Pretentii. contravaloare deviz reparare auto

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. X/29.10.2018, pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul civil nr. X/207/2018 s-a admis  acţiunea reclamantului F M L împotriva pârâtului M V.

A fost obligat pârâtul la plata sumei de 4000 lei către reclamant, reprez. c/v reparaţiilor  efectuate la autoturismul marca AUDI A6 cu nr de înmatriculare .

A fost obligat pârâtul la plata sumei de 785 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C sub nr. X/207/2018, din data de 01.03.2018, reclamantul  F M L a chemat în judecată pe pârâtul M V, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 4000 lei reprezentând c/v deviz estimativ  autoturism Audi A6 cu nr. de înmatriculare , cu cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamantul a menţionat ca în data de la data de 29.12.2016 in jurul orei 09:00 când a coborât in fata blocului a observat ca autoturismul său era lovit si prezenta urme de vopsea roşie in zona unde fusese lovit, acesta se afla parcat in fata blocului in care reclamantul locuieşte.

In urma acestui incident,  a formulat plângere penala pentru distrugere.

Reclamantul arată că, in luna septembrie 2016 intre acesta si parat a avut loc o discuţie in contradictoriu pe un loc de parcare. Acesta i-a spus ca daca mai parchează maşina pe acel loc o va lovi, motiv pentru care a formulat o plângere la politie la acel moment.

De la momentul incidentului si pana in prezent desi a incercat in repetate rânduri sa ia legătura cu paratul, aceasta a evitat sa ajungă la o înţelegere.

In dovedirea celor susţinute se solicită proba cu înscrisuri si proba testimoniala cu martorul I S.

In drept, cererea nu este motivată.

La dosar s-au depus înscrisuri: copie CI a reclamantului,  Ordonanţa din 22.03.2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal,  deviz estimativ lucrări reparaţie, taxă judiciară de timbru.

 La data de 05.04.2018 pârâtul  a depus întâmpinare prin a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat ca în anul 2016 reclamantul a formulat o plângere împotriva sa pentru ca ar fi săvârşit fapta prevazuta de dispoziţiile art. 253 alin. 1 din C.p.

Prin referatul întocmit de Politia C in Dosarul penal nr. X/P/2016 s-a constatat ca, potrivit cercetărilor efectuate in cauza penala nu reiese  vinovăţia sa in ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prev si ped. de dispoziţiile an. 253 alin.1 Cp, motiv pentru care s-a dispus clasarea cauzei.

 Arată pârâtul că nu i-a lovit maşina reclamantului, iar în ceea ce priveşte susţinerile acestuia ca a încercat sa ia legătura cu  pârâtul pentru a ajunge la o înţelegere, precizează că nu a fost de acord deoarece  nu se face vinovat de acea faptă.

Mai mult, la data cand se presupune ca reclamantului i-a fost lovita maşina, pârâtul se afla la lucru, iar in dovedirea acestei suţineri depune adeverinţa nr. X din 26.03.2018 prin care se adevereşte că in data de 29.12.2016 a fost prezent la serviciu , conform graficului de tura, in intervalul 07:00- 19:00.

În drept, se invocă prev. art. 205 noul cod pr. civ.

În  apărare, se solicită proba cu martorul M E M.

În cursul cercetarii judecătoreşti s-a administrat proba cu înscrisuri, proba testimoniala  precum şi interogatoriul reclamantului răspunsurile acestuia fiind consemnate şi ataşate la dosar.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Din declaraţia martorului ocular I S, rezultă că în data de 29.12.2016 s-a trezit pentru a pleca la serviciu, iar la un moment dat a auzit o bubuitură.

A declarat martorul faptul că locuieşte la etajul 4 şi s-a uitat pe geam să vadă ce s-a întâmplat si astfel a observat o maşină cu farurile aprinse lângă maşina reclamantului, iar maşinile se aflau la o distanţă de aproximativ 0,5 m.

 Arată martorul faptul că l-a văzut pe M V că a coborât din maşină şi se uita la maşina reclamantului, după care a plecat.

La momentul la care s-a auzit bufnitura se afla în living, având bucătăria pe balcon.

Precizează martorul că maşina pârâtului era de culoare roşie, vopsea pe care a observat-o pe maşina reclamantului.

A mai precizat martorul că, atunci când a mers la garaj, pentru a merge la serviciu, s-a uitat şi a observat că uşa din stânga faţă era înfundată şi avea urme de vopsea roşie pe aceasta.

Analizând depoziţia M E M, propus de pârât s-a reţinut că,  împreuna cu paratul M, face naveta la C si in respectiva zi erau de serviciu si s-au deplasat la C pe la orele 5,20 dimineaţa.

Nu au avut nici o discuţie in maşina cu privire la vreun eveniment rutier, iar la o luna de zile i-a spus paratul ca a fost chemat la politie cu privire la faptul ca ar fi lovit o maşina in parcare însă martorul  nu a observat nicio urmă pe maşina pârâtului.

Arată martorul că maşina paratului avea culoarea rosie iar ulterior a schimbat-o, iar in prezent are culoare neagra.

Din adeverinţa depusă rezultă că pârâtul se afla la serviciu la data 29.12.2016 a fost prezent la serviciu , conform graficului de tura, in intervalul 07:00- 19:00.

Coroborând actele şi lucrările dosarului, instanţa a apreciat că relevantă în speţă este declaraţia martorului ocular I S, care a detaliat modalitatea în care a fost săvârşită fapta ilicită de către pârât.

Într-adevăr din adeverinţa depusă la dosar , precum şi din declaraţia martorului rezultă aspecte legate de prezenţa la serviciu a pârâtului, însă nu se face nicio referire concretă la fapta ilicită, or nu poate fi pusă la îndoială obiectivitatea depoziţiei martorului  reclamantului care a  relatat cu certitudine fapta ilicită săvârşită de pârât.

Potrivit disp. art. 1357 Cod. civil, condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a unei persoane sunt: existenta unei fapte ilicite a unei persoane, prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane, existenta unei legături de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciul cauzat si vinovăţia autorului faptei ilicite.

Fapta ilicita reprezintă o actiune sau inacţiune a unei persoane prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane.

Prejudiciul produs în dauna persoanei vatamate reprezinta efectul negativ suferit de aceasta care trebuie sa se afle în legătură de cauzalitate cu fapta ilicita în sensul ca acest efect negativ trebuie sa fie rezultatul direct si nemijlocit al actiunii autorului faptei ilicite.

Vinovata reprezintă latura subiectiva a răspunderii civile delictuale si consta în atitudinea de voinţa si conştiinţa a autorului faptei ilicite fata de aceasta si rezultatul socialmente-periculos.

A constatat  instanţa că în cauză se  retine existenta unei fapte ilicite în sarcina paratului, în sensul  avarierii autoturismului marca Audi A6 cu nr de înmatriculare  .

Analizând motivele  invocate de către reclamant în susţinerea cererii sale, în sensul că la baza diminuării patrimoniului acestuia stă fapta pârâtului, devenind astfel incidente dispoziţiile art. 1357 Cod Civil conform cărora omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat, dar şi de acela ce i-a fost cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa.

Faţă de considerentele expuse, instanţa a admis acţiunea şi a obligat pe pârâtul M V la plata sumei de 4000 lei către reclamant, reprez. c/v reparaţiilor  efectuate la autoturismul marca AUDI A6 cu nr de înmatriculare .

Văzând şi disp. art. 453 Cpc, instanţa l-a obligat pe pârât la plata sumei de 785 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, cu titlu de taxă judiciară de timbru, către reclamantă.

Calea de atac exercitată:

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, apelantul - pârât M V, apreciind-o ca fiind nelegală ţi netemeinică şi solicitând modificarea în tot, în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca neîntemeiată, cu  obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului, a arătat că în cauza a fost audiat martorul I S, care a declarat că locuieşte în acelaşi bloc cu persoana vătămată, iar în dimineaţa zilei de 29.12.2016 în jurul orelor 07,30 a auzit un zgomot în exteriorul blocului. S-a uitat pe fereastră şi l-a observat pe M V, care coborâse din maşina personală marca Opel Astra, nr. înmatriculare  de culoare roşie şi privea la auto  marca AUDI A 6, care prezenta în zona portierei stângi faţă avarii. Acest martor a declarat că pe sol era polei şi este posibil să fi derapat, când a efectuat manevre de plecare.

Martorul nu a precizat ce fel de avarii a văzut. Nu a precizat nici poziţiile celor două autoturisme faţă de balconul său, de unde să rezulte dacă în plan vertical martorul putea vedea avaria. Nu a precizat dacă a văzut şi autoturismul lui M V, avariat.

Instanţa de fond  a reţinut că reclamantul F M L a încercat pe cale amiabilă să soluţioneze litigiul dar reclamantul a refuzat pe motiv că nu se face vinovat de producerea avariei la vehiculul reclamantului. Nu a dovedit această situaţie şi nici că asigurătorul a refuzat plata acestui prejudiciu.

Din referatul organului de cercetare penală rezultă că nu s-a putut reţine  vinovăţia persoanei reclamate. Lipsa vinovăţiei în sensul codului penal presupune săvârşirea unei fapte prejudiciabile, dar fără intenţie, situaţie în care poate interveni repararea pagubei potrivit normelor dreptului civil referitoare ia răspunderea civilă delictuală.

Sub acest aspect, se suţine că probele administrate la instanţa de fond nu dovedesc că pârâtul a săvârşit o faptă delictuală care să atragă răspunderea sa.

Susţine apelantul vă declaraţia martorului I S trebuie înlăturată ca probă nefiind concludentă, nu precizează momentul (ora la care a observat de la geam zgârietura pe autoturismul Audi). Atrage atenţia că la data de 29 decembrie este întuneric la ora 07,30 dimineaţa, nu putea în nici un fel fi observată o zgârietură de la etajul patru al blocului unde locuieşte martorul.

Martorul nu a precizat şi nici judecătorul fondului nu şi-a îndeplinit obligaţia în a stărui să afle ce detalii ale pagubei a observat martorul după ce a coborât să plece la serviciu. Este extrem necesar de stabilit în detaliu paguba produsă şi observată de martor pentru că în funcţie de gravitatea avariei se poate sau nu justifica stabilirea reală a valorii prejudiciului. Nu este suficient un deviz estimativ, urmat de calculaţiile lucrărilor de reparaţie în realitate neefectuate, pentru a stabili în mod real întinderea pagubei.

Mai mult judecătorul fondului, luând act de faptul că la dosarul cauzei a fost depusă adeverinţa nr. X/26.03.2018 - necontestată - emisă de angajatorul pârâtului din care rezultă că în data de 29.12.2016 acesta a fost prezent la serviciu la postul său în municipiul C, între orele 07,00 -19,00 trebuia să respecte dispoziţiile art. 22, alin (2) C. proc. civ. şi să ceară martorului să precizeze la ce oră a auzit bufnitura, la ce oră l-a observat pe pârât după ce sa deplasat la geam de unde a văzut zgârietura, la ce oră a coborât să plece la serviciu şi la ce oră trebuia să fie la serviciu în ziua respectivă.

Din declaraţia martorului propus de pârât, coleg de serviciu cu acesta la acelaşi angajator din C unde / de unde se deplasează zilnic împreună, rezultă că în dimineaţa zilei de 29.12.2016, aceştia au plecat la C la ora 05,20, pentru a se încadra în programul de lucru. Este de acceptat această precizare dat fiind că pe timp de iarnă circulaţia cu autoturismul se face anevoios şi cam atât durează deplasarea pe ruta C - C.

Dacă există o reală corelaţie de informaţii ce rezultă din adeverinţa (act oficial) necontestată, declaraţia martorului pârâtului M E M şi aceasta necontestată, apreciază că pronunţarea sentinţei prin care pârâtul a fost obligat la plata sumei pretinsă de reclamant este neîntemeiată.

Se suaţine că în cauza nu a fost dovedită săvârşirea unei fapte prejudiciabile de către pârât, nici o neglijenţă sau imprudenţă a acestuia.

Simpla existenţă a unei urme de vopsea roşie, culoarea autoturismului pârâtului lăsată ca urmă a zgârieturii pe uşa din stânga faţă a autoturismului reclamantului, nu poate fi considerată probă indubitabilă, dar nici judecătorul fondului nu a lămurit dacă autoturismul pârâtului Opel a fost implicat înainte de 29.12.2016 într -un eveniment rutier. Fotografiile depuse de reclamantă nu pot face dovada existenţei aceleiaşi compoziţii ale vopselei de pe  portiera reclamantului cu cea a autoturismului reclamantului. Culoarea roşie ,ca orice culoare de autoturisme are diferite nuanţe, de aceea când se fac reparaţii se fac analize de laborator.

 Din devizul estimativ şi calculaţiile reparaţiilor emise de CS A C SRL, nu rezultă culoarea autoturismelor implicate în pretinsul eveniment rutier.

 Fiind audiat şi M V, acesta a declarat că nu are cunoştinţă despre producerea incidentului reclamat. Faptul că a fost văzut de martorul I S lângă autoturismul reclamantului lângă care se afla parcat şi autoturismul său, nu poate fi dovada că acesta este autorul bufniturii auzite de acest martor la ora când pârâtul şi martorul său se aflau în C în postul de serviciu, fiind agenţi de pază.

Cercetarea penală s-a făcut în baza plângerii adresată Poliţiei C de către F M L care a reclamat că în ziua de 29.12.2016, în jurul orelor 9,00, a găsit autoturismul său marca Audi A6 cu nr. de înmatriculare  lovit în zona portierei, faţă stânga, aflat în parcarea blocului.

A fost precizată valoarea pagubei ca fiind de 3.999,00 lei.

Organul de cercetare concluzionează că din cuprinsul actelor existente, nu reiese vinovăţia persoane reclamate în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 253, alin 1 din N. C. pen.

Organul de cercetare penală propune clasarea lucrării, întrucât există situaţia prevăzută de art. 16, alin. 1, lit.b NCPP, raportat la art. 315, alin 1, lit b din NCPP. Propunerea este confirmată de procurorul de caz.

În dosarul civil nr. X/207/2018, au fost administrate în plus următoarele probe.

Reclamantul F M L: a depus următoarele înscrisuri, care în opinia sa sunt false şi anume: - Calculaţie reparaţie nr. din aceeaşi zi de 25.01.2017 în care a fost emis devizul estimativ, fila 10 dos. fond. în această calculaţie sunt stabilite detaliile operaţiunilor şi preţurile de manoperă inclusiv pentru vopsitorie uşă nouă, fila 11 dos.fond.

-Calculaţie reparaţie din aceeaşi dată 21.01.2017 care conţine preţurile de manoperă necesare vopsirii uşii noi înlocuite, fila 12 dosar fond.

-Calculaţie reparaţie, fila 13 dosar fond care prezintă valoarea totală a reparaţiei avariei pretinsă de reclamant, care conţine preţurile manoperei materialele necesare echipării uşii noi, costul vopselei, şi valoarea uşii înlocuite.

Aceste înscrisuri, filele 11,12,13, prezintă operaţiuni şi lucrări care nu au fost executate, deoarece nici la această dată autoturismul intimatului - reclamant nu a fost reparat.

La luarea interogatoriului reclamantului în şedinţa publică din data de 01.10.2018, de instanţa de fond, la întrebarea „ este adevărat că în prezent nu aţi remediat pretinsa lovitură la maşina,, acesta a răspuns,, nu este remediată,,.

Face această precizare pentru a demonstra că valoarea prejudiciului pretins de reclamant nu este cert.

Instanţa de fond la stabilirea obligaţiei de plată a pretinsului prejudiciu a ţinut cont doar de un deviz estimativ, a cărui valoare nu reprezintă prejudiciul cert suferit de reclamant.

Potrivit dispoziţiilor art. 1386, alin 1, C. civ. , teza a I -a, repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situaţiei anterioare. În cazul prejudiciilor generate de evenimente rutiere, prejudiciile generate de avarii se repară prin aducerea a vehiculelor la starea iniţială.

Din setul de fotografii depus la dosarul fondului de intimatul -reclamant, rezultă o avarie la uşa faţă stângă a presupusului autoturism, care constă într- o zgârietură de mici dimensiuni, avarie ce poate fi eliminată prin chituire respectivei zgârieturi şi revopsirea uşii.

Intimatul - reclamant a cerut un deviz estimativ care să conţină valoarea de înlocuire a uşii.

Dacă ar exista dovada certă că apelantul - pârât se face vinovat de avarierea autoturismului intimatului - reclamant, atunci ar fi fost acceptată o sentinţă care să oblige la plata unui prejudiciu incert, luând în calcul doar un deviz estimativ care să conţină doar valoarea manoperei şi a materialelor necesare readucerii uşii la starea iniţială prin repararea acesteia.

Intenţia intimatului - reclamant de a obţine un folos necuvenit prin creşterea artificială a pretinsului prejudiciu, rezultă şi din faptul că acesta nu a depus diligente pentru a fi despăgubit de către societatea de asigurări RCA, cu care apelantul - pârât a încheiat contractul de asigurare obligatorie.

De altfel intimatul - reclamant nu a făcut dovada unei diligente făcute la asigurător în sensul despăgubirii de către acesta ca obligaţie contractuală de despăgubire pentru prejudiciul cauzat de un eveniment rutier, cu siguranţă ştiind că asigurătorul va plăti doar c/val. reparaţiei avariei, nu înlocuirea unei uşi zgâriate, fie chiar şi uşor înfundate.

Potrivit art.16 alin 3 din OUG nr. 54/2016 persoana prejudiciată poate cere despăgubirea de la asigurător chiar dacă asiguratul nu şi-ar fi îndeplinit obligaţiile prevăzute de art.art.16 alin (3) din OUG 54/2016.

Instanţa de fond trebuia să pună din oficiu în discuţie inadmisibilitatea acţiunii, reclamantului, acesta având la dispoziţie dreptul de a cere despăgubirea de la asigurătorul RCA în baza unui contract de asigurare obligatorie, neputând face dovada că a depus diligente în acest sens dar în mod justificat nu a obţinut despăgubirea din vina asiguratului.

Cu rea credinţă intimatul - reclamant a formulat plângere penală, cunoscând că şi în situaţia în care pârâtul i-ar fi lovit autoturismul său, nu a făcut-o cu intenţia de a-i produce un prejudiciu, iar despăgubirea o putea cere de la asigurător, chiar dacă asiguratul refuza să semneze imprimatul necesar la înţelegerea amiabilă şi să predea poliţa de asigurare.

Apreciază că F M L a apreciat că o acţiune în răspundere civilă, în locul despăgubirii de către asigurător exigent în stabilirea prejudiciului real, pe un prejudiciu estimat, îi poate aduce o îmbogăţire fără just temei generată de încasarea unei sume egală cu o faţă de uşă nouă urmând ca după încasarea prejudiciului pretins să rezulte ca profit diferenţa de preţ dintre preţul nou şi cel plătit de acesta ca preţ de reparaţie.

Lipsa dovezii plăţii c/val. reparaţiei, lipsa unei facturi şi a unui certificat de recepţie, este dovada folosirii în instanţă a unor acte întocmite pro cauza asigurându -i motivarea unui interes personal, legitim şi actual în promovarea acţiunii, pe care altfel nu-l putea dovedi.

În ce priveşte stabilirea vinovăţiei apelantului - pârât, instanţa de fond a dat eficienţă fără temei unei declaraţii date de martorul I S.

Invocă dispoziţiile art. 1357 alin (1) NCC, şi art. 16 din acelaşi cod, din care rezultă concluzia că răspunderea civilă pentru fapta proprie are patru elemente independente : fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia autorului faptei.

Niciunul din aceste elemente nu au fost identificate din probatoriul administrat, cu excepţia unei valori estimative a prejudiciului, fără a se stabili în ce constă fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, vinovăţia autorului faptei.

În drept, a invocat art. 1350, alin ( 3), 1357,1381,1386,1530,1532, 1585, alin.(3) teza I-a, art.2223 C. civil, art.16 alin.(5) raportat la alin. (3) din acelaşi articol al OUG nr. 54/2016, art. 466, 468,479,480, alin (2 ) din C.proc. civ.

 În susţinerea apelului a înţeles să solicite proba cu înscrisuri şi cu reaudierea martorului I S.

 Apelul a fost legal timbrat.

 La data de 21.01.2019, intimatul reclamant  F M L a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

Consideră neîntemeiate susţinerile apelantului  cu privire la declaraţia martorului I S deoarece acesta  nu a susţinut că a văzut incidentul  la orele 7.30 dimineaţa. Mai mult decât atât, declaraţia acestuia se coroborează cu celelalte probe administrate precum şi cu planşele foto ataşate la dosar, din care se observă urmele de vopsea roşie de pe maşina sa şi faptul că maşina apelantului prezenta urme de lovitură.

Cu privire la faptul că nu a încercat să ia legătura cu apelantul pentru a rezolva pe cale amiabilă, incidentul , face precizarea că a încercat dar acesta a susţinut că este nevinovat.

 În această situaţie, nu a avut cum să intre în posesia asigurării RCA şi nici să ajungă la vreo înţelegere cu apelantul.

 Faţă de susţinerea că actele emise de către service sunt false, precizează faptul că devizul estimativ a fost întocmit pe baza unui act de constatare deoarece lucrările de reparaţie nu au fost efectuate. Mai mult, apelantul avea posibilitatea să conteste documentele depuse la dosar.

Concluzionând, solicită respingerea apelului  şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

 În drept, a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.205 cpc.

 La data de 12.03.2019, apelantul – pârât a formulat răspuns la întâmpinare  prin care reiterează în esenţă,  motivele de apel precizate în cererea de apel.

În apel nu s-au administrat probe noi.

Analizând  sentinţa apelată în raport de motivele apelului declarat, de probatoriul administrat si de dispoziţiile legale incidente in cauza,  Tribunalul constată următoarele:

Primul motiv de apel, prin care se susţine că în prezenta cauza nu s-a fi dovedit săvârsirea de catre apelantul pârât a faptei cauzatoare de prejudicii nu este fondat.

In drept, potrivit dispoz art.1357 C Civil: ,,(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.”

Art. 1.359 C Civil stabileşte ca: ,,Autorul faptei ilicite este obligat să repare prejudiciul cauzat şi când acesta este urmare a atingerii aduse unui interes al altuia, dacă interesul este legitim, serios şi, prin felul în care se manifestă, creează aparenţa unui drept subiectiv.”

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se impun a fi întrunite cumulativ patru condiţii, respectiv:  săvârşirea unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi săvârşirea cu vinovăţie a faptei ilicite prin care s-a cauzat prejudiciul, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai uşoară culpă.

In fapt, săvârsirea faptei ilicite  de catre apelantul reclamant în mod corect a fost retinută de catre instanţa de fond, prin raportare la  declaraţia martorului I S, care a arătat că în data de 29.12.2016 a auzit o bubuitură si,  privind pe fereastră, l-a observat pe reclamant coborând din maşina sa, care se afla  la cca 0,5 m de maşina intimatului reclamant, s-a uitat la masina intimatului reclamant, a urcat apoi in maşina sa si a plecat. Coborând la garaj pentru a merge la serviciu, martorul a observat  ca uşa stângă faţă a autoturismului intimatului reclamant era înfundată si avea urme de vopsea roşie pe ea (masina apelantului pârât fiind- la acel moment – roşie).

Aceasta declaratie se coroboreaza cu plansele foto depuse la dosar- fila 16 ds fd.

Declaraţia martorului M E M  nu prezinta relevanţă în cauza, referindu-se la o deplasare efectuata la C in data de 19.12.2017 (evenimentul producându-se in data de 29.12.2016), iar pe de alta parte, vizeaza un moment ulterior părăsirii parcării de catre apelantul pârât.  Acest martor nu a fost  de faţă în intervalul respectiv.

Adeverinţa  emisă de angajatul  apelantului pârât- fila 25 dosar potrivit căreia in data de 29.12.2016 acesta s-ar fi aflat la serviciu , conform graficului de tura in intervalul 07.00-19.00 nu este de natură a exclude săvârşirea faptei ilicite anterior intrării în tură.

Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, prin care se invocă lipsa dovezilor in ceea ce priveşte întinderea prejudiciului  suferit de intimatul reclamant, Tribunalul constata ca acesta este fondat.

Obligaţia probării întrunirii cumulative a elementelor constituitive ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie (astfel cum au fost  anterior enumerate) incumbă intimatului reclamant  în baza dispoziţiilor art. 249 din codul de procedură civilă, potrivit cărora ,,cel care face o sustinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca,  în afara de cazurile anume prevăzute de lege”.

In concret, se constată că intimatul reclamant nu a dovedit întinderea prejudiciului pe care  susţine că  apelantul pârât i l-a produs.

In dosarul de fond, relativ la acest aspect, s-au depus înscrisurile de la filele  10-13, care reprezintă un deviz estimativ emis de o unitate service.

Din  raspunsurile la interogatoriul ce i s-a luat de catre instanţa de fond (fila 52 ds fd), se constata ca autoturismul  intimatului reclamant nu a fost reparat.

Se constată astfel că  probele  ce s-au depus la dosar reprezintă doar o estimare a prejudiciului si nu valoarea certă a acestuia (contravaloarea  lucrarilor de reparatii, in concret).

Mai mult, în calea de atac, intimatul reclamant nu a propus probe suplimentare.

Se reţine , in consecinţă ca una dintre conditiile raspunderii civile delictuale invocate de catre intimatul reclamant – aceea a prejudiciului (sub aspectul întinderii) – nu este dovedita in cauza.

Raportat la aspectele de fapt si de drept anterior reţinute, in temeiul dispoz art.480 al.2  pr civ, tribunalul va admite apelul declarat de apelantul - pârât M V C, împotriva sentinţei civile nr.X/29.10.2018, pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul civil nr. X/207/2018, în contradictoriu cu intimatul reclamant F M L, va schimba sentinţa, în sensul că va respinge ca neîntemeiată acţiunea reclamantului.

In temeiul dispoz art.453 C pr civ si la cererea  pârâtului, constatând culpa procesuala a reclamantului, se va dispune obligarea acestuia din urma la plata către pârât a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, la fond, dovedit cu chitanţa nr.X/22.10.2018-fila 57 ds fd..

Tot astfel  se va dispune obligarea  intimatului reclamant către apelantul pârât, la plata sumei de 843 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând: taxa de timbru-143 lei potrivit chitantei de la fila 9 ds apel şi onorariu avocat - 700 lei, dovedit cu chitanţa  nr.X /15.04.2019- fila 30, în apel.

Data publicarii pe portal: 12.06.2019

Domenii speta

Spete similare