Clauze abuzive

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PLOIEŞTI

SECŢIA CIVILĂ

DOSAR NR. xxx/281/2014

SENTINŢA CIVILĂ NR.xxx

Şedinţa publică din data de xxx.2019

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE:

GREFIER:

Pe rol judecarea cauzei având ca obiect clauze abuzive privind pe reclamantul I.C.B.în contradictoriu cu pârâta B.T.

Dezbaterile  şi prezența părților au avut loc în şedinţa publică din data de xxx, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta , dată la care, pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data xxx, dată la care având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea la data de xxx şi la data de azi, când, 

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la data de xxx sub nr. xxxxx/281/2014, reclamantul I.C.B, in contradictoriu cu pârâta V.R. SA a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constatate caracterul abuziv la clauzelor contractuale  cuprinse in contractul de credit bancar nr. xxx, respectiv:

I. I .Clauzele referitoare la dobânda, si anume:

a)clauzele care permit băncii modificarea ratei dobânzii în mod unilateral;

b)clauzele din actele adiționale, notificările sau comunicările care au modificat rata dobânzii sau tipul acesteia din fixa in variabila;

c)clauzele referitoare la calculul dobânzii anuale raportat la o perioada de 360 zile:

1.2. Clauzele referitoare la comisionul de risc;

1.3 clauzele referitoare la alte comisioane abuzive, respectiv:

a) alegerea societăţii de asiguari;,

b) debitarea automată a conturilor reclamantului

c) DAE

d)aducerea unui alt debitor, pe  parcursul derulării contractului;

e)declararea scadenței anticipate a creditului în situaţia în care reclamantul nu işi achită obligaţiile din alte contracte de credit,

f)declararea scadenţei anticipate a creditului in cazul încălcării oriecărie alte obligaţii din convenția de credit in afara celei de ranmbursare a creditului:

g) declararea scadenţei anticipate a creditului  în cazul apariţiei unor evenimente care, in opinia băncii ar putea afecta capacitatea de rambursare a reclamanţilor sau garantarea creditului;,

h)exonerarea de răspundere a băncii în cazul declarării ceditului scadent anticipat şi a executării silie;

i) modificarea costurilor creditului potrivit secțiunii din Condițiile Generale ale Conventiilor de credit,

Ca o consecinţă a  constatării caracterului abuziv al clauzelor contractuale să se constate nulitatea absolută a acestora şi să fie obligă pârâta la rambursarea către reclamant a sumelor plătite nedatorat in temeiul clauzelor nule.

Totodată să se constate că nu sunt îndeplinite  condiţiile pentru ca, convenţia de credit să fie considerată de către bancă drept neperformată şi să fie obligată pârâta la menţinerea angajamentului de plată semnat in data de xxx şi înregistrat su nr. xxxxx, cu cheltuieli de judecată.

In motivare, arată că a incheiat la data de 17.04.2007 cu pârâta, convenţia de credit  nr. xxxxxxx, precum şi contractul de garanţie reală imobiliară autentificat sub nr. xxxxx la BNP xxx, contract in care are calitatea de consumator, iar parata de comerciant, incubându-i astfel obligatia de informare, precum si obligatia de a nu insera clauze abuzive in contractele incheiata cu consumatorii, astfel cum sunt acestea definite de art.4 din legea 193/2000 art. 78 din legea 296/2004, si art.2 pct 16 din OG21/1992.

 Apreciază contractul încheiat între părți drept un real contract de adeziune, ce nu a fost negociat direct, cuprinzând clauze stipulate de parata cu rea credinta, de natura sa rupă echilibrul contractual, in defavoarea consumatorului.

Arată că modalitatea  in care parata si-a rezervat dreptul de a modifica rata dobânzilor transforma contractul de credit intr-unul aleatoriu pentru consumator, deși dobânda stabilita de parti este exprimata sub forma unui procent aplicat anual la soldul creditului, fiind fixă. Obligatia creditorului de a respecta nivelul ratei dobânzii este sub conditie pur potestativa, sanctionata cu nulitatea absoluta de art. 1010 din codul civil. Totodată schimbările semnificative pe piata monetara nu sunt identificate cu precizie si nici nu se precizează ce anume presupun acestea, interpretarea lor depinzând tot de vointa exclusiva a bancii, cu inclacarea art. 77 din legea 296/2004.

Clauzele nu au fost negociate direct cu consumatorul si sunt astfel de natura sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile partilor, în defavoarea consumatorului, cu încălcarea cerințelor bunel-credinte. Pe tot parcursul derulării contractului modificarea ratei dobanzii a fost mereu in sensul majorării.

b)clauzele din actele aditionale la conventiile de credit, precum si acele acte aditionale care au modificat tipul dobanzii din fixa in variabila. Nulitatea acestora poate fi fundamentata pe trei temeiuri:aplicarea principiului resolute iure dantis, resolvitur jus accipientis; aplicarea principiului potrivit caruia contractele pot fl modificatea doar prin acordul partilor, conf.art.969 cod civil;

c)calcului dobânzii anuale raportat la o perioada de 360 zile:

-clauza conform careia perioada de calcul a dobanzii reprezintă numărul actual de zile raportat la un an cu 360 zile (pct 3 lit.c din condițiile generala ale contractuui

-clauza care stabileste formula de calcul a dobanzii lunare, sectiunea 3 art. 3. 1 2 din conditiile generale ale conventiei;

 Aceasta prevedere duce la incasarea unei dobanzi mai mari, in mod nedatorat, banca câștigând practic dobanda pe 5 zile, dovada fiind si faptul ca o data cu apariția OUG 50/2010 acest mod de calcul a fost corijat, fara insa ca parata sa aplice aceste corijări impuse de OUG 50/2010.

Atât comisionul de risc, cat si dobânda sunt percepute pentru acordarea  creditului, astfel încât comisionul de risc nu este altceva decât o dobânda mascata. Și modul de calcul al acestui comision este eronat, din definiția acestuia rezultând ca se calculează fie pe an, ca si dobanda, fie o data la inceputul conventiei, dupa care se plateste in transe lunare, insa parata a aplicat procentul in flecare luna.

1.3 Clauze referitoare la:

A)mențiunile referitoare la asigurări:

-obligația împrumutatului de a încheia contractul de asigurare cu o societate de asigurări partenera sau agreata de banca(pct 7 lit b din condițiile speciale, precum SI art. 7.I lit.d din conditiile generale;

-dreptul băncii de a alege noua societate de asigurări care reînnoiește polița art. 7.I lit.e din condițiile generale;

 Aceste clauze incalca art. 18 din legea 190/1999, care Interzice bancii sa impuna imprumutatilor societatea de asigurari, cu atat mai mult sa aleaga ea. In plus, in concret si preturile practicate de aceste societati sunt mal mari decat cele practicate In mod obisnuit, in raport cu pretul pietei.

b)mențiunile referitoare la debitarea automata a conturilor reclamantului art.4.3 sau art.4.5 din condițiile generale, clauza care încalcă dreptul de proprietate al reclamantului, deoarece cu permite acestuia alegerea unei variante mai puțin costisitoare si îndeplinește toate cele trei condițiile pentru a se constata caracterul abuziv, fiind incidente inclusiv art. 1 lit. I din anexa la legea 193/2000.

c)mențiunile cu privire la calculului costului total al creditului si la calculul DAE art. 3 lit.e din condițiile speciale si secțiunea I din condițiile generale contravin art. 7 pct 4 si art. 73 din OUG 50/2010 si art. 73 din OUG 50/2010, reprezentând o practica comerciala incorecta, in sensul art.6 alin. I lit d din legea 363/2006, prin prezentarea prețului total al creditului DA E, exprimat într-un procent anual, intr-un cuantum mai mic decât cel real, cu scopul de a influenta decizia consumatorului de a contracta.

d)Obligația împrumutatului ca, la solicitarea bancii, sa aducă încă un codebitor art. 7.1 lit.g sau h din condițiile generale;

e)Dreptul băncii de a declara scadent anticipat in situația in care împrumutatul nu isi îndeplinește obligația de plata a sumei, a dobânzilor sau alte costuri datorate conform altor convenții încheiate de împrumutat cu alte societății financiare de credit(art.8.1 lit a din conditiile generale);

Clauza nu face altceva decât sa permită declararea scadentei anticipate fără sa existe o neexecutare din partea împrumutatului a obligațiilor prevăzute in respectivul  contract de credit.

f)Dreptul bancii de a declara creditul scadent anticipat in situatia in care imprumutatul nu isi indeplineste orice obligatia din contract art. 8.1 lit b din conditiile generale.

Clauza este nu doar abuziva ci si fondata pe o cauza ilicita, deoarece nu are nici o utilitate pentru banca din punctul de vedere al creşterii şanselor de recuperare a creditului, ci constituie doar o amenințare la adresa împrumutatului care, pentru a evita executarea silita, ar fi determinat sa satisfacă orice solicitare”abuziva”din partea bancii.

g)Dreptul bancii de a declara creditul scadent anticipat in cazul aparitiei unei situații neprevăzute care, in opinia bancii, face sa devina improbabil ca împrumutatul sa-si poată îndeplini obligațiile asumate conform convenției, inclusive referitor la garantarea creditului art.8.1 lit c si d din conditiile generale.

h)Clauza conform căreia banca este exonerate de orice răspundere pentru consecințele pe care declararea scadentei anticipate a creditului, precum si cea subsecventa de executare silita le au asupra împrumutatului art.8.3 din condițiile generale, considerate abuziva din perspective anexei I lit h din legea 193/2000.Termenul împrumutului fiind prevăzut in favoarea ambelor parti, creditorul nu poate renunța in mod unilateral la acesta.

i)Dreptul băncii de a modifica costurile creditului in cazul oricăror modificări legislative, inclusiv in interpretarea secțiunii din conditiile generale.

Aceste clauze permit pârâtei  sa stabilească în sarcina lor o serie de costuri suplimentare, in urma aprecierii exclusive a băncii  cu privire la modificarea interpretării unul act normativ, chiar nemodificat.

Mai arată că prin aplicarea tuturor acestor clauze abuzive, s-a ajuns in anul 2012 la emiterea somaţiei nr. 161 in dosarul execuțional nr. 161/2012 prin care s-a declanșat executarea silită împotriva sa.

De asemenea arată că la data de 23.11.2012 s-a încheiat angajamentul de plată nr. .../23.11.2012 intre debitor şi pârâta prin care debitorul si-a asumat obligația plații sumei restante in valoare de 31469,35 euro pana in lichidarea integrală a debitului in transe egale fiecare in valoare de 200 euro lunar începând cu data de 31 .12.2012 si totodată stingerea tuturor cheltuielilor de executare, urmând ca unitatea bancara sa solicite BEJ xxx încetarea executării şi  recuperarea creditului in modalitatea consemnata în angajamentul de plata.

Cu toate ca acest angajament reprezintă voința si acceptarea din partea băncii a recuperării creditului declarat scadent anticipat in varianta menționata in angajament convenția de credit a fost declarata de către banca drept un credit neperformant si vândut către A.L. IFN.

Precizează că niciun  moment nu au fost notificați de către banca privind aceasta situație, ci doar s-a refuzat plata in continuare a ratelor aferente creditului si asumate prin angajamentul menţionat. Pe care de consecinţă solicitată să se  constate ca declararea drept neperformant a creditului s-a facut in mod nelegal, trecandu-se peste obligatii asumate si sa constate instanta valabilitatea angajamentului de plata nr. xxx

In drept, cererea a fot întemeiată pe dispoz. art 4 din legea 193/2000, art. 78 din legea 296/2004, art.2 din OUG 21 / 1992, art. 113 noul cod de procedura civila cu privire la competenta teritorială art. 94 lit.j din NC PC

In susținerea a anexat un set de inscrisuri, in copie, f. 11-23.

La data de 10.11.2014 a depus întâmpinare pârâta prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate după cum urmează:

l . pe cale de excepție, ca fiind formulată de o persoana fără calitate procesuala activa,

pe cale de excepție, ca lipsita de obiect,

pe cale de excepție, capătul 3 al cererii de chemare in judecata :

A)anularea ca netimbrat

B)respingerea ca inadmisibil

C) respingerea, urmare a prescrierii dreptului material la actiune.

pe fond, ca neîntemeiata, cu cheltuieli de judecată.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale activă arată că deşi dispoz. alin. 4 al art. 1 2 din Legea 1 93/2000 prevăd pentru consumator dreptul acestuia de a invoca nulitatea unei clauze contractuale, stabilește in același itmp si faptul ca aceasta conduita ii este permisă consumatorului atunci când se află in prezenta unui contract de adeziune.

Menționează ca respectiva convenție de credit încheiata intre banca si reclamant nu este un contract de adeziune, câtă vreme reclamantul este cel care a solicitat creditul, potrivit nevoilor sale, iar banca nu a făcut altceva decât sa ii acorde creditul solicitat şi necesar acestuia, la prețul convenit, convenția fiind rezultatul acordului de voință dintre părţi.

 In ceea ce privește solicitarea de respingere a cererii pe cale de excepție, ca lipsita de obiect, întrucât la data prezentei clauzele nu mai există având in vedere că odată cu apariția OUG  nr. 50/2010 banca a comunicat reclamantului oferta privind implementarea OUG nr. 50/2010, iar actul adiționat propus şi nesemnat de reclamant a fost implementat de bancă, fiind considerat acceptat tacit de acesta.

De asemenea arată că respectivele clauze contractuale defăimate de reclamant ca fiind abuzive, sunt  clauze ce privesc  obiectul principal al contractului, cerinţa de preţ  şi de plată, raportat la produsele sau serviciile oferite in schimb, exprimate în mod clar şi inteligibil.

Totodată arată că in situația in care se va aprecia că respectivele clauze intră in sfera clauzelor ce pot fi considerate abuzive, trebuie analizate condițiile prev. de arat. 4 din Legea nr. 193/2000, respectiv pentru  ca o clauză contractuală  să fie considerată abuzivă este necesar ca aceasta să nu fi fost negociată cu consumatorul şi să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligațiile părților, în detrimentul consumatorului.

Arată că încheierea convenției de credit a fost consecința voinţei reclamantului de a contracta creditul în condițiile celor mai avantajoase costuri existente pe piața bancara in vederea satisfacerii propriului interes, iar faptul că după primirea sumei împrumutate reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia de rambursare a acesteia, la termenele şi in cuantumul convenit prin contractul încheiat intre părţi, nu ține de abuzivitatea vreunei clauze contractuale ci numai de atitudinea reclamantului.

In drept, a invocat dispoz. arat. 205 Cod proc.civ. şi Legea nr. 193/2000.

In suţinere a anexat un set de înscrisuri (f. 35-54).

Prin încheierea de şedinţă din data de 12.02.2015 instanța a respins excepția netimbrării capătului III de cerere, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, a respins excepția lipsei de obiect, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, a respins excepția inadmisibilității capătului III de cerere, excepții invocate de pârâtă prin întâmpinare.

Prin încheierea de şedinţă din data de 21.01.2016 instanţa a luat act de precizarea depusă de  pârâtă la dosar in sensul că V. SA a fost absorbită de B.T. şi toate  drepturile procesuale au fost preluate de către aceasta sens in care a dispus modificarea citativului, inclusiv în sistemul Ecris, în sensul că pârât in prezenta cauză este B.T..

La data de 26.05.2016  (f. 210 vol. I) şi la data de 24.10.2017 (f. 3 verso şi 4 vol.II), reclamantul a depus precizare cu privire la clauzele contractuale cu privire la care solicită să se constate caracterul abuziv.

In cauză a fost administrată proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză specialitatea contabilitate fiind întocmit raportul de expertiză contabilă de către d-na expert xxxx (f. 144-188 vol. I), la care a fost formulat Completare raport de expertiză contabilă (f. 227-231 vol. I), la care a formulat Completare raport de expertiză contabilă  răspuns (f. 5-7 vol. II), la care a fost intocmit Răspuns la obiecţiuni (f. 110 vol. II).

Analizând cererea formulată, prin prisma susţinerilor părţilor, a probatoriului administrat şi a dispoziţiilor legale incidente în cauza, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 17.04.2007,  între reclamantul I.C.B. pe de o parte, in calitate de împrumutat şi V.R. SA, pe de altă parte, in calitate de bancă,  a fost încheiată  Convenţia de credit nr. XXX (f. 94-98 vol. I), având ca obiect refinanţarea  unui credit acordat de BRD GSG SUC. Prahova, valoarea creditului fiind de 30000 Euro,  durata de 360 luni, ulterior fiind emis Actul adiţional nr. xxxxx (f. 112-116).

Clauzele din contractul de credit încheiat la data de 17.04.2007, contestate, conform precizărilor depuse la dosar,  prevăd in esenţă următoarele:

I – clauze referitoare la dobândă:

a)clauzele care permit băncii modificarea ratei dobânzii in mod unilateral;

b)clauzele care permit modificarea ratei dobânzii sau tipul acesteia din fixă in variabilă;

c)clauze referitoare la calculul dobânzii anuale raportat la o perioadă de 360 zile,

clauze ce se regăsesc in condiţiile speciale ale contractului de credit la pct. 3 lit. d, respectiv pct. 6 alin. 2 şi alin. 3 d, şi  pct. 3 lit.c

II – clauzele referitoare la comisionul de risc – art. 9 pct. 5 lit a din conidţiile speciale ale convenţiei ,, precum şi in art. 3. 5 din condiţiile generale ale convenţiei

III – clauze referitoare la:

a)mențiuni referitoare la asigurări  - pct. 7 lit. b din condiţiile speciale, precum şi art. 7 . 1 lit d din condiţiile generale

b)menţiuni referitoare la debitarea automată a conturilor reclamantului arat. 4.3 şi art. 4.5 din condiţiile generale

c)menţiunile cu privire la calculul costului total al creditului şi la calcul DAE art. 3 lit. c din codiţiile speciale şi secţiunea 1 din condiţiile generale

d)obligaţia de a aduce un codebitor art. 7.1 lt g şi h din condiţiile generale

e)dreptul băncii de a declara scadent anticipat creditul în situaţia in care  împrumutatul nu îşi îndeplinește obligația de plată a sumei , a dobânzilor sau a oricăror alte costuri – art. 8.1 din condiţiile generale

f)dreptul băncii de a declara creditul scadent anticipat în cazul apariției unei situații neprevăzute, care, în opinia băncii .. – art. 8.1 lit c şi d din condiţiile generale,

g)clauza conform căreia banca este exonerată  de orice răspundere pentru consecințele declarării scadenței anticipate a creditului, art. 8.3 din Condiţiile generale.

h)Modificarea costurilor creditului potrivit secţiunii 10 din condiţiile generale ale convenţiei de credit

In drept, potrivit art. 1 alin. 3 Legea nr. 193/2000 republicată, se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Convenţia de credit . xxxxx, intră sub incidența Legii nr. 193/2000 dată fiind calitatea împrumutatului de consumatori şi calitatea băncii de comerciant, potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 193/2000.

În sensul art. 4 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

Aşadar, pentru a se reţine caracterul abuziv al unei clauze contractuale este necesară îndeplinirea cumulată a următoarelor condiţii: clauza să nu fi fost negociată direct şi să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, contrar cerinţelor bunei-credinţe.

Conform art. 10 lit. b din O.G.nr. 21/1992, consumatorii au dreptul de a beneficia de o redactare clară şi precisă a clauzelor contractuale, indicarea exactă a preţurilor şi tarifelor şi, după caz, a condiţiilor de garanţie.

De asemenea, conform art. 1 alin. 1 şi 2 Legea nr. 193/2000 republicată, orice contract încheiat între comercianţi şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate. 

În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului (alin. 2).

Legea nr. 193/2000 este legea de transpunere în dreptul național a cerinţelor Directivei nr.93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

La art. 4 alin.6 din lege se prevede că evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.

Acest text de lege transpune în legislaţia naţională dispoziţia comunitară, prevăzută la art. 4 alin. 2 conform căreia: „aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveşte nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al preţului sau a remuneraţiei, pe de o parte, faţă de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar şi inteligibil".

Clauzele referitoare la dobânzi şi comisioane sunt elemente care determină costul total al creditului şi împreună cu marja de profit formează preţul contractului, iar aprecierea asupra caracterului abuziv al clauzelor, potrivit normelor de drept naţionale şi comunitare sus citate, nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei, în raport cu serviciul furnizat, cu condiţia ca aceste clauze să fie clar şi inteligibil exprimate. 

Astfel, potrivit definiţiilor cuprinse la art.3 lit. g şi i din Directiva 2008/48/CE din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori şi de abrogare a Directivei 87/102/CEE: „costul total al creditului pentru consumatori înseamnă toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele şi orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul  în legătură cu contractul de credit şi care sunt cunoscute de către creditor, cu excepţia taxelor notariale...", iar  „dobânda anuală efectivă” înseamnă costul total al creditului pentru consumator exprimat ca procent anual din valoarea totală a creditului, inclusiv costurile menționate la articolul 19 alineatul (2), dacă este caz.

Instanţa apreciază că textele de lege indicate limitează intervenţia instanţei în definirea noţiunilor de obiect al contractului, de preţ al contractului şi de plată, însă nu interzice instanţei să evalueze modul cum se calculează o parte din preţul contractului.

În ceea ce priveşte clauza prevăzută de art. 3 lit. d din convenția de credit,rap. la art. 6  alin. 2 şi 3 reţine următoarele:

Potrivit pct. 3 litera a) din Condiţiile Speciale ale Convenţiei (fila 94 verso) rata dobânzii curente este fixă, de 5,99% pe an. Potrivit literei d) al aceluiași punct, cu privire la care reclamantul a solicitat să se constate că reprezintă o clauză abuzivă lovită de nulitate, „„Banca işi rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente in cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piaţa monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzi. Rata dobânzii astfel modificata se aplică de la data comunicării.”

Pârâta poate acorda, potrivit regulilor generale, împrumuturi fie cu rată fixă, fie cu rată variabilă, în cazul  reclamantului, părţile au încheiat un contract cu rata dobânzii fixă, de  5,99 % pe an.

Art. 3 litera d) din Condiţiile Speciale prevede că banca îşi rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piaţa monetară., iar prin inserarea acestei clauze a nesocotit drepturile consumatorului, prin introducerea unei clauze abuzive.

Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului (ca o aplicaţie a principiului de drept comun in dubio pro reo, art. 983 C.civ.).,  iar art. 3 litera d) din Condiţiile Speciale în sensul de a da dreptul băncii  de a modifica unilateral rata dobânzii, fără informarea în mod transparent şi complet a consumatorului cu privire la cauzele ce au determinat o asemenea măsură, are caracterul unei clauze abuzive.

De asemenea posibilitatea de a  modifica in mod unilaterală o clauză contractuală nu  este în concordanță  nici cu teza finală a literei a) din Anexa Legii nr. 193/2000. Potrivit textului invocat, în forma de la data încheierii contractului, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care „dau dreptul comerciantului de a modifica, în mod unilateral, clauzele contractuale, fără a avea un motiv specificat în contract şi acceptat de consumator prin semnarea acestuia". Or, legea are în vederea indicarea/specificarea expresă în contract a „motivului" în funcţie de care poate avea loc modificarea unilaterală a contractului, iar nu indicarea sa pur generică. Deşi în Condiţiile Generale, Banca a definit nu mai puţin de 28 de termeni (a se vedea secţiunea 1, denumită marginal „Definiţii"), dintre care unii de notorietate (de ex, „USD, Dolari") - nu a indicat ce se înţelege prin „schimbări semnificative pe piaţa monetară".

Această sintagmă din Convenţia părţilor nu se încadrează în exigenţele literei a) din Anexă, dat fiind că modificarea dobânzii nu a fost raportată la un indicator precis, individualizat. Piaţa financiară evoluează diferit în funcţie de indicele la care ne raportăm, iar Banca va putea invoca de fiecare dată că s-a raportat la alt indicator, favorabil intereselor sale.

Pe de altă parte, aplicând legea în lumina textului şi finalităţii directivei CE 93/13/CEE din 5.04.1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii,  din interpretarea sistematică a literei a) rezultă că alin. 2 nu constituie o dispoziţie derogatorie de la alin. 1, dat fiind că legea menţine în sarcina furnizorului de servicii financiare obligaţia de a „îşi rezerva dreptul de a modifica rata dobânzii", în condiţiile unei „motivaţii întemeiate" şi implicit de a o subsuma îndeplinirii celorlalte condiţii.

Astfel cum este formulat, art. 3 litera d) îi oferă Băncii dreptul exclusiv şi discreţionar de a modifica dobânda, iar clauza analizată este ab initio abuzivă, întrucât exclude, prin modul în care este formulată, posibilitatea verificării îndeplinirii condiţiilor pe care le cuprinde.

In ceea ce privește cererea privind constatarea caracterului abuziv al  clauzei  prev. la art. 3 lit. c – perioada de calcul a dobânzii prin raportate la numărul de 360 zile pentru un an , instanţa apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile pentru ca respectiva clauză să fie abuzivă, această formulă de calcul fiind ușor accesibilă consumatorului persoană fizică.  Însăși evoluția  legislativă in domeniu a consacrat acest tip de calcul, fiind permis  de OUG nr. 50/2010, art. 38 conform căruia calculul ratei lunare a dobânzii/comisioanelor se va face: a) fie pe baza anului calendaristic de 365 sau 366 de zile in cazul anului bisect, luând in calcul la numărătorul fracției formulei, numărul efectiv de zile cuprins între scadențe, iar la numitul aceleiași fracții, 365 sau 366 de zile după caz; b) fie luând în calcul la numărătorul fracţiei numărul 30 zile, iar la numitorul fracţiei numărul 360.

De altfel prin actul adițional nr. xxxx încheiat la convenţia de credit, la pct. 3 lit. c a fost inserată modalitatea de calcul a dobânzii in sensul lit. b, respectiv: Perioada de calcul a dobânzii este egala cu 30 zile raportate la un an de 360 zile, dobânda curentă calculându-se utilizând următoarea formulă: (soldul creditului x rata dobânzii curente x30)/360.

Cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale prev. la art. 5 lit. a din covneţia de credit -condiții speciale : Comision de risc 0,1%, aplicat la valoarea creditului tras, plătibil lunar în zile de scadenţă, în primele 12 luni de derulare a prezentei Convenţii de credit. In cazul in care împrumutații înregistrează restanțe la plata ratelor banca işi rezervă dreputl de a decide, de la caz la caz pentru perceperea acestui comision de risc şi in urătoarele 12 luni (al doilea an) al perioadei de credit, şi  la art. 3.5 din condiţiile generale ale convenţiei de credit – pentru punerea la dispoziţie a creditului, imprumutatul datorează băncii un comision de risc aplicat la valoarea creditului tras, care se plăteşte lunar în primele 12 luni ale perioadei de credit, modul de calcul şi scadenţa /scadenţele plăţii acestuia se stabilesc in conidţiile speciale. In cazul in care  in primul an de derulare a convenţie  de credit  (primele 12 luni) există întârziere la plata ratelor scadente , banca poate decide de la caz la caz, perceperea comisionului de risc  şi in cel de-al doileaan (următoarele 12 luni).

Instanţa retine că scopul perceperii acestui comision este neclar, terminologia folosită nefiind descrisă în cuprinsul condiţiilor generale ale convenţiei , pentru ca împrumutatul  să fie în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la motivele pentru care sunt percepute aceste sume cu titlu de comision de risc. In lipsa unor astfel de detalii, nici instanţa nu poate aprecia cu privire la legalitatea acestei clauze, din moment ce motivaţia perceperii acestui comisioan nu este detaliată nici în cuprinsul condiţiilor speciale, nici în cel al condiţiilor generale ale convenţiei de credit analizare.

Totodată art. 4 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 instituie o prezumţie relativă a caracterului abuziv al clauzelor in cazul contractelor prestabilite ce conţin clauze standard, preformulate, prezumţie ce poate fi înlăturată doar prin dovada scrisă, făcut de profesionat, a caracterului negociat al contractului ori a unor clauze a acestuia.

Or, din probatoriul administrat nu se poate reţine că banca a negociat efectiv şi direct  cu consumatorul clauza a cărei nulitate se solicită, deşi  această probă îi incumbă, iar prezumţia relativă instituită de lege nu a fost răsturnată.

Atât timp cât funcţia şi destinaţia comisionului de risc nu au fost evidenţiate în contract, orice consumator ar fi fost intr-o poziţie dezavantajată faţa de bancă şi într-o imposibilitate reală de a negocia acest comision.

În acelaşi sens este şi Rezoluţia Parlamentului European din 18 noiembrie 2008, potrivit căreia, profesionistul are obligaţia de a-l informa pe consumator în mod corect şi echidistant, iar prin  introducerea comisionului de risc, fără reglementarea unei obligaţii corelative, se creează un dezechilibru între contraprestaţiile părţilor, contrar bunei-credinţe, situaţie ce contravine caracterului sinalagmatic al convenţiei de credit, prin  inserarea comisionului de risc au fost  vătămat interesele legitime, patrimoniale  ale reclamantului prin majorarea considerabilă a ratei lunare. Potrivit considerentului nr. 16 al Directivei nr. 93/13/CEE „la evaluarea bunei credinţe, trebuie acordată o atenţie deosebită autorităţii poziţiilor de negociere ale părţilor, dacă consumatorul a fost influenţat să fie de acord cu condiţia în cauză şi dacă mărfurile sau serviciile au fost vândute sau furnizate la cererea expresă a consumatorului; întrucât condiţia de bună credinţă poate fi îndeplinită de vânzător sau furnizor dacă acesta acţionează corect şi echitabil faţă de cealaltă parte, ale cărei interese legitime trebuie să le ia în considerare”. Practic, prin inserarea comisionului de risc banca a urmărit să obţină un avantaj disproporţionat în detrimentul părţii reclamante, astfel încât dezechilibrul contractual s-a rupt, nefiind îndeplinită cerinţa bunei credinţe.

Totodată reţine instanţa că după intrarea in vigoare a OUG 50/2010, prin  adresa nr. xxxx  (f. 116  vol II) emisă de bancă către împrumutat, in vederea aplicării dispozițiilor OUG NR. 50/2010, se menționează la pct. A lit. f , faptul că – valoarea comisionului de rambursare anticipată se diminuează, aceasta urmând a fi egală cu 1% din valoarea creditului rambursat in avans ( in cazul in care  perioada de timp dintre rambursarea anticipata şi scadenţa finală este mai mare de un an), respectiv cu 0,5% din valoarea creditului rambursat in avans ( in cazul in care perioada de timp dintre rambursarea anticpată şi scadenţa finală nu este mai mare de un an), fără insă ca acest comision de rambursare anticipată să depăşească cuantumul dobânzii ce ar fi fost datorată de dumneavoastră in perioada dintre data rambursării anticipate şi scadenţa finală. În considerearea  prevederilor OUG comsionul de risc , agreat  cu dumneavoastră prin semnarea  convenţiei de credit, se va redenumi „comision de administrare credit” urmând a fi datorat in continuare, pe toată durata convenţiei , in aceeași valoare procentuală. Acest comision reprezintă costul pentru administrarea de către VBR a creditului din perspectiva riscurilor  asumate de către aceasta prin punerea la dispoziție a împrumutului, aceeaşi clauză fiind inserată şi in actul adiţionat nr. 1 încheiată la contractul de credit.

Comisionul  de administrare credit, astfel cum a fost redenumit comisionul de risc, din punct de vedere juridic, păstrează natura, condiţiile si regimul juridic al comisionului de risc, inclusiv prin denumire, ca fiind : „ ... pentru administrarea de catre Banca a creditului din perspectiva riscurilor asumate de catre aceasta prin  punerea sumei principalela dispozitia imprumutatului, in termenii si conditiile prevazute in Conventie ”  - dar si prin cuantumul acestuia care este in acelasi procent de 0,10% pe luna aplicat la soldul creditului , ca si comisionul  de risc, asa  cum a fost denumit prin convenţia de credit încheiată intre părţi.

Astfel, intimata a procedat  la redenumirea comisionului de risc in comision de administrare  sub forma deghizării  - in scopul de a-l percepe si in viitor, cu toate ca este prohibit in mod expres de prevederile OUG nr. 50/2010, in actul adițional menționau-se că va fi perceput, lunar, pe toată perioada de derulare a creditului, contrar dispoz. art. 5 li. a din condiţiile speciale ale convenţiei de credit, care prevedeau doar o perioadă de 12 luni, iar ulterior banca, işi rezera dreptul  de a decide de la caz la caz perceperea acestui comision de risc şi pe următoarele 12 luni. Inclusiv din prisma faptului că banca işi rezerva dreptul ca în mod unilaterla să decidă, fără a fi prezentare in mod clar şi previzibil cauzele care ar duce la prelungirea perioadei de plată a comisionului de risc, instanța apreciază că respectiva clauză este abuză.

Faţă de cele anterior reţinute urmează a constată caracterul abuziv al clauzei contractuale prevăzute la 5 lit. a din Convenţia de credit nr xxxx , privind comisionul de risc, denumit ulterior comision de administrare credit şi să anulează această clauză.

Pe cale de consecință, constatarea nulităţii absolute a comisionului de risc redenumit comision de administrare generează obligația pârâtei de a restitui toate sumele de bani încasate cu acest titlu, respectiv a sumei de 360 euro astfel cum a reieșit din cuprinsul raportului de expertiză, sumă necontestată de pârâtă.

Această obligaţie  derivă din efectul retroactivităţii nulităţii actului juridic şi necesitatea asigurării ordinii de drept , sens in care va obliga intimata la restituirea către contestatori a sumelor încasate cu titlu de comision de risc, denumit ulterior comision de administrare.

In ceea ce privește clauza prev. la art. 7 lit. b din condiţiile speciale – contractul de asiguare (poliţa) se va incheia cu o societate de asigurări agreată de bancă.....  şi la art. 7.1 lit. d din condiţiile generale  - sa asigure bunuri mobile/imobile, aduse in garanţie conform condițiilor speciale, la o societate de asigurări  agreată de bancă şi să cesioneze în favoarea băncii contractele de asigurare (poliţele).....”, instanța reține că acestea nu au caracter abuziv.

Scopul  clauzei contractuale privind  asigurarea imobilului la o societate de asigurări agreata de banca, este acela de a asigura  rambursarea creditului in cazul producerii riscului asigurat. Întrucât banca are calitatea de beneficiar al asigurării, aceasta este direct interesată în încheierea contractului de asigurare  cu un asigurator care să prezinte anumite condiții de solvabilitate.

Astfel, instanța apreciază că această clauză nu este de natură să creeze un dezechilibru semnificativ  intre drepturile şi obligaţiile părţilor şi pe cale de consecință reține că această clauză nu are caracter abuziv.

Cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la art. 4.3 din condiţiile generale ale convenției de credit – Dacă împrumutatul nu are in conturi sume suficiente in moneda credtului, bancare are dreptu, ,dar nu şi obligaţia de a efectua, dacă este cazul, schimbul valutar in numele şi  pentru împrumutat, utilizând cotaţiile proprii, completând documentele aferente schimbului valutar, în scopul stingerii obligaţiilor de plată scadente, fiind autorizata in acest sens  prin efectul prezentei convenţii. Banca poate debita cu  suma corespunzătoare orice cont al împrumutatului de disponibilităţi sau de depozit (chiar neajuns la termen), in scopul menţionat anterior. Eventualele diferenţe de curs valutar  sunt şi vor fi suportate de împrumutat şi 4.5  din condiţiile generale ale convenţiei de credit - Sumele plătite conform convenției de credit  vor stinge debitele împrumutului in următoarea ordine: comisioanele şi alte costuri cu excepția celor datorate cu titlu de dobândă; dobânda penalizatoare; partea din suma principală restantă; dobânda curentă; partea din suma principală curentă.

Instanţa reţine din cuprinsul clauzelor contractuale anterior menționate  că ordinea de debitare a conturilor reclamantului începe cu contul rezervat derulării contractului de credit, cont deschis în valuta contractului. Astfel obligația reclamantului  de a suporta diferenţa de curs valutar se naște doar în cazul în care acesta nu îşi îndeplinesc obligaţia de a alimenta contul alocat contractului de credit cu suma necesară pentru tragerea ratei lunare fiind necesară debitarea altui cont şi conversia valutei aflate în acest cont în valuta creditului. Prin urmare suportarea diferenței de curs valutar se naşte doar în cazul neîndeplinirii unei obligaţii principale asumate prin contract de plată a ratelor creditului. Clauza este redactată clar şi inteligibil, este inserată cu bună-credinţă, nefăcându-se dovada contrară, şi nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în măsura în care acestea îşi îndeplinesc obligațiile asumate. In ceea ce priveşte dispoz.  caluzei contractuale prev. de art. 4.5 reţine că nu sunt  îndeplinite condiţiile pentru a se constata caracterul abuziv al acesteia, fiind prevăzută in mod clar, ordinea care  se vor stinge debitele împrumutatului.

Pentru toate aceste motive instanţa reţine că prevederile contractuale afirmate ca fiind abuzive nu au acest caracter din perspective reglementărilor interne şi europene aplicabile, urmând a respinge aceste capete de cerere ca neîntemeiate.

In ceea ce priveşte clauza contractuală prev. la art. 3 lit e – DAE (dobânda anuală efectivă) – 6,35% şi secţiunea 1 din condiţii generale, instanța reține că acestea nu reprezintă clauze abuzive, nefiind indeplinite condiţiile prev. de  Legea nr. 193/2000, astfel cum au fost expuse anterior.

Cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale prev. la art.7.1 lit. g şi h,  din condițiile generale ale convenției de credit, instanța reține că nu au caracter abuziv, respectă  exigențele bunei-credințe, şi nu  creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligațiile părților

Prin urmare va respinge cererea de constatare a  caracterului abuziv al acestei clauze ca neîntemeiată.

In ceea ce priveşte constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute la art. 8.1 (secţiunea scadenţa anticipată) lit. a din condiţiile generale ale convenţiei de credit -  In cauzul in care se iveşte vreuna dintre situaţiiile următoare, atunci, in  orice moment, banca va avea dreptul, pe baza unei notificări transmise imprumutatului şi garantului, să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda  acumulată şi toate  celelalte costuri datorate bancii conform convenţiei.

a)Împrumutatul nu işi îndeplinitele obligţiile de plată a sumei principale, a dobânzilor sau a oricăror costuri datorate

-conform prezentei convenţii

-conform altor convenţii incheiate de imprumutat cu banca, sau

-conform altor convenţii de credit încheiate de imprumutat cu alte societăţi financiare de credti

b) imprumutatul nu işi indeplineşte orice alte obligaţie asumată conform prezentei convenţii

c) in cazul apariţiei  unei situaţii neprevăzute care, in opinia băncii, face să devină improbabil ca imprumutatul să-şi poată îndeplini obligaţiile asumate conform convenţiei

d) in cazul aparţiei unei situaţii neprevăzute conform căreia , in opinia bancii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător

e) imprumutatul sau terţe persoane au iniţiat acţiuni sau proceduri prin care veniturile acestuia să fie distribuite între creditorii săi

şi al clauzei prevăzute la art. 8.3 din condiţiile generale – in cazul declarării scadenţei anticipatea creditului, banca este exonerată de orice răspundere  pentru consecinţele pe care această procedură , precum şi cea subsecventă de executare silită, in scopul recuperării sumelor datorate in baza convenţiei le au asupra imprumutatului/garantului.

In ceea ce privește dispoz. art. 8.1 lit. a din condițiile speciale, instanța le aprecizaă abuzive in mod parțial, respectiv cu privire la alineatele (liniuțele 2 şi 3), respectiv  -conform altor convenţii incheiate de imprumutat cu banca, sau -conform altor convenţii de credit încheiate de imprumutat cu alte societăţi financiare de credti

Astfel, din modul in care sunt formulate aceste alineate rezulta ca declararea exigibilității anticipate a creditului nu urmează sa se producă doar ca urmare a nerespectării de către împrumutat a  clauzelor contractele prezente, ci si pentru celelalte cheltuieli datorate creditorului sau altor creditori, respectiv pentru neindplinirea obligaţiilor din alte convenţiei de credit incheiate cu banca sau alte societăţi financiare/de credit fara a fi necesara indeplinirea vreunei formalitati.

Dreptul creditorului de a declara exigibil anticipat creditul ca fiind scadent si rambursabil imediat, impreuna cu dobanda aferenta si toate celelalte cheltuieli datorate creditorului, fara a fi necesara indeplinirea vreunei formalitati nu poate fi considerata abuziva daca se refera la creditul contractat, intrucat reprezinta masuri/garantiiale creditorului cu privire la recuperarea creditului acordat impreuna cu costul acestuia in cazul si la executarea de catre debitor a obligatiilor contractuale.

Ipoteza prevăzută de cele doua clauze anterior menţionate care dau dreptul creditorului de a declara exigibil anticipat creditul ca fiind scadent si rambursabil imediat in cazul in care nu işi indeplineşte obligaţiile din  alte credite acordate de creditor sau de  alte institutii  financiare, in conditiile stabilite in respectivele contracte de credit apare ca fiind abuziva.

Instanta apreciaza ca, prin inserarea acestei clauze, consumatorul risca sa fie pus in fata unei situatii in care este obligat sa ramburseze creditul prezent imediat,in ipoteza in care nu a achitat ratele scadente ale unui alt credit la parata sau mai mult, la alte societati bancare, chiar din cauze neimputabile, desi executarea conventiei de credit a fost convenita sa fie cu efectuata la termene stipulate. Este evident ca, reclamantul se afla in pozitie defavorabila fata de banca, care are la discretie stabilirea momentului scadentei anticipate, in situații in care reclamantul  nu deține nicio o cupla in  respectarea caluzeilor contractuale din prezenta convenţie de credit.

Este evident ca aceste clauze sunt abuzive, intrucat prin modul de formulare confera bancii dreptul exclusiv de a declara soldul creditului anticipat se produce un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile partilor, care sunt contrare principiilor de buna credinta.

In acelaşi sens este si Decizia  nr. 686/2013, Secția a II-a Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care prevede ca aceste clauze, pentru a nu fi abuzive, “ar trebui să vizeze exclusiv raporturile contractuale dintre părți, iar nu cele încheiate de client cu alte unități de creditare sau chiar cu aceeași bancă, pentru că scadența anticipată a creditului trebuie să fie în legătură cu acel credit, iar nu cu altele, într-un astfel de caz creându-se un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Astfel, consumatorul se vede în situația în care ar trebui să ramburseze imediat creditul obținut, cu toate că plata ratelor se face constant și la termen, în cazul în care nu ar achita ratele scadente ale unui alt credit, deși neplata s-ar putea datora contestării datoriei sau altor cauze, neimputabile împrumutatului. Evident, o atare situație nu poate fi acceptată, pentru că expune consumatorul într-o poziție defavorabilă față de banca împrumutătoare, care are la discreție stabilirea momentului scadenței anticipate, inclusiv în situații care excedează culpei creditorului sau în sens contractual.”

Totodată  va constatata şi  caracterul abuziv al clauzelor contractuale prev. la art. 8 alin. 1 lit. c şi d din condiţiile generale ale convenţiei de credit, care lasă la latitudinea unilaterală a băncii  să stabilească care sunt situațiile neprevăzute in care împrumutatul nu -şi poate achita creditul, sau cand acesta nu poate fi garantat corespunzător, fără a fi indicat in mod expres, previzibil in cuprinsul contractului care sunt aceste  situații, astfel încât împrumutatul să cunoscă de la momentul încheierii convenției de credit  in ce moment devin incidente respectivele clauze.

Prin urmare, prin modul de formulare al acestor clauze, se  confera bancii dreptul exclusiv de a declara soldul creditului anticipat astfel ca se produce un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, care sunt contrare principiilor de buna credinta.

De asemenea are caracter abuziv şi clauza prevăzută la 8.3 din condițiile generale, prin raportare şi la cele reţinute anterior, întrucât creează un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile părților, fiind exclusă de plano răspunderea băncii  in cazul declarării scadenței anticipate a contractului de credit, chiar dacă această scadență s-a declarat pentru alte motive decât cele care vizează prezenta convenţie de credit sau vina împrumutatului.

Cu privire la clauzele stipulate la Secţiunea 10 („Costuri suplimentare ") din Condiţiile generale ale convenţiei de credit nr. xxxx  -Art. 10.2 din Condiţiile generale arată că în oricare din cazurile în care, din diferite motive, arătate în art. 10.1, costurile Băncii legate de acordarea sau de punerea la dispoziție a oricărui credit cresc, împrumutatul va plăti acesteia, în termen de 15 zile de la data de la care a fost notificat în scris, sumele suplimentare, astfel încât să compenseze Banca pentru creşterea costurilor. Astfel, în situaţiile în care, din diferite motive, costurile Băncii, nu doar cele legate de împrumutul ce face obiectul contractului analizat cresc, aceasta creştere este suportata exclusiv de client.

O astfel de clauză creează, în detrimentul reclamantului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligaţiile părţilor, astfel încât este abuzivă, din perspectiva art. 4 al 1 din Legea nr. 193/2000.

În această situație devin aplicabile regulile de interpretare conform căreia obligația împrumutatului nu poate cuprinde decât ceea ce se poate presupune rezonabil că a acceptat la momentul încheierii contractului, adică obligaţiile concrete stipulate în convenţie. Cu aceeaşi incidenţă devine aplicabilă şi regula interpretării obligaţiei stipulate neclar, îndoielnic (sau prezentate părţii în acest mod) în favoarea celui care se obligă, astfel că împrumutatului nu-i pot fi incluse consecinţe, costuri ori elemente variabile despre care nu a ştiut la semnarea contractului.

Obligația împrumutatului poate rezulta legitim numai din contractul încheiat» iar riscurile pe care banca şi le asumă prin încheierea altor contracte ori prin suportarea unor costuri eventuale şi viitoare nu pot fi transferate, fără încălcarea principiului relativității convențiilor (art. 973 Cod civil), asupra împrumutatului; cu alte cuvinte, profitul băncii trebuie să fie raportat numai la convenţia şi la garanţiile pentru care a semnat împrumutatul, banca neputând transfera costurile externe convenţiei pe seama împrumutatului care nu a semnat şi nici nu a garantat pentru acestea.

Astfel, instanța constată ca fiind abuzivă şi aceaste clauze prev. la art. 10.1 şi art. 10.2.

Cu privire la capătul de cerere privind restituirea sumelor încasate in temeiul clauzelor al căror caracter abuziv a fost constatat, astfel cum  s-a reținut  mai sus instanța a dispus obligarea pârâtei la restituirea sumei de 360 euro reținută cu titlu de comision de risc redenumit comision de administrare, sumă ce nu a fost contestată de pârâtă.

In ceea ce privește cuantumul şi obiectul sumelor reținute de expert in cuprinsul raportului de expertiză contabilă întocmit in cauză, constată următoarele:

- un Comision de analiza de  90 euro , instanța reţine că potrivit dispoz. art.  5 lit. b  din contract de credit incheiat intre părţi, cuantumul acestui comision este 0.

- un Comision de gestiune de  377,79 euro. Potrivit  convenției  de credit  ce face obiectul prezentei analize, comisionul  este de 90 euro , astfel cum reiese din dispoz. art. 5 lit. d. pe de altă parte reclamantul nu a solicitat constatarea caracterului abuziv al acestei clauze. Procedând la analiza din oficiu a caracterului abuziv al respectivei clauze contractuale, instanța reţine că aceasta nu are caracter abuziv întrucât a fost redactată in termeni clari şi inteligibili, cuantumul acestuia  fiind prevăzut într-o sumă fixă, cunoscută  de împrumutat la data încheierii contractului. Totodată in cuprinsul clauzei contractuale se menționează şi scopul pentru care se percepe acest comision, respectiv  pentru reevaluarea imobilului adus in garanţie cf.  pct. 7 lit. a , comision ce se plătește integral , cel târziu la data semnării convenţiei de credit. Astfel , întrucât prin respectiva clauză contractuală nu se creează un dezechilibru semnificativ intre drepturile şi obligațiile părților, instanța reține că aceasta nu are un caracter abuziv.

- un Comision de retragere de  78,42 euro. Din lecturarea contactului de credit reiese că nu a fost prevăzut in convenția de credit  un altfel de comision.

- un Comision de rezerva  de  73,44 euro. Potrivit contractului de credit,  respectiv dispoz.  art. 5 lit. f  din condiţiile speciale , cuantumul acestui comision a fost 0% p.a.

- un Comisiona de penalizare de 952,05 euro.  Prin convenția de credit a  fost reținut ca fiind 2% dar nu mai puţin de 10 euro, conform dispoz. art. 4 lit d. Banca a suţinut ca  a fost achitata doar  suma de  90 euro,  iar nu suma reținută in cuprinsul raportului de expertiză.  Totodată instanța reţine că reclamantul nu a solicitat  constatarea caracterului abuziv al acestei clauze contractuale. De asemenea procedând la analiza, din oficiu, a caracterului abuziv al respectivei clauze constată, pentru identitate de reținute cu cele anterior expuse că aceasta nu are caracter abuziv.

- suma de 2791,17 euro reținută de expert ca fiind dobânda achitata in plus . Potrivit art. 3 lit. a  din condiţiile speciale ale convenţiei de credit, dobânda este fixă şi este in procent de 5,95% pe an, același cuantum  fiind menținut şi prin actul adițional  nr. 1 incheiat ulterior cu privire  la convenţia de credit.

Totodată reține  instanţa  aspectele invocate de expert în cuprinsul raportului de expertiză  contabilă încheiat in cauză, fila 227 vol.I, in sensul că  la data efectuării raportului de expertiză şi a completării acestuia la dosarului cauzei  nu s-au regăsit şi nu au fost puse la dispoziția expertului înscrisuri pentru perioada decembrie 2012, ianuarie 2013-iulie 2014 din care, expertul să poată identifica  cu exactitate cum au fost distribuiți cei 200 euro depuși lunar de reclamant in contul pârâtei şi anume care a fost suma  distribuită pentru comisionul de gestionare credit așa cum este prevăzut in contractul de credit. Documentele care se regăsesc la dosarul cauzei  sunt foile de vărsământ şi extrasul de cont care atestă că reclamantul a depus pentru această perioadă lunară suma de 200 euro, rezultând o valoare de 7100,52 euro.

Din cuprinsul  extraselor de cont depuse la dosar, constată instanța că  nu rezultă modul in care a fost defalcată suma depusă de reclamant, respectiv pe dobândă, comisionare, penalități etc.

Față de aceste  aspecte, având in vedere probele administrate in cauză, reclamantului revenindu-i sarcina probei, conform dispz. art. 249 cod proc.civ., având in vedere că, sumele reținute prin  concluziile raportului de expertiză nu se coroborează cu clauzele contractuale şi nici cu extrasele de cont depuse la dosar, rămânând la latitudinea expertului modul cum a distribuit suma de 200 euro, achitată lunar de către reclamant, astfel cum rezultă de cuprinsul raportului de expertiză, va înlătura concluziile acestuia cu sumele  de bani reținute, expuse mai sus, precum şi destinația acestora.

Astfel, instanța  apreciază că nu se impune restituirea sumei  de 90 euro reţinută de expert cu titlu de comision de analiză şi a sumei de 73,44 euro reținută de  expert cu titlu de comision de rezervă având in vedere că aceste comisioane nu se regăsesc in cuprinsul convenţiei de credit nr. xxxx încheiată de părţi, iar pe de altă parte chiar şi  in situaţia in care banca ar fi reţinut astfel de sume cu acest titlu, nu s-ar impune restituirea acestora in temeiul clauzelor abuzive, având in vedere că nu au fost prevăzute în temeiul contractului de credi, ci eventul ca urmare a unei plăti nedatorate, instanţa  nefiind investită cu un astfel de capăt de cerere.

In ceea ce privește concluziile expertului in sensul că suma de  2791,17 euro a fost achitată in plus cu titlu de dobândă, instanța reține că potrivit contractului dobânda este fixă, respectiv in procent de 5,59% pe an,  acest procent fiind reținut şi prin actul adiţional, astfel că nu se justifică suma reţinută de expert cu titlu de  majorare dobândă, din cuprinsul raportului de expertiză nereieşind care au fost variațiile dobânzii, respectiv cu ce procent ar fi fost majorată dobânda pe perioada de derulare a contractului de credit, sau care au fost perioadele in care s-a produs această majorare a dobânzii.

Prin urmare, față de aspectele anterior menționate, apreciază că nu se impune obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a respectivelor sume de bani anterior menționate.

In ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la menținerea angajamentului de plată semnat in data de 23.11.2012 şi înregistrat sub nr. xxxx, instanța reține că este neîntemeiat.

Astfel cum rezultă din cuprinsul  respectivului angajament de plată aflat la filele 11-12 vol. I, acesta a fost emis de către reclamantul debitor  ulterior declarării scadenței anticipate a creditului, având in vedere că din cuprinsul cererii de chemare in judecată reiese că s-a început executarea silită împotriva acestuia, aspect  confirmat prin cele inserate in cuprinsul  angajamentului, fila 12, in sensul că  urmează să achite şi cheltuielile datorate executorului judecătoresc. Prin urmare suma rezultată din contractul de credit, a fost pusă in executare silită, executare ce nu se putea efectua anterior declarării scadenței anticipate  a creditului. Pe de altă parte, reţine că  respectivul angajament nu a fost asumat prin semnătura şi de către bancă, aceasta atribuindu-i doar un nr. de înregistrare la momentul la care l-a primit, aspect ce nu este de natură a face dovada faptului că banca că ar fi fost de acord că primească creanța constând in suma de bani ce i-o datora debitorul conform ratelor specificate in angajamentul emis de către acesta. De altfel un  astfel de angajament  nu impune in sarcina băncii  niciun fel de obligație in sensul că bana nu ar fi putut să cesioneze creanța pe care o avea împotriva debitorului.

Faţă de cele expuse urmează a admite in parte cererea formulată de către reclamant conform considerentelor prezentei hotărâri.

In ceea ce privește cheltuielile de judecată va lua act de precizarea părților in sensul că le vor solicita pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul I.C.B. în contradictoriu cu pârâta B.T., astfel cum a fost precizată.

Constată caracterul abuziv al clauzei  stipulate în art. 3 lit. d din Condiţiile speciale ale Convenţiei  de credit nr. xxx încheiate între reclamant şi V.R. SA şi dispune anularea acesteia cu consecința înlăturării acestei clauze.

Constată caracterul abuziv al clauzelor stipulate  în art. 5 lit. a din Condiţiile speciale ale Convenției  de credit nr. xxx şi art. 3.5 din Condiţiile generale ale convenției de credit  şi dispune anularea acestora.

Obligă pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 360 Euro reținută cu titlul de comision de risc, ulterior redenumit comision de administrare credit.

Constată caracterul abuziv al clauzei stipulate  la pct. 8.1  (secţiunea Scadenţa anticipata)  lit. a,  alineatele doi şi trei din Condiţiile generale ale convenției de credit nr. xxxx  şi dispune anularea acestora.

Constată caracterul abuziv al clauzei stipulate  la pct. 8.1  (secțiunea Scadența anticipata) literele c şi d din Condițiile generale ale  convenției de credit nr. xxxxx, precum şi ale clauzei prev. de art. 8.3  şi dispune anularea acestora.

Constată caracterul abuziv al prevederilor pct.10.1 şi 10.2  din secţiunea 10 „ costuri suplimentare” din Condiţiile generale ale convenţiei de credit cu consecinţa înlăturării acestor clauze.

Respinge in rest acţiunea ca neîntemeiată.

Ia act că părţile solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

Cu drept de apel  în termen de 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria Ploieşti.

Pronunțată azi, 08.03.2019, prin punerea soluţiei la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Preşedinte  Grefier

Domenii speta

Spete similare