a fost notificat începând cu luna aprilie 2018.

La data de 23.06.2018, când reclamantul s-a prezentat la sediul I.P.J B., s-a constatat faptul că permisul de armă seria B nr. ... avea valabilitatea expirată din data de 04.06.2018, conform art. 25 alin. 1 din Legea nr. 295/2004 „Permisul de armă are o valabilitate de 5 ani, termen care se calculează de la data eliberării sau, după caz, de la data ultimei prelungiri” prevederi pe care numitul A. trebuia să le cunoască în calitatea de deţinător de armă autorizat.

În conformitate cu prevederile art. 59, alin. 1, lit. b) din Legea nr. 295/2004, dreptul de deţinere, respectiv de port şi folosire a armelor neletale supuse autorizării se anulează dacă titularul se află în una din următoarele situaţii: b) nu se prezintă până la împlinirea termenului prevăzut la art. 25 alin. l pentru prelungirea valabilităţii permisului de armă.

 A arătat recurentul că potrivit dispoziţiilor art. 46 alin. 3 din Legea 295/2004 cu modificările şi completările ulterioare dispoziţia nr. ... din data de 23.06.2018 de anulare a autorizării pentru a deţine arme şi muniţii faţă de numitul A. poate fi supusă doar controlului judecătoresc, conform Legii nr. 554/2004.

A solicitat admiterea recursului şi schimbarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii.

Prin întâmpinarea depusă la 10 ianuarie 2019 la recursul promovat de recurentul A., Inspectoratul de Poliţie Judeţean B. a reiterat susţinerile din recursul propriu şi a solicitat respingerea recursului reclamant-recurentului şi admiterea recursului promovat de instituţie.

Examinând sentinţa recurată prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului precum şi a motivelor de recurs formulate, Curtea va respinge recursul reclamatului ca nefondat şi va admite recursul pârâtului pentru următoarele considerente:

Astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, deţinătorul permisului de armă are obligaţia de a cunoaşte dispoziţiile legale referitoare la valabilitatea documentului în baza căruia deţine arma.

Aceste dispoziţii legale sunt următoarele: - art. 25 din Legea nr. 295/2004, conform căruia

„(1) Permisul de armă are o valabilitate de 5 ani, termen care se calculează de la data eliberării sau, după caz, de la data ultimei prelungiri, exceptând perioada de suspendare.

(2) În vederea prelungirii valabilităţii permisului de armă, titularul acestuia este obligat să se prezinte înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin. (1) la structura de poliţie competentă în a cărei rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa cu armele înscrise în permis, precum şi cu documentele stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

(3) Valabilitatea permisului de armă se prelungeşte de către autoritatea competentă pentru o perioadă de 5 ani, dacă titularul îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c) - f), h) şi i) şi prezintă dovada efectuării unei şedinţe de tragere anual, într-un poligon autorizat, cu excepţia posesorilor de arme de vânătoare. Începând cu 6 luni înainte de expirarea valabilităţii permisului de armă este obligatorie notificarea titularului la adresa din permisul de armă, dar nu mai târziu de 30 de zile înainte de data expirării valabilităţii permisului de armă.”

- art. 59 alin. 1 lit. b) din acelaşi act normativ, potrivit căruia:

„Dreptul de deţinere, respectiv de port şi folosire a armelor neletale supuse autorizării se anulează dacă titularul se află în una dintre următoarele situaţii: nu se prezintă până la împlinirea termenului prevăzut la art. 25 alin. (1) pentru prelungirea valabilităţii permisului de armă;”.

Argumentaţia instanţei de fond ce a stat la baza admiterii în parte a acţiunii şi a anulării dispoziţiei nr..../23.06.2018, potrivit căreia nu ar putea fi ignorată în prezentul litigiu obligaţia corelativă a autorităţii de a respecta condiţia imperativă impusă de lege cu privire la notificarea titularului de permis de armă în legătură cu expirarea valabilităţii permisului, este însă neîntemeiată.

Curtea apreciază că obligaţia titularului permisului de armă de a se prezenta la autoritatea competentă înainte de împlinirea termenului de 5 ani de valabilitate a permisului în vederea prelungirii valabilităţii , precum şi obligaţia autorităţii de a-l notifica pe deţinătorul permisului cu cel puţin 30 de zile înainte de data expirării valabilităţii permisului de armă sunt două obligaţii imperative distincte. Nefiind obligaţii corelative, reclamantul nu se poate prevala de neîndeplinirea obligaţiei autorităţii pentru a-şi justifica propria neglijenţă, într-un domeniu în care deţinătorul permisului de armă trebuie să acţioneze cu maximă diligenţă.

În consecinţă, neîndeplinirea de către reclamant a obligaţiei imperative prevăzute de art.25 alin.2 din Legea nr.295/2004, a atras în mod legal aplicarea sancţiunii prevăzute de 59 alin.1 lit. b) din acelaşi act normativ, şi anume anularea autorizării în vederea exercitării dreptului de deţinere, respectiv de port şi folosire a armelor neletale, prin dispoziţia nr. ..../23.06.2018.

Justificarea reclamantului - recurent în sensul că, la rubrica corespunzătoare, nu era precizată perioada de valabilitate a permisului, astfel că acesta a fost în eroare cu privire la data la care trebuia să se prezinte pentru prelungirea permisului de port armă, apare ca neîntemeiată, în condiţiile în care, cu minime diligenţe, reclamantul îşi putea calcula perioada de valabilitate potrivit art.25 alin.1 din Legea nr.295/2004 sau se putea adresa oricând în decursul celor 5 ani pârâtului pentru a obţine informaţii în acest sens.

Aşadar, apreciind criticile reclamantului ca fiind neîntemeiate, iar pe cele ale pârâtului justificate din punct de vedere legal, Curtea urmează a respinge recursul reclamantului şi a admite recursul pârâtului, a casa parţial sentinţa recurată şi a respinge în totalitate acţiunea formulată.