Inlocuirea amenzii contraventionale

Prin sesizarea înregistrată la data de 21.03.2019, pe rolul Judecătoriei Caracal, sub nr. ...../207/2019, petenta U.A.T. - Mun. Caracal, prin reprezentant legal , a solicitat instanţei ca în baza art.9 alin 3 din OG nr.2/2001, să se dispună înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţională aplicată intimatului B.E.S., prin procesul-verbal de contravenţie seria AP nr. 1177624, întocmit în data de 09.02.2012 de I.P.J. Olt,  prin care acesta a fost sancţionat cu amendă contravenţională în sumă de 500 lei, cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii.

În motivare, petenta a aratat că potrivit art.9 alin 3 din OG nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul persoană fizică, nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite, organul de specialitate al unităţii administrativ-teritoriale prev. la art.39 alin.2 lit.a în a cărei rază teritorială domiciliază contravenientul va sesiza instanţa judecătorească în a cărei circumscripţie domiciliază acesta, în vederea înlocuirii amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, ţinându-se seama de partea din amendă care a fost achitată.

A menţionat petenta că, la data de 12.05.2014, contravenientul a achitat din amendă conform chitanţei nr.309-132-0085 din 12.05.2014, suma de 20 lei, astfel încât, la data respectivă, termenul de prescripţie a executării silite s-a întrerupt.

Petenta în motivarea în drept a cererii a invocat dispoziţiile, dispoz. art. 9 din OG nr.2/2001, cu modificările şi completările ulterioare, privind regimul juridic al contravenţiilor şi art. 194 C.p.c., solicitând judecata cauzei în lipsă, în baza art. 223 al.3 şi art.411 alin.2 C.p.c.

În dovedirea cererii, petenta a solicitat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: procesul verbal de contravenţie, confirmarea de primire, somaţia nr.18399560/5.03.2012,  proces verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr.2935/08.03.2010, înştiinţare de plată, adrese ANAF Olt, ITM Olt, certificat de atestare fiscală, extrase de rol din data de 04.03.2010 şi 13.02.2019, HCL nr.50//24.04.2008.

Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal de contravenţie seria AP nr. 1177624, întocmit în data de 24.01.2012 de I.P.J. Olt, intimatul B.E.S. a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum total de 500 lei, reţinându-se în sarcina sa săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 3 pct.26 şi art.4 al.1 lit.c din Legea nr.61/1991 R.

Din probele administrate în cauză, instanţa reţine că intimatul nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a amenzii contravenţionale stabilită în sarcina sa prin procesul verbal de contravenţie seria AP nr. 1177624, întocmit în data de 09.02.2012 de I.P.J. Olt şi de asemenea nu deţine bunuri mobile sau imobile susceptibile de executare silită.

Totodată instanţa observă că intimatul, deşi legal citat, nu s-a prezentat în faţa acesteia pentru a combate susţinerile petentei cu privire la neachitarea debitului reprezentat de respectiva amendă contravenţională.

În drept, instanţa apreciază că procesul - verbal de contravenţie seria AP nr.11177624/24.01.2012 reprezintă titlu executoriu în conformitate cu dispoziţiile art.37 din O.G.2/2001, care arată că procesul-verbal neatacat în termen constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.

Instanţa reţine, totodată, că potrivit dispoziţiilor art.9 alin.3 din O.G.2/2001, în cazul în care contravenientul persoană fizică nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite, organul de specialitate al unităţii administrativ-teritoriale prevăzut la art. 39 alin. (2) lit. a) în a cărui rază teritorială domiciliază contravenientul va sesiza instanţa judecătorească în a cărei circumscripţie domiciliază acesta, în vederea înlocuirii amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, ţinându-se seama de partea din amendă care a fost achitată.

În cauză apar incidente şi dispoziţiile art. 9 alin. 1 şi 2 din O.G. 2/2001, potrivit cărora „prestarea unei activităţi în folosul comunităţii poate fi stabilită numai prin lege şi numai pentru o durată ce nu poate depăşi 300 ore. Sancţiunea se stabileşte alternativ cu amenda.”.

În ceea ce priveşte termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea creanţelor fiscale, potrivit art.131 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, instanţa are în vedere că acest termen este de 5 ani şi începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere obligaţia fiscală.

Termenul este supus cauzelor de întrerupere prevăzute de art. 133 din O.G. 92/2003, respectiv:

 a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune;

b) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii în orice alt mod a datoriei;

c) pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită;

d) în alte cazuri prevăzute de lege.

În aceste condiţii instanţa apreciază că, faţă de momentul întocmirii procesului verbal de contravenţie seria AP nr. 1177624/ 09.02.2012, termenul de prescripţie pentru executarea creanţei fiscale este de 5 ani şi a început să curgă de la data de 1 ianuarie 2013.

Faţă de susţinerile petentei referitoare la incidenţa prevederilor art. 133 lit. b) din O.G. 92/2003 în cauză, ca urmare a faptului că intimatul ar fi plătit 20 lei din amenda contravenţională în cuantum de 500 lei aplicată prin procesul verbal seria AP nr.1177624/ 09.02.2012 şi s-ar fi întrerupt astfel cursul prescripţiei dreptului de a cere executarea creanţei, instanţa reţine că art. 133 lit. b) din O.G. 92/2003 prevede situaţia în care însuşi debitorul, înainte de începerea executării silite sau în cursul acestuia, îndeplineşte un act voluntar de plată a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu sau recunoaşte în orice alt mod datoria.

Instanţa reţine că, în esenţă, petenta a făcut referire la cazul de întrerupere a prescripţiei prevăzut la art. 133 lit. b) – teza I din O.G. 92/2003, invocând situaţia unui act voluntar de plată a obligaţiei, iar nu recunoaşterea datoriei în orice alt mod, prevăzută de teza a II-a a aceluiaşi articol. De altfel, din probele aflate la dosar nu rezultă recunoaşterea datoriei de către debitor, în nicio modalitate.

În acest sens, pentru aplicarea art. 133 lit. b) – teza I din O.G. 92/2003 referitoare la întreruperea prescripţiei ce curge în favoarea debitorului, instanţa reţine că este esenţial ca actul de plată a unei părţi din creanţa cuprinsă în procesul-verbal seria AP nr. 1177624/ 24.01.2012 să fi fost realizat chiar de către acesta şi în mod voluntar.

Potrivit art. 249 C.pr.civ., cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte susţinerile petentei referitoare la faptul că intimatul ar fi achitat suma de 20 lei în contul creanţei ce rezultă din procesul verbal cu pricina, aspect ce ar fi întrerupt prescripţia dreptului de a cere executarea silită, instanţa reţine că la dosar nu s-a depus o chitanţă sau un alt înscris doveditor al faptului că suma respectivă ar fi fost achitată chiar de către intimat şi că ar reprezenta un act voluntar de executare.

Astfel, din extrasul de rol din data de 13.02.2019 aflat la dosar (fila nr. 23), deşi rezultă că în contul creanţei cuprinse în procesul verbal seria AP nr. 1177624/ 24.01.2012 s-a virat suma de 20 lei, nu rezultă că această plată s-ar fi efectuat în mod voluntar de către intimat, iar la dosar nu se află niciun alt înscris care să susţină ipoteza cu pricina şi care să demonstreze existenţa unei cauze de întrerupere a prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, respectiv a curgerii unui nou termen de prescripţie de la data acestei întreruperi.

În absenţa de la dosar a unei chitanţe sau a altui înscris care să demonstreze că plata sumei de 20 le în contul respectivei creanţe s-a realizat în mod voluntar, chiar de către intimat, instanţa constată că susţinerile petentei că acesta ar fi plătit 20 lei din valoarea creanţei şi astfel s-ar fi întrerupt cursul prescripţiei dreptului de a cere executarea creanţei nu sunt dovedite prin simpla depunere la dosar a unui extras de rol, ca unic înscris ce atestă doar suma plătită în contul creanţei, iar nu şi debitorul acesteia.

În atare condiţii, orice terţ putea efectua o plată valabilă în contul debitorului, situaţie în care nu ar mai fi incidente prevederile art. 133 lit. b) – teza I din O.G. 92/2003.

Faţă de situaţia de fapt şi de drept anterior expusă, observând că dreptul petentei de a solicita executarea sancţiunii contravenţionale aplicate prin procesul verbal de contravenţie seria AP nr. 1177624/ 24.01.2012 s-a prescris la data de 01.01.2018, instanţa va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de petenta Unitatea Administrativ Teritorială – Municipiul Caracal.

Postat 27.05.2019

Domenii speta

Spete similare