Litigii de muncă/Drept procesual civil

Acţiunea în răspundere materială îndreptată împotriva primarului şi împotriva unei societăţi comerciale. Ca o consecinţă a  indivizibilităţii procesului sub aspectul obiectului, prima instanţă sesizată îşi va proroga competenţă şi în ceea ce îl priveşte pe pârâtul-primarul.

Sentinţa civilă nr. 2/04.02.2019 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată la data de 30.06.2018 sub nr. … pe rolul Tribunalului Vrancea – Secţia a II-a Civilă și de Contencios Administrativ și Fiscal reclamanta UAT … chemat în judecată pe pârâții SC …  SRL, SC … SRL și … solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună:

- obligarea în solidar a pârâților SC … SRL și … la plata sumei de 152.567 lei reprezentând lucrări neexecutate, deși au fost facturate și încasate, precum și la plata sumei de 27.509 lei reprezentând majorări de întârziere;

- obligarea pârâtei SC … SRL la plata sumei de 37.944 lei reprezentând contravaloare proiect tehnic nerealizat și achitat și 22.766 lei cu titlu de majorări de întârziere.

În motivarea cererii s-a arătat, în esență, că în baza unui contract de lucrări pârâta SC … SRL trebuia să realizeze o serie de șanțuri și trotuare pe raza comunei … În urma unui control  s-a constatat că s-au facturat și plătit o serie de lucrări ce nu au fost executate ori au fost executate în alte condiții decât cele contractuale, producându-se un prejudiciu de 152.567 lei generat prin nerespectarea obligațiilor contractuale de către constructor în conivență cu fostul primar …, acesta din urmă aprobând spre decontare suma de 181.728,42 lei pentru lucrări neexecutate sau executate defectuos.

De asemenea, în motivarea acțiunii s-a mai făcut referire și la neîndeplinirea de către firma de proiectare a obligației de întocmire și predare a proiectului tehnic de execuție a lucrărilor, deși a primit bani pentru această activitate.

În drept, acţiunea s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 1270, 1350, 1443, 1531 din Codul civil.

Prin încheierea de ședință din data de 05.12.2018 pronunțată în dosar nr. …/91/2018 Tribunalul Vrancea – Secţia a II-a Civilă și de Contencios Administrativ și Fiscal:

- a admis excepția necompetenței funcționale a instanței în ceea ce privește acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul …;

- a disjuns cererea formulată împotriva pârâtului … și a dispus înaintarea acesteia spre competentă soluționare Secției I Civile a Tribunalului Vrancea – completele de soluționare a litigiilor de muncă.

În justificarea admiterii excepției necompetenței funcționale instanța de trimitere a arătat că răspunderea pârâtului … este întemeiată pe dispozițiile Codului muncii, astfel încât competența de soluționare revine jurisdicției muncii.

Ca urmare a măsurii de disjungere și de declinare, dosarul privind pe pârâtul … a fost înregistrat pe rolul Secției I Civile sub nr. …/91/2018*, fiind repartizat unui complet desemnat să realizeze jurisdicția muncii.

La termenul de judecată din 14.01.2019, Tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetenței funcționale a Secției I Civile a Tribunalului Vrancea, pentru următoarele argumente:

Din examinarea motivării cererii de chemare în judecată, Tribunalul a constatat că se solicită antrenarea răspunderii civile patrimoniale a pârâtului pentru exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor în perioada în care exercita funcția de primar.

Voința reclamantei a fost de antrenare a răspunderii civile contractuale a reclamantului pentru fapte săvârșite în exercitarea funcției de primar al comunei …

Raporturile dintre primar și unitatea administrativ teritorială sunt raporturi de muncă sui generis, iar litigiile dintre aceștia sunt supuse soluționării de către jurisdicția muncii care se realizează în primă instanță de către tribunale, prin secții sau complete specializate în acest sens, astfel cum rezultă din art. 210 din Legea nr. 62/2010 coroborat cu art. 95 pct. 4 C proc civ, cu art. 36 alin. 3) din Legea nr. 304/2004 și cum s-a decis prin Decizia nr. 16/2016 pronunțată în recurs în interesul legii de către ÎCCJ.

Însă, potrivit art.100 alin. 1) C proc civ „dacă mai mulți reclamanți, prin aceeași cerere de chemare în judecată, formulează pretenții proprii împotriva aceluiași pârât, invocând raporturi juridice distincte și neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună, determinarea instanței competente se face cu observarea valorii sau, după caz, a naturii ori a obiectului fiecărei pretenții în parte”.

Potrivit art. 100 alin. 2) C proc. civ. „dispozițiile alin. 1) sunt aplicabile și atunci când unul sau mai mulți reclamanți formulează, prin aceeași cerere de chemare în judecată, pretenții împotriva mai multor pârâți, invocând raporturi juridice distincte și fără legătură între ele”.

Interpretând literal și per a contrario prevederile art. 100 alin. 2) coroborat cu alin. 1) C. proc civ. rezultă că în materie de litisconsorțiu procesual pasiv (situația în care reclamantul formulează o pretenție împotriva mai multor pârâți sau pretenții distincte împotriva fiecărui pârât chemat în judecată prin aceeași acțiune) stabilirea competenței materiale/funcționale se face în funcție de izvorul raportului juridic pe care este întemeiată pretenția sau, după caz, în funcție de izvoarele raporturilor juridice generatoare de obligații și existența sau nu a unei legături între acestea.

Dacă se formulează împotriva mai multor pârâți o singură pretenție, în temeiul aceluiași raport juridic, atunci cererea este de competența unei singure instanțe, competența materială/funcțională stabilindu-se în funcție de obiectul acesteia, de valoarea cererii sau, după caz, de natura pretenției.

Dacă se formulează împotriva mai multor pârâți o singură pretenție, dar în temeiul unor raporturi juridice distincte, atunci competența se determină în funcție de criteriul existenței sau nu a legăturii acestor raporturi distincte, legătură care să facă necesară judecata acțiunii de către o singură instanță, după cum urmează:

- dacă nu există legătură între raporturile juridice distincte, atunci competența materială/funcțională, în raport cu fiecare pârât în parte, se face în funcție de obiectul acesteia, de valoarea cererii sau, după caz, de natura pretenției;

- dacă există legătură între raporturile juridice distincte pe care s-a întemeiat pretenția formulată împotriva mai multor pârâți, atunci cererea este de competența unei singure instanțe, competența materială/funcțională stabilindu-se în funcție de obiectul acesteia, de valoarea cererii sau, după caz, de natura pretenției.

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamanta a înțeles să formuleze o pretenție unică împotriva pârâților SC … SRL și …, solicitându-se obligarea în solidar a acestora la plata unei sume de bani.

Prin urmare, este îndeplinită ipoteza premisă de examinare a incidenței art. 100 alin. 2) C. proc civ, fiind vorba despre o cerere introdusă de un singur reclamant împotriva a doi pârâți și prin care se formulează o singură pretenție împotriva acestora.

În ceea ce privește temeiul răspunderii fiecărui pârât, Tribunalul a constatat că este vorba despre raporturi juridice distincte.

Astfel, din modul de prezentare a argumentelor de fapt și de drept rezultă că pretenția îndreptată împotriva pârâtei … SRL se întemeiază pe clauzele unui contract de lucrări încheiat între părți, pe când pretenția formulată împotriva pârâtului … se fundamentează pe contractul de muncă sui generis existent între părți, reclamanta afirmând că acest pârât a încălcat obligații ce îi reveneau în exercitarea funcției de primar.

Tribunalul a notat că este mai presus de orice evidență existența unei legături între cele două raporturi juridice pe care s-a întemeiat pretenția unică formulată împotriva celor doi pârâți atât timp cât reclamanta afirmă, în esență, că prejudiciul este rezultatul participației ambilor pârâți.

Or, în cazul în care o pagubă este rezultatul unor fapte distincte săvârșite de persoane diferite, iar păgubitul dorește repararea prejudiciului de la toți participanții este evident că există o legătură între raporturile juridice distincte pe care își fundamentează reclamantul pretenția în raport cu fiecare pârât, fiind astfel necesară judecata în cadrul aceluiași dosar a acțiunii formulată împotriva tuturor pârâților.

În motivarea acțiunii reclamanta afirmă că a existat și o conivență între cei doi pârâți, ceea ce întărește ideea că există o legătură între raporturile juridice distincte în temeiul cărora reclamanta acționează împotriva celor doi pârâți.

Tribunalul a reținut că cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâtului … este de competența materială/funcțională a instanței competente să judece cererea îndreptată împotriva ambilor pârâți (SC … SRL și …), competență ce se determină funcție de obiectul cererii, de valoarea acesteia sau, după caz, de natura pretenției.

În condițiile în care reclamanta a ales să introducă acțiunea pe rolul Tribunalului Vrancea – Secția a II-a Civilă și de Contencios Administrativ și Fiscal, iar această instanță nu a înțeles  să-și decline integral competența materială în favoarea vreunei alte instanțe, rezultă că instanța sesizată a devenit competentă material să soluționeze unitar pretenția formulată împotriva pârâților SC … SRL și …

Pe cale de consecință, a fost admisă excepția necompetenței funcționale a Secţiei I civile și s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Secţiei a II-a Civilă şi de Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Vrancea pentru a fi soluționată împreună cu cererea formulată împotriva pârâtei SC … SRL.

În conformitate cu prevederile art. 133 pct. 2 coroborat cu art. 135 și art. 136 C proc. civ., Tribunalul a constatat  ivit conflictul negativ de competență între cele două secții ale tribunalului și a înaintat dosarul Curții de Apel Galați – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în vederea soluționării conflictului negativ.

Examinând conflictul negativ de competenţă astfel intervenit, Curtea reţine următoarele:

Acţiunea formulată de o Unitate Administrativ-Teritorială împotriva primarului, în funcţie sau al cărui mandat a expirat este, întemeiată pe răspunderea materială este, de principiu, supusă jurisdicţiei muncii, competenţa de soluţionare a unor astfel de cauze revenind completelor specializate  în materia conflictelor de muncă şi asigurări sociale din cadrul tribunalelor.

În cauză, acţiunea este îndreptată împotriva mai multor pârâţi, o societate comercială şi o persoană fizică, fostul primar, pentru o  pretenţie unică: plata în solidar a unei sume de bani, reprezentând lucrări neexecutate şi majorări de întârziere. Reclamanta a susţinut că acest prejudiciu este rezultatul faptei culpabile a ambilor pârâţi, chiar dacă în baza unor raporturi juridice distincte.

Având în vedere modul în care reclamanta a înţeles să îşi valorifice dreptul la acţiune şi să sesizeze instanţa, aplicând principiul disponibilităţii, singura soluţie procedurală posibilă pentru o bună administrare a justiţiei este judecarea unitară a cererii împotriva ambilor pârâţi în cadrul aceluiaşi dosar.

Ca o consecinţă a indivizibilităţii procesului sub aspectul obiectului, prima instanţă sesizată îşi va proroga competenţa şi în ceea ce îl priveşte pe pârâtul …

În baza art. 135 alin. 4 Cod de procedură civilă, Curtea va stabili competenţa de soluționare a acţiunii formulate de reclamanta U.A.T. … în contradictoriu cu pârâtul … în favoarea Secţiei a II-a civile şi de contencios administrativ a Tribunalului Vrancea.

Domenii speta

Spete similare