Uzucapiune

Prin decizia civilă nr. 121/04.04.2014, tribunalul a admis recursul declarat de  recurenţii- reclamanţi  CI şi CA şi a modificat sentinţa în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamanţi.

A constatat că  reclamanţii au dobândit proprietatea asupra  suprafeţei de  249  m.p.  aferentă imobilului  situată în comuna  B,  judeţul  T., prin uzucapiune.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alexandria sub nr. 6047/740/2012 la data de 22.08.2012, reclamanţii CI şi CA au solicitat  instanţei ca în contradictoriu cu pârâta Comuna B,  prin Primar, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeţei de teren de 252 mp, situat în intravilanul comunei P.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că la data din 28.01.1998 prin contractul de întreţinere nr.489 au dobândit de la mama sa CA dreptul de proprietate asupra unui imobil casă de locuit şi terenului aferent în suprafaţă de 600 mp. situat în comuna P.

A mai arătat reclamantul CI, că mama sa CA a decedat la data de 30.03.2011, iar în urma efectuării măsurătorilor cadastrale a reieşit că deţin suprafaţa de 852 mp, cu 252 mai mult decât suprafaţa de teren intravilan din acte.

Reclamanţii au mai menţionat că de peste 30 de ani au deţinut împreună cu CA, iar după decesul acesteia singuri, terenul intravilan în mod continuu, neîntrerupt, netulburat şi sub nume de proprietar .

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile  art. 111 C.pr. civ., art. 1890 Cod civ., art. 928 şi urm. C. civ. şi Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr.7/1996 rep. 

Reclamanţii au anexat la cererea de chemare în judecată dovada achitării unei taxe de timbru de 80 lei, (conform chitanţei seria TRA nr.0705771/21.02.2013 şi timbru judiciar în valoare de 0,5 lei. Întrucât taxa de timbru astfel achitată a fost insuficientă, timbrajul fiind calculat, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. d) din L. nr. 146/1997 şi art. 3 alin. (2) teza finală din O.G. nr. 32/1995, în raport de  evaluarea provizorie a reclamanţilor efectuată în conformitate cu dispoziţiile art. 112 pct. 3 C. proc. civ., în urma administrării probei cu expertiză tehnică de specialitate, aceştia au completat taxa judiciară de timbru cu suma de 44,77 lei (conform chitanţei seria TRA nr. 0238416/12.12.2013).

Pârâta Comuna B, prin Primar a depus întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu admiterea acţiunii formulate de reclamanţi .

Reclamanţii, prin avocat, au solicitat probele cu înscrisuri şi testimonială cu  doi martori, încuviinţate şi administrate în faţa instanţei, declaraţiile martorilor NE şi SM, după citire şi semnare, fiind ataşate dosarului cauzei (filele 37,38) .

La solicitarea instanţei, pârâta a depus prin adresa nr. 1164/04.03.2013, istoricul de rol fiscal al imobilului.

Totodată, instanţa a apreciat necesară şi utilă soluţionării cauzei încuviinţarea şi administrarea probei cu expertiză tehnică specialitatea topografie, în vederea identificării şi evaluării imobilului, la dosarul cauzei fiind ataşat raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat IAC (filele 51-59).

Prin sentinţa civilă nr. 4742 din 19.12.2013 a Judecătoriei Alexandria a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, reclamanţii  au solicitat să se constate că sunt  proprietarii imobilului, teren intravilan în suprafaţă de 252 m.p. (din măsurători-249 mp, conform raportului de expertiză întocmit în cauză), situat în comuna Piatra, jud. Teleorman, proprietate dobândită ca efect al uzucapiunii  de 30 de ani, prin joncţiunea posesiei autoarei CA.

S-a mai reţinut că acţiunea promovată de reclamanţi, astfel cum a fost precizată, este neîntemeiată, întrucât reclamanţii nu au putut prescrie în termenul prevăzut de lege pentru uzucapiunea de lungă durată-30 de ani, în lipsa coroborării unor mijloace de probă care să confirme posesia imobilului, astfel cum reclamanţii  au  menţionat în cerere, locuind permanent în imobil, sub nume de proprietar.

De asemenea, sub aspectul calităţii posesiei invocate de reclamanţi ca temei al dreptului său de proprietate, instanţa de fond a analizat în ce măsură sunt îndeplinite dispoz. art.1846-1848 şi art. 1859 C. civil anterior.

Aplicabilitatea dispoziţiilor Codului Civil anterior (1864) este incidentă în cauză în considerarea prev. art. 3 coroborat cu art. 82 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, potrivit cărora, în cazul uzucapiunii imobiliare, dacă posesia a început înainte de intrarea în vigoare a noului Cod Civil-01.10.2011, sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la uzucapiune, în vigoare la data începerii posesiei.

Sub acest aspect, instanţa a apreciat că reclamanţii nu au adus probe suficiente  în sensul manifestării constante a exercitării prerogativelor dreptului de proprietate, corespunzătoare proprietarului prudent, diligent („bonus pater familias”), întrucât  taxele şi impozitele aferente imobilului-teren intravilan în suprafaţă de 252 mp (din măsurători-249 mp, conform raportului de expertiză întocmit în cauză) nu au fost  achitate de reclamanţi care sunt scutiţi de plata impozitelor prin prisma calităţii speciale de persoane cu handicap, aşa cum rezultă din adresa nr. 1164/04.03.2013 eliberată de Primăria comunei B privind istoricul de rol fiscal al imobilului (fila 24 dosar).

De asemenea, a mai motivat că nu i-au fost furnizate date relevante conform cărora autoarea reclamanţilor CA (dec. 0.03.2011) a suportat taxele aferente aceluiaşi imobil pe care l-ar fi posedat cu caracter continuu ori că şi autoarea, la rândul său, ar fi fost scutită de plata lor şi din care motiv.

Faţă de cele anterior expuse, prima instanţă a reţinut că în speţă nu s-a făcut dovada unei posesii utile, continue, neîntrerupte, netulburate şi sub nume de proprietar, în termenul de prescripţie de 30 ani şi, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1847 şi 1890 Cod civil anterior, a  respins acţiunea reclamanţilor ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen, reclamanţii, care au formulat critici pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin care au solicitat modificarea hotărârii, în sensul, admiterii acţiunii formulate.

Au motivat că instanţa de fond, nu a ţinut seama de nicio probă administrată în cursul cercetării judecătoreşti.

În dezvoltarea acestei critici, recurenţii au susţinut că instanţa nu a avut în vedere declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, care au relatat că de peste 30 de ani terenul intravilan aferent imobilului casă de locuit a fost posedat continuu, public şi sub nume de proprietar atât de autoarea reclamanţilor, cât şi de reclamanţi, după decesul acesteia, în limitele suprafeţei de 849 m.p. şi că nu au existat litigii cu vecinii cu privire la hotar.

Recurenţii au mai menţionat că deşi au fost scutiţi de plata taxelor şi impozitelor aferente întregii suprafeţe, nu înseamnă că nu au posedat continuu, public,  neîntrerupt, netulburaţi şi sub nume de proprietar întreaga suprafaţă de teren.

Au mai învederat recurenţii, că instanţa de fond nu a ţinut seama nici de răspunsul Primăriei comunei B, din care reiese că suprafaţa deţinută de reclamanţi este de  849 m.p. şi nu de 600 m.p.şi nici de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, în care s-a menţionat că în urma discuţiilor purtate cu vecinii nu a rezultat modificarea limitelor de hotar.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimata nu a depus întâmpinare.

Recurenţii au depus în recurs, ca înscris nou, certificatul de atestare fiscală emis de Consiliul Local al comunei B.

Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, în raport de criticile formulate, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, tribunalul, va admite recursul declarat, pentru considerentele care vor succede.

În baza contractului de întreţinere autentificat prin încheierea nr. 489 din 28 ianuarie 1998 a BNP CR, CA a înstrăinat imobilele proprietatea sa situate în comuna B, judeţul Teleorman, casă şi terenul aferent  în suprafaţă de 600 m.p. fiului şi nurorii sale CI şi CA, reclamanţii din prezenta cauză.

Din cuprinsul contractului de întreţinere rezultă că autoarea reclamantului a dobândit imobilele prin cumpărare, în baza contractului autentificat sub nr.  1930 din 14.08.1979, transcris sub nr. 602 din aceeaşi dată la Notariatul de Stat T.

Ca răspuns la solicitarea instanţei de fond, Primăria comunei B a comunicat prin adresa nr. 1164/4.03.2014 (f. 24 dosar fond) că suprafaţa deţinută de reclamanţii CA şi CA este de 852 m.p şi nu de 600 m.p., pentru diferenţa de 251 m.p. nu s-a emis nici un titlu de proprietate, iar vecinătăţile nu sunt afectate.

De asemenea, din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, NE şi SM (f.37 şi 39 dosar fond), reiese că, reclamanţii împreună cu autoarea CA au exercitat o  posesie continuă, neîntreruptă, publică şi sub nume de proprietar conform art. 1848 şi următorii Cod Civil.

Potrivit art. 111 C.proc.civ.  „partea care are interes poate să facă cerere pentru  constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea  dreptului”.

În cauză, reclamanţii fiind în posesia terenului nu au la dispoziţie calea acţiunii în realizarea dreptului, iar interesul lor în promovarea acţiunii este de a intabula dreptul său de proprietate în cartea funciară pentru suprafaţa reală pe care o stăpânesc.

După depunerea raportului de expertiză, reclamanţii au solicitat să se constate existenţa dreptului său de proprietate pentru diferenţa de 249 m.p şi nu 252 m.p cum au solicitat prin acţiune.

Faţă de considerentele expuse, în baza art. 312 alin.1 c. proc. civ., recursul a fost admis, s-a modificat sentinţa instanţei de fond şi în baza art. 111 C.proc.civ. s-a admis acţiunea, constatându-se că reclamanţii au dobândit proprietatea asupra  suprafeţei de 249 m.p mp. aferentă imobilului pe care îl stăpânesc, situat în comuna B, judeţul T, prin uzucapiune.

Domenii speta

Spete similare