Pretentii - obligatiuni emise anterior 1989

Dosar nr. …

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREŞTI

SECŢIA CIVILĂ

Sentinţa civilă nr. 11520/2017

Şedinţa publică din 23.10.2017

Completul compus din:

PREŞEDINTE

GREFIER

Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect pretenţii, privind pe reclamantul A în contradictoriu cu pârâta B.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 09.10.2017, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 23.10.2017.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 03.05.2017, sub nr. 10715/301/2017, reclamantul A a chemat în judecată pe pârâta B, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 131938,19 lei, reprezentând contravaloarea a 650 obligaţiuni … a 200 lei fiecare cu dobânda 4%, suma care include şi dobânda aferentă până la data introducerii acţiunii. De asemenea a mai solicitat obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru şi onorariu avocat, precum şi orice altă cheltuială ocazionată de desfăşurarea procesului.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că se află în posesia a 650 obligaţiuni … a 200 lei, fiecare cu dobândă de 4%, toate emise de … a Republicii Socialiste Române, a cărei succesoare în drepturi este unitatea bancară ….

Reclamantul a învederat că Statutul … a Republicii Populare Române (Decretul 371/1958) prevede faptul că „formele de economisire, precum şi normele de bază privind operaţiunile … se stabilesc prin regulament aprobat de Ministerul Finanţelor”, pârâta emiţând acest Regulament privind normele de bază în legătură cu operaţiile pe obligaţiuni … cu câştiguri, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 529/17.10.1973. Mai arată că la art. 4 din acest Regulament se stipulează faptul că „depunerile populaţiei pe obligaţiuni … cu câştiguri şi câştigurile ieşite la sorţi sunt garantate de stat, imprescriptibile şi se restituie la cerere”, iar conform art. 16 „cumpărarea obligaţiunilor … cu câştiguri se face la valoarea nominală a acestora”.

Reclamantul a mai subliniat faptul că, date fiind normele prevăzute în regulamentul …, revenea pârâtei B obligaţia de a se asigura că cetăţenii români care au creditat-o cu propriile lor finanţe vor beneficia în totalitate de respectarea acestei garanţii, cu atât mai mult cu cât în întreg intevalul de timp s-a folosit de sumele de bani încasate ca şi contravaloarea a obligaţiunilor şi, mai mult decât atât, la data de 30.12.1997 a fost emisă de către pârâtă circulara nr. 108 prin care s-a stabilit că începând cu luna ianuarie 1998, odată cu răscumpărarea obligaţiunilor … cu câştiguri serie veche, se va achita depunătorilor şi contravaloarea dobânzii cuvenite, iar prin circulara nr. 11/04.09.2000 s-a hotărât sistarea vânzării obligaţiunilor … cu câştiguri-seria nouă- începând cu data de 11.09.2000.

Reclamantul a mai invocat faptul că obligaţiunile pe care le deţine şi a căror contravaloare o solicită reprezintă instrumente bancare de economisire, respectiv o depunere la … a unei sume de bani, comparând situaţia sa cu cea a depozitelor instituite înainte de anul 1989 pentru achiziţionarea de autoturisme, pentru care CEDO a stabilit că reclamanţii sunt titluarii conturilor lor şi că pot în orice moment să obţină rambursarea economiilor lor plus dobânda.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe disp. art. 1 şi art. 2 din Decretul nr. 371/1958 privind organizarea şi funcţionarea … a Republicii Populare Române, art. 1 din Protocolul 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 970 Cod civil, art. 986, art. 1584 şi următoarele, art. 1591, art. 1600, art. 1604 din vechiul Cod civil, art. 1170 Cod civil, art. 1168 Cod civil.

În dovedire, a solicitat încuviinţatea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Prin cererea înregistrată la data de 17.05.2017, reclamantul a arătat că renunţă la judecată în privinţa dobânzii pretinse, înţelegând să-şi restrângă pretenţiile la suma de 130000 lei, contravaloarea obligaţiunilor (fila 155 vol. II).

Cererea modificată (privind pretenţiile de 130000 lei) a fost legal timbrată cu suma de 3705 lei (fila 161 vol. II).

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării acţiunii şi, pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În fapt, pârâta a arătat că prin aplicarea prevederilor Legii nr. 648/2004 privind denominarea monedei naţionale, începând cu 01.07.2005, sumele aflate pe obligaţiuni …, dar şi în toate depozitele în care existau disponibilităţi băneşti, au fost convertite în noua unitate monetară. A mai precizat că sumele de bani au fost la dispoziţia deţinătorilor de obligaţiuni, aceştia având posibilitatea de a le retrage oricând, împreună cu dobânda aferentă şi astfel banca nu poate fi răspunzătoare pentru dezinteresul manifestat de titulari faţă de sumele aflate pe obligaţiuni.

Pârâta a mai arătat că banca nu are obligaţia de a compensa şi de a indexa sumele de bani pentru a le păstra puterea de cumpărare din momentul depunerii.

În ceea ce priveşte obligaţiunile cu câştiguri, pârâta subliniază faptul că regimul juridic al acestora a fost stabilit prin Regulamentul privind normele de bază în legătură cu operaţiile cu obligaţiuni … (aprobat prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 43/02.02.1998) elaborat în baza prevederilor pct. 23 din Statutul … a RSR, aprobat prin Decretul nr. 371/1958 privind organizarea şi funcţionarea sa.

Pârâta a mai evidenţiat că, începând cu data de 01.07.2005, toate băncile au aplicat prevederile Legii nr. 348/14.07.2004, prin denominarea monedei naţionale, prin transformarea sumelor existente la acea dată în lei noi, prin tăierea a 4 zerouri.

În dovedire, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205, art. 451 Cod procedură civilă.

Reclamantul a formulat concluzii scrise, în care a reiterat, în esenţă, aspectele precizate în cererea de chemare în judecată.

Sub aspectul probatoriului, ambele părţi au solicitat, iar instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri.

În privinţa fondului litigiului, analizând înscrisurile administrate în cauză, în lumina prevederilor legale incidente, instanţa de judecată constată următoarele:

În fapt, reclamantul este în posesia a 650 obligaţiuni emise de … anterior anului 1990, în perioada Republicii Socialiste România. Fiecare obligaţiune are valoarea nominală de 200 lei, fiind vorba de obligaţiuni 4% cu câştiguri (filele 25-200 vol. I, fila 1-152 vol. II).

În fapt, având în vedere momentul emiterii obligaţiunilor, faţă de prevederile art. 220 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, art. 6 alin. (1), (2) din actualul Cod civil, instanţa reţine că, pe fond, legea aplicabilă este Codul civil din 1864.

La momentul emiterii acestor obligaţiuni, organizarea şi funcţionarea … era reglementată de dispoziţiile Decretului nr. 371/1958, act abrogat ulterior prin Legea nr. 66/1996 privind reorganizarea …. Conform art. 2 din respectivul decret, sumele de bani depuse de … pe libretele de economii, pe consemnaţiuni … cu câştiguri sau sub alte forme de economisire sunt garantate de stat.

Instanţa constată că reclamantul a invocat art. 4 din Regulamentul privind normele de bază în legătură cu operaţiile pe obligaţiuni … cu câştiguri (aprobat prin Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 529/17.10.1973), ce prevede că depunerile populaţiei pe obligaţiuni … cu câştiguri şi câştigurile ieşite la sorţi sunt garantate de stat, imprescriptibile şi se restituie la cerere (fila 7 vol. I), dispoziţii invocate şi de pârâtă (fila 166 vol. II).

Instanţa apreciază că obligaţiunile deţinute de reclamant sunt titluri de credit la purtător, emise în scopul prevăzut de art. 1 din Decretul nr. 371/1958, fiind o formă de economisire, conform art. 2 din acelaşi act normativ. În consecinţă, raporturile dintre părţi reprezintă relaţii contractuale, fiind vorba de o formă specifică a contractului de depozit neregulat (obiectul îl constituie bunuri fungibile şi consumptibile, care nu trebuie să fie restituite în individualitatea lor, ci prin alte lucruri asemănătoare).

Art. 1604 C.civ.1864 prevede că depozitarul trebuie să înapoieze tot acel lucru ce a primit. Un depozit de bani, când depozitarul, conform art. 1602, făcuse întrebuinţare de dânsul, trebuie să se restituie în acele monede în care s-a făcut, atât în cazul de sporire, cât şi în acela de scădere a valorii lor.

Conform art. 969 alin. (1) C.civ.1864, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Astfel, părțile sunt obligate să execute întocmai toate prestațiile la care s-au îndatorat prin contract.

Prin urmare, instanţa reţine că reclamantul are dreptul la plata valorii obligaţiunilor, aspect necontestat de pârâtă. Astfel, la orice dată ulterioară emiterii obligaţiunilor, reclamantul putea  solicita respectiva plată.

Instanţa ia act că singurul aspect în privinţa căruia părţile nu au căzut de acord este incidenţa sau nu a Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei naţionale, în privinţa restituirii, în prezent, a valorii obligaţiunilor. În concret, instanţa urmează a stabili dacă reclamantul are dreptul la valoarea nominală a obligaţiunilor (650X200=130000 lei) sau valoarea nominală a obligaţiunilor, în privinţa căreia se aplică denominarea monedei naţionale (13 lei).

Conform art. 970 C.civ.1864, convenţiile obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei, după natura sa.

Prin urmare, drepturile şi obligaţiile contractuale se subordonează legii, ce poate stabili forma concretă de exercitare a acestora, chiar ulterior naşterii acestora.

Faţă de principiul de drept al ierarhiei actelor normative, instanţa reţine că Legea nr. 348/2004 are prioritate faţă de orice act infralegal (inclusiv un regulament aprobat prin ordin de ministru).

Art. 1 din Legea nr. 348/2004 prevede:

„(1) La data de 1 iulie 2005, moneda naţională a României, leul, va fi denominată astfel încât 10.000 lei vechi, aflaţi în circulaţie la această dată, vor fi preschimbaţi pentru 1 leu nou. 

(2) Denominarea reprezintă acţiunea de reducere a valorii nominale a însemnelor monetare. 

(3) Leul nou va fi unitatea monetară naţională a României, denumită în continuare leu, şi se va diviza în 100 de bani”.

Art. 5 alin. (1) din Legea nr. 348/2004 stipulează că bunurile, drepturile şi obligaţiile evaluabile în bani, născute anterior datei de 1 iulie 2005, vor fi convertite conform raportului prevăzut la art. 1, în toate cazurile în care acestea fac obiectul unei operaţiuni de evaluare, de plată sau de constituire a oricărui alt raport juridic.

Art. 5 alin. (3) din Legea nr. 348/2004 a stabilit că denominarea se realizează în baza prezentei legi, fără a fi necesară o declaraţie în acest sens din partea persoanelor autorizate.

Faţă de dispoziţiile art. 78 din Constituţie, instanţa reţine că, în situaţia în care reclamantul ar fi solicitat restituirea valorii obligaţiunilor deţinute până la data intrării în vigoare a Legii nr. 348/2004, denominarea monedei naţionale nu i s-ar fi aplicat.

Cu toate acestea, instanţa ia act de faptul că reclamantul nu a înţeles să-şi exercite dreptul până la data intrării în vigoare a Legii nr. 348/2004.

Instanţa reţine că dreptul reclamantului de a obţine valoarea obligaţiunilor deţinute este evaluabil în bani, născându-se anterior datei de 1 iulie 2005. Prin urmare, faţă de dispoziţiile imperative ale art. 5 alin. (1), (3) din Legea nr. 348/2004, denominarea monedei naţionale este aplicabilă în cauză.

Instanţa reţine şi faptul că, dacă reclamantul ar fi înţeles să încheie, anterior anului 1990, un contract convenţional de depozit bancar, cu dobânda la termen, asociat unui cont curent, sumele aflate în respectivul depozit/cont curent ar fi fost supuse denominării monedei naţionale, conform art. 5 alin. (1) din Legea nr. 348/2004.

În concret, la data de 1 iulie 2005, orice drept/obligaţie evaluabilă patrimonial, născută anterior datei de 1 iulie 2005, a fost convertită conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 348/2004.

Acest aspect nu a adus nicio atingere drepturilor şi obligaţiilor persoanelor, întrucât a fost respectată proporţionalitatea cu orice bun/serviciu aflat pe piaţă. Cu titlu de exemplu, instanţa arată că dacă la 30.06.2005 o persoană putea achiziţiona cu 10000 lei o pâine, la 01.07.2005 respectivul putea achiziţiona cu 1 leu (astfel cum a fost denominată suma de 10000 lei precizată anterior) aceeaşi pâine.

Reţinând că în România jurisprudenţa nu este izvor de drept, instanţa nu va avea în vedere cele două decizii de speţă invocate de reclamant (filele 184-191 vol. II).

Făcând aplicarea principiilor de drept lex posteriori derogat priori şi specialia generalibus derogant, având în vedere dispoziţiile art. 1604 C.civil din 1864, instanţa reţine că Legea nr. 348/2004 este aplicabilă în cauză.

Reclamantul a precizat faptul că valoarea care trebuie restituită trebuie să se reflecte în valoarea de la data depunerii, fiind evident că o valoare restituită în mod denominat nu va fi echivalentă valorii iniţiale (raportat la puterea de cumpărare, prin comparare, a ceea ce s-a depus şi ceea ce ar trebui să se restituie, însă denominat). Instanţa nu va avea în vedere aceste argumente, ce contravin art. 5 alin. (1), (3) din Legea nr. 348/2004.

De altfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reţinut în cauza Asociaţia şi Liga pentru protecţia cumpărătorilor de automobile, Ana Abid şi alţi 647 împotriva României că nu se poate deduce din art. 1 din Protocolul 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului obligaţia generală a statelor de a menţine, printr-o indexare sistematică, puterea de cumpărare a sumelor depuse la organismele financiare sau bancare (decizia din 10 iulie 2001 asupra cererii nr. 34746/1997).

Instanţa apreciază că sumele depuse au fost în permanenţă la dispoziţia reclamantului care putea să le retragă oricând şi să le dea destinaţia dorită, în cazul în care avantajele oferite de produsul respectiv nu mai corespundeau dorinţelor sale sau când a constatat deteriorarea puterii de cumpărare a banilor în contextul perioadei de după 1989.

Instanţa nu poate valida raportul de expertiză contabilă depus de reclamant la dosar (filele 10-23 vol. I), având în vedere faptul că expertul contabil C a făcut aprecieri ce exced competenţei sale. Astfel, respectivul s-a pronunţat asupra echităţii aplicării denominării monedei naţionale, aplicând inclusiv un principiu de drept inexistent „ce ţi-am dat, trebuie să-mi dai înapoi exact” (fila 14, 19 vol. I). Rolul unui expert contabil este de a stabili, prin calcule şi algoritmi matematici, anumite valori complexe relevante în cauză. Incidenţa actelor normative ori echitatea aplicării lor nu intră în competenţa unui expert contabil.

Instanţa reţine şi faptul că expertul contabil C a formulat afirmaţii contradictorii. Astfel, deşi în privinţa contravalorii obligaţiunilor respectivul a înţeles să nu aplice denominarea monedei naţionale, în privinţa dobânzii calculate, acesta a aplicat denominarea (filele 14-16).

Fără a statua asupra profesionalismului expertului contabil C, instanţa înlătură concluziile respectivului, ce a făcut aprecieri eronate, ce exced competenţei sale.

Având în vedere considerentele de mai sus, instanţa va admite în parte cererea şi va obliga pârâta să achite reclamantului suma de 13 lei, contravaloarea a 650 obligaţiuni …, în urma aplicării denominării monedei naţionale.

În baza art. 406 alin. (1) C.proc.civ., instanţa va lua act de renunţarea la judecată formulată de reclamant privind capătul de cerere referitor la plata dobânzii aferente celor 650 obligaţiuni … (fila 155 vol. II).

Reţinând că pretenţiile reclamantului privind achitarea diferenţei până la suma invocată de 130000 lei sunt nefondate, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea în rest.

Având în vedere taxa judiciară de timbru calculată, potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, la valoarea pretenţiilor admise, în baza art. 453 C.proc.civ., instanţa va obliga pârâta să achite reclamantului suma de 20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru - fila 161 vol. II).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâta B.

Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 13 lei, contravaloarea a 650 obligaţiuni ….

Ia act de renunţarea la judecată privind capătul de cerere referitor la plata dobânzii aferente celor 650 obligaţiuni ….

Respinge ca neîntemeiată cererea în rest.

Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23.10.2017.

PREŞEDINTE

GREFIER

VP/DB

4 ex./15.11.2017

Domenii speta

Spete similare