Drept civil – acţiune în constatare

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. XXX reclamanta Parohia F a chemat în judecată civilă pe pârâta Comuna F  prin primar pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate dreptul de proprietate prin construire asupra construcţiilor situate în comuna F, reprezentând biserica parohială , anexa , clopotniţă, anexă (grup sanitar), sala multifuncţională, casa parohială, capela şi prin prescripţia achizitivă asupra terenurilor terenului curţi construcţii în suprafaţă  de 4418 mp situat în com. F, tarla .., parcela .., sat F, nr .., jud. Prahova, asupra  terenului în suprafaţă de 2570 mp situate în intravilanul com. F, sat F, nr…, Tarla .., Parcele .., asupra terenului în suprafaţă de 9008 mp situate în intravilanul com.F situate în sat F, nr.34, tarlaua .., Parcela … (cimitir vechi)

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că terenurile descrise le stăpâneşte Parohia F continuu, paşnic, în mod public, netulburat şi sub nume de proprietar de peste 60 de ani, fiind întrunite condiţiile legale pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra acestora ca urmare a uzucapiunii de lungă durată.

Reclamanta a precizat că în anul 1833 s-a construit biserica parohială cu privire la care în timp s-au executat diverse lucrări.

A mai învederat reclamanta faptul că în listele de inventar 4 şi 5 din 1.11.1969 Parohia F figurează ca având în proprietate imobilele  confirmate şi de adeverinţele .. şi ….. eliberate de primăria comunei F.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe disp. art., art. 111 din codul de procedură civilă, art 480, 482, 490, 492, 1846, 1847 c.civil

În dovedirea acţiunii reclamanta a depus în copie la dosar înscrisuri f.6-32, 37-47, 48-53 şi a solicitat probe cu înscrisuri, martori şi expertiză topometrică şi construcţii.

Pârâta Comuna F prin primar nu a formulat întâmpinare, exprimându-şi însă acordul referitor la utilizarea în cauză a expertizelor extrajudiciare S F şi P M,prin adeverinţele 4936/20.02.2013 şi  5206/26.02.2013 a arătat că terenurile în litigiu nu au făcut obiectul legilor de restituire a proprietăţii şi nu fac parte din domeniul public al statului sau unităţii administrativ teritoriale.

Conform articolului unic alin. 2 din Legea 455/2006 a fost publicat anunţul privind obiectul cauzei şi părţile într-un ziar larg răspândit şi în Monitorul Oficial nr. 451din 21.12.2012 partea a III-a f.40-45

În cauză a fost efectuată o expertiză construcţii de către expert P M care a identificat construcţiile în litigiu  (f.48) şi o expertiză topometrică de către expert S F care a identificat terenurile în litigiu (f.13).

La cererea reclamantei au fost audiaţi martorii: DA şi F V .

Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa constată în fapt următoarele:

 Conform martorului D A audiat la cererea reclamantei terenul pe care este situată Biserica edificată anterior anului 1980 are o suprafaţă de 4400 mp, iar pe acest teren au fost edificate în urmă cu 5-6 ani o sală de mese neterminată, un grup sanitar şi de asemenea o anexă cu o singură cameră neterminată în prezent. Martorul a precizat că reclamanta a stăpânit şi alte două terenuri de 9000 mp pe care se află construită o capelă edificată anterior anului 1980, pe acest teren se află cimitirul , iar la casa parohială există un teren de 2500 mp care are categoria de folosinţă arabil, fâneaţă, vie  (f.75).

La solicitarea reclamantei a fost audiat martorul F V care a declarat că terenurile au fost folosite de Parohia F încă din anul 1953, fiind încă de atunci îngrădite, pe aceste terenuri fiind edificată clopotniţa dinainte de 1953, în urmă cu 2 ani fiind construită o sală de mese, un grup sanitar, o casă parohială care deşi a fost construită înainte de 1953, a fost ulterior refăcută şi extinsă. În ceea ce priveşte cimitirul  există edificată o capelă care a fost terminată acum circa 4 ani.

Martorul a arătat că reclamanta nu cunoaşte să fi existat litigii referitoare la proprietatea terenurilor stăpânite de parohia F (f.76). 

Conform adeverinţei 5206/26.02.2013 comunicată de către pârâtă rezultă că terenurile în litigiu nu fac parte din domeniul public sau privat al localităţii  şi terenurile nu au făcut obiectul legilor fondului funciar(f.23).

Potrivit art. 181 din HG nr. 53/2008 privind statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, biserica după sfinţirea ei, trece în proprietatea şi în folosinţa unităţilor de cult din cadrul eparhiei cu tot terenul şi clădirile afectate ei, iar disp. art. 178 alin.1 (astfel cum au fost rectificate conform rectificării nr. 53 din 16.01.2008), prevăd că bisericile parohiale sunt proprietatea parohiei, sunt integrate patrimoniului eparhiei şi stau sub jurisdicţia şi controlul autorităţii arhiepiscopiei sau episcopiei.

Conform art. 178 alin. 3 din HG nr. 53/2008, se consideră anexe ale lăcaşului de cult şi urmează regimul juridic al  acestuia şi următoarele construcţii: clopotniţa, cancelaria parohială, casa parohială cu dependinţele sale, magazia pentru depozitat diverse obiecte de cult, reşedinţa chiriarhului.

Potrivit art. 3 alin. 4 din Legea 213/1998, domeniul public al comunelor, oraşelor şi al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă şi din alte bunuri de uz sau interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a Consiliului local dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau interes public naţional sau judeţean.

Potrivit pct. III din anexa la Legea 213/1998, cimitirele fac parte din domeniul public al comunelor.

Prin art. 89 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a codului civil, au fost abrogate art. 1,2,5,7, art. 10 alin. 1 şi art. 11, art. 12 alin 1-4 şi 6 precum şi art. 13 şi 17 din Legea 213/1998.

Dispoziţiile art. 861 alin. 1 şi 2 din codul civil prevăd că bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile, iar proprietatea asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz şi nu poate fi dobândită de terţi prin uzucapiune sau prin posesia de bună credinţă asupra bunurilor mobile.

De asemenea, disp. art. 28 alin. 1 şi 4 din Legea 489/2006, privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, prevăd că unităţile locale ale cultelor pot avea şi întreţine singure sau în asociere cu alte culte, cimitire confesionale pentru credincioşii lor iar autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a înfiinţa cimitire comunale şi orăşeneşti în fiecare localitate.

În art 26 din Decretul 177/1948, în vigoare la data începerii posesiei de către reclamanta Parohia F asupra terenurilor identificate prin expertiza tehnică SF se prevede faptul că bunurile mobile şi imobile ale cultelor religioase, ale diferitelor părţi constitutive, aşezămintelor, asociaţiunilor, ordinelor şi congregaţiunilor, vor fi inventariate de organele lor statutare.

Conform fişelor de inventar de la filele 10-12, terenul cimitir situat în tarlaua .., parcela .. apare înregistrat în inventar din anul 1958.

Instanţa are în vedere şi adeverinţa emisă de pârâta Comuna F potrivit căreia niciunul din terenurile care fac obiectul prezentei cauze nu face parte din domeniul public sau privat al statului sau unităţii administrativ teritoriale, Prin raportul de expertiză construcţii efectuat de expert P. M. f.13 au fost identificată biserica şi anexa, capelă , clopotniţa şi grupul sanitar, sala multifuncţională, casa parohială  situate pe terenurile în suprafaţă de 4418 m.p. situat în comuna F., tarla, parcela  cc,  teren 2570 mp situat în F tarlaua, strada …. identificat prin raportul de expertiză topometrică efectuat de expert S. F. (f.48).

Având  în vedere  că  uzucapiunea constituie  un mod originar  de dobândire  a  dreptului de  proprietate, necondiţionat de calitatea  de proprietar  al aceluia  de  la  care  reclamanta  a dobândit  posesia  imobilului, instanţa  apreciază că în cauză  operează  prescripţia achizitivă  de 30  de ani întrucât  posesia  reprezintă o stare de  fapt  ce  nu trebuie să fie  transmisă printr-un  act  autentic.

Potrivit art.489 şi urm. din codul civil, proprietarul terenului este şi proprietar al construcţiilor edificate pe acest teren.

În consecinţă, în raport  de probele administrate în cauză, instanţa urmează  ca în baza  art. 1846, art.  1847  din Codul civil şi art.  111  din  codul de  procedură  civilă, să  admită .

Instanţa urmează a lua act de declaraţia reclamantei că nu solicită cheltuieli de judecată.

În  baza  art. 56 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, modificată şi  completată şi art.771 alin.6 din Legea nr.571/2003, după  rămânerea  definitivă  şi irevocabilă  a hotărârii un  exemplar  al acesteia şi o copie a raportului de expertiză topometrică şi construcţii va  fi  comunicat Biroului de  Cadastru şi Publicitate Imobiliară … şi Primăriei …

Domenii speta

Spete similare