Tardivitate.formulare contestatie

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

 Prin sentinţa civilă nr. X/16.10.2018, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr.X/311/2018, s-a admis excepţia tardivităţii contestaţiei la executare invocată de către intimat.

S-a respins contestaţia la executare formulată de contestator R C D, domiciliat în S, str. , nr.X, jud. O în contradictoriu cu intimat P S.A.R.L., cu sediul ales la K Romania SRL, cu sediul în B,  Clădirea XX, ca fiind tardiv formulată.

A fost obligat contestatorul către BEJ T A D, la plata sumei de 85,68 lei reprezentând fotocopierea a 72 pagini, consemnându-se suma în contul RO48 XXXX XXXX XXXX XXXX XXXX, deschis la L I B- Sucursala  D.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 05.04.2018 sub nr.X/311/2018 pe rolul Judecatoriei Slatina contestatorul R C D în contradictoriu cu creditorul, P SARL a formulat contestaţie la executare împotriva  executării silite începută  în dosarul execuţional nr. X/EX/2017 instrumentat de BEJ T A D solicitând anularea actelor de executare.

In motivarea contestaţiei la executare, contestatarul a arătat că în data de 01.02.2008, a încheiat cu E R S IFN SA, contractul de pentru emiterea cardului de credit nr. XXXXXXXXXXXXXXXX, privind acordarea unei facilitaţi de credit in lei.

Ca urmare a intervenirii anumitor probleme financiare, ultima alimentare voluntară a contului de credit, a efectuat-o în luna martie 2010.

Din documentele de la dosarul cauzei, rezultă că în data de 20.05.2016, a fost încheiat un acord privind cesiunea de creanţe, prin care B P, E N E F II B.V. E R S IFN S.A, în calitate de creditori cedenţi, au cesionat anumite creanţe către P SARL, în calitate de cesionar, însă nu rezultă cesionarea efectivă şi a creanţei izvorâte din contractul de credit nr. XXXXXXXXXXXXXXXX, contract încheiat între el, în calitate de debitor şi ERB S IFN SA, în calitate de creditor.

Ulterior, la peste 6 ani de la momentul ultimei plăţi voluntare efectuate fără a-i fi comunicată efectiv o înştiinţare despre calitatea sa de creditor cesioar, P SARL, prin reprezentat convenţional, K România SRL, a solicitat executarea silită a creanţei izvorâte din titlul executoriu ce face obiectul prezentului litigiu.

In data de 21.03.2018, a fost înştiinţat la adresa de domiciliu, de către executorul judecătoresc T A D, despre începerea procedurii de executare silite in dosarul de executare silită nr. X/EX/2017.

Contestatorul invocă excepţia lipsei calităţii de creditor a P SARL pe considerentul ca, deşi la dosarul cauzei exista un acord de cesiune al anumitor creanţe, încheiat între B P SA, E N E F II B.V.. E R S IFN S.A, în calitate de creditori cedenţi şi P SARL, în calitate de creditor cesionar, în dosarul execuţional nr. X/EX/2017, nu există dovada efectivă a transmiterii dreptului de proprietate asupra prezentei creanţe, către creditorul cedent.

De asemenea, contestatorul invocă şi excepţia  prescripţiei  extinctive  a  dreptului  creditorului de  a  solicita  începerea procedurii de executării silite, cu consecinţa anularii întregii executări silite ca urmare a punerii in executare a unui titlul lipsit de putere executorie.

Un alt aspect criticabil al executării silite efectuate in dosarul execuţional nr. X/EX/2017, ii constituie lipsa comunicării notificării cesiunii de creanţa.

Deşi la dosarul cauzei exista o adresă de informare cu privire la notificarea cesiunii de creanţa, contestatorul arată că îşi rezervă dreptul la obiecţiuni cu privire la comunicarea acestei notificări, întrucât aceasta notificare a fost comunicată prin intermediul unei societăţi ce nu avea dreptul de a efectua serviciu de furnizare a trimiterilor poştale.

Pe cale de excepţie, invocă excepţia nulităţii procesului-verbal de înmânare si cel denumit Confirmare de predare acte de procedură.

Contestatorul precizează în acest sens faptul ca, despre aceasta adresa de notificare a cesiunii, a luat cunoştinţa doar la momentul solicitării executorului judecătoresc a copiei dosarului execuţional.

Mai mul, şi cei mai important lucru, aceasta notificare nu a ajuns niciodată în posesia sa.

Astfel, în temeiul art.1578 Noul Cod Civil, debitorul este ţinut sa plătească cesionarului din momentul în care:

- acceptă cesiunea printr-un înscris cu dată certă;

- primeşte o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport de hârtie sau în format electronic; (pentru motivele mai sus expuse, aceasta notificare nu a ajuns niciodată în posesia lui).

De asemenea, daca notificarea cesiunii de creanţa a fost efectuata de cesionar, pana la primirea unei cornii a contractului de cesiune, debitorul poate suspenda plata.

Nu în ultimul rând, solicită instanţei anularea actelor de executare, ca urmare; lipsei caracterului cert, lichid si  exigibil al creanţei solicitate în cererea de executare a presupusului creditor cesionar P SARL, prin mandatar K România SRL, întrucât din niciun act aflat la dosarul cauzei NU REZULTA

- certitudinea creanţei:

- momentul declarării scadentei anticipate, fapt ce atrage incertitudinea posibilităţii creditorului de a executa întreaga creanţa sau doar anumite rate din această creanţă

- modul de  calcul al creanţei, daca dobânzile au fost calculate la principalul creanţei sau la soldul creditului, cum in mod expres a fost interzis prin dis. art. 72 si următoarele din O.U.G. 50/2010.

In drept au fost invocate dispoz. art. 712 şi urm. C.pr.civ.

În susţinerea contestaţiei, contestatorul a depus în copie înscrisurile (f.24-26).

Contestaţia a fost legal timbrată cu suma de 385 lei, conform chitanţei (f.13).

Intimata a depus la data de 30.05.2018, întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării acţiunii, excepţia tardivităţii, excepţia inadmisibilităţii iar pe fond a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

In drept au fost invocate dispoz. Art. 205 C.pr.civ.

In susţinerea întâmpinării intimata a depus la dosar: împuternicire avocaţială (f.29) şi  înscrisuri ( f. 50-51).

Contestatorul a depus la data de 16.06.2018  răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea întâmpinării ca fiind nefondată şi admiterea contestaţiei la executare cu consecinţa anulării în întregime a actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr.X/EX/2017 instrumentat de BEJ T A D.

BEJ T A D a înaintat, la solicitarea instanţei, copia dosarului de executare nr.X/EX/2017.

Instanţa, în temeiul art.255 C.pr.civ. rap. la art.258 C.pr.civ. a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri, ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă cauzei.

Contestatorul R C D a formulat contestaţie la executare, solicitând anularea tuturor formelor de executare, ca fiind nelegale şi netemeinice, în dosarul de executare nr.X/E/2017.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii, instanţa urmează să o admită şi va respinge contestaţia la executare formulată de contestator în contradictoriu cu intimatul P S.a.r.L, ca fiind tardiv formulată, pentru următoarele considerente.

 În fapt, între debitor şi creditoarea E R S IFN SA a fost încheiat contractul de credit nr.XXXXXXXXXXXXXXXX/01.02.2008 (f.150-152).

La data de 16.08.2016, creanţa a fost cesionată către P S.a.r.L. (f.121-149).

Asupra cesiunii, debitorul a fost notificat, fiind totodată informat să achite creanţa către noul creditor (f.121).

Ca urmare a neachitării împrumutului, creditoarea P S.a.r.L  a demarat procedura de executare silită prin cererea de executare silită din data de 28.09.2017 (f.119-120), iar prin încheierea nr.X din data de 05.10.2017, pronunţată de către Judecătoria Slatina, în dosarul nr.X/311/2017, s-a dispus admiterea cererii şi încuviinţarea executării silite cu privire la titlul executoriu reprezentat de  contractul de credit nr. XXXXXXXXXXXXXXXX/01.02.2008 (f.112).

La data de 23.01.2017 s-a emis somaţia, precum şi procesul-verbal de cheltuieli, care împreună cu titlul executoriu  au fost comunicate debitorului la data de 26.01.2017 (f.103).

Ulterior s-a demarat executarea prin poprire, efectuându-se adrese către diferite instituţii bancare şi către angajatorul debitorului (f.98-107).

Debitorul a fost înştiinţat despre demararea executării silite la data de 31.10.2017 (f.94), iar prim poprire  s-a realizat la data de 15.03.2018 (f.97).

Potrivit art.712 alin.1 C.pr.civ. „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii”.

La art.714 C.pr.civ. se prevede că “1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:1. contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă; 1. contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă; 2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit, iar la pct.3 debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie[...]”.

Sub acest aspect instanţa observă că,pe de o parte contestatorul a fost încunoştinţat despre începerea executării silite 31.10.2017, şi prima reţinere de către I BANK NV Amsterdam Sucursala B, a avut loc la data de 15.03.2018, iar pe de altă parte că contestaţia la executare a fost formulată la data de 05.04.2018.

În aceste condiţii raportând situaţia de fapt la dispoziţiile legale menţionate mai sus, rezultă că în mod evident contestatorul a luat la cunoştinţă de actele de executare efectuate împotriva sa (fie la data de 31.10.2017, fie la data de 15.03.2018), cu mult peste cele 15 zile înainte de formularea contestaţiei, şi prin urmare instanţa va admite excepţia tardivităţii contestaţiei la executare şi  pe cale de  consecinţă  respinge contestaţia la executare, ca fiind tardiv formulată.

În temeiul art. 717 alin.2 C.pr.civ. obligă contestatorul către BEJ T A D, la plata sumei de 85,68 lei reprezentând fotocopierea a 72 pagini, consemnându-se suma în contul RO48 XXXX XXXX XXXX XXXX XXXX, deschis la L I B- Sucursala  D.

În temeiul art.720 alin.4 C.pr.civ. prezenta hotărâre se comunica, din oficiu, BEJ T A D, după rămânerea definitivă.

Calea de atac exercitata:

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, apelantul contestator R C D, apreciind-o ca fiind nelegală şi netemeinică şi solicitând modificarea acesteia şi în consecinţă respingerea excepţiei tardivităţii contestaţiei la executare ca fiind nefondata, cu consecinţa anularii in întregime a actelor de executare efectuate in dosarul de executare nr. X/F.X/2017 aflat pe rolul BEJ T A D., având în vedere următoarele considerente:

In fapt, in data de 01.02.2008, intre E R S IFN SA, in calitate de creditor si subsemnatul, R C D, in calitate de debitor, a fost incheiat Contractul  pentru pentru emiterea cardului de credit nr. XXXXXXXXXXXXXXXX, privind acordarea unei facilitaţi de credit in lei.

Ca urmare a intervenirii anumitor probleme financiare, ultima alimentare voluntara a contului de credit, am efectuat-o in luna martie 2010.

Din documentele de la dosarul cauzei, rezulta ca in data de 20.05.2016, a fost incheiat un acord privind cesiunea de creanţe, prin care B P, E N E F II B.V. E R S IFN S.A, in calitate de creditori cedenti, au cesionat anumite creanţe către P SARL, in calitate de cesionar, insa acord de cesiune din care NU REZULTA cesionarea efectiva si a creanţei izvorâte din contractul de credit nr. XXXXXXXXXXXXXXXX , contract incheiat intre subsemnatul, in calitate de debitor si ERB S IFN SA,in calitate de creditor.

Ulterior, la peste 6 ani de la momentul ultimei plăti voluntare efectuate, fara a-mi fi comunicata efectiv o înştiinţare despre calitatea sa de creditor cesioar, P SARL, prin reprezentat convenţional, K România SRL, a solicitat executarea silita a creanţei izvorâte din titlul executoriu ce face obiectul prezentului litigiu.

In data de 21.03.2018 a fost înstiintat la adresa de domiciliu, de către executorul judecatoresc T A D, asa cum rezulta din stampila poştei romane, aplicata pe plicul in care se regăseau documentele de executare (nicidecum in data de 15.03.2018, cum in mod eronat a reţinut instanţa de fond, despre începerea procedurii de executare silita in dosarul de executare silita nr. X/EX/2017).

In mod greşit, in data de 16.10.2018 Judecătoria Slatina a admis excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, respingând contestaţia la executare ca fiind tardiv formulata.

Judecătoria a respins contestaţia la executare reţinând ca: „In prezenta cauza contestatorul a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat anularea formelor de executare silita, in data de 05.04.2018 cu depăşirea termenului legal, instituit de art 715. C proc. Civ.. respectiv 15 zile de la data primirii somaţiei de plata... ".

 Întemeiază  apel si pe dispoziţiile art. 476 C. proc. Civ., care menţionează ca "Apelul exercitat in termen provoacă o noua judecata asupra fondului, instanţa de apel statuând atat in fapt, cat si in drept".

Hotărârea pronunţata de prima instanţa este netemeinica si nelegala ţinand seama de următoarele argumente:

Înainte de soluţionarea pe fond a prezentului apel, consider ca in mod greşit instanta de fond a admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, tinand cont de următoarele argumente:

In conformitate cu dis.art. 715 Cod proc. Civ; legiuitorul a prevăzut expres faptul ca, daca prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silita propriu-zisa se poate face in termen de 15 zile de la data când:

1.contestatorul a luat cunoştinţa de actul de executare pe care ii contesta;

2.cel interesat a primit comunicarea ori, dupa caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Daca poprirea este înfiinţata asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor incepe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit;

3.debitorul care contesta executarea insaşi a primit incheierea de incuviintare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţa de primul act de executare, in cazurile in care nu a primit incheierea de incuviintare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fara somaţie.

Dupa cum se poate observa, instanta de fond face confuzie intre momentul efectiv in care contestatorul „a luat cunoştinţa de actul de executare" sau ,M primit" adele de procedura si si momentul „comunicării", o data irelevanta, din punct de vedere procedural, intrucat legiuitorul vorbeşte despre momentul „ luării la cunoştinţa" nu momentul in care executorul judecătoresc susţine ca va comunicat", actele de executare, insa, acte ce nu poarta semnătura de primire a subsemnatului.

Învederează faptul ca prin inserarea acestor verbe predicative, legiuitorul a avut in vedere ori, MOMENTUL EFECTIV in care debitorul a intrat in posesia actelor de procedura, ori in cazul in care acestea, din diferite motive, nu au intrat efectiv in posesia debitorului, acesta a luat la cunoştinţa despre executarea silita începută împotriva sa.

Or, in speţa de fata, dupa cum se poate observa, in mod greşit a fost reţinut de instanţa de fond faptul ca termenul de formulare al contestaţiei a inceput sa curgă la data de 15.03.2018, intrucat acele acte nu au ajuns in posesia sa, decât in data de 21.03.2018, asa cum rezulta din dovada de comunicare, reprezentata de plicul in care au fost comunicate actele de executare.

Astfel, in prezenta cauza, singurul moment cert din care rezulta „luarea la cunoştinţa" despre inceperea procedurii de executare silita inceputa in acest dosar este data de 21.03.2018, moment in care a intrat in posesia plicului cu documentele de executare.

In ceea ce priveşte reţinerile instanţei de fond conform cărora a luat act de executare in data de 15.03.2018, intrucat in acel moment i-a fost retrasa o suma de bani din contul de la 1NG. invederez onorate instnate faptul ca MENŢIUNILE INSTANŢEI DE FOND NU AU NICIO LEGĂTURA CU REALITATEA FAPTICA, ASA CUM REZULTA DIN EXTRASUL DE CONT EMIS de I Bank, din data de 15.03.2018. SUBSMENATULUI NU I-A FOST RETRASA DIN CONT NICIO SUMA DE BANI IN ACEA ZI. rezultând fara tăgada faptul ca intanta de fond s-a aflat intr-o grava eroare cu privire la situaţia de fapt si la momentul in care subsemnatul am luat act de aceasta executare silita.

De asemenea, invederează faptul ca, nici reţinerile instantei de fond conform cărora ar fi luat la cunoştinţa despre inceperea procedurii de executare silita la data de 31.10.2017 nu sunt adevărate.

In acest sens,  era imposibil ca sa primească in România aceste documente in data de 31.10.2017, intrucat in acea perioada locuia in Anglia, cu forme legale.

Aşadar, interpretarea instanţei de fond este nelegala, iar aceasta hotărâre s-a intemeiat pe o realitate faptica deformata, niciunul din momentele in care instanta de fond a considerat ca am luat act de formele de executare din acest dosar, nu au nicio legătura cu momentul luării la cunoştinţa despre aceasta executare silita.

Mai mult, din insasi acest proces-verbal, rezulta fara tăgada faptul ca aceste acte de executare nu au ajuns in posesia sa, intimata nefacand niciodată dovada faptului ca am luat la cunoştinţa despre aceasta executare la acel moment, nexistand vreo semnătura de primire in acest sens.

De asemenea, invederează faptul ca, in prezenta cauza, se află sub incidenţa disp. art. 715 alin. 1) Cod Proc. Civ., întrucât singurul moment in care a aflat despre inceperea procedurii de executare silita, a coincis cu data de 21.03.2018, cand a intrat in posesia documentelor de executare - înştiinţarea privind măsura popririi asupra veniturilor, incheierea de incuviintare si incheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, asa cum rezulta din stampila Poştei Romane, ce a fost aplicata pe plicul in care au fost comunicate aceste documente.

Aşadar, cum in speţa de fapta a aflat despre inceperea procedurii de executare silita in data de 21.03.2018. iar contestaţia la executare a fost inregistrata pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 05.04.2018 interiorul celor 15 zile prevăzute de ari 715 alin.l) Cod Proc. Civ.. solicita respingerea excepţia tardivităţii contestaţiei la executare reţinute in mod greşit de instanţa de fond.

 Întemeiază excepţia lipsei calităţii de creditor a P SARL pe considerentul ca, desi la dosarul cauzei exista un acord de cesiune al anumitor creanţe, încheiat intre B P SA, E N E F II B.V.. E R S IFN S.A, in calitate de creditori cedenti si P SARL, in calitate de creditor cesionar, in dosarul executional nr. X/EX/2017, nu exista dovada efectiva a transmiterii dreptului de proprietate asupra prezentei creanţe, către creditorul cedent.

Neexistand aceasta dovada, solicit onoratei instanţe sa dispună anularea tuturor actelor de executare silita, ca urmare a incepererii procedurii de executare de către o persoana ce nu deţinea calitatea de creditor.

Solicită admiterea excepţiei prescripţiei dreptului creditorului de a solicita inceperea procedurii de executare silita, cu consecinţa anularii intregii executări silite ca urmare a punerii in executare a unui titlul lipist de putere executorie.

Astfel, având in vedere faptul ca in prezenta cauza, a achitat ultima plata voluntara in luna martie 2010, legea ce guvernează prezenta excepţie este Decretul nr. 167/1958.

In conformitate cu disp. art. 18 din Decretul nr. 167/1958, privitor la prescripţia extinctiva, republicat:

Instanţa judecătoreasca şi organul arbitrai sunt obligate ca, din oficiu, sa cerceteze dacă dreptul la acţiune sau la executarea silita este prescris."

Totodată, in conformitate cu disp. art. 6 alin.(4) Cod Proc. Civ.:

Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării in vigoare a legii noi sunt in întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit "

Un alt aspect criticabil al executării silite efectuate in dosarul executional nr. X/EX/2017, il constituie lipsa comunicării notificării cesiunii de creanţa.

Desi la dosarul cauzei exista o adresa de informare cu privire la notificarea cesiunii de creanţa, imi rezerv dreptul la obiectiuni cu privire la comunicarea acestei notificări, intrucat aceasta notificare A FOST COMUNICATA PRIN INTERMEDIUL UNEI SOCIETĂŢI CE NU AVEA DREPTUL DEA EFECTUA SERVICIU DE FURNIZAREA TRIMITERILOR POŞTALE.

Pe cale de excepţie, a invocat excepţia nulităţii procesului-verbal de înmânare si cel denumit Confirmare de predare acte de procedura.

Precizează in acest sens faptul ca, despre aceasta adresa de notificare a cesiunii, am luat cunoştinţa doar la momentul solicitării executorului judecătoresc a copiei dosarului execut ion ai

In cazul de fata, înscrisul denumit „Confirmare de primire 2 nr. 24198705 " este întocmit si semnat de o persoana, ce poarta denumirea evaziva de poştaş, al societăţii Total Post, care are obligaţia ca in momentul in care întâmpina probleme in comunicarea actelor procedurale sa întocmească în acest sens un proces-verbal, situaţie neconfirmata in speţa de fata.

Analizând situaţia in detaliu, se poate observa faptul ca procedura de comunicare notificării cesiunii de creanţa, este considerata activitate cu caracter special care necesita anumite autorizări din partea Autorităţii Naţionale Pentru Administrare si Reglementare in Comunicaţii (ANCOM).

Mai mul, si cel mai important lucru, aceasta notificare nu a ajuns niciodată in posesia subsemnatului.

Astfel, faptul ca, in temeiul art. 1578 Noul Cod Civil, debitorul este ţinut sa plătească cesionarului din momentul in care:accepta cesiunea printr-un inscris cu data certa;Primeşte o comunicare scrisa a cesiunii, pe suport de hârtie sau in format electronic.

De asemenea, daca notificarea cesiunii de creanţa a fost efectuata de cesionar, pana la primirea unei cornii a contractului de cesiune, debitorul poate suspenda plata.

Atat in practica, cat si in doctrina, a fost reţinut cu titlu de aspecte generale, faptul ca:

Cesiunea de creanţa este o operaţiune juridica tripolara - cedent, cesionar, debitor cedat - in care debitorul cedat, tert fata de contractul de cesiune, are interesul legitim de a cunoaşte existenta contractului.1

In considerarea naturii raporturilor intre debitorul cedat şi părţile contractului de cesiune, noul Cod civil modifica abordarea instituţiei opozabilităţii cesiunii fata de terţi, tratând distinct doar condiţiile in care cesiunea devine opozabila debitorului (art. 1578 NCC) şi fideiusorilor acestuia (art. 1581 NCC).

Notificarea debitorului nu mai este aşadar, in noua concepţie, o formalitate ce asigura opozabilitatea fata de terţi, in general. In afara debitorului şi fidejusorilor acestuia, contractul de cesiune este opozabil tuturor celorlalţi terţi din momentul perfectării sale, potrivit regulii generale in materia opozabilităţii efectelor contractului (art. 1281 NCC).

Noul Cod civil simplifica sistemul de publicitate a cesiunii fata de debitor.

Acceptarea cesiunii, prima modalitate prin care cesiunea devine opozabila debitorului cedat, poate fi făcuta prin înscris sub semnătura privata, fata de vechiul art. 1393 C.civ., care obliga ca acceptarea sa fie făcuta prin act autentic, caz nedovedit in speţa de fata si rar intalnit in practica.

A doua modalitate prin care se asigura opozabilitatea fata de debitor este comunicarea scrisa a cesiunii, pe suport hârtie sau in format electronic.

Noua formulare permite ca încunoştinţarea debitorului cedat sa fie făcuta fara intervenţia executorului judecătoresc, ştiut fiind ca termenul „notificare" a fost interpretat constant in jurispudenta ca presupunând informarea debitorului prin executor judecătoresc.

Înscrisul, in format hârtie sau electronic, trebuie sa arate identitatea cesionarului, sa identifice in mod rezonabil creanţa cedata şi sa indice debitorului ca trebuie sa faca plata noului sau creditor, cesionarul. In cazul unei cesiuni parţiale, inscrisul trebuie sa indice şi întinderea cesiunii.

Comunicarea poate fi efectuata de cedent sau de cesionar, in acest ultim caz fiind necesara şi transmiterea dovezii scrise a cesiunii.

In absenta dovezii scrise, comunicarea nu produce efecte, iar debitorul cedat poate suspenda plata.

Or, in speţa de fata, faptul ca, pana in prezent, in posesia sa nu a ajuns nicio notificare a cesiunii de creanţa, motiv pentru care solicită constatarea inopozabilitatii cesiunii de creanţa si pe cale de consecinţa anularea executării silite efectuate in dosarul X/EX/2017.

Nu in ultimul rand, solicită anularea actelor de executare, ca urmare a lipsei caracterului cert, lichid si exigibil al creanţei solicitate in cererea de executare a presupusului creditor cesionar P SARL, prin mandatar K România SRL, intrucat din niciun act aflat la dosarul cauzei NU REZULTA:

certitudinea creanţei;

-momentul declarării scadentei anticipate, fapt ce atrage incertitudinea posibilităţii creditorului de a executa intreaga creanţa sau doar anumite rate din aceasta creanţa;

-modul de de calcul al creanţei, daca dobânzile au fost calculate la principalul creanţei sau la soldul creditului, cum in mod expres a fost interezi prin dis. art. 72 si următoarele din O.U.G. 50/2010.

Apreciază apelantul că, instanţa de fond a admis in mod greşit excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, fara a-i da posibilitatea de a oferi toate aceste lămuriri, încălcând astfel prevederile art. 22 Cod. Pr. Civ.

Concluzionând, solicită admiterea admiteri apelului, modificarea in totalitate a sentinţei apelate si în consecinţă anularea in intregime a actelor de executare efectuate in dosarul de executare nr. X/EX/2017 aflat pe rolul BEJ T A D.

In dovedirea cererii, a înţeles să solite  proba cu înscrisuri si de orice alte probe a căror necesitate ar reieşi din dezbateri.

In drept, a invocat dispoz prev de art. 22, art. 470. art. 476 si art. 666. alin. 6) Cod procedura civila.

S-a solicitat judecata cauzei în lipsă în raport de art.223 alin 3 cod procedură civilă.

La data de 18.12.2018, intimata P SARL - LA SC K ROMANIA SRL a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei nr. X/16.10.2018, ca fiind legală şi temeinică.

 În esenţă, , la data de 01.02.2008, a fost incheiat Contractul nr. XXXXXXXXXXXXXXXX, intre E R S IFN S.A., in calitate de imprumutator si contestatorul din prezenta cauza in calitate de împrumutat, prin care banca i-a acordat acestuia din urma un imprumut.

Întrucât debitorul a incetat sa mai achite ratele, instituţia financiar bancara a declarat creditul scadent anticipat si ulterior a cesionat întreaga creanţa subscrisei. Totodată, au fost efectuate formalităţile de inscriere a Contractului de cesiune creanţe in Arhiva Electronic de Garanţii Reale Mobiliare in conformitate cu dispoziţiile legale in vigoare, sub avizul nr. 2017 XXXXXXXXXXXXXXXXX .Susţine intimata că încercările creditorului de a oferi consiliere si posibilitatea rambursării creanţei in mai multe rate avantajoase au fost ignorate de către contestator, motiv pentru care la data de 01.09.2017 s-au inceput formalităţile de executare silita prin intermediul BEJ T A D.

La data de 16.10.2018 Judecătoria Slatina a respins contestaţia la executare ca tardiv introdusa.

Intimata a înţeles să invoce excepţia netimbrarii acţiunii:

In conformitate cu dispoziţiile art. 148 alin. 6 NCPC, cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează. Aceste dispoziţii legale sunt completate de prevederile art. 197 NCPC, care instituie regula conform căreia, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii.

Solicită admiterea prezentei excepţii si anularea cererii formulate de către reclamant, in cazul in care nu au fost respectate dispoziţiile legale, privind timbrarea cererii de chemare in judecata, iar la dosarul cauzei nu se regăseşte la primul termen de judecata dovada taxei judiciare de timbru datorate de către reclamanta, achitata la valoarea pretenţiilor solicitate, sau dovada insuficientei timbrări.

Intimata a înţeles să invoce excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare:

Se poate observa faptul ca termenul de 15 zile in care se poate introduce contestaţia la executare diferă dupa cum obiectul acesteia este reprezentat de un act de executare, ipoteza in care termenul curge de la data la care contestatorul a luat cunoştinţa de actul de executare pe care-l contesta, respectiv dupa cum este vorba de contestarea executării insasi, ipoteza in care termenul curge fie de la data de la care debitorul a primit incheierea de incuviintare a executării sau somaţia ori de la data cand a luat cunoştinţa de primul act de executare in cazul in care acesta nu a primit incheierea de incuviintare a executării si nici somaţia sau executarea se face fara somaţie.

Termenul de 15 zile prevăzut in art. 715 alin. (1) NCPC este un termen imperativ, a cărei nerespectare duce la respingerea cererii ca tardiv introdusa. Cu privire la acest aspect, in literatura juridica de specialitate s-a reţinut faptul ca „normele care reglementează termenul de formulare a contestaţiei la executare au caracter imperativ, iar nerespectarea acestora poate fi invocata pe calea excepţiei tardivităţii, excepţie de procedura, absoluta si peremptorie".

Mai mult, in doctrina s-a subliniat faptul ca „in faza de executare silita, toate nulităţile, indiferent ca sunt absolute sau relative, pot fi invocate, sub sancţiunea decăderii, numai in termenul in care poate fi exercitata contestaţia la executare".

Cu toate acestea, apreciază ca se impune respingerea contestaţiei la executare ca tardiv introdusa, intrucat in aceasta ipoteza instanţa poate proceda, in temeiul art. 152 NCPC, la punerea in discuţia pârtilor a recalificării contestaţiei la executare îndreptata impotrîva unor acte de executare ca fiind contestaţie împotriva executării silite insasi.

Apreciază ca recalificarea contestaţiei la executare se impune tocmai pentru a nu permite contestatorului sa se sustragă termenului de 15 zile prevăzut de lege pentru contestarea executării silite insasi prin invocarea motivelor de nulitate ale acesteia din urma ca pretinse motive de nelegalitate a unor acte de executare indeplinite la un moment ulterior al executării silite.

Ca urmare a calificării contestaţiei la executare ca fiind contestaţie impotriva executării silite insasi, in speţa devin incidente dispoziţiile art. 715 alin. (1) pct. 3 NCPC, fiind posibila in acest context respingerea contestaţiei la executare ca tardiv introdusa.

Intimata a înţeles să invoce excepţia inadmisibilitatii cererii privind capătul de cerere referitor la prescripţia extinctiva:

Contestaţia la executare reprezintă mijlocul procedural specific prin intermediul căruia oricare dintre parti sau terţele persoane interesate pot obţine desfiinţarea masurilor ilegale de execuatre silita. Aceasta reprezintă un mijloc procedural special, prin care se poate obţine anularea sau indepartarea actelor de executare indeplinita fara respectarea dispoziţiilor legale.

Astfel, având in vedere faptul ca prin intermediul contestaţiei la executare pot fi anulate/indepartate doar actele de executare nelegale, care prezintă vicii din punct de vedere procedural, sau o executare silita demarata fara respectarea prevederilor legale, iar prin contestaţia la executare formulata nu se arata nicio încălcare a legii, motivele invocate fiind lipsite de temei legal, va rugam a respinge ca nelegala si neintemeiata contestaţia la executare ce face obiectul prezentului dosar.

Prescripţia poate fi opusa pe cale de excepţie, de apărare, formulata de cel in folosul căruia curge prescripţia, iar excepţia de prescripţie constituie o excepţie de drept material substanţial, iar nu de drept procesual, deoarece are ca obiect un drept subiectiv civil (dreptul material la acţiune) si nu un drept procedural născut in timpul procesului.

Aşadar prescripţia extinctiva nu poate fi invocată prin intermediul unei contestaţii la executare deoarece natura juridica a unei contestaţii este aceea a unei veritabile cereri de chemare in judecata si contravine aplicării art. 2513 NCC prin care se statuteaza ca prescripţia poate fi opusa NUMAI PRIN ÎNTÂMPINARE. Chiar si interpretarea literara a textului limitează invocarea prescripţiei prin ÎNTÂMPINARE prin introducerea cuvântului NUMAI.

Constatarea prescripţiei in cadrul unei contestaţii la executare este inadmisibila deoarece debitorii au la dispoziţie in acest scop o alta posibilitate, respectiv acţiunea in constatare.

Fata de susţinerea debitorului prin care acesta afirma faptul ca „termenul de prescripţie a creanţei a fost depăşit, menţionează că în temeiul art. 249 NCPC (Cel care face o susţinere in cursul procesului trebuie sa o dovedească, in afara de cazurile anume prevăzute de lege.), debitorul are obligaţia ca in momentul in care afirma acest lucru sa probeze prin ataşarea unui document, deoarece instanţa nu poate aprecia in funcţie de simpla afirmaţie a acestuia, astfel incat sa dispună admiterea unei asemenea contestaţii la executare. Luarea in considerare a acestei afirmaţii fara a fi probata ar conduce la o deliberare in mod eronat din partea instanţei.

In acest context solicită ca in temeiul art. 22 NCPC care prevede „Judecătorul are îndatorirea sa stăruie prin toate mijloacele , pentru a preveni orice greşeala privind aflarea adevărului in cauza" sa puna in vedere debitoarei sa faca dovada celor afirmate.

Pe langa necesitatea probei, apare cu aceeaşi forţa obligaţia de o proba a celui care face o susţinere sau, altfel spus, face o cerere in cursul procesului. Obligaţia de a proba integrează atat obligaţia pârtii de o propune probe, cat si pe cea de a administra probele respective in măsura incuviintarii lor, beneficiind, dupa caz, de concursul instanţei.

Susţine intimata că, obligaţia de a proba aparţine contestatorului, acesta fiind cel care face o susţinere referitoare la existenta unui drept sau interes dedus judecaţii, in cursul procesului insa, in suita apărărilor făcute de către parat ori cei care intervin in proces, aceştia pot face susţineri inaintea instanţei, pe care trebuie sa le dovedească.

•apoi, anticipând puţin domeniul următorului articol de lege, vom sublinia ca are sarcina probei acela care afirma un fapt juridic in sens larg, o situaţie care ar putea produce consecinţe procesuale (fie imediate - ne referim aici la excepţii, fie de natura decizionali, adică acelea care au aptitudinea de a influenta hotărârea finala sub aspectul temeiniciei sale).

•o alta condiţie necesara pentru activarea sarcinii probei este aceea ca susţinerea sa fie făcuta in cursul procesului. Nu interesează domeniul probatiunii judiciare acele fapte pe care părţile nu le pun in discuţie ori nu le susţin sau care apar in afara limitelor procesului.

In data de 16.08.2016, a avut loc cesiunea de creanţa dintre instituţia financiar bancara, in calitate de cedent si subscrisa, in calitate de cesionar. Ca urmare a intervenirii acestei cesiuni, contestatorul a fost notificat in data de 24.08.2016 contrar susţinerilor contestatorului, parata din prezenta cauza, a încercat in nenumărate rânduri soluţionarea pe cale amiabila a diferendului creat, de la acel moment, dovada facand adresele si notificările trimise in acest sens, pe care le ataşam prezentei intampinari, observând astfel cu uşurinţa buna credinţa de care parata a dat constant dovada. Toate aceste notificări au întrerupt cursul prescripţiei extinctive.

Cesiunea de creanţa realizata de către P SARL a fost înregistrata in Arhiva Electronica de Garanţii Reale Mobiliare - fapt care întrerupe prescripţia extinctiva, potrivit dovezilor ataşate la dosar, fiind transmisa calitatea de creditoare a persoanei împrumutate, întrucât este considerat a fi un tert fata de contractul de cesiune, debitorul cedat poate sa ignore acest contract pana in momentul îndeplinirii formalităţilor prevăzute de art. 1579 NCC.

Cesiunea fata de debitorul cedat începe sa-sî producă efecte din momentul in care cesiunea ii devine opozabila, sî anume de la data notificării efectuate prin executorul judecătoresc sau de la data acceptării făcute de debitorul cedat prin act autentic sau act sub semnătura privata. Astfel, debitorul cedat poate plaţi in mod valabil cedentului, conform art. 1578 NCC.

Din momentul in care au fost îndeplinite formalităţile notificării sau acceptării, debitorul cedat devine debitorul cesionarului.

Toate precizările de mai sus conduc la concluzia ca, in realitate, lipsa notificării sau a acceptării cesiunii de creanţa de către debitorul cedat nu are nicio influenta asupra validităţii acestei operaţiuni juridice, iar, in ceea ce priveşte opozabilitatea, trebuie analizata exclusiv din perspectiva subiectului/subiecţilor de drept cărora li se poate realiza plata in mod valabil, dar si a celorlalte modalităţi de stingere a creanţei cedate in raporturile cu cedentul sau/si cesionarul.

Practic, in cazul in care debitorul cedat nu a realizat vreun act susceptibil a conduce la stingerea creanţei ce a format obiectul cesiunii, acesta nu se poate prevala de inopozabilitatea acestei operaţiuni pentru a paraliza procedura de executare silita declanşata de cesionarul devenit creditor.

In acest fel nu s-ar justifica existenta unui interes legitim in derularea unui astfel de demers si ar constitui o valorificare a conduitei sale culpabile de a nu executa de bunăvoie obligaţia pe care si-a asumat-o fata de creditorul iniţial.

In alta ordine de idei, cesiunile drepturilor de creanţa indeplinesc condiţia de publicitate din momentul înscrierii avizului de garanţie in Arhiva Electronica de Garanţii Reale Mobiliare, in cauza, fiind realizata aceasta formalitate, potrivit înscrisurilor depuse la dosar.

Creditoarea a formulat cerere de încuviinţare, cerere care a fost admisa la data de 05.10.2017 de către Judecătoria Slatina - fapt care a întrerup prescripţia extinctiva.

In data de 01.09.2017 dosarul a fost predat la BEJ, in vederea recuperării, pe calea procedurii executării silite a creanţei datorate de către contestatorul subscrisei creditoare - fapt care a întrerupt prescripţia extinctiva.

Ca urmare a predării acestui dosar executional la BEJ, executorul judecătoresc a efectuat constant toate demersurile necesare recuperării creanţei, motiv pentru care nu se poate lua in considerare o potenţiala prescripţie.

Prin urmare, in conformitate cu dispoziţiile art. 709 alin. 1 NCPC coroborat cu dispoziţiile art. 2537 NCC, cursul prescripţiei a fost interupt de nenumărate ori pe parcursul perioadei 2016 - 2017, atat de plata voluntara a contestatorului cat si actele prin care aceasta a fost pusa in intarziere. Termenul de prescripţie ar fi inceput sa curgă de la data declarării scadentei anticipate a contractului, numai daca de la acel moment nu ar fi intervenit diverse situaţii prevăzute in mod explicit de legea in vigoare, care sa intrerupa aceasta prescripţie.

Fata de aceste aspect solicita respingerea excepţiei invocate de către contestatoare ca nefondata.

Referitor la invocarea de către contestator a lipsei calităţii de creditor :

La data de 01.02.2008 a fost incheiat contractul de credit. Având in vedere faptul ca debitorul nu a inteles sa achite intreaga creanţa, contractul a fost reziliat automat de cedent sî declarat scadent anticipat.

Instituţia financiar bancara in calitate de cedent si actualul creditor, in calitate de cesionar au incheiat contractul de cesiune de creanţe prin care Cedentul a cedat Cesionarului un portofoliu de creanţe neperformante, intre care se regăseşte si cea rezultata din contractul bancar din prezenta cauza.

Cesiunea de creanţe a acoperit toate cerinţele Legii si prin acest contract de cesiune nu i-au fost încălcate drepturile clientului. Toate scrisorile emise de către subscrisa in atenţia contestatorului, cuprind toate cerinţele Legii 31/1990 si in antetul scrisorilor se regăsesc toate datele de identificare ale societăţii noastre, inclusiv denumire, adresa, CUI, cat si faptul ca societatea noastră este operator de date cu caracter personal, numărul notificării prin care am fost autorizaţi sa prelucram date cu caracter personal.

Instituţia financiar bancara poate cesiona unui tert drepturile si obligaţiile sale din prezentul contract ca orice contract, cesiunea de creanţa trebuie sa îndeplinească condiţiile generale de validitate ale oricărui contract, de fond si de forma. Cesiunea de creanţa, fiind un contract, trebuie sa indeplineasca atat condiţiile de fond pentru validitatea oricărui contract (capacitatea de a contracta, capacitatea pârtilor, obiect si cauza), cat si unele condiţii specifice operaţiunii juridice realizate de parti prin cesiune, cum ar fi: vânzare, donaţie, schimb, etc. Pentru incheierea valabila a contractului este necesar doar consimţământul pârtilor, adică a cedentului si a cesionarului. In actuala reglementare, debitorul cedat având calitatea de tert fata de acest contract, pentru validitatea cesiunii nu se cere consimţământul acestuia. Prin urmare, se poate spune ca cesiunea de creanţa este o excepţie de la principiul relativităţii efectelor actului juridic, ea producandu-si efectele si asupra debitorului cedat, care nu participa la incheierea convenţiei.

Debitorului i s-a comunicat prin scrisoare, cesiunea de creanţa, mai mult, s-a dovedit

opozabilitatea si in momentul înregistrării in Arhiva Electronica de Garanţii Reale Mobiliare subnr.2017-XXXXXXXXXXXXXXXXXXXX

Se susţine că intimata a făcut dovada calităţii de creditoare atat prin contractul de cesiune de creanţe cat si prin avizul de inscriere al creanţei in Arhiva Electronica, ca am indeplinit toate condiţiile cerute de Legea 99/1999 si am făcut publicitatea cesiunii astfel cum este prevăzut de Lege.

Prin intermediul probelor pe care le-a ataşat întâmpinării, a dovedit faptul ca societatea si-a indeplinit obligaţiile prevăzute de art. 1579 NCC, debitorului fiindu-i opozabila cesiunea de creanţa, societatea noastră notificând acest lucru, chiar mai mult am trimis mai multe scrisori către debitor prin care informam asupra noului creditor, precum si a sumelor pe care ni le datorează incercand soluţionarea dosarului pe cale amiabila.

Analizând susţinerile contestatorului, se poate concluziona ca sunt de natura a induce in eroare instanţa de judecata, sunt complet eronate, nefondate, formulate cu rea credinţa si de natura a tergiversa soluţionarea dosarului de executare.

Având in vedere Condiţiile Generale de Creditare, contestatorul a luat la cunoştinţa aspectele referitoare la dreptul instituţiei financiar bancare de a cesiona unui tert drepturile si obligaţiile sale din contractul bancar si a fost de acord cu acestea, semnând fiecare pagina a Condiţiilor Generale de Creditare - Anexa la contractul de credit.

Considera ca au fost respectate toate prevederile legale in privinţa transmiterii creanţei si publicităţii acesteia si ca urmare a acestui fapt, instanţa va lua act de faptul ca in prezent subscrisa societate suntem creditorii debitorului si va respinge excepţia invocata de către contestator.

• Cu privire la comunicarea notificării privind incheierea contractului de cesiune intre parti, invocam următoarele:

Cu toate ca cesiunea de creanţa isi produce efectele intre cedent si cesionar, din momentul incheierii contractului de cesiune de creanţa, pentru opozabilitatea fata de terţi trebuie îndeplinite anumite formalităţi de publicitate. Publicitatea cesiunii poate fi făcuta prin notificarea cesiunii către debitor sau prin acceptarea cesiunii de către debitor. Prin notificarea către debitor a cesiunii se aduce la cunoştinţa debitorului persoana noului creditor si clauzele esenţiale ale contractului de cesiune.

Notificarea debitorului a fost impusa de legiuitor in scopul de a-l înştiinţa pe acesta despre creditor si de faptul ca cedentul nu mai este proprietarul creanţei si deci plata datoriei urmează sa o faca noul creditor. Prin urmare, pentru a invoca lipsa notificării, debitorul cedat trebuie sa justifice un interes, in sensul ca nestiind de cesiune, a plătit primului creditor -cedentul, plata care in aceste condiţii apare ca perfect valabila.

In condiţiile in care debitoarea cedata nu a realizat vreun act susceptibil sa conducă la stingerea creanţei ce a format obiectul cesiunii, acesta nu se poate prevala de inopozabilitatea acestei operaţiuni pentru a paraliza procedura de executare silita declanşata de cesionarul devenit creditor, pentru ca nu ar justifica existenta vreunui interes legitim in derularea unui astfel de demers si ar constitui o valorificare a conduitei sale culpabile de a nu executa de bunăvoie obligaţia pe care si-a asumat-o fata de creditorul iniţial.

Potrivit art. 117 din legea 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii 287/2009, creanţa transmisa prin cesiune sau subrogaţie intervenita dupa data intrării in vigoare a codului civil, isi păstrează regimul stabilit de normele in vigoare la data naşterii creanţei . Astfel contractul de cesiune de creanţe incheiat sub nr X/25.10.2013 pus in discuţie in prezenta cauza este guvernat tot de vechiul cod civil, nu de noul cod civil cum greşit susţine apelanta.

Sub aspectul naturii sale juridice, cesiunea de creanţa se incheie valabil prin simplul acord de voinţa al pârtilor, nefiind necesar consimţământul debitorului cedat, acesta nefiind parte in contractul de cesiune de creanţa. (...)

Cu toate ca cesiunea de creanţa isi produce efectele intre cedent si cesionar, din momentul incheierii contractului de cesiune de creanţa, pentru opozabilitatea fata de terţi trebuie indeplinite anumite formalităţi de publicitate. Publicitatea cesiunii poate fi făcuta prin notificarea cesiunii către debitor sau prin acceptarea cesiunii de către debitor. Prin notificarea către debitor a cesiunii se aduce la cunoştinţa debitorului persoana noului creditor si clauzele esenţiale ale contractului de cesiune.

Întrucât este considerat a fi tert fata de contractul de cesiune , debitorul cedat poate sa ignore acest contract pana in momentul indeplinirii formalităţilor prevăzute de art. 1393 Cod Civil, chiar daca se poate afirma ca debitorul ar fi aflat indirect despre aceste contract.

Notificarea debitorului a fost impusa de legiuitor in scopul de a-l instiinta pe acesta despre creditor si de faptul ca cedentul nu mai este proprietarul creanţei si deci plata datoriei urmează sa o faca noul creditor. Prin urmare, pentru a invoca lipsa notificării, debitorul cedat trebuie sa justifice un interes, in sensul ca nestiind de cesiune, a plătit primului creditor -cedentul, plata care in aceste condiţii apare ca perfect valabila.

In cauza, debitoarea cedata, desi invoca inopozabilitatea cesiunii, nu arata si nu dovedeşte ca a plătit creanţa primului creditor, or, dispoziţiile privind necesitatea notificării nu au ca scop sa-l apere pe debitor de plata datoriei, ci sa-l instiinteze de transmiterea creanţei către un nou creditor.

Mai mult la fila 8 dosar apel se afla dovada comunicării către debitoare prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire a cesiunii de creanţe, aceasta intorcandu-se la expeditor cu menţiunea lipsei de la domiciliu a destinatarului. Nu i se poate imputa apelantei cesionare vreo culpa in comunicarea cesiunii de creanţe intrucat fapta proprie a debitorului de a nu se prezenta la oficiul postai pentru ridicare a corespondentei echivalează cu comunicarea /notificarea cesiunii de creanţa.

Constatând ca in cauza debitoarea cedata nu a realizat vreun act susceptibil sa conducă la stingerea creanţei ce a format obiectul cesiunii, acesta nu se poate prevala de inopozabilitatea acestei operaţiuni pentru a paraliza procedura de executare silita declanşata de cesionarul devenit creditor, pentru ca nu ar justifica existenta vreunui interes legitim in derularea unui astfel de demers si ar constitui o valorificare a conduitei sale culpabile de a nu executa de bunăvoie obligaţia pe care si-a asumat-o fata de creditorul iniţial.

Din actele dosarului se retine ca la data de 29.06.2011, prin contractul de cesiune de creanţe nr.creanţa rezultata din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr..../... a fost cesionata de către ... SA către creditoarea ... SA, cesiunea de creanţa fiind înscrisa sub nr.... in Arhiva Electronica de Garanţii Reale Mobiliare.

Sub aspectul legii aplicabile contractului de cesiune de creanţa sus amintit, in acord cu instanţa de fond, tribunalul retine ca, pentru actul juridic, legiuitorul a stabilit ca regula aplicarea legii in vigoare la data incheierii actului juridic, intre altele, si pentru efectele actului juridic, inclusiv pentru cele produse dupa intrarea in vigoare a unei noi legi, regula ce se desprinde atat din dispoziţiile art. 6 alin. 2 si 3 Cod civil, art. 3 si 4 din Legea nr. 71/2011 cat si din art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011.

Astfel, contractul de cesiune de creanţa sus menţionat fiind incheiat la data de 29.06.2011 intra sub incidenţa Codului civil de la 1864 si, respectiv, sub cea a Legii nr. 99/1999 - titlul VI in ce priveşte efectele contractului fata de debitorul cedat, respectiv debitorul contestatortert fata de contractul de cesiune sus menţionat.

In consecinţa, coroborând dispoziţiile art. 1393 Cod civil (1864), care nu a fost abrogat prin intrarea in vigoare a Legii nr. 99/1999, cu dispoziţiile din aceasta din urma lege, sus amintite, tribunalul retine ca publicitatea cesiunilor de creanţa se poate face prin oricare dintre mijloacele juridice prevăzute de art. 1393 Cod civil ori prin inscrierea in Arhiva Electronica de Garanţii Reale Mobiliare.

Prin urmare, cum cesiunea de creanţa a fost inscrisa in Arhiva Electronica de Garanţii Reale Mobiliare rezulta ca publicitatea cesiunii de creanţa in litigiu a fost efectuata si fata de debitorul cedat, in speţa intimatul contestator in conformitate cu dispoziţiile legale sus menţionate.

Ulterior, la data de prin contractul de cesiune de creanţe, creanţa rezultata din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. ... a fost cesionata de către ... SA către creditoarea ... S.a.R.L, acestui din urma contract, fata de textele legale indicate anterior, fiindu-i aplicabile dispoziţiile din Noul Cod civil, in vigoare din data de 01.10.2011.

Potrivit Noului Cod civil, debitorul este ţinut sa plătească cesionarului din momentul in care: accepta cesiunea printr-un inscris cu data certa; primeşte o comunicare scrisa a cesiunii, pe suport hârtie sau in format electronic, in care se arata identitatea cesionarului, se identifica in mod rezonabil creanţa cedata si se solicita debitorului sa plătească cesionarului. In cazul unei cesiuni parţiale, trebuie indicata si intinderea cesiunii.

Înainte de acceptare sau de primirea comunicării, debitorul nu se poate libera decât plătind cedentului. Atunci cand comunicarea cesiunii este făcuta de cesionar, debitorul ii poate cere acestuia sa ii prezinte dovada scrisa a cesiunii. Pana la primirea unei asemenea dovezi, debitorul poate sa suspende plata. Comunicarea cesiunii nu produce efecte daca dovada scrisa a cesiunii nu este comunicata debitorului.

Asa cum rezulta din dovada depusa in apel f. 15, apelanta creditoare a comunicat intimatului contestator, pe suport de hârtie, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, cesiunea de creanţa, aceasta intorcandu-se la expeditor cu menţiunea „EXPIRAT TERMEN".

In aceste condiţii, nu se poate imputa apelantei vreo culpa in comunicarea cesiunii de creanţa, intrucat propria fapta a contestatorului de a nu se prezenta la oficiul postai pentru ridicarea corespondentei, echivalează cu comunicarea cesiunii de creanţa.

Astfel, se apreciază ca apelantul justifica aceasta calitate de creditoare fata de contestator, având in vedere principala funcţie a cesiunii de creanţa ce consta in transmiterea dreptului de creanţa, impreuna cu toate accesoriile creanţei, printre care si valoarea de titlu executoriu al contractului de credit, care-si conserva forţa executorie in favoarea cesionarului, dar si imprejurarea ca cesiunea de creanţa a fost inscrisa in AEGRM, pentru opozabilitate cum s-a arătat mai sus.

In privinţa formei in care este exprimat consimţământul, opinează ca nu este necesara indeplinirea unor cerinţe speciale. In cazul in care el a fost exprimat in forma unui inscris cu data certa, este îndeplinita si formalitatea „acceptării", ce asigura opozabilitatea cesiunii fata de debitor (art. 1578 NCC).

Anterior incunostintarii debitorului sau acceptării cesiunii de către acesta, cesiunea produce efecte depline intre parti: cedent si cesionar. Drept urmare, cedentul este ţinut a preda cesionarului tot ceea ce primeşte de la debitor. Soluţia prevăzuta de noul Cod civil fusese deja anticipata de jurisprudenta, pe terenul plaţii nedatorate (a se vedea CA Ploieşti, dec. nr. 179/1.10.2008, sursa: Jurindex).

Neefectuarea formalităţilor de notificare a cesiunii, chiar daca prin convenţie s-ar fi stipulat ca acestea sunt in sarcina cesionarului, nu impietează asupra valabilităţii contractului si deci asupra drepturilor si obligaţiilor reciproce ale pârtilor. Pot exista chiar situaţii in care in mod deliberat nu este devoalata identitatea cesionarului, neprocedandu-se la notificarea cesiunii.

In privinţa dobânzilor scadente la data incheierii contractului de cesiune, dar care nu au fost incasate inca, părţile pot conveni ca acestea sa revină cedentului sau cesionarului. In lipsa unei astfel de stipulaţii in contract, ele revin cesionarului.

• Referitor la susţinerile debitorului contestator cu privire la caracterul creanţei,  comunică faptul ca debitul deţinut impotriva debitorului provine din nerespectarea obligaţiilor asumate prin incheierea contractului:

In ceea ce priveşte caracterul cert al creanţei, instanţa va retine ca legiuitorul a definit noţiunea certitudinii creanţei, stabilind faptul ca o creanţa este certa atunci cand existenta ei neîndoielnica rezulta din insusi titlul executoriu.

In cazul de fata, creanţa creditorului rezulta din contractul de credit prin care debitorul si-a asumat obligaţia achitării sumei imprumutate si a dobânzii aferente, la termenele menţionate in graficul de rambursare, fiind inserata si clauza penala referitoare la acoperirea prejudiciului pentru neindeplinirea la termen a obligaţiei de plata.

Atat timp cat contestatorul si-a asumat calitatea de debitor prin semnarea contractului de credit, contract prin care se individualizează dreptul de creanţa, instanţa apreciază faptul ca se respecta trasaturile noţiunii de creanţa certa, noţiune care vizează existenta creanţei si nu cuantumul acesteia.

Referitor la cea de a doua condiţie si anume caracterul lichid al creanţei, conform definiţiei legale, acesta vizează posibilitatea de determinare a câtimii creanţei pe baza titlului executoriu.

Având in vedere contractul incheiat intre parti din care rezulta in mod clar obligaţia de plata a imprumutatului, calculul creanţei este posibil de realizat pe baza înscrisurilor asumate de debitor, fiind astfel respectata cerinţa caracterului lichid.

Precizează faptul ca perioada contractuala stabilita prin contractul de credit, cat si rambursarea in rate a creditului era valabila numai cu, condiţia ca graficul de rambursare - anexa la contractul de credit, sa fie respectat de către debitor, respectiv trebuia sa achite in fiecare luna rata aferenta lunii in curs, la data agreata ca si scadenta, astfel cum s-a obligat in momentul semnării contractului.

In conformitate cu contractul de credit, instituţia financiar bancara este îndreptăţită sa declare scadenta anticipata a creditului la apariţia oricărui caz de culpa precum si pentru incalcarea oricăror alte obligaţii contractuale. Astfel având in vedere faptul ca debitorul a intarziat cu plata ratelor, contractul a devenit scadent anticipat rezultând o creanţa certa, lichida si exigibila.

Pentru acest contract incheiat cu banca au fost inregistrate intarzieri la plata a ratelor lunare. In condiţiile existentei unor intarzieri de sute de zile inregistrate cu privire la plata ratelor lunare de credit, instituţia financiar bancara a făcut aplicarea dispoziţiilor cuprinse in Condiţiile Generale de Creditare, anexa la contractul incheiat cu debitorii in cauza conform cărora „daca in termen de 30 de zile de la data scadentei, imprumutatul si/ sau coplatitorii/ garanţii nu achita rata totala de rambursat, întregul credit si toate celelalte obligaţii asumate prin semnarea prezentului contract devin exigibile, iar instituţia financiar bancara este indreptatita sa procedeze la recuperarea creanţelor sale pe calea executării silite, prin valorificarea garanţiilor asigurătorii sau a oricăror alte bunuri aflate in proprietatea imprumutatului si /sau coplatitorii /garanţii".

Aşadar, declararea anticipata a scadentei creditului s-a realizat numai dupa ce refuzul debitorului de a-si respecta obligaţiile de plata a fost evident, deoarece numai creditorul care si-a executat sau se declara gata sa isi execute obligaţiile este singurul in drept a aprecia daca este cazul sa aplice rezolutiunea contractului sau sa ceara executarea silita a contractului si de a nu ajunge la rezolutiune.

In concluzie, întrucât debitorului i s-au oferit nenumărate oportunităţi de plata prin înţelegere amiabila si totuşi a ales sa ignore eforturile creditorului de soluţionare amiabila, dar si datorita faptului ca motivele si argumetele sunt neprobate (la acţiune nefiind anexate dovezi a celor susţinute) consideram ca aceasta contestaţie la executare este depusa tocmai pentru a îngreuna procesul cu rea credinţa, fiind aplicabile prevederile art. 720 alin. (3) NCPC.

Înţelege intimata sa menţioneze faptul ca debitul restant cesionat de către subscrisa se actualizează cu dobânda legala in baza OG 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţiile băneşti si ulterior OG 13/2011 privind dobânda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar, care a abrogat primul act normativ menţionat, si calculat cu procentul de dobânda afişat de BNR.

In ceea ce priveşte dreptul creditorului cesionar de a percepe dobânzile aferente creanţei cesionate, instanţa va retine ca acest drept este definit de articolul 1568 alin. 1 lit. b Cod civil, dobânda reprezentând un accesoriu al creanţei.

• Referitor la solicitarea contestatorului de „anulare a actelor de executare silita efectuate in dosarul executional", arăta faptul ca:

Toate documentele intocmite in cadrul procedurii de executare silita au fost transmise la adresa menţionata in Contractul de credit acesta fiind domiciliul declarat de către contestator.

Potrivit dispoziţiilor din contractul - condiţii generale, contestatorul avea obligaţia sa notifice instituţiei financiar bancare in scris toate schimbările survenite cu privire la domiciliul sau datele sale de identitate, ori contestatorul nu a depus dovezi in acest sens, fiind de rea-credinta.

Executarea silita insesi, cat si toate actele de executare ce au fost intocmite de către executorul judecătoresc au respectat toate regulile de fond si de forma impuse de dispoziţiile Codului de procedura civila, si au fost dispuse in conformitate cu prevederile legii.

Mai mult decât atat:

1.Aplicarea de către instanţa de judecata a unei masuri de natura anularii executării silite insesi, a tuturor formelor de executare, sau a unui act de executare este condiţionata de dovedirea de către contestator a încălcării dispoziţiilor legale aplicabile in materia executării silite, condiţie ce nu este îndeplinita in prezenta cauza.

2.Simplul fapt al invocării unor "motive" lipsite de suport real nu sunt de natura a proba existenta unor vicii de procedura care sa ii fi prejudiciat pe contestator.

3.Executarea silita insesi, cat si toate actele de executare ce au fost intocmite de către executorul judecătoresc au respectat toate regulile de fond si de forma impuse de dispoziţiile Codului de procedura civila, motiv pentru care anularea acestora este lipsita de temei legal.

4.Astfel, onorata instanţa va rugam sa observaţi faptul ca niciunul dintre motivele invocate de contestator nu pot fi reţinute de către instanţa de judecata drept motive de anulare a executării silite sau a vreunui act de executare silita, atat executarea silita pornita împotriva acestuia, cat si toate actele de executare silita efectuate de BEJ respectând toate prevederile legale impuse de legiuitor.

5.De asemenea, contestatorul nu indica si nu dovedeşte in niciun fel încălcarea legii in ceea ce priveşte procedura de executare silita pornita împotriva lui, o contestaţie la executare prin care se invoca simple motive ce tin de aprecierea sau conduita pe care acesta o doreşte a o avea subscrisa, fara a indica vreun temei legal, sunt de natura atat a şicana creditorul, cat si a incarca instanţa de judecata cu „false" cauze de judecata.

6.Astfel, contestatorul prin contestaţia formulata doreşte sa se sustragă de la plata datoriei. Procedura de executare silita a început întrucât contestatorul nu a dorit in niciun fel sa-si achite obligaţiile asumate prin semnarea contractului.

Concluzionând, solicită respingerea apelului formulat de către contestator si menţinerea sentinţei apelate.

In drept, a întemeiat prezenta cerere pe dispoziţiile art. 205 NCPC.

În dovedire a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri

La data de 15.02.2019, apelantul contestator R C D, a depus răspuns la întâmpinare, prin care reiterează pe scurt motivele de apel precizate prin cererea de apel.

Examinând sentinţa apelată în raport de actele dosarului, Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru argumentele care succed:

Prealabil motivelor de apel invocate de apelantul contestator în cererea de apel de faţă, tribunalul va analiza excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, întrucât aceasta prevalează celorlalte critici formulate în cadrul apelului.

Tribunalul reţine că prin cererea din data de 01.02.2008 înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXXXXX, apelantul contestator R C D, angajat la acel moment la SC E I E SRL, pe postul de operator PC, a solicitat emiterea unui card, veniturile sale fiind la acel moment în cuantum de 547 lei (f. 150 fond). Conform condiţiilor generale de emitere a cardului Euroline (filele 151 – 152 fond), utilizatorul avea obligaţia potrivit clauzei 15.3 de notificare a emitentului ori de câte ori are loc o modificare a datelor menţionate în cererea de emitere a cardului, inclusiv, dar fără a se limita, la date de identificare (adresă, act de identitate, nume, etc).

Prin cererea înregistrată la BEJ T A D la data de 28.09.2017, creditoarea P SARL a solicitat începerea executării silite împotriva lui R C D în temeiul titlului executoriu reprezentat de contract de credit XXXXXXXXXXXXXXXX/01.02.2008 emis de E R S IFN SA, pentru suma de 4796,46 lei (fila 119 fond), din care 3504,2 lei debit principal, 376,56 lei dobândă aferentă creditului acordat, 915,7 lei comision bancar restant.

Prin încheierea nr. X/05.10.2017 pronunţată în dosar X/311/2017 de Judecătoria Slatina a fost încuviinţată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contract de credit XXXXXXXXXXXXXXXX/01.02.2008 şi a fost autorizat creditorul să treacă la executarea silită în toate formele legale.

Aşa cum rezultă din înscrisurile ataşate la dosarul de fond, respectiv copia dosarului de executare silită depus la dosar la cererea primei instanţe, din procesul verbal de înmânare a actelor de procedură, la data de 31.10.2017 (fila 94 dosar fond) apelantului contestator în cauza de faţă i-au fost comunicate în copie actele de procedură, respectiv: copie titlu executoriu, copie încheiere de încuviinţare executare silită din 28.09.2017 (fila 117 dosar fond), copie încheiere de cheltuieli de executate silită pentru suma de 689,78 lei (fila 108 dosar fond), copie adresă înfiinţare poprire, copie înştiinţare adresă poprire (fila 104 dosar fond), destinatarul fiind absent iar actele fiind depuse la cutia poştală.

Împrejurarea că actele de procedură au fost depuse la cutia poştală este o modalitate de comunicare prevăzută de lege, prin care destinatarul acestora ia la cunoştinţă despre aceste acte de procedură.

Nu are relevanţă din punct de vedere juridic împrejurarea că aceste acte de procedură nu i-au fost remise direct şi personal, câtă vreme comunicarea acestora a fost realizată într-o modalitate prevăzută de legea procesual civilă.

Astfel potrivit art. 163 alin. 6 NCPCiv dacă destinatarul nu e găsit la domiciliu sau reşedinţă agentul va înmâna citaţia unei persoane majore sau în lipsă persoanei care în mod obişnuit îi primeşte corespondenţa iar în lipsa acestor persoane (persoana majoră cu care locuieşte sau persoana care în mod obişnuit primeşte corespondenţa) potrivit art. 163 alin. 8 NCPCiv sunt aplicabile dispoziţiile art. 163 alin. 3- 8 NCPCiv iar potrivit alineatului 3 se prevede depunerea citaţiei de către agent în cutia poştală.

Se constată că procesul verbal de înmânare a actelor de procedură cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de dispoziţiile art. 164 NCPCiv, sub pedeapsa nulităţii.

Potrivit art. 165 pct. 1 NCPCiv procedura se socoteşte îndeplinită la data încheierii procesului verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citaţia ori alt act de procedură personal.

În plus, se reţine de instanţa de apel, că apelantul contestator nu şi-a schimbat adresa de domiciliu, acesta locuind tot în str.  , acolo unde i-au fost comunicate actele de procedură, chiar dacă la data de 05.01.2017 i-a fost emis un nou act de identitate.

Apelantul contestator susţine în cadrul cererii sale de apel că domiciliul său de fapt nu a mai fost acela menţionat în actul de identitate şi în cererea de emitere card, respectiv municipiul S, str.  nr. , deoarece a plecat la muncă în Marea Britanie, motiv pentru care nu a „primit” actele de procedură menţionate în procesul verbal ataşat în dosarul de executare silită.

Această împrejurare nu prezintă relevanţă juridică câtă vreme apelantul contestator, nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de clauza 15.3 din contract de notificare a emitentului ori de câte ori are loc o modificare a datelor menţionate în cererea de emitere a cardului, inclusiv, dar fără a se limita, la date de identificare (adresă, act de identitate, nume, etc).

De altfel, apelantul contestator nu s-a înscris în fals cu privire la procesul verbal încheiat conform art. 164 NCPCiv, astfel cum se prevede în dispoziţiile art. 163 alin. 5 NCPCiv ci doar a susţinut în cuprinsul cererii de apel că reţinerile instanţei de fond că a luat la cunoştinţă despre începerea procedurii de executare silită la data de 31.10.2017 nu sunt adevărate (fila 6 dosar apel).

Contestaţia la executare silită propriu-zisă este mijlocul procedural prin intermediul căruia se poate contesta executarea silită însăşi, precum şi orice act de executare săvârşit cu prilejul urmăririi silite.

În timp ce contestaţia împotriva unui act de executare are aptitudinea de a conduce la anularea acestuia şi, eventual, a actelor de executare subsecvente, în măsura în care acestea sunt afectate de anularea actului de executare, contestaţia împotriva executării silite înseşi produce consecinţe asupra întregii executări silite, afectând-o pe aceasta total sau parţial, în funcţie de întinderea efectelor nulităţii.

Distincţia făcută între cele două tipuri ale contestaţiei la executare este esenţială prin prisma momentului de curgere a termenului de contestaţie la executare.

Astfel, în timp ce termenul de 15 zile curge, în cazul contestaţiei împotriva unui act de executare, de la momentul la care contestatorul a luat cunoştinţă de acest act, în cazul contestaţiei la executarea silită însăşi, termenul se calculează de la data la care debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.

Conform dispoziţiilor art. 715 alin. alin. 1 punctul 3 Cod procedură civilă: „ Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când  debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.”

În situaţia de faţă se constată că apelantul contestator a formulat contestaţie la executarea silită însăşi. În acest caz, termenul de 15 zile se calculează de la data când a  primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia.

Or, critica apelantului contestator că nu a primit personal actele de executare silită şi a luat cunoştinţă despre acestea la data de 21.03.2018, cu prilejul înmânării plicului cu documentele de executare ca urmare a cererii depusă la executorul judecătoresc este, în raport de considerentele ce preced, fără relevanţă, dispoziţiile legale aplicabile cauzei de faţă fiind art. 163 alin 6 şi 8 cu raportare la alin. 3 din NCPCiv precum şi art. 165 pct. 1 NCPCiv.

Tribunalul reţine că, contestaţia la executare a fost formulată la data de 05.04.2018,  cu mult peste termenul de 15 zile prevăzut de dispoziţiile legale menţionate, data luării la cunoştinţă fiind data comunicării actelor de procedură conform art. 165 pct.1 NCPCiv, împrejurare în raport cu care instanţa de fond, în mod corect, a admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare şi a respins contestaţia la executare, ca fiind tardiv formulată.

Prin apelul formulat apelantul contestator a invocat excepţia lipsei calităţii de creditor a K SA şi excepţia prescripţiei extinctive a dreptului creditorului de a solicita încetarea procedurii de executare silită.

În ceea ce priveşte invocarea de către apelant a excepţiei lipsei calităţii de creditor a P SARL, Tribunalul constată, în acord cu dispoziţiile art. 245 Cod procedură civilă, potrivit cărora: „excepţia procesuală este mijlocul prin care partea interesată invocă, fără să pună în discuţie fondul dreptului, neregularităţi procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanţei ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acţiune”, că lipsa calităţii de reprezentant, reprezintă motiv de contestaţie la executare, calificarea acesteia ca excepţie de către  apelant, fiind greşită.

De altfel, tribunalul constată că excepţiile invocate de către apelantul contestator sunt motive ale contestaţiei la executare invocate la instanţa de fond.

Faţă de soluţia dată asupra excepţiei  tardivităţii contestaţiei la executare, excepţiile invocate de apelantul contestator nu vor putea fi analizate.

Faţă de cele mai sus arătate şi în temeiul art. 480 alin. 1 din Cod de procedură civilă, neexistând motive temeinice pentru modificarea hotărârii primei instanţe, în sensul pretins de apelant, se va respinge apelul formulat, ca nefondat.

Data publicarii pe portal: 12.06.2019

Domenii speta

Spete similare