Litigiu de muncă

3. Prin sentinta civila nr. 120 din 27 ianuarie 2009 a Tribunalului Arad s-a respins actiunea formulata de reclamantii persoane fizice salariate, împotriva pârâtului angajator – unitate de învatamânt, pentru drepturi banesti, efectuare mentiuni în carnetele de munca si evidentele salariale si actualizare cu rata inflatiei.

În motivare s-a retinut ca prin actiunea formulata, reclamantii au solicitat obligarea pârâtului la calcularea si acordarea catre personalul didactic si didactic auxiliar a salariului de baza dupa cum urmeaza: pentru personalul didactic si didactic auxiliar caruia i se aplica OG nr.11/2007, sa se ia în considerare valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 aferent perioadelor : 01 ian 2007 – martie 2007 valoarea de 255,889 lei; 01 aprilie 2007 – septembrie 2007, valoarea de 261,005 lei; 01 octombrie 2007 – decembrie 2007, valoarea de 300,156 lei; pentru personalul didactic si didactic auxiliar, începând cu 01.01.2008, sa se calculeze si sa se acorde drepturile salariale luându-se în considerare noua valoare a coeficientului de multiplicare 1,000, corespunzatoare lunii decembrie 2007, respectiv valoarea de 300,156 lei; obligarea pârâtului sa consemneze în carnetele de munca ale salariatilor, membrii ai sindicatului, precum si în orice alte evidente salariale si de munca, a modificarilor salariale de mai sus; obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale solicitate, actualizate cu rata inflatiei pâna la data platii efective.

În considerentele hotarârii, tribunalul a statuat ca, prevederile art. 241 alin. 1 lit. d din Codul Muncii, de care s-au prevalat reclamantii în actiunea formulata, nu pot produce fata de acestia efectele preconizate prin demersul judiciar initiat, întrucât potrivit dispozitiilor imperative ale art. 12 alin. 1) din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de munca, prin contractele colective nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale, precum în cauza.

Altfel spus, si în deplin acord cu cele statuate la art. 7 din aceeasi lege, numai contractele colective de munca, încheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor, or salariile personalului din învatamânt se suporta din fondurile alocate special de la bugetul de stat, în principal si de la bugetul local, iar dispozitiile legale în materia salarizarii acestui personal, sunt dispozitii speciale cu caracter imperativ care deroga de la dispozitiile generale, sunt de stricta interpretare si aplicare si nu pot face obiectul negocierilor la încheierea contractelor colective de munca si tocmai de aceea nu pot fi incidente în cauza de fata prevederile art. 40 din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National referitoare la coeficientii minimi de ierarhizare stipulati în acesta, câta vreme acestea au caracter general si nu pot înfrânge dispozitiile speciale deja enuntate ce se circumscriu art. 48 - 49 din Legea nr. 128/1997.

De altfel, prin chiar art. 3 alin. 2) din contractul colectiv de munca la nivel national pe anii 2007 - 2010, sindicatele si patronatul au exclus posibilitatea pentru salariatii institutiilor publice, salarizati de la bugetul statului prin legi speciale de salarizare de a negocia si stabili clauze referitoare la drepturile de salarizare, a caror acordare si cuantum au fost stabilite prin dispozitii legale, iar art. 34 alin. 1) din contractul colectiv de munca, la nivel de ramura din învatamânt stipuleaza, pe aceeasi linie de idei, ca salariul de baza este reglementat prin ordin de ministru, conform legii.

Nu în ultimul rând si Codul Muncii stabileste cu valoare de principiu la art. 157 alin. 2) ca sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabileste prin lege, cu consultarea organizatiilor sindicale reprezentative.

Domenii speta

Spete similare