Actiuni in anulare

Data publicare portal: 27.05.2019

Prin Sentinta civila nr. … din data de … pronuntata de Judecatoria …. s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii P.M., CNP …. şi P.C.P., CNP ….., ambii cu domiciliul în ….. în contradictoriu cu pârâta XXX,  cu sediul în ….. şi având CUI …. ca neîntemeiată..

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 07.06.2017 pe rolul Judecătoriei … sub nr. …., reclamantii P.M. şi P.C.P. în contradictoriu cu pârâta Xxx a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea clauzelor, pe care le consideră abuzive, prevăzute de art.8 din Contractul de credit nr...., privind "comisionul lunar de gestionare (redenumit  "de administrare" a creditului, prin actul adiţional), la data încheierii contractului, de 0,1% din valoarea (ulterior emiterii actului adiţional, din soldul) creditului" şi "comisionul de întocmire dosar de 2 % dar nu mai puţin de 200 EURO" şi implicit nulitatea absolută a acestora; obligarea pârâtei la restituirea sumei de 512 Euro încasată cu titlu de comision de întocmire dosar şi a sumei de 3365,92 Euro, reprezentând comisionul lunar de gestionare/redenumit de administrare a creditului, achitat băncii în perioada 28.06.2007 - 02.05.2017, la care se va adăuga comisionul pe care-1 voi achita până la soluţionarea definitivă a procesului, sa dispuneţi restituirea acelor sume de bani încasate drept comisioane de gestionare/administrare a creditului şi de întocmire dosar în echivalent în lei, în funcţie de cursul oficial leu - euro stabilit la cursul BNR la data plăţii efective şi să dispuneţi eliminarea comisionului lunar de gestionare (redenumit de administrare) a creditului din contractul de credit nr...., ca urmare a constatării nulităţii clauzelor.

Reclamantii solicită să se constate că acţiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, fiind incidente dispoziţiile art.29 alin.l lit.f din OUG 80/2013 (care practic au înlocuii prevederile art.15 lit.j din Legea nr. 146/1997) privind taxele judiciare de timbru, ei având calitatea de reclamanţi împotriva agenţilor economici care le-au prejudiciat drepturile şi interesele.

În motivarea cererii, s-a arătat că la data de 28.06.2007, P.M., în calitate de împrumuta şi P.C.P., în calitate de co-împrumutat, au încheiat cu pârâta Xxx, contractul de credit nr...., prin care au obţinut un împrumut în sumă de 32.000 Euro, pe o perioadă de 300 luni, începând cu data de 02.07.2007 şi până la data de 02.07.2032, acordat în scopul „nevoi personale nenominalizate" - refinanţare, garantat cu ipoteca de rang II, în favoarea băncii, încheind-se totodată, contractul de ipotecă asupra imobilului cu destinaţia de locuinţă apartament înscris în Cartea funciară nr...., pe care îl deţinem în codevălmăşie. împrumutul a fost acordat în moneda euro, cu o dobândă de 6,75 euro % fixă în primul an şi, începând cu anul doi, indexabilă, stabilită pe baza indicelui monetar EUROBOR la 3 luni + 3,25 p.b., marjă fixă.

La art.8 din contractul de credit sunt menţionate următoarele comisioane: "comisionul lunar de gestionare a creditului, la data încheierii contractului, de 0,1% din valoarea creditului", "comisionul de întocmire dosar de 2 % dar nu mai puţin de 200 EURO" şi "comisionul de rambursare anticipată, la data încheierii contractului de 3%".

La data de 30.06.2010, s-au adresat băncii cu o cerere prin care au solicitat eliminarea comisioanelor aferente creditului care nu sunt legale, pârâta răspunzând prin adresa din 06.07.2010, că potrivit OUG 50/2010, art. 36, creditul nu are niciun comision care să nu fie prevăzut în articolul menţionat (adresă pe care o ataşăm la dosar).

La data de 17.09.2010, a fost emis actul adiţional, nesemnat de eoi şi care nu le-a fost comunicat, din care rezultă că: comisionul de gestionare a fost menţinut fiind doar redenumit comision lunar de administrare a creditului, în acelaşi cuantum de 0,10 % dar raportat la soldul creditului, şi nu la valoarea creditului. în ce priveşte comisionul de analiză dosar, care fusese fleia achitat de noi la data acordării creditului. în cuantum de 512 euro, acesta nu a mai fost prevăzut în actul adiţional, însă nici nu le-a fost restituit.

La data de 24.10.2016, P.M., a formulat pe rolul Judecătoriei ..., cererea de chemare în judecată a pârâtei, înregistrată sub nr.3980/292/2016, prin care a solicitat anularea clauzelor sus-menţionate, eliminarea acestor comisioane din contractul de credit nr.... şi restituirea sumelor de bani achitate cu acest titlu.

Prin sentinţa civilă nr. ..., Judecătoria ... a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi a trimis dosarul la Judecătoria Alexandria, spre competentă soluţionare.

Prin sentinţa civilă nr...., Judecătoria …, potrivit dispoziţiilor art. 78 C.proc.civ., a admis excepţia lipsei coparticipării procesuale active, invocată de intimată şi a respins cererea, echivalând răspunsul meu la întâmpinare cu refuzul manifestat expres de a complini cadrul procesual, prin introducerea în cauză şi a numitei P.C.P.. Instanţa a mai motivat totodată că, faţă de calitatea numitei P.C.P., de grefier-şef în cadrul Judecătoriei ..., introducerea acesteia în cauză, ca reclamantă, ar fi atras, în temeiul art. 127 C.proc.civ., şi necompetenţa teritorială exclusivă a Judecătoriei …., cererea necesitând a fi judecată de către o instanţă din raza unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel …, din care fac parte atât Judecătoria ..., cât şi Judecătoria …..

Având în vedere că nu a fost soluţionată pe fond cauza, faţă de dispoziţiile art. 127 Cod procedură civilă, formulăm prezenta cerere de chemare în judecată pe rolul acestei instanţe.

Din graficul de rambursare emis de pârâtă, la data de 18.05.2017 (pe care-1 anexăm prezentei cereri), rezultă că ultima rată a creditului este stabilită la data de 02*07.2032, iar suma de plată finală reprezentând credit este 57,564,84 euro, dobânda totală 17.789,92 euro (indexabilă), comisionul de gestionare/administrare 5.638,65 euro, prima de asigurare 1.624,27 euro, comisionul de întocmire dosar 512 euro, în total, urmând să plătim cel puţin 25.564,84 euro.

În consecinţă, suma împrumutată (32.000 euro) reprezintă 55,5% din întreaga sumă de achitat (57.564,84 euro), iar comisionul de gestionar/administrare + dobânda + prima de asigurare + comision de întocmire dosar (25.564,84 euro) 44,5% din sumă, procente apropiate şi care, creează, în detrimentul nostru şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, clauzele contestate fiind, potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, apreciate ca abuzive.

Pârâta trebuie să răstoarne prin probe prezumţia legală de nenegociere a clauzelor atacate.

Clauza privind comisionul de gestionare este reprezentată de art. 8 din contractul de credit şi are următorul conţinut: „comisionul lunar" de gestionare a creditului, la data încheierii contactului, de 0,1% din valoarea creditului". Acelaşi comision este prevăzut şi în art. 1.3 din actul adiţional, fiind redenumit "comisionul lunar de administrare a creditului, la data încheierii contractului, de 0,1% din soldul creditului".

Clauza privind comisionul de întocmire dosar este reprezentată de art. 8 din

contractul de credit şi are următorul conţinut: "comision de întocmire dosar: 2% dar nu mai

puţin de 200 euro". Acest comision nu a mai fost prevăzut în actul adiţional, însă nici nu ne-

a fost restituit.

Dacă justificarea acestui comision o reprezintă acoperirea cheltuielilor aferente întocmirii documentaţiei de credit, atunci nu se explică de ce cuantumul acestuia este invariabil indiferent de tipul de contract şi de ce acest cuantum este sau nu raportat la mărimea sumei împrumutate şi nu la volumul, complexitatea actelor ce formează documentaţia de acordare a creditului, mai ales în condiţiile în care aceste contracte sunt preformulate pentru fiecare tip de credit.

Şi cu privire la acest comision banca trebuie să demonstreze caracterul negociat al acestuia.

Cu privire la manifestarea acordului de voinţă din partea noastră şi care ne obligă inclusiv în privinţa acestui comision nu pot fi primite, opţiunea legiuitorului pentru o reglementare cu caracter special ce are ca finalitate protecţia consumatorului prezumat a se afla într-o poziţie defavorabilă la momentul încheierii unui contract impune aplicarea cu prioritate a dispoziţiilor Legii nr. 193/2000 şi nu a dreptului comun.

Trebuie precizat că odată verificate condiţiile de la art.4 alin.l din Legea nr.

193/2000, consecinţa directă şi imediată este cea a ineficacităţii acestora, raportat la

consumator, în sensul art. 6 din acelaşi act normativ.

Prin urmare, se poate aprecia că acest consimţământ dat de consumator la momentul încheierii contractului este considerat de legiuitor inexistent întrucât a fost exprimat în contextul unei stări de constrângere financiară, stare de care pârâta în calitate de comerciant a înţeles să se folosească şi astfel să impună obligaţii excesive cocontractantului aflat într-o poziţie defavorabilă.

Nu este definit în contract nicăieri acest comision şi nici ce înseamnă gestionarea sau administrarea şi în ce constau aceste presupuse servicii, astfel încât consumatorul nu poate identifica raţiunea pentru care achită această sumă de bani, care este semnificativă.

Ţinând seama de jurisprudenţa relevantă, eventuale argumente ale băncii prin care s-ar încerca o lămurire a motivelor perceperii comisionului de gestionare/administrare, în sensul că prin stabilirea acestui comision s-a urmărit acoperirea cheltuielilor de administrare a creditului pe care este obligată să le suporte, nu pot fi primite câtă vreme acestea nu se regăsesc în convenţia de credit. (Curtea de Apel …, Secţia A V-A Civilă, Decizia Civilă Nr…..).

Simpla determinare a comisionului sub forma unui procent din valoarea/soldul creditului nu poate fi considerată o exprimare clară şi inteligibilă a clauzei referitoare la preţ întrucât scindarea preţului contractului în aceste componente conduce la concluzia că s-au avut în vedere raţiuni diferite de percepere a acestora, ce trebuie cunoscute de consumator la momentul perfectării convenţiei de credit.

Reclamanţii apreciază că această clauză, privind comisionul de gestionare/administrare, este abuzivă în sensul art. 4 alin. (1) si (6) din Legea nr. 193/2000 republicată, deoarece, pe de o parte, pentru acordarea creditului se percep trei costuri (dobânda, care este indexabilă, comisionul de administrare, cât şi prima de asigurare) - fără ca distincţia dintre acestea să fie exprimată în mod clar şi inteligibil - iar, pe de altă parte, faţă de valoarea comisionului de administrare pe toata durata contractului, s-a creat în detrimentul nostru şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, (în acest sens, ICCJ, s. a Ii-a civilă, Dec. nr. 302 din 30 ianuarie 2014, dosar nr. 60584/3/201l/al, scj.ro.)

De asemenea, perceperea comisionului de gestionare/administrare nu are nicio justificare, având în vedere că în sarcina lor au fost stabilite o serie de obligaţii în vederea garantării executării obligaţiei de rambursare. Consideră că a fost încălcat caracterul sinalagmatic al contractului de împrumut. Datorită faptului că si-au asumat riscul devalorizării monedei naţionale (în raport cu moneda EUR), că plătim lunar dobândă care este indexabilă, în acord cu principiul echilibrului contractual, şi pârâta, conform aceluiaşi principiu, era ţinută să suporte riscul derivat din propriul obiect de activitate.

Mai mult, având în vedere că garantarea obligaţiilor de plată ce decurg din contract se face şi prin garanţia reală imobiliară (ipoteca) asupra imobilului din ..., în favoarea băncii fiind cesionată o poliţă de asigurare pentru acoperirea tuturor riscurilor pentru imobilul ce face obiectul garanţiei, contractul de credit instituie un dezechilibru semnificativ şi contrar cerinţelor bunei-credinţe între drepturile şi obligaţiile părţilor, în defavoarea noastră (a consumatorilor).

Cu privire la comisionul de întocmire dosar, pentru ca un dezechilibru să poată fi caracterizat ca semnificativ, trebuie să se identifice care sunt acele drepturi şi obligaţii între care se face comparaţia, acestea urmând a fi analizate sub toate aspectele şi componentele lor.

Comparaţia în discuţie este între valoarea rezultată din aplicarea comisionului de întocmire dosar (512 euro) şi contraprestaţia băncii.

Legiuitorul nu şi-a propus să realizeze un echilibru perfect între prestaţii, dar, a impus să se verifice dacă există dezechilibrul semnificativ (prestaţiei unei părţi, trebuie să îi corespundă o contraprestaţie pe măsură a celeilalte părţi).

Dezechilibrul este evident dacă prestaţiei importante â unei "părţi nu îi corespunde nicio contraprestaţie din partea celeilalte.

Instanţa trebuie să facă o analiză şi să stabilească, în raport de clauzele concrete ale contractului de credit şi de elementele de fapt ale speţei, valoarea comisionului de întocmire dosar fiind esenţială în determinarea caracterului abuziv (un comision ce reprezintă o sumă modică fixă nu este, de principiu, abuziv atâta timp cât îi corespunde o prestaţie efectivă şi concretă din partea băncii ce se referă la întocmirea dosarului; un comision procent la soldul creditului creează. în principiu, un dezechilibru semnificativ." prestaţiei importante a consumatorului necorespunzându-i o contraprestaţie asemănătoare din partea băncii, aceste aspecte urmând a fi apreciate în concret).

Banca, în general, susţine în mod neîntemeiat ca aceste comisioane de întocmire dosar ar fi o cheltuială a sa, aferentă întocmirii documentaţiei de credit, reprezentând contravaloarea unui serviciu prestat de ea, respectiv tocmai acordarea împrumutului. Susţinerea nu poate fi primită în condiţiile în care noi, în calitate de clienţi am plătit; taxa de analiză, prime de asigurare pe parcursul derulării întregului contract şi am adus toate documentele solicitate de bancă, exclusiv pe cheltuiala noastră. De altfel, şi din cuprinsul contractul de ipotecă, la capitolul V, intitulat "cheltuieli", rezultă că a fost stipulat în sarcina noastră obligaţia de a efectua plata taxelor de autentificare, a timbrului judiciar, a onorariului notarial, cheltuielile de înscriere în Cartea funciară, asigurare şi a oricăror speze legate de derularea şi executarea contractului. Aşa fiind, se constată că banca nu are niciun risc, clientul achitând tot, creându-se astfel disproporţii vădite între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Raportat la toate circumstanţele prezentei cauze, nu există premise ca banca să considere în mod rezonabil că ei (în calitate de împrumutaţi), in urma unei negocieri  individuale, ar fi acceptat clauzele contractuale atacate referitoare la comisionul de gestionare/administrare sau de întocmire dosar.

În acest sens, nu se poate considera că banca a acţionat corect şi echitabil în relaţia cu noi (consumatorii) din moment ce a inserat în contractul de credit mai multe clauze prin care s-au încălcat prevederile Legii nr. 193/2000 şi ale Directivei 93/13/CEE. Mai mult, la solicitarea noastră din data de 30.06.2010, banca ne-a răspuns prin adresa din 06.07.2010, că potrivit OUG 50/2010, art.36, creditul nu are niciun comision care să nu fie prevăzut în articolul menţionat.

Maniera de redactare a clauzelor şi de informare completă, corectă şi precisă asupra acestora este în directă legătură cu buna credinţă, care trebuie să guverneze raporturile juridice, în special dintre consumatori şi profesionişti.

Având în vedere jurisprudenţa în materie, disimularea unei părţi a dobânzii sub denumirea de comision este o dovadă irefutabilă a relei credinţe a băncii care percepe astfel de comisioane, întrucât, pe de o parte, reprezintă o modalitate de inducere în eroare a clienţilor, prin prezentarea de dobânzi avantajoase în raport cu ofertele altor bănci care acţionau pe aceeaşi piaţă relevantă cu banca respectivă (dar care, în realitate, din cauza adăugirii la DAE a comisionului de gestionare/administrare, nu mai erau chiar atât de avantajoase) şi, pe de altă parte, reprezintă o modalitate de procurare a unui avantaj concurenţial contrar uzanţelor cinstite ale comercianţilor.(Jud. Sect. …..)

Posibilitatea evaluării caracterului abuziv al clauzelor

Potrivit art.4 al.2 din Directiva 93/13/CEE, aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveşte nici definirea obiectului principal al contractului, nici caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei, pe de o parte, faţă de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar şi inteligibil.

Această prevedere din legislaţia comunitară a fost transpusă în art.4 al.6 din Legea nr. 193/2000, care prevede că evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.

Se poate observa uşor că ambele texte de lege restrâng posibilitatea de evaluare a caracterului abuziv al unei clauze, dacă şi numai dacă aceasta a fost exprimată într-un limbaj uşor inteligibil.

Clauzele atacate nu au fost în niciun caz exprimate într-un limbaj clar şi uşor inteligibil, astfel încât dispoziţiile art.4 al.6 din Legea nr. 193/2000 nu sunt aplicabile, motiv pentru care instanţa poate (şi chiar este obligată) să analizeze caracterul abuziv al clauzelor în cauză.

Pe de altă parte, comisionul de administrare nu face parte din obiectul principal al contractului de credit, astfel încât independent de modalitatea de exprimare a clauzei, aceasta nu ar putea face oricum obiectul interdicţiei prevăzute de art.4 al.6 din Legea nr. 193/2000.

Un contract de credit bancar poate fi încheiat chiar dacă o bancă nu percepe un comision de întocmire dosar sau de gestionare/administrare. împrejurarea că aceste tipuri de comisioane sunt percepute în vederea punerii la dispoziţie/restituirii creditului nu le transformă în prestaţii esenţiale.

Dimpotrivă, comisioanele care nu pot avea o existenţă de sine stătătoare, în sensul că nu pot fi contractate independent de prestaţiile esenţiale ale contractului de credit bancar, reprezintă prestaţii accesorii.

Or, comisioanele contestate nu au o existenţă de sine stătătoare, nefiind posibil să existe un contract de credit bancar care să prevadă doar plata comisioanelor menţionate.

In drept au fost invocate dispoz. art. art. 1, 2, 4, 13 şi 14 din Legea nr. 193/2000 republicată privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, art. 1350, art. 1357, art. 1488 N.C. civ

In susţinerea cererii reclamanţii au depus la dosar înscrisuri ( f.13-66)

Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

In drept au fost invocate dispoz. art. 205 şi urm.. C.p.civ., dispoziţiile legii 193/2000, OUG 50/2010, art.715 C.p.civ.

Reclamanţii au depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin  care au invocat decăderea pârâtei din dreptul de a mai propune probe şi a de a invoca excepţii, solicitând respingerea apărărilor pârâtei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între reclamanţi, în calitate de împrumutaţi, şi banca pârâtă s-a încheiat contractul de credit nr….. având ca obiect acordarea unui credit în valoare de 32.000 lei pe o perioadă de 300 de luni.

Cu privire la capătul de cerere privind constatarea ca abuzivă a clauzei privind aplicarea unui comision de întocmire dosar de 2% din valoarea creditului (art.8), instanţa reţine dispoziţiile art. 4 alin.1 din Legea 193/2000 potrivit căruia o clauza contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Astfel, din dispoziţiile articolului menţionat, se desprind condiţiile necesare constatării ca abuzivă a unei clauze contractuale: clauza nu a fost negociată direct cu consumatorul; prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi să creeze, în detrimentul consumatorului, un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor; dezechilibrul creat să fie semnificativ.

După cum rezultă din probatoriul administrat, reclamanţii au încheiat cu pârâta un contract de adeziune, fără a exista posibilitatea reală a unei negocieri cu privire, în speţă, la clauza vizând comisionul de întocmire a dosarului.

Cu toate acestea, condiţia nenegocierii nu este unica ce se cere a fi îndeplinită pentru constatarea ca abuzivă a clauzei, fiind necesar să se verifice totodată dacă între obligaţiile părţilor şi drepturile lor a existat un dezechilibru semnificativ.

Din cuprinsul art.8 din Condiţiile particulare ale contractului şi art.4 lit.a din Condiţiile generale, rezultă că, în vederea întocmirii dosarului de credit (contraprestaţia), pârâta a perceput un comision de 2% din valoarea creditului (512 Euro).

Constatând că perceperea o singură dată, la momentul acordării creditului, a comisionului de întocmire a dosarului, nu este de natură a crea în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, instanţa va respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere.

Sub aspectul constatării ca abuzive a clauzei cuprinse la pct.8 din contractul de credit, privind comisionul lunar de gestionarea a creditului, instanţa reţine că reclamanţii invocă faptul că acest comision de 0,10% , care se regăseşte şi în actul adiţionat îi sunt aplicabile dispoziţiile art.4 din Legea nr.193/2000. De asemenea, se mai arată că reclamanţii au notificat banca la data de 30.06.2010 prin care au solicitat eliminarea comisioanelor, iar Banca le-a răspuns că potrivit art.36 din O.U.G. nr.50/2016 creditul nu are niciun comision care să nu fie prevăzut în articolul menţionat (f.33).

Reiterând dispoziţiile art. 4 alin.1 din Legea 193/2000 în raport de art.8 din Condiţiile particulare, art.4 din b din Condiţiile generale şi art.1.3.1 din actul adiţional, referitor la comisionul de  gestionare se reţine de către instanţă, că o condiţie esenţială pentru a putea fi determinat caracterul abuziv al clauzei este inferioritatea în care se află consumatorul în raport cu banca, inferioritate derivând din lipsa de informare a consumatorului, ceea ce determină intervenţia judiciară a instanţei pentru echilibrarea acestui raport .

În speţa de faţă însă instanţa nu poate reţine acest aspect .

Analizând convenţia de credit încheiată între reclamanţi şi pârâtă, instanţa  reţine că aceasta este formată din două parţi- condiţiile generale, filele 17-21 şi condiţiile particulare, filele 15-16, reprezentând în fapt, un contract standard ale cărui clauze sunt într-adevăr prestabilite de către împrumutator, împrumutatul având  posibilitatea adeziunii la forma convenţiei propuse  de către banca.

Clauza analizată referitoare la comisionul de administrare nu este prin ea însăsi abuzivă, ci ar putea fi numai în raport de celelalte conditii contractuale privind garantarea împrumutului şi cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute în art. 4.

Instanţa  constată că în cauză a fost negociată clauza prevăzută la art. 5 lit. a din contractul de  credit, având în vedere că scopul pentru care s-a încheiat prima convenţie de credit cu intimata  a fost acela de refinanţare a unor alte credite obţinute de la pârâtă şi de la altă societate bancară, iar obţinerea acestui credit a fost urmărită întrucât era mai avantajos decât primul, în acest fel asigurându-se o situaţie favorabilă  pentru consumator.

Ori, în speţă, este cert că respectiva clauză a fost negociată, în condiţiile în care scopul pentru care s-a încheiat convenţia de credit în litigiu a fost de refinanţare a altor două credite obţinute chiar de la pârâtă un credit (cunoscând deci anterior încheierii acestui contract, condiţiile de creditare) şi de la altă societate bancară, iar obţinerea acestui credit a fost dorită, deoarece era mai avantajos decât cele anterioare, în acest fel asigurându-se un avantaj pentru consumator.

Faţă de aceste aspecte instanţa reţine că în nici un caz situaţia reclamanţilor nu era una de inferioritate faţă de bancă, aceştia având numai în acel moment în derulare alte două contracte de credit.

Nu se poate reţine astfel că aceştia erau consumatori neinformaţi, neavizaţi, având în vedere dispoziţiile art.13 din Condiţiile generale în care se stipulează că reclamanţii au fost informaţi de Bancă înainte de semnarea contractului „despre contractele de credit oferite de Bancă, despre toată documentaţia necesară acordării creditului şi consideră că tipul şi suma creditului sunt adecvate situaţiei lor financiare şi au înţeles şi acceptat prevederile contractului”.

Totodată, reclamanţii derulau deja relaţii contractuale având ca obiect împrumuturi bancare care, aşa cum rezultă inclusiv din convenţia încheiată cu pârâta, cuprindeau toate dobânzile şi comisioanele aferente .

Un alt aspect pe care-l reţine instanţa este împrejurare că dacă iniţial comisionul se percepea la valoarea creditului (adică a întregii sume împrumutate), prin actul adiţional s-a stipulat ca acest comision să se perceapă la valoarea soldului, adică asupra sumei care a mai rămas de achitat, ceea ce este favorabil reclamanţilor.

Mai mult, instanţa reţine că în ceea ce priveşte comisionul de administrare, acesta a fost prevăzut în contract în cuantum variabil/ lunar, acesta fiind inclus expres şi în graficul de rambursare, neputând fi reţinută susţinerea reclamanţilor potrivit căreia nu au cunoscut care este cuantumul sumelor percepute cu acest titlu, iar la momentul încheierii convenţiei de credit, nu există nicio dispoziţie legală care să interzică perceperea acestui comision de bancă dimpotrivă, acest comision fiind prevăzut expres şi de OUG 50/2010.

OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori a fost adoptată ca urmare a obligaţiei României de transpunere în legislaţia naţională a Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23.04.2008 privind contractele de credit pentru consumatori şi de abrogare a Directivei 87/102/CEE şi a avut ca scop asigurarea unui cadru unitar la nivelul Uniunii Europene în ceea ce priveşte creditele acordate consumatorilor şi asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a consumatorilor, în special prin transparenţă.

Perceperea acestui comision este expres reglementata de OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, care prevede la art. 36 alin. 1 din OUG 50/2010 ca: "Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensaţie în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor si, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terţi, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor", iar la alin. 3 prevede "comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operaţiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. In cazul în care acest comision se calculează ca procent acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.

Comisionul de administrare se percepe pentru administrarea contului de credit: el cuprinde costuri cu operaţiunile bancare privind întreţinerea aplicaţiilor informatice de gestiune a creditului şi informarea clientului cu privire la modificările costurilor creditului. Nu se poate reţine că orice prestaţie a băncii în favoarea clientului sau la solicitarea acestuia să fie gratuită, fiind un cost determinat de  activitate de gestionare a creditului pe întreaga perioadă de derulare a creditului şi fiind perceput pentru acoperirea unui cost al băncii, neputându-se considera că acesta ar genera un dezechilibru între prestaţiile părţilor.

Prin urmare, constatând neîndeplinirea primei şi a treia condiţii din cele trei prevăzut de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 referitoare la  lipsa negocierii şi dezechilibrul semnificativ datorat acestei clauze, instanta va constata că nefiind abuzive clauzele invocate de către reclamanţii, şi având în vedere caracterul accesroriu al capătului doi de cerere privind restituirea, instanţa în va respinge şicererea reclamanţilor privind restituirea sumelor de bani solicitate cu titlul de comion de întocmire dosar (512 Euro) şi acu titlul de comision ade administrare (3365,92 Euro).

Faţă de cele arătate în precedent, instanţa va respinge, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţii, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare