Infracţiunea prev. de art.216 C.p. constând în folosirea serviciilor unei persoane exploatate

Decizie 1264 din 13.09.2019


Nu este incidentă cauza de neimputabilitate  prev.,de art.30 C.p., constând în eroarea asupra calităţii persoanei cu care inculpatul a întreţinut raporturi sexuale, aceea de victimă a exploatării inculpatului TGM, întrucât nu există probe certe şi obiective din care să rezulte că inculpatul s-a aflat într-o situaţie obiectivă de necunoaştere atât a vârstei persoanei (minoră) cât şi a statului său de victimă a exploatării de către ceilalţi inculpaţi, în special a inculpatului TGM având în vedere dispoz.art.216 C.p., rap.la art.182 lit.c C.p. Pentru a fi incidentă această cauză de neimputabilitate este  necesar îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală, respectiv în cauză infracţiunea prev. de art.216 C.p. constând în folosirea serviciilor unei persoane exploatate; în momentul comiterii faptei, inculpatul să nu fi cunoscut existenţa unei stări situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei;  starea, situaţia sau împrejurarea pe care se grefează necunoaşterea de către inculpat să contureze  tipicitatea faptei penale, adică, de acestea să depindă caracterul penal al faptei. Eroarea de fapt  asupra tipicităţii  presupune faptul că  din cauza necunoaşterii sau cunoaşterii greşite a unei stări, situaţii sau împrejurări,  făptuitorul să fi apreciat în mod rezonabil  că fapta sa  nu întruneşte  elementele de  tipicitate.

În cazul în care făptuitorul are numai o îndoială, un dubiu cu privire la tipicitatea faptei, aceasta îi va fi imputabilă şi astfel,  nu operează  eroarea, cauză de neimputabilitate prev.de art.30 C.p.

Prin sentinta penala nr.15/2016 a Tribunalului  Olt s-au dispus, printre altele, in esenta, urmatoarele:

1. În baza art.386 C.p.p schimbă încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatului C. M.  prin actul de sesizare din 1 infracţiune prev. de art. 216 C.p. în 2 infracţiuni  prev. de art. 216 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. 1 C. pen.,  subiect pasiv DT şi subiect pasiv TMC.

În baza art. 216 C. pen. condamnă inculpatul  C. M. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de  folosirea serviciilor unei persoane exploatate comisă în dauna persoanei vătămate DT

În baza art. 91 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei stabilite pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

 2. În baza art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C. pen,  condamnă  inculpatul RS la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea serviciilor unei persoane exploatate, comisă în formă continuată în dauna persoanei vătămate MIF. 

În baza art. 91 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei stabilite pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, calculat de la data rămânerii defintive a hotărârii.

Prin rechizitoriul întocmit de  Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial O. au fost trimişi în judecată inculpaţii pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea serviciilor unei persoane exploatate, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 216 din C.pen.,

Instanţa de fond a  reţinut următoarele:

Cu privire la inculpatul C.M. - a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni prev. de art. 216 C. pen., reţinându-se în sarcina sa că, în perioada iulie 2013- 2014, a cumpărat servicii sexuale de mai multe ori de la inculpatul T. G.M. care i-a pus la dispoziţie 2 tinere şi anume partea civilă D. T. şi numita T. M. C. cu care a întreţinut raporturi sexuale contra sumei de 40 lei în schimbul fiecărui raport sexual. Consumarea raporturilor sexuale s-a realizat în locuinţa inculpatul TMG.

Faţă de starea expusă în rechizitoriu, instanţaa constatat că, raportat la pluralitatea persoanelor de ale cărei servicii sexuale a beneficiat inculpatul, se impunea reţinerea unei pluralităţi de infracţiuni , sens în care, în baza art.386 C.p.p a schimbat încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatului CM prin actul de sesizare din 1 infracţiune prev. de art. 216 C.p. în 2 infracţiuni  prev. de art. 216 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. 1 C. pen.,  subiect pasiv DT şi subiect pasiv TMC.

Din declaraţia inculpatului a rezultat că, în primăvara anului 2014, a mers la locuinţa inculpatului  TGM, unde acesta i-a pus la dispoziţie persoana vătămată DT, pentru a întreţine relaţii sexuale contra cost, preţul fiind achitat  inculpatului TGM. 

În drept, instanţa reţine că , fapta inculpatului C.M, care , în primăvara anului 2014, cu intenţie, a folosit serviciile sexuale ale persoanei vătămate DT, despre care cunoştea că este victimă a traficului de minori din partea inculpatului TMG, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosirea serviciilor unei persoane exploatate prev. de art. 216 C. pen.

Cu privire la infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului cu referire la numita TMC, instanţa a dispus achitarea inculpatului deoarece din probele administrate în cauză nu a rezultat săvârşirea acesteia dincolo de orice dubiu rezonabil. Nu s- a făcut dovada că persoana de ale cărei servicii s-ar fi folosit inculpatul este victimă a traficului de persoane sau minori, acesta fiind motivul şi pentru care s- a dispus prin rechizitoriu disjungerea cauzei în vederea efectuării de cercetări faţă de inculpatul TMG pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

 Instanţa a constatat că din materialul probator administrat în cauză, respectiv declaraţia inculpatului  R. s.  , a persoanei vătămate M. I. F. Si convorbirile redate în rechizitoriu, a rezultat că inculpatul menţionat a folosit serviciile relaţii sexuale ale persoanei vătămate în anul 2014.

Astfel, cu ocazia audierii în faza de judecată , inculpatul a arătat că în perioada februarie 2014- iulie 2014, a cumpărat de 3, 4 ori servicii sexuale de la inculpatul T. G. M., când a întreţinut relaţii sexuale cu persoana vătămată, raporturile sexuale au avut loc la locuinţa inculpatului TGM , căruia i-a plătit 30- 50 lei pentru un raport.

 În drept, fapta inculpatului, care în perioada februarie 2014- iulie 2014, cu intenţie, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a folosit de 3 ori serviciile sexuale ale persoanei vătămate MIF, cunoscând că aceasta este victimă a traficului de minori, pentru care a plătit sume cuprinse între 30-50 lei lei pentru fiecare raport sexual inculpatului TGM, la locuinţa acestuia din urmă,  întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de folosirea serviciilor unei persoane exploatate comisă în formă continuată ( 3  acte materiale), prev. de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C. pen. 

Pentru aceste motive, în baza art. 386 c.p.p. a procedat la schimbarea încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina inculpatului din o infracţiune de folosirea serviciilor unei persoane exploatate prev. de art. 216 C. pen. în 1 infracţiune de folosirea serviciilor unei persoane exploatate comisă în formă continuată ( 3  acte materiale), prev. de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C. pen.- în dauna persoanei vătămate MIF.

Impotriva acestei hotarari s-a fomulat apel solicitandu-se achitarea.

 

Decizia instantei de apel.

Verificând hotărârea apelata, atât prin prisma  motivelor de apel dar si din oficiu,  conform dispozitiilor art 417 si urm Cpp,  instanţa de  control judiciar a retinut următoarele.

 În ceea ce priveşte apelul formulat de inculpatul CM, Curtea a constatat că inculpatul a solicitat achitarea sa sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 216 C.p., menţionând că nu există probe că ar fi avut cunoştinţă că persoana vătămată DT ar fi fost victimă a traficului de minori. În subsidiar, a solicitat aplicarea unei amenzi penale sau reducerea pedepsei închisorii sub minimul special prevăzut de lege.

Curtea reţine că apărarea inculpatului în sensul că nu cunoştea că persoana vătămată DT este victima traficului de minori este nefondată. Astfel, conform art. 211 C.p., constituie infracţiunea de trafic de minori recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia.

Având în vedere că inculpatul a declarat că, în primăvara anului 2014, a întreţinut raporturi sexuale cu persoana vătămată, la locuinţa inculpatului TGM, despre care cunoştea că „plasa fete la produs”, contra unei sume de bani plătite inculpatului T de către RS, instanţa constată că inculpatul avea cunoştinţă despre statutul persoanei vătămate.

Nu se poate susţine că inculpatul nu cunoştea faptul că persoana vătămată este exploatată sexual, din moment ce contravaloarea serviciilor sexuale era plătită inculpatului Toilă, fiind astfel evident că DT practica prostituţia la locuinţa şi în beneficiul inculpatului TGM.

Nu este incidentă cauza de neimputabilitate  prev.,de art.30 C.p., constând în eroarea asupra calităţii persoanei cu care inculpatul a întreţinut raporturi sexuale, aceea de victimă a exploatării inculpaţilor, întrucât nu există probe certe şi obiective din care să rezulte că inculpatul s-a aflat într-o situaţie obiectivă de necunoaştere atât a vârstei persoanei ( minoră) cât şi a statului său de victimă a exploatării de către inculpaţi, având în vedere dispoz.art.216 C.p., rap.la art.182 lit.c C.p.

Pentru a fi incidentă această cauză de neimputabilitate este  necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală, respectiv în cauză infracţiunea prev. de art.216 C.p. constând în folosirea serviciilor unei persoane exploatate; în momentul comiterii faptei, inculpatul să nu fi cunoscut existenţa unei stări situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei;  starea, situaţia sau împrejurarea pe care se grefează necunoaşterea de către inculpat, să contureze  tipicitatea faptei penale, adică, de acestea să depindă caracterul penal al faptei. Eroarea de fapt  asupra tipicităţii  presupune faptul că  din cauza necunoaşterii sau cunoaşterii greşite a unei stări, situaţii sau împrejurări,  făptuitorul să fi apreciat în mod rezonabil  că fapta sa  nu întruneşte  elementele de  tipicitate.

În cazul în care făptuitorul are numai o îndoială, un dubiu cu privire la tipicitatea faptei, aceasta îi va fi imputabilă şi astfel, nu operează  eroarea, cauză de neimputabilitate prev.de art.30 C.p.

Referitor la individualizarea pedepsei, Curtea a constatat că prima instanţă a aplicat o sancţiune prea aspră inculpatului. Având în vedere vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, constatarea vinovăţiei pentru o singură infracţiune, pentru o corectă delimitare faţă de ceilalţi inculpaţi găsiţi vinovaţi pentru mai multe infracţiuni, în baza art 421 pct 2 lit a Cpp Curtea  a admis  apelul inculpatului , a  stabilit  pedeapsa de 10.000 lei amendă penală, echivalentul a 200 zile-amendă si a stabilit  suma corespunzătoare unei zile-amendă la 50 lei.

Apelantul inculpat RS a solicitat achitarea în temeiul art. 16 C.p.p., invocând necunoaşterea statului de persoană victimă a  traficului de persoane care a aparţinut fetei cu care a întreţinut relaţii sexuale, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei  sub minimul special, având considerentele de ordin personal.

Instanta de apel a retinut:

Din declaraţia inculpatului RS instanţa de fond a reţinut în mod corect că acesta a întreţinut de 3 ori relaţii sexuale cu persoana vătămată MIF, în perioada februarie - iulie 2014, având în vedere că acesta, atât în cursul urmăririi penale , cât şi cu ocazia audierii în faţa insatanţei a arătat că a întreţinut relaţii sexuale de 3, 4 ori cu persoana vătămată MIF, dubiul cu privire la numărul actelor materiale urmând a fi interpretat în favoarea inculpatului.

În drept, instanţa a reţinut că fapta inculpatului RS, care în perioada februarie 2014- iulie 2014, cu intenţie, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a folosit de 3 ori serviciile sexuale ale persoanei vătămate MIF cunoscând că aceasta este victimă a traficului de minori, pentru care a plătit sume cuprinse între 30-50 lei lei pentru fiecare raport sexual inculpatului TGM, la locuinţa acestuia din urmă,  întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de folosirea serviciilor unei persoane exploatate comisă în formă continuată ( 3  acte materiale), prev. de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C. pen. 

Cererea inculpatului apelant de aplicare a dispozi.art.396 alin.10 C.p.p. nu este întemeiată fiind  în mod corect respinsă de prima instanţă pentru neîndeplinirea condiţiei pev.de art.349 alin.2 C.p.p. -  recunoaşterea faptelor reţinute în sarcina sa trebuia să fie totală şi necondiţionată, respectiv sub aspectul conţinutului constitutiv, al tipicităţii obiective şi subiective a faptei penale.

Conform art.374 alin.4 C.p.p. , este reiterată de către legiuitor condiţia  recunoaşterii în totalitate a faptelor reţinute  în sarcina inculpatului prin actul de sesizare,  recunoaştere care nu a operat şi din partea inculpatului în condiţiile în care  a declarat că  nu a cunoscut că persoana cu care a întreţinut relaţii sexuale era victimă a traficului de minori.

Nu este incidentă cauza de neimputabilitate  prev.,de art.30 C.p., constând în eroarea asupra calităţii persoanei cu care inculpatul a întreţinut raporturi sexuale, aceea de victimă a exploatării inculpatului TGM, întrucât nu există probe certe şi obiective din care să rezulte că inculpatul s-a aflat într-o situaţie obiectivă de necunoaştere atât a vârstei persoanei (minoră) cât şi a statului său de victimă a exploatării de către ceilalţi inculpaţi, în special a inculpatului TGM având în vedere dispoz.art.216 C.p., rap.la art.182 lit.c C.p. Pentru a fi incidentă această cauză de neimputabilitate este  necesar îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală, respectiv în cauză infracţiunea prev. de art.216 C.p. constând în folosirea serviciilor unei persoane exploatate; în momentul comiterii faptei, inculpatul să nu fi cunoscut existenţa unei stări situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei;  starea, situaţia sau împrejurarea pe care se grefează necunoaşterea de către inculpat, să contureze  tipicitatea faptei penale, adică, de acestea să depindă caracterul penal al faptei. Eroarea de fapt  asupra tipicităţii  presupune faptul că  din cauza necunoaşterii sau cunoaşterii greşite a unei stări, situaţii sau împrejurări,  făptuitorul să fi apreciat în mod rezonabil  că fapta sa  nu întruneşte  elementele de  tipicitate.

În cazul în care făptuitorul are numai o îndoială, un dubiu cu privire la tipicitatea faptei, aceasta îi va fi imputabilă şi astfel,  nu operează  eroarea, cauză de neimputabilitate prev.de art.30 C.p.

Nu există  o reprezentare falsă a realităţii, în ceea ce priveşte  persoana inculpatului, întrucât o astfel de situaţie nu rezultă din ansamblul  probelor administrate, având în vedere următoarelor argumente deduse pe baza elementelor procesuale: a apelat la aceeaşi persoană pentru a obţine încuviinţarea de a întreţine relaţii sexuale cu persoane de sex feminin, iar nu apelând la o altă metodă ori direct la aceste persoane;  inculpatul  nu cunoştea persoana cu care a întreţinut relaţii sexuale; inculpatul prin declaraţia din faţa instanţei de fond, a precizat că „ se auzise în oraş că inculpatul T are  fete  pentru întreţinerea relaţiilor sexuale”; nu a contestat conţinutul interceptărilor aflate la dosarul cauzei; inculpatul a precizat că  a întreţinut relaţii sexuale la domiciliul inculpatului TGM iar nu la domiciliile persoanelor de sex feminin, aspect de natură a consolida concluzia rolului deţinut de inculpatul TGM, de coordonator al grupului şi conducător al  modului în care  persoanele minore erau traficate; propria declaraţie a inculpatului conform căreia a plătit contravaloarea serviciilor sexuale către inculpatul TGM, suma de 30-50 lei pe care o lăsa pe masă, în interiorul locuinţei inculpatului , lider al grupului,  astfel încât atitudinea  faţă de  activitatea autonomă  de cumpărare a serviciilor sexuale s-a convertit într-o veritabilă operaţiune de comerţ în care rolul de vânzător era deţinut de inculpatul lider al grupului, iar fiecare inculpat care a dorea să întreţină relaţii sexuale o putea face numai  prin intermediul inculpatului TGM, în condiţiile stabilite de acesta, în locurile fixate de el, plătind aceluiaşi inculpat contravaloarea serviciilor sexuale şi aceeaşi persană era cea care comunica respectivului cumpărătore cine va fi fata cu care urma să întreţină relaţii sexuale. Nu exista  libertatea de  voinţă şi de acţiune în favoarea cumpărătorului acestor categorii de acte în ceea ce priveşte  identitatea persoane cu care se întreţineau relaţii sexuale, momentul şi locul derulării acestora, preţul perceput, rezultând astfel că beneficiarul acestor acte urma să adere la condiţiile  stabilite de liderul grupului.

Procesul judiciar de individualizare a pedepsei  circumscris criteriilor legale  generale şi cumulative, prev.de art.74 C.p., a fost corect realizat de prima instanţă, luând în considerare argumentele juridice de ordin real şi personal care conturează gravitatea faptei şi periculozitatea inculpatului:  modul şi împrejurările de comitere faptei constând în apelarea la serviciile unei persoane  exploatate sexual de 3 ori, ceea ce conferă  persoanei inculpatului o periculozitate anume şi pune  stabilirea pedepsei într-un cuantum proporţional.

Raportat la declaraţia inculpatului conform căreia în oraş se  cunoştea activitatea de care se ocupa inculpatul TGM, preocuparea  principală a acestuia, rezultă omisiunea inculpatului RS  de a denunţa organelor judiciare o asemenea  activitate,  ceea ce a fost de natură a augmenta cutezanţa ilicită a grupului infracţional organizat.  Apelarea la serviciile oferite de un asemenea grup ilicit,  reprezintă o activitate cu un grad sporit de pericol social care trebuie sancţionată pe măsură.

Datele ce caracterizează persoana inculpatului constând în lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală cooperantă, inexistenţa unor acte de împiedicare a bunei desfăşurări a procesului penal au fost avute, în mod corect, în vedere de către prima instanţă la stabilirea unui sistem de executare a pedepsei în libertate, prin aplicarea  beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, aplicând un termen de supraveghere de 3 ani , conform,.art.92 C.p.

 

Domenii speta