O creanţă generată de plata nedatorată efectuată cu sume defalcate din venituri ale bugetului de stat, derivând din executarea unui contract de achiziţie publică de lucrări, constituie creanţă bugetară

Între UAT Comuna ...  și ... a fost încheiat un contract de lucrări, în baza OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publica. Prin sentinţa civilă nr. 47/2016, Tribunalul a reţinut că pârâta ... a încasat în plus faţă de stadiul fizic executat suma de X lei şi a concluzionat că beneficiarul a plătit nedatorat executantului această sumă, reprezentând lucrări şi materiale încasate în plus, motiv pentru care l-a obligat pe executant să o restituie beneficiarului Prin urmare, creanţa deţinută de creditoarea UAT COMUNA ... are ca izvor un  fapt juridic licit, respectiv o plată nedatorată.

 Cu toate acestea, societatea debitoare a încasat de la UAT o sumă ce provine din taxa pe valoarea adăugată destinată finanţării unor proiecte de dezvoltare a infrastructurii şi a bazelor sportive din mediul rural, făcând parte din categoria veniturilor bugetului local, potrivit art. 5 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 273/2006-  privind finanţele publice locale, aceasta făcând parte din categoria sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat. În mod corect creanţa acestui creditor trebuia înscrisă în tabelul preliminar al creanţelor în categoria creanţelor bugetare, conform art. 5 alin. 1 pct. 14 din Legea nr. 85/2014.

Decizia nr. 59/6.03.2019 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. .../113/2017/a1, petenta UAT ..., în calitate de creditoare, a formulat contestaţie în contradictoriu cu intimata ..., prin administrator judiciar, împotriva tabelului preliminar, solicitând refacerea acestuia în sensul înscrierii creanţei în cuantum de 121 684,13 lei în categoria creditorilor bugetari.

În motivarea contestaţiei creditoarea a susținut că debitoarea îi datorează suma de 121.684,13 lei, conform sentinței civile nr.47/10.03.2016 a Tribunalului Brăila, definitivă prin respingerea recursului.

Petenta a motivat că deține un drept de preferință a creanţei deoarece este o creanţă bugetară, conform art. 5 pct. 14 din Legea nr.85/2014, care stipulează că „sunt creanţe bugetare acele creanţe constând în impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare precum şi accesoriile acestora.”

Contestatoarea a susținut că debitul în cuantum de 121 684,13 lei este compus din 60.456,06 lei reprezentând lucrări şi materiale încasate în plus, 4750 lei cheltuieli de judecată şi 42.150 lei majorări de întârziere în cotă de 0,06% zi/întârziere pentru perioada 25.10.2013-15.01.2018.

A susţinut petenta că ea are calitatea de creditor bugetar şi nu de creditor chirografar întrucât cererea se bazează pe titlu executoriu - sentința civilă nr.47/10.03.2016 a Tribunalului Brăila, ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 256/2017 aflat pe rolul B.E.J. ... S-a mai arătat că B.E.J. ... a înscris în cartea funciară urmărirea silită pentru suma de 73 283,91 lei în favoarea U.A.T. comuna ... asupra imobilului cu număr cadastral ... înscris în cartea funciară ... – ... U.A.T. ... şi imobilului cu număr cadastral ... înscris în cartea funciară ... U.A.T. ...

Petenta a invocat dispoziţiile art. 111 din Legea nr.85/2014 şi a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosar: încheierea nr. 47264/04.07.2017 şi nr. 47266/04.07.2018 emise de O.C.P.I. ...

Debitoarea ..., prin administratorul judiciar, a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată. A susţinut debitoarea că art. 5 alin. 1 şi art. 2 pct. 58 din Legea nr. 273/2006 – privind finanţele publice locale stabileşte din ce sunt constituite veniturile bugetare locale, respectiv : ”58. venituri bugetare - resursele băneşti care se cuvin bugetelor prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a) - c), după caz, în baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe, contribuţii, alte vărsăminte, alte venituri, cote defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum şi cele prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b) - d) . Art. 5 alin. 1 din aceeaşi lege, prevede că sunt venituri şi cheltuieli ale  bugetelor locale.

„a) venituri proprii, formate din: impozite, taxe, contribuţii, alte vărsăminte, alte venituri şi cote defalcate din impozitul pe venit;

 b) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;

 c) subvenţii primite de la bugetul de stat şi de la alte bugete;

 d) donaţii şi sponsorizări;

 e) sume primite de la Uniunea Europeană şi/sau alţi donatori în contul plăţilor efectuate şi prefinanţări. sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;”

Debitoarea a concluzionat că în cauză, creditoarea UAT ... nu deţine o creanţă bugetară, întrucât creanţa sa rezultă din contractul de lucrări nr. 62/10.12.2010, pe care l-a încheiat cu debitoarea, o astfel de creanţă nefiind o creanţă bugetară, neîncadrându-se în categoria veniturilor bugetare aşa cum sunt acestea definite de legiuitor. A adăugat debitoarea că această creanţă nu are natura juridică a taxelor, impozitelor, contribuţiilor, respectiv a veniturilor fiscale, între părţi neexistând un raport fiscal, creditoarea neîncheind actul în calitate de organ fiscal, ci în calitate de beneficiar al unei lucrări supuse dispoziţiilor de drept comun.

Debitoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar copie de contractul nr. 662/10.12.2010 şi de pe sentinţa civilă nr. 47/1.03.2016.

La data de 02.05.2018 , debitoarea ..., prin administrator ..., în temeiul art. 111 din Legea nr.. 85/2014, a formulat contestaţie împotriva tabelului preliminar a creanţelor, solicitând refacerea tabelului preliminar, în sensul respingerii cererii de creanţă formulată de A.J.F.P. ..., pentru suma de 823.806 lei, înscrisă conform art. 161 alin. 1 şi 5 din Legea nr.85/2014 şi fără creanţa în sumă de 823.806 lei înscrisă potrivit art. 161 alin. 1 şi 5 din Legea nr.85/2014 pentru MFP -ANAF – DGRFP-AJFP ...

A susținut debitoarea că această creanţă s-a născut ca urmare a Raportului de inspecție fiscală cu nr. FBR - ... din 22.03.2018 privând obligaţiile fiscale principale aferente bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale. Suma cu care a fost înscrisă creditoarea M.F.P.- A.N.A.F.- D.R.F.P. ... - A.J.F.P. ..., respectiv 823.806 lei, a fost stabilită prin Decizia de impunere FBR – ... din 22.03.2018, iar administratorul judiciar a înscris cu rangul de creanţă sub condiţie conform art. 161 alin. 1 pct. 5 din Legea nr.85/2014. Însă, debitoarea a formulat contestaţie în contencios administrativ solicitând anularea titlului de creanţă, respectiv Decizia de impunere, astfel încât creanţa este incertă, nefiind nici lichidă sau exigibilă, condiţie pentru a fi înscrisă în tabelul preliminar.

În opinia debitoarei, procedurii de verificare, reglementată de art. 105, îi sunt supuse toate creanţele, cu excepţia celor constatate prin hotărâri judecătoreşti, însă aceasta nu înseamnă că automat toate creanţele verificate vor fi înscrise în tabelul preliminar sub condiţie.

A mai precizat contestatoarea că actele fiscale nu sunt într-o formă definitivă, aşa încât se impune stabilirea existenţei şi întinderii acestui drept de creanţă, stabilit de creditoare şi apoi înscrierea lui în tabelul de creanţe.

În opinia contestatoarei, creanţa creditoarei A.J.F.P. ... este incertă, iar formularea unei acţiuni în contencios administrativ, prin care s-a solicitat anularea titlului de creanţă, e de natură a nu-i da posibilitatea de a fi înscrisă în tabelul preliminar până la soluţionarea acţiunii.

Intimata  D.R.F.P. ... - A.J.F.P. ... nu a depus întâmpinare, însă a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acestei contestaţii  precizându-se că cererea  de înscriere creanţe este întemeiată pe dispoziţiile art. 5 pct. 20 teza III coroborat cu art. 102 şi următoarele din Legea nr. 85/2014 şi art. 278 din Legea nr.207/2015.

În opinia intimatei, susținerile formulate de contestatoare sunt neverosimile, iar aceasta nu face dovada că ar fi obținut în justiţie suspendarea actelor administrative, astfel că acestea produc efecte juridice.

Susține intimata că cererea sa de admitere a creanţei a fost însoţită de toate documentele cerute de legea specială.

Debitoarea, prin administrator judiciar al  ...,  nu a depus întâmpinare, însă a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea, ca nefondată, a cererii formulate de administratorul special al ..., referitor la înscrierea creanţei A.J.F.P. ...

A susținut intimata că printre atribuţiile administratorului judiciar este şi aceea de verificare a creanţelor solicitate a fi înscrise la masa credală, prin declaraţiile de creanţă, administratorul judiciar fiind alături de instanțele judecătoreşti unul dintre organele care aplică procedura insolvenței. Ca atare, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 40 şi cele ale art. 58 din Legea nr.85/2014 rezultă că practicianul în insolvență aplică procedura prin exercitarea atribuţiilor pe care legea specială i le conferă expres, prin dispoziţiile art. 58 din Legea nr.85/2014, astfel încât orice altă interpretare, în sensul că poate verifica legalitatea pe fond a creanţelor incluse în declaraţiile de creanţă, adaugă la lege, întrucât o atare verificare este posibilă doar în baza unor proceduri speciale prevăzute de lege, implicând atribuţii de judecată, ce revin, exclusiv instanței judecătoreşti competente, potrivit unor dispoziţii speciale.

Prin sentința nr. 407 din 10.12.2018 pronunţată de Tribunalul Brăila s-a respins, ca nefondate, contestaţia formulată de contestatoarea – creditoare UAT COMUNA ... şi de ... prin administrator special ...

 Pentru a pronunţa această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

În ceea ce priveşte înscrierea creditoarei Unitatea Administrativ Teritorială a comunei ..., instanţa a constatat că debitul datorat acestei creditoare provine din lucrări,  conform contractului de lucrări nr.62/10.12.2010, contract supus regulilor de drept comun vizând actele civile şi nu o creanţă bugetară, astfel cum e definită de art. 5 pct. 14 din Legea nr.85/2014 „creanţă bugetară constând în impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare precum şi accesoriile acestora”.

Instanţa a apreciat că în cauză nu poate fi considerată creanţă bugetară preţul aferent contractului de prestări servicii, chiar dacă acesta a fost stabilit prin hotărâre judecătorească, acest fapt neconferindu-i rang de creanţă prioritară. 

Referitor la contestaţia formulată de debitoarea ..., prin administrator ..., în privinţa înscrierii creanţei M.F.P. - A.N.A.F. - D.R.F.P. ... - A.J.F.P. ..., instanţa a constatat că această creanţă în cuantum de 823.806 lei a fost înscrisă sub condiţie până la soluţionarea contestaţiei înregistrată sub nr. 241556/16.04.2018, fiind exceptată de la verificare, întrucât rezultă dintr-un titlu executoriu, necontestat în termenul prevăzut de lege.

Prin urmare, instanţa de fond a concluzionat că susţinerile contestatorului referitoare la lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei intimatei-creditoare nu pot fi analizate pe calea contestaţiei împotriva tabelului preliminar de creanţe, întrucât verificarea legalităţii unei creanţe fiscale, cuprinse într-un titlu executoriu nu poate fi efectuată decât în condiţiile reglementate de legislaţia specială, respectiv Codul de procedură fiscală, iar nu în cadrul procedurii insolvenţei, supuse unei alte reglementări legale speciale.

Instanţa a apreciat ca nefondată susţinerea contestatorului conform căreia administratorul judiciar ar fi trebuit să verifice creanţa creditoarei anterior înscrierii acesteia în tabelul preliminar, reţinând că administratorul judiciar nu are atribuţia verificării pe fond a creanţelor bugetare constatate prin titluri executorii, acesta trebuind să verifice doar dacă există un titlu, care să aibă la bază un titlu de creanţă, dacă a fost sau nu contestat în contencios administrativ şi dacă s-a dispus suspendarea provizorie a efectelor actului administrativ. A stabilit instanţa de fond că existenţa unui litigiu între debitoare şi creditoare în ceea ce priveşte contestarea de către ...  a deciziilor de impunere nu atribuie creanţei creditoarei caracterul de creanţă sub condiţie suspensivă, cum susţine neîntemeiat contestatorul, ci poate determina înscrierea provizorie. Instanţa de fond a arătat că în acelaşi sens s-a pronunţat Î.C.C.J. prin Decizia nr.11/118.04.2016, publicată în Monitorul oficial nr.436/10.06.2016.

Împotriva sentinței menţionate mai sus, au declarat apel creditoarea Unitatea Administrativ Teritorială a comunei ... şi debitoarea ... prin administrator special ..., aceasta din urmă formulând şi cerere de repunere în termenul de apel.

În motivarea căii de atac, creditoarea Unitatea Administrativ Teritorială a comunei ... a arătat că debitoarea ... îi datorează suma de 121.684,13 în baza titlului executoriu reprezentat prin sentinţa civilă nr. 47/10.03.2016 a Tribunalului Brăila, definitivă prin respingerea recursului şi că această creanţă reprezintă plată nedatorată efectuată către debitoare din bugetul local, pentru lucrări neexecutate de aceasta. În concluzie, creanţa apelantei debitoare este o creanţă bugetară, în accepţiunea art. 5 (1) lit. b şi art. 2 pct. 58 din Legea nr. 273/2006, înscriindu-se în definiţia prev. de art. 5 pct. 14 din Legea nr. 85/2014, respectiv alte venituri bugetare, precum şi accesoriile acestora.

Faţă de situaţia de fapt şi de drept existentă, a solicitat admiterea apelului şi, în rejudecare, admiterea contestaţiei formulată împotriva tabelului preliminar publicat de administratorul judiciar C.I.I. ..., la data de 27.03.2018 în B.P.I. nr. ..., privind procedura de insolvenţă a debitoarei ... şi refacerea tabelului preliminar în sensul înscrierii creanţei apelantei UAT comuna ... de 121.684,13 lei la categoria creditorilor bugetari.

În drept, a invocat disp. art. 8 şi 43 din Legea nr. 85/2014 şi art. 466 şi urm. C.proc.civ.

Debitoarea ... a formulat odată cu cererea de apel şi cerere de repunere în termen, motivând că, în perioada 21.12.2018 – 14.01.2019, toţi angajaţii debitoarei  au avut zile libere, potrivit Deciziei administratorului special nr. 1103/19.12.2018, toată corespondenţa fiind ridicată în data de 14.01.2019. A concluzionat apelanta că termenul de apel de 7 zile privind sentinţa nr. 407/10.12.2018 curge de la această dată.

În motivarea apelului, apelanta debitoare a reluat apărările pe care le-a făcut în faţa instanţei de fond. Astfel, a precizat aceasta că creanţa A.J.F.P. ... s-a născut ca urmare a Raportului de inspecţie fiscală nr. F – .../22.03.2018 şi a Deciziei de impunere nr. F – .../22.03.2018, fiind în cuantum de 823.806 lei.

A arătat, de asemenea, că societatea debitoare a fost singura care a formulat contestaţie împotriva actelor administrative ce au stat la baza formulării declaraţiei de creanţă de către A.N.A.F., în condiţiile art. 205 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, înregistrată la A.J.F.P. sub nr. .../16.04.2018, nesoluţionată până în prezent.

Apelanta debitoare a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi eliminarea din tabelul preliminar a creanţei în valoare de 823.806 lei pentru creditorul A.J.F.P. ...

Apelul nu a fost întemeiat în drept.

Nu s-a solicitat administrarea de probe noi în apel.

Prin întâmpinarea formulată împotriva apelului  debitoarei ..., intimata creditoare D.G.R.F.P. ... – prin A.J.F.P. ..., a solicitat respingerea acestuia, ca tardiv formulat, iar pe fond, ca fiind nefondat.

Cu privire la excepţia formulată, intimata a considerat că apelul a fost depus cu depăşirea celor 7 zile, termen imperativ prev. de art. 8 alin. 4 din Legea nr. 85/2014; cât priveşte motivele invocate în susţinerea cererii de repunere în termen, s-a susţinut că acestea nu pot fi primite, întrucât nu au temei legal, nefiind prevăzute de Codul de procedură civilă.

În concluzie, a solicitat respingerea cererii de repunere în termenul de apel şi respingerea apelului, ca tardiv formulat.

Pe fond, a susţinut că hotărârea primei instanţe este temeinică şi legală, aceasta apreciind în mod corect şi legal că cererea de admitere a creanţei este întemeiată, creanţa bugetară îndeplinind condiţiile prev. de art. 5 pct. 20 teza II coroborat cu art. 102 şi urm. din Legea nr. 85/2014 şi art. 278 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Faptul că a fost formulată o contestaţie administrativă împotriva titlului de creanţă nu este un motiv temeinic de admitere a contestaţiei şi respingere a creanţei bugetare, atâta timp cât disp. art. 278 C.pr. fisc. prevăd că introducerea contestaţiei pe calea administrativă nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, iar până în prezent debitoare nu a făcut dovada că a obţinut o hotărâre judecătorească privind suspendarea efectelor actelor administrative atacate.

A invocat disp. art. 102 alin. 1 - 5 din Legea nr. 85/2014, Decizia ICCJ nr. 11/18.04.2016 şi sentinţa Trib. Prahova nr. 510/24.05.2017.

Prioritar, instanța de apel va analiza îndeplinirea tuturor condiţiilor legale referitoare la sesizarea instanţei de apel, în contextul în care, în cauză s-a invocat şi excepţia tardivităţii apelului  formulat de debitoarea ...

Curtea constată că apelantei debitoare i s-a pus în vedere obligaţia de a achita taxa judiciară de 100 lei, aferentă cererii de apel şi 20 lei pentru cererea de repunere în termen, în data de 29.01.2019, citaţia fiind primită de debitoarea-apelantă  în data de 01.02.2019. De asemenea, la data de 11.02.2019, s-a publicat în BPI citaţia apelantei ..., menţionându-se în mod expres că apelanta trebuie să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru de 100 de lei pentru cererea de apel şi de 20 de lei pentru cererea de repunere în termen, sub sancțiunea anulării. 

La termenul de judecată din data de 06.03.2019, instanţa a constatat că la dosar nu există dovada achitării taxelor de timbru, astfel că, din oficiu, a invocat excepţia netimbrării cererii de repunere în termen şi a cererii de apel formulate de către debitoare ...

Asupra acestei excepţii, Curtea constată că, potrivit art. 197 C.proc.civ.: ”În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii„

Potrivit art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru: ”Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege.”

Potrivit art. 33 din OUG nr. 80//2013 (1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

(2) Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă, obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.”

Potrivit art. 470 alin. 2 şi 3 C.proc.civ.: ”La cererea de apel se va ataşa dovada achitării taxelor de timbru.

(3) Cerinţele de la alin. (1) lit. b) şi e) şi cea de la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar cele de la alin. (1) lit. c) şi d), sub sancţiunea decăderii. Lipsa semnăturii poate fi împlinită în condiţiile art. 196 alin. (2), iar lipsa dovezii achitării taxei de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.”

În cauza de faţă, apelanta ..., prin administrator special,  nu a depus dovada achitării taxelor de timbru nici la primul termen de judecată în apel, astfel că, în baza art. 197 şi ale 470 alin. 3 C.proc.civ., Curtea va anula, ca netimbrate, cererea de repunere în termen şi cererea de apel formulate de această apelantă.

În ceea ce priveşte apelul formulat de creditoarea UAT COMUNA ..., Curtea, analizând cauza în limitele devolutive stabilite de art. 476 şi art. 477 C.proc.civ., constată că acesta este întemeiat, din următoarele considerente:

Potrivit art. 476 din Codul de procedură civilă, apelul provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept. Totodată, aceasta este ținută de limitele a ceea ce s-a apelat (tantum devolutum quantum apellatum).

Ţinând seama de limitele învestirii în apel,  Curtea constată că între UAT COMUNA ...  și ... a fost încheiat un contract de lucrări, în baza OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii. La art. 4.2 din contract, părţile au prevăzut că: ”Achizitorul se obligă să plătească executantului preţul de 500.377 de lei fără TVA, pentru execuţia, finalizarea şi întreţinerea investiţiei „..., Comuna ..., Judeţul ....”

Prin sentinţa civilă nr. 47/2016, Tribunalul Brăila a reţinut că pârâta ... a încasat în plus faţă de stadiul fizic executat suma de 96.173,15 lei. În urma compensării acestei sume cu cea de 35.717,08 lei, pe care o datora UAT Comuna ... executantului, Tribunalul Brăila a concluzionat că beneficiarul a plătit nedatorat executantului suma de 60.456,06 lei, motiv pentru care l-a obligat pe executant să restituie beneficiarului această sumă, reprezentând lucrări şi materiale încasate în plus, la care se vor adăuga şi penalităţi de întârziere, în cuantum de 0,06% pe zi, de la data de 25.10.2013 până la data plăţii efective.

Prin urmare, creanţa pe care o deţine UAT COMUNA ... împotriva ... are ca izvor o plată nedatorată - fapt juridic licit. Astfel, în speţă este vorba despre o plată nedatorată, ce se încadrează pe deplin în prevederile art. 993 vechiul C. civ., aceasta însemnând că reclamanta, care a făcut o plată nedatorată, are dreptul la restituirea sumei ce a fost plătită nedatorat. Faptul că reclamanta a plătit în baza unui contract, dar a plătit mai mult decât datora, nu înseamnă că poate fi vorba despre o obligaţie contractuală, ci, pur şi simplu, despre o plată nedatorată, situaţia din speţă încadrându-se pe deplin în prevederile art. 993 alin. (1) C. civ. Fapta  societăţii ... de a accepta o plată care nu era datorată echivalează cu săvârşirea unei fapte ilicite extracontractuale. Articolul 993 din vechiul Cod civil instituia dreptul celui care face o plata, din eroare, crezându-se debitor, de a solicita de la cel căruia i-a plătit, restituirea plății. În același sens, prevederile art. 1092 C. civ. care dispuneau că este supus restituirii ceea ce s-a plătit, fără să fie debit.

În concluzie, creanţa deţinută de creditoarea UAT COMUNA ... are ca izvor un  fapt juridic licit, respectiv o plată nedatorată.

Suma plătită de creditoare executantului a fost obţinută de aceasta în baza OG nr. 7/2006  privind instituirea Programului de dezvoltare a infrastructurii şi a unor baze sportive din spaţiul rural. Potrivit dispoziţiilor acestui act normativ, scopul acestui Program este îmbunătăţirea situaţiei sociale, economice şi cultural-sportive a locuitorilor din zonele rurale vizate. Beneficiarii direcţi ai acestui Program sunt autorităţile administraţiei publice locale din spaţiul rural.

Art. 8 din OG nr. 7/2006 prevede că: ”(1) Pentru finanţarea proiectelor care fac obiectul prezentei ordonanţe se acordă bugetelor locale sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată.”

Prin urmare, societatea debitoare a încasat de la creditoare o sumă ce provine din taxa pe valoarea adăugată  destinată finanţării unor proiecte de dezvoltare a infrastructurii şi a bazelor sportive din mediul rural.

Obligaţia de restituire a sumei nu rezultă din contract, ci din fapta ilicită extracontractuală săvârşită de debitoare care a încasat sume nedatorate potrivit contractului.

În aceste condiţii, argumentaţia instanţei de fond în sensul că debitul datorat acestei creditoare provine din lucrări conform contractului de lucrări, este neîntemeiată.

Fiind încasată în mod nejustificat, suma trebuie restituită debitoarei, aceasta făcând parte din categoria veniturilor bugetului local, potrivit art. 5 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 273/2006-  privind finanţele publice locale, aceasta făcând parte din categoria  sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.

Aşa cum rezultă din art. 8 din OG nr. 7/2006, pentru finanţarea proiectelor care fac obiectul acestei ordonanţe s-au acordat bugetelor locale sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată.  Or, taxa pe valoarea adăugată  este un impozit indirect pe circulaţia mărfurilor, care se colectează de la agenţii economici, fiind suportat de consumatorul final.

Concluzionând, restituirea acestei sume va avea ca efect reîntregirea veniturilor bugetului local, plata acesteia fiind nedatorată.

Aceasta fiind situaţia de fapt, Curtea constată că în mod corect creanţa acestui creditor trebuia înscrisă în tabelul preliminar al creanţelor în categoria creanţelor bugetare, conform art. 5 alin. 1 pct. 14 din Legea nr. 85/2014.

Prin urmare, în baza art. 480 alin. 2 C.proc.civ., instanţa va admite apelul, va schimba în parte sentinţa apelată în sensul că va admite contestaţia la tabelul preliminar şi va dispune înscrierea creanţei acestui creditor, în cuantum de 121.684,13 lei, în categoria creanţelor bugetare, conform art. 5 alin. 1 pct. 14 din  Legea nr. 85/2014 şi a art. 161 pct. 5. Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Domenii speta

Spete similare