Renuntarea la aplicarea pedepsei prevazute de art 80 Cp- criterii de aplicare . Proba vinovatiei Cauza justificativa a indeplinirii unei obligatii , prev de art 21 alin 2 Cp.

1.Proba vinovăției este posibilă deoarece atitudinea psihică a persoanei se exteriorizează prin conduita sa, prin fapta săvârșită, prin modul și mijloacele de săvârșire, prin conduita făptuitorului anterior, concomitent sau posterior săvârșirii faptei. De aceea, stabilirea vinovăției decurge din  cunoașterea exactă a tuturor datelor și împrejurărilor de fapt ale săvârșirii acțiunii.

2.Conform art.21 alin.2 C.p., este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în îndeplinirea unei obligaţii impuse de autoritatea competentă în forma prevăzută de lege dacă aceasta nu este în mod vădit ilegală.  Obligaţia trebuie să fie impusă de autoritatea publică competentă cu respectarea  condiţiilor de formă şi de fond prevăzută de lege. Impunerea obligaţiei nu trebuie să provină de la o autoritate privată.

3.Raportând considerentele expuse la ansamblul probelor administrate se reţine neîndeplinirea condiţiilor prev.de art.21 alin.2 C.p. pentru reţinerea cauzei justificative a îndeplinirii unei obligaţii impusă de autoritatea competentă, întrucât nu există obligaţie impusă inculpatului de către angajator de a se prezenta la serviciu în afara orelor de program sau în zilele nelucrătoare. Dimpotrivă, angajatorul a restricţionat accesul angajaţilor, a întregului personal, într-o anumită perioadă de timp, prin afişe şi sigilii care erau apte să înlăture orice dubiu în ceea ce priveşte obligativitatea venirii la serviciu.

 Deliberând asupra apelurilor de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1203 din data de 17.04.2019 a Judecătoriei Craiova, pronunţată în dosarul nr…., în baza art. 396 alin. 3 C.p.p. rap. la art. 80 C.p., s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul ..., pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prev. de art. 253 alin. 1  C.p.

În temeiul art. 81 C.p. a aplicat inculpatului ... un avertisment.

În baza art. 25 raportat la art. 397 C.p.p. şi art. 1357 C.p., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de persoana vătămată Liceul … şi a obligat inculpatul la plata sumei de 807 lei, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 274 alin. 1 C.p.p., a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei,cu titlu de cheltuieli judiciare către  stat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul cu numărul 3945/P2017 din 11.05.2018 al Parchetului de pe lângă judecătoria Craiova, inculpatul ... a fost trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prev. de art. 253 alin.1 C.p.

Prin încheierea din 05.07.2018 pronunţată în dosarul … de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Craiova - (încheiere rămasă definitivă prin respingerea de către Tribunalul Dolj a contestaţiei formulate de către inculpat) – au fost respinse cererile şi excepţiile formulate de către inculpat, prin apărătorul său, cu privire la neregularitatea actului de sesizare şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecării cauzei.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Craiova a reţinut că inculpatul a fost audiat în calitate de suspect la data de 03.10.2017, aducându-i-se la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile procesuale, la această audiere acesta nefiind asistat de către apărător.

În ceea ce privește constatarea nulităţii administrării probei constând în procesul verbal de vizionare a imaginilor înregistrate la 18.04.2018, judecătorul de cameră preliminară a constatat că această probă a fost administrată legal, la data de 23.05.2018, adică după sesizarea organelor de urmărire penală cu săvârşirea infracţiunii şi la două zile după predarea înregistrărilor video de către reprezentatul legal al persoanei vătămate; judecătorul de cameră preliminară a constatat că vizionarea imaginilor şi încheierea procesului verbal s-au făcut la 23.05.2018 şi nu la 18.04.2018 ( aşa cum susţine inculpatul) imaginile datând din 18.04.2018.

În ceea ce privește neregularitatea rechizitoriului constând în descrierea deficitară a infracţiunii comise şi nerespectarea formei de tipicitate, judecătorul de cameră preliminară constată că la rubrica „în fapt„ a fost descrisă în mod cursiv şi clar fapta ce se impută inculpatului, iar la rubrica „în drept„ fapta inculpatului a fost încadrată în infracţiunea de distrugere, prev.de art.253 alin.1; astfel cererea inculpatului de constatare a neregularităţii rechizitoriului este neîntemeiată.

În ceea ce privește neregularitatea rechizitoriului constând în reţinerea antecedentelor penale, judecătorul de cameră preliminară a constatat că dispozitivul rechizitoriului reţine că inculpatul este fără antecedente penale. Faptul că la rubrica „în drept” s-a făcut menţiunea că a mai fost sancţionat administrativ prin ordonanţa cu numărul 494/P/2013, acest aspect corespunde realităţii, aşa după cum rezultă din fişa de cazier judiciar ataşată la dosarul de urmărire penală.

În ceea ce privește cererea formulată de către inculpat constând în constatarea neregularităţii actului de sesizare, ca urmare a neîndeplinirii cerinţelor prev. de art. 328 C.p.p., judecătorul de cameră preliminară a constatat că aceste cereri sunt neîntemeiate fiind respinse ca atare.

La termenul de judecată din 13.12.2018 instanţa a procedat la audierea martorilor …

Fiind audiat, martorul .. a declarat că, în ziua de vineri de dinaintea sărbătorilor de Paşte din anul 2017 era de serviciu la sediul părţii civile, asigurând serviciul de pază; în jurul orelor 10,00, la sediul părţii civile  a venit inculpatul; fiind colegi de serviciu,a purtat o discuție cu acesta comunicându-i faptul că liceul este închis pentru sărbătorile de Paşte, pe uşile de la intrare fiind montate afişe în acest sens.

Cu toate acestea, după terminarea discuției avute cu inculpatul, a intrat în camera sa destinată paznicului şi l-a văzut pe inculpat forțând ușa unei încăperi care făcea trecerea către biroul inculpatului, inculpatul trecând practic prin ea. Martorul a declarat că a văzut că încuietoarea uşii era deteriorată. Martorul a declarat că nu ştie dacă inculpatul a deteriorat camera de luat vederi instalată deasupra biroului său însă a văzut că această cameră era deranjată.

Martorul … a declarat că în ziua de Paşte a fost sunat de către lucrătorii de politie care l-au anunțat că au fost probleme la liceul la care lucrează; a doua zi de Paşte a mers la locul de muncă, ocazie cu care a constatat că una dintre uşile de la un hol fusese distrusă; verificând înregistrările camerelor de luat vederi a văzut cum inculpatul a lovit de trei ori cu piciorul şi o dată cu umărul în uşa respectivă, forţând deschiderea acelei uşi; de asemenea a văzut că lentila unei camere de luat vederi fusese deteriorată, pe înregistrări observându-se cum inculpatul a lovit în lentila acelei camere cu o bucată de patcablu. A observat de asemenea că uşa ce fusese forţată de inculpat prezenta fisuri în zona în care se introduce broasca.

 Martorul … a declarat că, în calitatea sa de administrator de patrimoniu la Liceul .., a constatat  - cu ocazia revenirii la locul de muncă, după sărbătorile de Paşte 2017 – că inculpatul deteriorase o uşă din termopan, în sensul că rupsese o contraplacă a acesteia şi fisurase şi termopanul uşii; de asemenea a aflat că în ceea ce priveşte camera de luat vederi aceasta fusese direcţionată către cer şi nu mai înregistra imaginile aşa cum fusese programată.

Despre aceste aspecte a aflat de la directoarea liceului, numita …

La termenul de judecată din 28.02.2019 au fost audiate martorele …

Martora … a declarat că în calitatea sa de director al liceului a aflat că, inculpatul a venit la sediul instituţiei în timpul vacanţei de paşte, deşi se luase decizia de închidere a spaţiilor din instituţie şi a forţat una dintre uşile de la intrarea în hol după care s-a deplasat la biroul său lovind cu o bucată de patcablu camera de luat vederi deteriorând lentila acesteia; inculpatul nu avea de ce să vină la locul de muncă în zilele libere, chiar dacă avea atribuţii de gestionar.

Martora … a declarat că, în calitatea sa de asistentă medicală la partea civilă a făcut parte din comisia întrunită la nivelul unității școlare care s-a ocupat de sigilarea încăperilor pentru perioada sărbătorilor pascale din anul 2017; a auzit că inculpatul ar fi bruscat o uşă în acea perioadă, pentru a putea pătrunde la biroul său; a mai arătat că toţi angajaţii şcolii au fost încunoştinţaţi despre interzicerea pătrunderii în încăperi în perioada sărbătorilor; de asemenea a mai declarat că inculpatul , prin prisma atribuțiunilor sale de serviciu obişnuia să vină la serviciu şi în afara orelor de program, pentru a verifica modul de funcţionare a agregatelor în care se ţineau alimentele.

La acelaşi termen de judecată, ca urmare a solicitării inculpatului şi încuviinţării de către instanţă, s-a procedat la vizionarea imaginilor surprinse de camerele de luat vederi instalate în incinta sediului părţii civile.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut în fapt că, la data de 13.04.2017, o comisie alcătuită la nivelul conducerii persoanei vătămate Liceul …. a emis decizia nr.2105, prin care s-a dispus ca, pe perioada sărbătorilor de Paşte 2017 (15.04-18.04.2017) uşile de acces în holuri, magazii şi alte încăperi din incinta instituţiei, să fie sigilate şi nici o persoană să nu aibă acces.

Prin procesul verbal înregistrat şi întocmit sub nr. 2111/14.04.2017 au fost  evidenţiate uşile pe care s-au aplicat sigilii, precum şi menţiunea că tot personalul  instituţiei este liber în perioada 15.04-18.04.2018 şi că este interzis accesul personalului în instituţie.

La data de 18.04.2017, la ora 07,34, inculpatul ..., care ocupă funcţia de gestionar în cadrul liceului, a venit la sediul instituţiei şi a forţat uşa din PVC, cu geam termopan, din holul liceului, pentru a o deschide (a lovit-o de trei ori cu piciorul şi odată cu umărul).

La intrarea în incinta liceului, inculpatul s-a întâlnit cu martorul …, agent de pază, prezent la serviciu la data respectivă care i-a adus la cunoştinţă că nu este nimeni în şcoală şi că accesul personalului  este interzis.

Cu toate acestea, inculpatul a insistat spunând că trebuie să ajungă în birou, a pătruns în liceu şi a forţat uşa de acces în hol, lovind cu umărul în aceasta şi cu piciorul, de trei ori, provocând ruperea contraplăcii uşii şi fisurarea plăcii de termopan la niveul de montare a broaştei.

După ce a pătruns în holul al cărei uşi a forţat-o, inculpatul s-a deplasat la biroul său iar cu o bucată de plastic( patcablu) a lovit o cameră de supraveghere video, situată în curtea exterioară a liceului, deteriorând lentila acesteia.

Starea de fapt reţinută de instanţă s-a probat cu probele administrate în faza de urmărire penală şi precum şi cu probele administrate în faza de cercetare judecătorească şi anume: declaraţia reprezentantului legal al persoanei vătămate;procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto; declaraţiile martorilor …., procesul verbal de vizionare a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere montate în incinta sediului persoanei vătămate, vizionarea imaginilor în şedinţa publică din 28.02.2019.

Faţă de cele reţinute, instanţa a constatat că, în drept, fapta inculpatului ..., care, în ziua de 18.04.2017, în jurul orelor 07,30, a lovit cu picioarele şi umărul uşa de acces de la intrarea într-un hol din incinta sediului persoanei vătămate Liceul … producând deteriorarea sistemului de închidere şi a lovit cu o bucată de plastic o cameră de luat vederi montată deasupra uşii de la intrarea în birou, producând deteriorarea lentilei camerei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere, prev. de art. 253 alin.1 C.p

Cum săvârşirea infracţiunii şi vinovăţia inculpatului au fost dovedite, instanţa de fond a dispus angajarea răspunderii penale a inculpatului proporţional gradului de pericol social al faptei comise şi periculozităţii acestuia.

Astfel, instanţa de fond la stabilirea modului de angajare a răspunderii penale a inculpatului pentru fapta comisă, conform art. 74 C.p., a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei şi anume: dispoziţiile părţii generale a Codului penal,limitele de pedeapsă fixate în C.p. pentru această infracţiune, gradul de pericol social concret al faptei comise, obiectul juridic lezat, împrejurările şi modul de comitere, mobilul activităţii infracţionale precum şi rezultatul socialmente periculos, atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului, precum şi dispoziţiile art. 396 alin.10 C.p.p.

Având în vedere toate aceste aspecte, coroborate şi cu prejudiciul relativ mic creat persoanei vătămate prin acţiunea inculpatului (deteriorările minore ale uşii şi lentilei camerei) instanţa de fond apreciind că aplicarea unei pedepse nu este justificată,  în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 80 C.p. 

În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa de fond a constatat că persoana vătămată Liceul … s-a constituit parte civilă cu suma de 1859 lei reprezentând daune materiale, solicitând dovedirea acestor sume cu înscrisuri.

În dovedirea daunelor materiale, instanţa de fond a constatat că partea civilă a depus la dosarul cauzei un înscris emis de către SC … SRL reprezentând o ofertă de preţ pentru repararea uşii termopan şi un înscris emis de către SC … SRL reprezentând o ofertă de preţ pentru repararea camerei de luat vederi.

În baza art. 25 raportat la art. 397  C.p.p., a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Liceul … şi a obligat inculpatul la plata sumei 807 lei (532 lei pentru repararea uşii prin înlocuirea componentelor rupte şi 295 lei pentru repararea lentilei) cu titlu de daune materiale, instanţa constatând faptul că partea civilă a făcut dovada a daunelor materiale în acest cuantum.

Potrivit art. 1357 C.civ., cei care având discernământ încalcă îndatorirea de a respecta regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impun, răspund pentru prejudiciile cauzate, fiind  obligaţi să le repare integral.

Potrivit art. 1349 C.civ., cei care având discernământ încalcă îndatorirea de a respecta regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impun, răspund pentru prejudiciile cauzate, fiind  obligaţi să le repare integral.

 Împotriva acestei sentinţe penale au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria  Craiova, inculpatul ... şi partea civila Liceul …..

Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova a susţinut că hotărârea instanţei de fond este netemeinică întrucât soluţia de renunţare la aplicarea pedepsei este prea blândă raportat la împrejurările concrete de săvârşire a faptei.

Instanţa trebuia să aibă în vedere faptul că inculpatul este angajatul persoanei vătămate în funcţia de gestionar, iar în această calitate acesta ar fi trebuit să se îngrijească de paza bunurilor angajatorului.

Se poate constata că fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social în contextul în care în calitate de gestionar al persoanei vătămate a înţeles să distrugă bunurile ce aparţin angajatorului de la care primeşte o remuneraţie tocmai pentru a se îngriji de gestionare bunurilor din patrimoniu.

Calitatea inculpatului de persoană însărcinată cu gestionarea bunurilor distruse, imprimă faptei un grad de pericol ridicat care impunea aplicarea unei pedepse acestuia, iar nu a celei mai blânde sancţiuni prevăzute de Codul Penal.

Nu lipsită de importanţă este şi atitudinea procesuală a inculpatului care în ciuda probelor care demonstrează fără dubiu săvârşirea faptei în modalitatea prezentată în actul de sesizare, totuşi acesta a înţeles să nege vehement această faptă nefiind de acord nici măcar cu prestarea unei munci în folosul comunităţii în situaţia în care va fi găsit vinovat în prezenta cauză.

Aşadar, atitudinea de dispreţ manifestată de inculpat faţă normele de conduită socială, ar fi impus în privinţa sa aplicarea unei pedepse, chiar şi a unei pedepse cu amenda care este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii pentru săvârşirea unei infracţiuni distrugere.

Apelantul inculpat ... a precizat  prin motivele de apel că, în urma administrării probelor, în actul de sesizare nu se argumentează prin silogism judiciar, că faptele inculpatului nu întrunesc condiţiile de tipicitate pentru infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată. Se confirma  aceasta teza prin înscrisurile depuse la dosar, în special fişa postului în care este prevăzută responsabilitatea sa în ce priveşte grija faţă de echipamentele care, neverificate permanent s-ar fi putut defecta, ar fi cauzate pagube importante de care era responsabil şi pentru care ar fi răspuns disciplinar.

Astfel, se poate concluziona că faptele reţinute ar fi trebuit mai degrabă să facă obiectul  unor cercetări disciplinare sau patrimoniale, reglementate de legislaţia muncii, şi nu a unor cercetări penale, aşa cum s-a încercat să se demonstreze că ar fi fost necesare  prin rechizitoriu.

Martorii audiaţi  nu au avut o atitudine constantă, schimbându-şi declaraţiile date în faţa organului de cercetare penală, astfel că nu poate fi învinuit din moment ce aceleaşi susţineri le-a avut în permanenţă şi a precizat că în situaţia în care  se va evalua deteriorarea uşii, va plăti dauna produsă.

Nu sunt întrunite elementele  formei de vinovatie in sarcina sa.  Nu a știut de interdicția de a pătrunde in liceu, in spatiile  de care răspundea, nu a fost informat de  interdictia de  a-si exercita atribuțiile de serviciu, ci a fost doar informat de catre agentul de paza ca nu este  nimeni la locul de munca. Deseori venea la serviciu si in afara orelor de munca  pentru verificarea  functionarii aparatelor  si echipamentelor frigorifice, dovada fiind declaratia  asistentei medicale.

Nu a forțat ușa de acces cu scopul de a o distruge,  iar organele de politie venite la fata locului au încheiat un proces verbal  care dovedește ca a fost gasit in biroul sau  si nu erau probleme  de afectare  a unor bunuri apartinand liceului.

Din cuprinsul  înregistrărilor video si a procesului verbal de redare  se poate observa ca usa de acces se deschidea in interior si prin urmare nu putea fi  forțata .

In ceea ce privește  camera video solicita sa se constate ca  in declarațiile date in fata organelor de urmărire penala,  s-a precizat ca aceasta nu  mai prezinta  interes  deoarece  lentila acesteia  a fost înlocuita.

În susţinerea concluziei de achitare în temeiul dispozițiile art.396, alin.5 raportat la art.16, alin. 1, lit. d, si art.21 CP., a solicitat instanţei să retină cauza justificativă prevăzuta de art.21 alin.2 CP ce prevede că „Este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în îndeplinirea unei obligaţii impuse de autoritatea competentă, în forma prevăzută de lege, dacă aceasta nu este în mod vădit ilegală. Astfel, din interpretarea tuturor probelor, dar în special a atribuțiunilor din fișa postului din capitolul referitor la răspunderea pentru eventuale pagube cauzate de neglijența sa, dar şi din notorietatea faptului că, în calitate de gestionar avea obligații nu numai în timpul programului normal de muncă, fapta de forţare a încuietorii uşii fiind una firească în condiţiile în care avea nevoie să intre în spaţiile de care răspundea permanent şi nu numai în timpul programului, se putea reţine de către instanţă cauza justificativă menționată.

Acțiunea de a forţa încuietoarea uşii având ca rezultat îndoirea contra-plăcii metalice a acesteia, destul de des întâlnită în viaţa personală şi cotidiană, atunci când nu se poate pătrunde din orice fel de motive în locuinţa proprie sau spaţiile de care răspundem în exercitarea atribuţiilor de serviciu, repararea încuietorii respective intrând evident în sarcina sa aşa cum s-a şi angajat atât faţă de conducerea liceului cât şi a organelor de urmărire penală şi instanţei de judecată.

Instanța de fond nu amintește de cererea de achitare în temeiul dispozițiilor menționate, de parcă nici nu ar fi pus concluzii în faţa instanței, nepronunţându-se asupra acestor cereri şi, prin urmare, nemotivând în nici un fel respingerea motivelor de achitare invocate.

Ori, faţă de ansamblul probelor administrate, de faptul că chiar instanţa de fond în mai multe rânduri în motivarea sentinţei, a apreciat că încuietoarea uşii şi camera de luat vederi, urmare a acțiunilor au fost deteriorate, şi că, şi în prezent îndeplinesc funcţiile pentru care au fost destinate, nu putea reține în sarcina sa săvârşirea infracţiunii de distrugere aşa cum ea este prevăzută de textul incriminator din C. Penal - în textul incriminator nu se întâlnește mențiunea deteriorare, ci „distrugere, degradare sau aducere in stare de neintrebuintare,, asa cum este prevăzut în art.253 alin 1 C.Pen.

A susţinut că în speţa de faţă este vorba mai degrabă de o răspundere disciplinară sau patrimonială din materia raporturilor de muncă.

A solicitat să se constate că în realitate atât Director … cât şi martorii nu au avut o atitudine constanta schimbându-si declaraţiile date în faţa organului de cercetare penală, astfel că nu poate fi învinuit de faptul ca şi-ar fi schimbat depoziţiile din moment ce aceleaşi susţineri le-a avut în permanenţă si a precizat că în situaţia în care se va evalua deteriorarea uşii, va plăti dauna produsă.

Cât priveşte latura civilă a procesului penal, a solicitat să se constate că în mod greşit instanţa de fond a admis în parte acţiunea civilă în raport de susţinerile arătate, deşi solicitase în concluziile puse în faţa instanţei de fond să respingă cererea părţii civile, să constate că, deşi i s-a pus în vedere, aceasta nu a făcut dovada prejudiciului pretins cu acte (trei oferte de preţ, chitanţe, facturi) care să ateste valoarea reparaţiei, să constate că chiar managerul si administratorul liceului au declarat ca nu au efectuat cheltuieli cu reparaţia pretinselor stricăciuni pentru că nu s-au făcut reparaţii, că uşa pretins distrusă  este în funcţiune conform cu destinaţia sa, aşa cum au declarat martorii audiaţi, şi prin urmare prejudiciul estimat nu a fost dovedit, solicitând sa admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi, rejudecând, să se dispună achitarea şi respingerea acţiunii civile ca nedovedită.

 Partea civila Liceul …. a susţinut că instanţa de fond în mod greşit a admis în parte latura civilă.

Astfel, conform Notificării emise de SC … SRL, costul înlocuirii camerei video exterior HIKVISION 1.3 mp a fost lovită cu un corp dur, nu mai merge corespunzător (linii colorate apr pe ecran), iar preţul acestui echipament este de 220 lei, iar manopera de instalare de 75 lei.

De asemenea, conform Notei de constatare emise de SC … SRL, preţul pentru înlocuirea cercevelei este de 1032 RON (fără TVA), iar pentru reparaţia prin înlocuirea componentelor rupte 532 lei fără TVA. Preţul va include  demontajul, materialele, transportul şi montajul la beneficiar.

În situaţia în care instanţa de fond considera că pentru recuperarea prejudiciului, inculpatul trebuie sa plătească doar înlocuirea camerei video exterior şi înlocuirea şi reparaţia cercevelei prin înlocuirea componentelor rupte, prejudiciul total era de 220+75+532+101,08 (TVA la preţul de 531 Lei) adică un total de 828,08 lei.

 În situaţia în care instanţa de fond considera că pentru recuperarea prejudiciului, inculpatul trebuie sa plătească înlocuirea camerei video exterior şi înlocuirea cercevelei, cercevelei, prejudiciul total era de  220+75+1032+196,08 (TVA la preţul de 1032 lei, adică un total de 1523,08 lei.

În cursul judecăţii în apel, a fost audiat inculpatul, conform art.420 alin.4 C.p.p., a cărui declaraţie a fost consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

Verificând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate, dar şi a dispoziţiilor art.417 alin.2 C.p.p., instanţa de apel constată următoarele:

Analizând în mod coroborat conform art.103 C.p.p., ansamblul probelor administrate pe parcursul procesului penal, se constată îndeplinirea condiţiilor prev.de art.396 alin.2 C.p.p., pentru angajarea răspunderii penale a inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de distrugere prev.de art.253 alin.1 C.p.

 În data de 18 aprilie 2017, inculpatul, gestionar în cadrul Liceului … a intrat în această unitate de învăţământ, a avut o discuţie cu agentul de pază …, după care, a pătruns pe o uşă a liceului, prin forţarea acesteia, distrugând sistemul de închidere, rupând sigiliul aplicat, iar apoi a distrus o cameră video amplasată în interiorul aceleiaşi unităţi de învăţământ, înspre magazia de alimente a liceului.

 Situația de fapt reținută în rechizitoriu şi de altfel şi în hotărârea primei instanţe de judecată este rezultatul interpretării corecte a tuturor probelor administrate, elementele de fapt care au rezultat din declaraţiile martorilor, înscrisuri, planşe fotografice, înregistrările video aflate pe suporturile optice de la dosarul cauzei şi redate în procesul verbal de vizualizare a imaginilor întocmit în cursul urmăririi penale,  probele având caracter unitar din punct de vedere al conținutului,  neechivoc sub aspectul concluziei săvârşirii faptelor de către inculpat, şi concordant în ceea ce priveşte conţinutul concret al împrejurărilor anterioare şi concomitente desfăşurării activităţii ilicite de către inculpat.

Din procesul verbal de redare a conţinutului înregistrării video efectuate de sistemul de supraveghere din interiorul şi exteriorul unităţii de învăţământ, înregistrare video care a fost observată, vizualizată şi  de către prima instanţă de judecată în şedinţa publică din 28.02.l2019, în prezenţa inculpatului şi apărătorului acestuia, apoi vizualizată şi de instanţa de apel, conform procesului verbal existent la dosarul cauzei, înainte de deliberarea şi pronunţarea hotărârii, se reţin următoarele împrejurări de fapt: inculpatul a ajuns la liceu, discută cu agentul de pază în spaţiul special amenajat unde acesta îşi desfăşoară activitatea, apoi încearcă să deschidă uşa din PVC cu geam termopan care permitea accesul în holul „club cămin”, se observă că această uşă era încuiată, exercită presiuni asupra acesteia prin lovirea cu umărul şi apoi cu piciorul, uşa deschizându-se  după a treia lovitură cu piciorul, iese agentul de pază, care după o scurtă discuţie cu inculpatul se retrage. Ulterior, astfel cum rezultă din înregistrările video ale camerei instalate în exteriorul clădirii liceului, unde are loc accesul spre magazia de alimente, inculpatul se apleacă, ridică un pat-cablu de culoare albă, îl ridică şi loveşte camera de mai multe ori, determinând schimbarea poziţiei acesteia şi perturbarea imaginilor înregistrate.

Susţinerile inculpatului conform cărora nu a intenţionat să distrugă respectiva cameră video ci să îi schimbe poziţia, nu sunt confirmate prin conţinutul şi succesiunea momentelor înregistrate de camera video deteriorată, întrucât inculpatul a folosit un instrument apt de a determina degradarea camerei video – un pat-cablu lung şi subţire, a executat manevre apte de a determina deteriorarea camerei video, întrucât prin utilizarea forţei fizice a lovit de mai multe ori în respectiva cameră, imaginile fiind înregistrate în momentele premergătoare pierderii de către camera video în substanţă a aptitudinii de redare fidelă a imaginilor.

Atitudinea subiectivă cu care se acţionează se stabileşte pe baza ansamblului datelor şi împrejurărilor de fapt care conturează latura obiectivă a infracţiunii, astfel încât folosind un instrument apt de a determina deteriorarea, asupra unui obiect care prezintă o vulnerabilitate specifică – cameră video, prin executarea mai multor manevre asupra acestei camere video, utilizând forţa fizică şi în lipsa oricăror dovezi privind necesitatea intervenţiei inculpatului pentru a schimba poziţia camerei având în vedere că nu există date, în sensul că respectiva cameră să fie greşit orientată ori să necesite o intervenţie în acest sens, rezultă în mod cert că atitudinea subiectivă a inculpatului a constat în intenţia indirectă, prev.de art.16 alin.3 lit. b C.p. – a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale şi a acceptat posibilitatea producerii lui.

In structura intenției indirecte  intra un element  intelectiv ( făptuitorul prevede  elementele ce țin de tipicitatea  obiectiva a faptei sale, la momentul comiterii acesteia) , precum si un element volitiv( făptuitorul desi  nu urmărește producerea rezultatului,  accepta  producerea lui). In acest caz,  făptuitorul prevede doua urmări: pe de o parte  o urmare( infracționala sau nu)  pe care o dorește , iar pe de alta parte  o urmare stipulata de legea penala , pe care nu o dorește , dar o accepta;  cea de-a doua urmare  este eventuala, iar nu inevitabila, prezinta un grad ridicat  de probabilitate  de a se produce.

Aplicând  considerentele de ordin teoretic si doctrinar expuse la prezenta cauza, se constata ca  acțiunea inculpatului de a forța  ușa de  acces  prin  aplicarea unor lovituri cu umărul si piciorul, in mod repetat, deși ușa avea sistemul de închidere activat, sigiliul aplicat , determinând deschiderea  ușii dar si defectarea sistemului de închidere, după care a  executat cu ajutorul unui pat- cablu mai multe lovituri asupra camerei  video instalate  spre magazia de alimente a aceleiași unități de învățământ,  ridicând  acel instrument spre camera- video si determinând  atât schimbarea poziției dar  si distorsionarea imaginii  se caracterizează, sub aspect subiectiv, prin intenție indirecta, întrucât rezultatul degradării , deteriorării  acestor bunuri  prezenta un grad ridicat de probabilitate, era previzibil, decurgând din chiar modalitatea de acționare, din verificarea împrejurărilor de fapt în care a avut loc actul de conduită.

Proba vinovăției este posibilă deoarece atitudinea psihică a persoanei se exteriorizează prin conduita sa, prin fapta săvârșită, prin modul și mijloacele de săvârșire, prin conduita făptuitorului anterior, concomitent sau posterior săvârșirii faptei. De aceea, stabilirea vinovăției decurge din  cunoașterea exactă a tuturor datelor și împrejurărilor de fapt ale săvârșirii acțiunii.

 Ziua de 18.04.2017 în care a pătruns inculpatul în unitatea de învăţământ a fost declarată liberă, accesul în instituţie nefiind permis angajaţilor, fiind afişat programul zilelor libere, astfel cum rezultă din procesul verbal nr.2105 din 13.04.2017, încheiat de Comisia de Monitorizare, coordonare şi îndrumare metodologică  a dezvoltării controlului managerial, anunţul nr.211 din 14.04.2017, care prevedea accesul interzis în instituţie întregului personal, procesul verbal având acelaşi număr care a atestat interdicţia accesului în instituţie şi sigilarea mai multor obiective, decizia nr.194 din 13.04.2017 a conducerii liceului care a dispus sigilarea birourilor şi  a căilor de acces în şcoală.

Susţinerile inculpatului, conform cărora  nu i s-a adus la cunoştinţă şi nu a ştiut de interdicţia de a pătrunde în liceu, nu înlătură vinovăţia pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prev.de art.253 alin.1 C.p. asupra sistemului de închidere al unei uşi şi respectiv  camerei video întrucât, chiar şi în situaţia în care inculpatul s-ar fi aflat în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, nu era îndreptăţit a deteriora bunurile aflate în proprietatea persoanei juridice angajatoare. Când a pătruns în unitatea de învăţământ şi a observat uşa de acces închisă, nu era îndreptăţit a o forţa prin aplicarea mai multor lovituri cu umărul şi cu piciorul pentru a forţa sistemul de închidere, ci avea posibilitatea de a anunţa conducerea ori de a încheia un proces verbal din care să rezulte imposibilitatea sa de a pătrunde în liceu sau de a-şi exercita atribuţiile de serviciu, aşa cum a susţinut că era obligat. Aflarea în timpul şi în cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu nu îndreptăţeşte nici o persoană de a distruge bunurile aflate în câmpul muncii, ori folosite, manipulate în cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu, astfel încât orice impediment în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu trebuie înlăturat pe cale legală.

Procesul verbal încheiat de organele de poliţie chemate la faţa locului reprezintă un înscris care atestă intervenţia acestor organe la solicitarea reprezentanţilor unităţii de învăţământ,  încheiat înainte de declanşarea procesului penal, care a avut loc odată cu plângerea penală formulată la data de 15.05.2017, de către conducerea liceului şi începerea urmăririi penale in rem, conform ordonanţei din data de 14.06.2017; acest proces verbal nu reprezintă prin urmare un act de urmărire penală ci rezultatul intervenţiei organelor de poliţie, astfel cum se menţionează şi în cuprinsul său, la sesizarea agentului de pază, martorul …; în respectivul proces verbal se menţionează că agentul de pază a solicitat intervenţia organelor de poliţie, întrucât inculpatul, în calitate de gestionar, a pătruns în  incinta liceului şi a rupt sigiliile de la mai multe uşi, sigilii aplicate de conducerea instituţiei; organele de poliţie au discutat cu inculpatul care le-a comunicat că nu a ştiut despre existenţa acelei zile libere şi prin urmare, nevăzând afişul aplicat pe uşa de la intrare, a venit la serviciu pentru a-şi exercita atribuţiile specifice; a fost întrebat inculpatul dacă lipseşte vreun bun din încăperile unde a înlăturat sigiliile, iar acesta a răspuns negativ.

Atitudinea subiectivă cu care a acţionat inculpatul în momentul pătrunderii pe uşa de acces hol – cămin, prin forţarea acesteia şi aplicarea mai multor lovituri cu umărul şi piciorul constă, în intenţia indirectă, conform art.16 alin.3 lit.d C.p. – inculpatul a prevăzut că prin  modalitatea concretă în care a acţionat, ar fi putut produce un rezultat socialmente periculos în ceea ce priveşte integritatea sistemului de închidere, şi chiar dacă nu a urmărit producerea acestuia, a acceptat posibilitatea intervenirii unei asemenea urmări imediate. Stabilirea laturii subiective reprezintă un mecanism judiciar care se realizează pe baza faptelor şi evenimentelor de fapt ce conturează ansamblul activităţii ilicite ce reprezintă latura obiectivă a infracţiunii. Intenţia cu care a acţionat inculpatul rezultă din coroborarea datelor privind modalitatea concretă în care a acţionat: uşa de acces către  biroul de la locul său de muncă era închisă; inculpatul a apelat la forţa fizică şi a executat mai multe lovituri cu umărul şi piciorul, determinând  deschiderea forţată a acesteia; prin modalitatea concretă în care a acţionat, respectiv recurgerea la forţa fizică pentru a deschide o uşă încuiată, inculpatul a prevăzut posibilitatea deteriorării sistemului de închidere, rezultat pe care deşi nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii sale.

Răspunderea penală pentru săvârşirea infracţiunii de  distrugere nu este înlăturată prin eventuala omisiune a agentului de pază de a comunica inculpatului că nu avea drept de acces în instituţie, astfel cum se sustine de către apărare,  întrucât chiar şi în lipsa unei astfel de comunicări, inculpatul a perceput în mod direct uşa încuiată, afişul privind zilele libere de la muncă şi interdicţia salariaţilor de a pătrunde, precum şi sigiliul aplicat pe respectiva uşă.

Toate aceste elemente de fapt conturează reprezentarea restricţionării temporare a accesului în incinta liceului, acces pe care inculpatul si l-a permis prin înlăturarea cu forţa fizică a tuturor impedimentelor. Prin declaraţia formulată în faţa primei instanţe de judecată, inculpatul a precizat că nu a primit nici o explicaţie cu privire la sigiliile găsite pe uşi, ceea ce atestă conştientizarea restricţionării accesului în respectiva instituţie, însă nu există dovezi în sensul ca inculpatul să fi apelat conducerea pentru a solicita explicaţii privind restricţionarea accesului ori motivul existenţei sigiliilor. În ceea ce priveşte camera video, inculpatul a precizat că a împins-o, întrucât ar fi apreciat că nu focaliza bine imaginile, însă, nu există nici o probă în sensul unei astfel de distorsionări a imaginilor înregistrată de cameră, după cum nu există nici o probă care să explice cum inculpatul a perceput că acea cameră nu focaliza bine, în condiţiile în care în momentul ajungerii la liceu nu a examinat înregistrările video, ci după o scurtă discuţie cu agentul de pază a pătruns direct prin ușa sigilată. Nu a  comunicat agentului de paza existenta unei astfel de probleme tehnice a  camerei video si nic acesta din urma  nu a preciza ca ar fi existat, in condițiile in care  in biroul sau se aflau monitoarele.

Declarațiile  martorilor audiați  in mod succesiv pe parcursul procesului penal nu cuprind  fapte si împrejurări diametral opuse, contraziceri apte de a fundamenta  achitarea  inculpatului pentru infracțiunea de distrugere

Din declaraţia martorului … data in cursul cercetarii judecatoresti  rezultă că deşi nu i-a comunicat în mod expres inculpatului interdicţia de a pătrunde, acest aspect a rezultat din faptul că respectivul martor, în calitate de agent de pază, a comunicat inculpatului că liceul este închis, fiind perioada sărbătorilor, fiind si afişe in acest sens, pe uşa de  la intrare, pe care de altfel, inculpatul le-a si observat, iar uşile principale din liceu erau sigilate.  In cursul urmăririi penale a declarat ca  ușile de acces in instituția de învățământ erau  închise si sigilate cu ocazia  sărbătorilor pascale, știa  ca  personalul unității era liber,  i-a spus inculpatului ca nu este nimeni in scoală, apoi a auzit un zgomot si a observat ca ușa  de acces in hol  club – cămin era  forțata, avea sistemul de închidere  distrus , sigiliul rupt. L-a  găsit pe inculpat in biroul sau, care i-a comunicat ca fiind gestionar trebuie sa se preocupe de  soarta  lăzilor frigorifere si de aceea are voie sa intre in liceu, apoi martorul a anunțat conducerea si organele de politie . Ulterior a observat ca si o camera video care  era orientata inspre magazia de alimente , avea  poziția schimbata.

Din declaraţia martorului … din cursul cercetarii judecatoresti  rezultă că a vizualizat înregistrările video şi a observat că inculpatul „a lovit o uşă de la un hol de trei ori cu piciorul şi odată cu umărul, forţând deschiderea acelei uşi”. Martorul a precizat cum una dintre camerele video nu mai înregistra imagini în direcţia în care a fost montată, lentila acesteia a fost deteriorată, dar din conţinutul imaginii s-a observat cum inculpatul a lovit respectiva cameră. Din declarația  data in cursul urmăririi penale  se retine  ca anunțul privind  interdicția accesului personalului a fost afișat in loc  vizibil  pe ușa  de la intrarea principala in liceu;  martorul  a făcut parte din comisia care a  verificat sigiliile  ce au fost aplicate  inainte de începerea  zilelor libere,  iar apoi in data de 19.04.2019 a  făcut  parte din comisia care a verificat usa  deteriorata, constatând ca  sigiliile  aplicate au fost înlăturate  de la 4 usi,  inclusiv de la usa  acces hol- club;  a vizionat imaginile surprinse de camerele video si a  constatat ca inculpatul a distrus  sistemul de închidere, prin lovire cu  umărul si cu picioarele, după care  alte camere video l-au surprins pe inculpat  cum a ridicat un pat- cablu si a  lovit de mai multe  ori camera video, provocând distrugeri.  Ușa  distrusa prezenta o stare buna anterior datei faptelor,  iar camera video nu mai funcționa la  parametri normali, prezentând anumite dungi .  Prin depoziția data in cursul cercetării judecătorești la instanța de fond, martorul a  reiterat  aspectul vizionarii imaginilor  înregistrate pe camerele de supraveghere si a observat personal cum inculpatul executa  manevre de lovire cu umărul si cu piciorul ușa respectiva , forțând deschiderea. Camera video  deteriorata in ceea ce privește lentila a fost examinata  si de un reprezentant  al firmei care a instalat-o si martorul a precizat ca nu cunoaște daca respectiva camera video a fost reperata, dar știe ca in prezent ea nu mai funcționează la aceiași parametri.

Existenţa sigiliului asupra uşii de acces hol-cămin rezultă şi din declarațiile martorei …, propusa de inculpat prin cererea  din data de 12.11.2018 la instanța de fond,  care având loc de muncă în cadrul aceluiaşi liceu, care a precizat că fiind perioada sărbătorilor pascale, conducerea liceului a decis să sigileze uşile din respectiva unitate de învăţământ, cu excepţia a  trei uşi de la intrarea în liceu şi de la toaletă, această măsură fiind luată ca urmare a unei solicitări  transmise de  Inspectoratul  Şcolar Judeţean, a existat un afiş în unitatea şcolară care interzicea accesul salariaţilor.

Aceeași situație de fapt rezultă şi din declaraţiile martorei …, propusa de inculpat prin cererea  din data de 12.11.2018 la instanța de fond, care în calitate de director al unităţii de învăţământ, a precizat că s-a creat o comisie care a luat măsura sigilării încăperilor liceului, pentru vacanţei o persoană să nu aibă acces în perioada minivacanţei cu ocazia sărbătorilor pascale. Inculpatul nu a fost prezent în momentul în care s-a comunicat personalului măsura interzicerii accesului în perioada sărbătorilor, însă a fost prezent şeful său ierarhic, martorul …. Totodată, martora a precizat şi măsurile pe care le-au întreprins pentru contactarea societăţilor de profil pentru  repararea uşii şi a camerei video.

Martorul  … a declarat in cursul urmăririi penale ca  a fost întocmit un anunț  conform căruia întreg personalul  era liber in perioada 15-18.04.2017, care a fost stampilat si semnat de director,  fiind afișat  in mod vizibil  pe ușa de la intrarea principala.  Ulterior  comiterii faptelor, la data de 30.06.2017 conducerea liceului a decis sa procedeze la sigilarea biroului  deținut de inculpat , întrucât s-a efectuat un inventar general, însă inculpatul a  precizat ca nu deține cheia de la un dulap, care astfel  nu a putut fi deschis,  ceea ce a determina comisia  sa  sigileze  biroul inculpatului in data de 30.06.2017, însă  in data de 03.07.2017 martorul a precizat ca  a făcut  parte din comisia care a constatat ruperea sigiliului depus pe  ușa  biroului inculpatului,  acțiune comisa tot de către acesta, astfel cum s-a observat  pe înregistrările  efectuate de camerele video. In cursul cercetării judecătorești la prima instanța de judecata, martorul a precizat  ca anterior ușa era funcționala,  a aflat de la conducerea  liceului despre  acțiunile de distrugere,  nici  in prezent ușa nu a  fost reparata,  dar s-au contactat firme de profil pentru a  efectua o  oferta de preț, chiar martorul ocupandu-se de aceste demersuri.  Martorul a precizat ca nu cunoaște daca martorul venea la serviciu si in afara orelor de program,  însă au fost colegi de serviciu de mai mulți ani.

Conform fişei postului, inculpatul era magaziner la Liceului …, executându-şi activitatea în cadrul şcolii; este un post de execuţie ierarhic subordonat directorului unităţii de învăţământ şi administratorilor financiari; inculpatul era obligat să respecte instrucţiunile orale şi scrise, în cdarul competenţelor postului, astfel încât, rezultă că îi incumba îndatorirea de a anunţa conducerea unităţii de învăţământ în situaţia în care constata existenţa unui impediment în exercitarea atribuţiilor de serviciu, iar nu de a proceda la înlăturarea prin forţă a acestora. În acelaşi sens, conform punctului III.2 lit.a din fişa postului, inculpatul avea obligaţia de a sesiza conducerea ori de către ori apar probleme, ceea ce inculpatul nu a făcut decât a doua zi, în data de 19.04.2017, printr-o sesizare adresată conducerii liceului, dar după degradarea unei uşi din incinta liceului şi a camerei video.

Responsabilitatea inculpatului in ceea ce priveşte igiena magaziei, depozitarea corespunzătoare a alimentelor în spaţii special destinate, buna funcţionare a frigiderelor reprezintă o sarcină de serviciu care nu legitimează comiterea unor fapte ilicite, întrucât exercitarea atribuţiilor de  serviciu reprezintă un ansamblu de drepturi şi obligaţii, prerogative şi sarcini care se fundamentează pe legalitate şi responsabilitate; nu se poate invoca obligativitatea unei sarcini de serviciu pentru a justifica încălcarea altor îndatoriri de serviciu, intre care se afla păstrarea integrității bunurilor aflate in spațiul  unității angajatoare.

Din cuprinsul fişei postului nu rezultă obligaţia inculpatului de a veni la serviciu şi în afara orelor de program, orei în zilele nelucrătoare, însă, chiar dacă se proceda în acest sens, inculpatul nu era îndreptăţit a încălca atribuţiile generale, îndatoririle de a păstra şi respecta integritatea fizică a bunurilor aflate în proprietatea persoanei juridice angajatoare, deoarece exercitarea atribuţiilor de serviciu în alt mod decât în timpul orelor de program  nu legitimează recurgerea la alte modalităţi ori instrumente pentru a forţa accesul în instituţie, atâta timp cât sistemele de acces erau închise şi sigilate.

Nu sunt îndeplinite condiţiile existenţei cauzei justificative prev.de art.21 alin.2 C.p., privind exercitarea unei obligaţii impusa de autoritatea competenta, cauza justificativă care înlătură o trăsătură esenţială a infracţiunii.

Astfel, conform art.21 alin.2 C.p., este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în îndeplinirea unei obligaţii impuse de autoritatea competentă în forma prevăzută de lege dacă aceasta nu este în mod vădit ilegală.

Obligaţia trebuie să fie impusă de autoritatea publică competentă cu respectarea condiţiilor de formă şi de fond prevăzută de lege. Impunerea obligaţiei nu trebuie să provină de la o autoritate privată.

Raportând considerentele expuse la ansamblul probelor administrate se reţine neîndeplinirea condiţiilor prev.de art.21 alin.2 C.p. pentru reţinerea cauzei justificative a îndeplinirii unei obligaţii impusă de autoritatea competentă, întrucât nu există obligaţie impusă inculpatului de către angajator de a se prezenta la serviciu în afara orelor de program sau în zilele nelucrătoare. Dimpotrivă, angajatorul a restricţionat accesul angajaţilor, a întregului personal, într-o anumită perioadă de timp, prin afişe şi sigilii care erau apte să înlăture orice dubiu în ceea ce priveşte obligativitatea venirii la serviciu. Din cuprinsul proceselor verbale şi a anunţurilor materializate în înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că interdicţia accesului s-a referit la personalul unităţii de învăţământ, deci la toţi angajaţii, iar nu numai la profesori sau formatori, cadre şcolare.

Nu există probe administrate pe parcursul procesului penal din care să rezulte existenţa unui pericol iminent asupra integrității ori calității produselor aflate în gestiunea inculpatului, care să necesite, pentru înlăturare, o intervenţie activă din partea inculpatului, chiar prin apelarea la mijloace violente, cum ar fi degradarea sistemului de închidere a unei uşi.

Nu sunt fondate susținerile inculpatului privind caracterul echivoc al sesizării formulate de persoana vătămată cu privire la uşile de acces deteriorate, întrucât prin rechizitoriul întocmit s-a reţinut fapta inculpatului de a deteriora o uşă şi o cameră de supraveghere aparţinând Liceului …, iar conform art.371 C.p.p., judecata se mărgineşte la faptele şi persoanele arătate în actul de sesizare al instanţei, care este rechizitoriul conform art.329 alin.1 C.p.p. Există referiri în procesul verbal de vizionare a imaginilor video şi la o altă uşă de acces în interiorul curţii liceului care la fel a purtat sigiliul şi a fost înlăturat de către inculpat în momentul deschiderii uşii, însă inculpatul nu a fost trimis în judecată şi pentru eventualele fapte săvârşite în ceea ce priveşte cea de-a doua uşă.

Invocarea omisiunii rechizitoriului de a analiza textul legal al infracțiunii prev.de art.253 C.p. reprezintă o cerere compatibil a fi formulată în cea de a doua fază procesuală a Camerei Preliminare, conform art.342 C.p.p.. Inculpatul a formulat cereri şi excepţii în faza camerei preliminare şi a invocat această cerere ( fila 11 dosar …), însă prin încheierea din 5.07.2018 Judecătoria Craiova a respins cererile şi excepţiile formulate de inculpat, a constatat legalitatea sesizării instanţei, iar încheierea a devenit definitivă prin încheierea nr.197/2018 a Tribunalului Dolj. Aceeaşi precizare se impune şi în ceea ce priveşte cererea inculpatului de a se constata „că rechizitoriul nu analizează probele strânse în favoarea inculpatului”, „ o analiză riguroasă a tipicităţii infracţiunii raportată la fapte se impune cu necesitate pentru a se evita  confuzii şi  generalităţii împotriva acuzaţiilor penale”, „în actul de sesizare nu se argumentează prin silogism judiciar că faptele  inculpatului nu întrunesc condiţiile de tipicitate pentru infracţiunea pentru care este trimis inculpatul în judecată”. Argumentele privind neregularitatea rechizitoriului au fost invocate în procedura de cameră preliminară şi analizate prin încheierea din 5.07.2018 a Judecătoriei Craiova, definitivă, ele nemaiputând fi reiterate în faza procesuală a cercetării judecătoreşti unde obiectul îl constituie verificarea condiţiilor angajării răspunderii penale în condiţii de oralitate, publicitate, nemijlocire şi contradictorialitate, pe baza probelor administrate.

Solicitarea inculpatului de achitare formulată în faţa primei instanțe de judecată nu reprezintă o cerere veritabilă asupra căreia instanţa să se pronunțe în mod expres, prin admitere sau respingere,  astfel cum se solicită de către apărare, ci achitarea reprezintă o modalitate de soluţionare a acţiunii penale conform art.396 alin.5 C.p.p. rap.la art.16 alin.1 lit.a – d C.p.p., deci un mod de soluționare a raportului juridic de drept penal substanţial dedus judecății, care se înfăptuiește prin hotărârea pronunțată.

În drept, fapta inculpatului de a distruge sistemul de închidere a unei uşi şi o cameră de supraveghere în data de 18.04.2017, în scopul de a pătrunde în biroul de la locul său de muncă, deşi uşile de acces în instituţie erau închise, sigilate, fiind perioada unor zile libere cu ocazia sărbătorilor pascale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art.253 alin.1 C.p.

Apelul inculpatului în care solicită achitarea este nefondat, argumentele expuse întemeind soluţia de respingere a căii sale de atac, întrucât analizând ansamblul tuturor probelor administrate în cauză, se reține existenta în materialitatea sa a faptei de distrugere a două bunuri aflate în proprietatea şi supravegherea persoanei juridice angajatoare, această faptă constituie infracţiune, a fost săvârşită de către inculpat, cu forma de vinovăţie cerută de lege a intenţiei, conform art.16 alin.3 lit.b C.p. şi sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii penale în sarcina acestuia.

Conform art.253 alin.1 C.p., constituie infracțiunea de distrugere: distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparținând altuia ori împiedicarea  luării masurilor de conservare sau de  salvare a unui  astfel de bun și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la protecţia patrimoniului împotriva oricăror acte de distrugere, degradare sau aducere în stare de neîntrebuinţare. Obiectul material rezidă orice bun mobil sau imobil ce aparţine unei alte persoane fizice sau juridice sau unei alte entităţi decât făptuitorul; în cauză obiectul material constă în sistemul de închidere a unei uşi şi o  cameră video.

Elementul material al laturii obiective constă în distrugerea, degradarea  sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun. Distrugerea presupune încetarea existenţei fizice a bunului. Degradarea înseamnă deteriorarea unui bun ce are drept urmare alterarea substanţei sau a esteticii acestuia,  în aşa măsură încât bunul nu mai poate fi utilizat sau valorificat ca în trecut fără a fi reparat. În prezenta cauză elementul material a constat în degradarea unei uşi în ceea ce priveşte sistemul de închidere precum şi a unei camere video, întrucât acestea nu mai pot fi utilizate conform destinaţiei, fără ca în prealabil să fie supuse unui proces de reparare.

Urmarea imediată a constat în alterarea substanţei şi a esteticii bunurilor respective, crearea unui prejudiciu echivalent măsurilor pentru readucerea bunurilor în starea iniţială. Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, raportat la ansamblul probelor administrate care atestă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că urmare a acţiunilor întreprinse de către inculpat, prin folosirea forţei fizice îndreptate în mod direct asupra bunurilor respective, s-a produs o degradare a bunurilor care necesită măsuri de repunere în situaţia anterioară.

Latura subiectivă a constat în intenţie indirectă, conform art.16 alin.3 lit.b C.p., inculpatul prevăzând şi acceptând posibilitatea degradării bunurilor asupra cărora s-a acţionat.

Pentru existenţa infracţiunii nu prezintă relevanţă mobilul sau scopul cu care a fost comisă infracţiunea. Nu reprezintă, prin urmare,  o cauză de înlăturare a răspunderii penale, prin înlăturarea tipicităţii, intenţia inculpatului de a-şi asigura, prin degradarea bunurilor, accesul în biroul de la locul său de muncă ori dorinţa de a exercita atribuţiile de serviciu în afara programului legal, în scopul prevenirii unor eventuale pagube.

Apelul părţii civile se va respinge, întrucât prima instanţă a soluţionat în mod corect acţiunea civilă alăturată acţiunii penale. La dosarul de urmărire penală există nota de constatare prin care sunt indicate preţul estimativ pentru înlocuirea  cercevelei la suma de 1032 lei fără TVA, iar pentru reparaţia prin înlocuirea componentelor rupte preţul estimativ fiind de 532 lei.

Prima instanţă a decis acordarea sumei de 532 lei pentru repararea prin înlocuirea componentelor rupte având în vedere că este posibilă această modalitate de reparare a  prejudiciului. În ceea ce priveşte echipamentul camerei video exterior, preţul pentru echipament este de 220 lei şi manopera este în valoare de 75 lei, astfel cum rezultă din înscrisurile emise de societatea de profil care a instalat respectivul echipament video, aflate la dosarul de urmărire penală. Aceleaşi înscrisuri se află şi la dosarul  de fond al  Judecătoriei Craiova.

Prin cererea de constituire parte civilă din cadrul declaraţiei de parte civilă formulată de reprezentantul Liceului …, s-a indicat cuantumul prejudiciului, in funcţie de  preţul fiecărui obiect, uşa şi  cameră video, insa nu s-a solicitat si acordarea TVA, partea civilă solicitând acordarea sumei de 1859 lei fără TVA, formată din 1564 lei reprezentând înlocuirea componentelor stricate şi 295 lei pentru înlocuirea lentilei camerei video. Cuantumul TVA a fost solicitat în apel, prin motivele de apel, astfel încât aceasta  componentă a acţiunii civile nu poate fi acordată, contravenind dispoziţiilor art.20 C.p.p., conform cărora constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătoreşti, aşadar cel mai târziu în cursul judecăţii în primă instanţă până la momentul începerii acestui stadiu procesual specific administrării probelor, începerea cercetării judecătorești.

Suma de 1564 lei nu poate fi acordată de către instanţă integral, întrucât reprezintă cuantumul total al celor două variante de reparare a sistemului de închidere a uşii, astfel încât prima instanţă a acordat în mod corect doar suma de 532 lei specifică reparării prin înlocuirea componentelor rupte – una dintre modalitatile de reparare a prejudiciului, iar suma de 1032 specifică reparării prin înlocuirea cercevelei

Contrar susţinerilor inculpatului, partea civilă a administrat probe pentru susţinerea acţiunii civile, conform art.20 alin.2 C.p.p., rap.la art.99 alin.1 C.p.p., depunând înscrisuri care emană de la societăţile specializare în efectuarea operaţiunilor necesare reparării integrale a prejudiciului.

Calea de atac exercitată de Ministerul Public se va admite, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prev.de art.80 C.p. pentru dispunerea renunţării la aplicarea pedepsei,

Individualizarea pedepsei reprezintă una dintre cele mai importante  operaţiuni juridice de a cărei acurateţe depinde în mod direct reuşita procesului de îndreptare şi recuperare a inculpatului, întrucât aceasta presupune, prin evaluarea gravităţii infracţiunii comise şi a periculozităţii infractorului, determinarea gradului de răspundere penală a inculpatului în raport cu care urmează să se stabilească pedeapsa şi modul de executare a acesteia.

Infracţiunea, ca faptă socialmente periculoasă, creează o tulburare socială, aduce o atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală şi ordinii juridice instituite într-un sistem de drept. Pentru înlăturarea acestor consecinţe negative ale infracţiunii este necesar să se reacţioneze din partea societăţii şi să se aplice anumite măsuri de constrângere juridică celor ce săvârşesc asemenea fapte.

Aplicarea şi executarea pedepsei se realizează în vederea atingerii unor scopuri bine definite, respectiv scopul prevenirii săvârșirii de noi fapte penale din partea infractorilor, prin reeducarea acestora, dar şi din partea altor persoane, prin exemplaritatea pedepselor, precum şi scopul restabilirii liniştii sociale şi al reintegrării ordinii juridice.

Renunţarea la aplicarea pedepsei  constă în dreptul conferit instanţei de judecată de a nu aplica cu titlu definitiv o pedeapsă pentru o persoană găsită vinovată de comiterea unei infracţiuni, apreciind că pentru îndreptarea acesteia, în considerarea  în concret  a infracţiunii săvârşite, persoanei infractorului şi altor elemente circumstanţiale favorabile, este suficientă aplicarea unui avertisment, întrucât stabilirea sau executarea unei pedepse ar risca să producă consecinţe negative în recuperarea inculpatului.

Această dispoziţie este corelată cu principiului oportunităţii, motiv pentru care renunţarea nu poate opera în cazul în care pedeapsa legală pentru fapta comisă este închisoarea mai mare de 5 ani.

Instituţia renunţării la aplicarea pedepsei reprezintă, aşadar, o măsură de individualizare a pedepsei care poate fi dispusă de instanţa de judecată atunci când constată că infracţiunea săvârşită de inculpat prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit. Individualizarea pedepsei este o chestiune de apreciere, ce implică reanalizarea elementelor de cuantificare şi de stabilire a sancţiunii şi nu verificarea aplicării pedepselor în limitele prevăzute de lege.

 Potrivit art. 80 alin 1  C. pen. instanţa poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei dacă sunt întrunite următoarele condiţii:

a) infracţiunea săvârşită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit;

b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

(2) Nu se poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei dacă:

a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) şi lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;

b) faţă de acelaşi infractor s-a mai dispus renunţarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracţiunii pentru care este judecat;

c) infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor;

d) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea mai mare de 5 ani.

Transpunând textul de lege la prezenta  cauză penală, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de alin. (2) al art. 80 C. pen., întrucât: 

Infracţiunea de distrugere prev.de art.253 alin.1 C.p.  nu prezintă o gravitate redusă, având în vedere modalitatea de comitere, modul şi mijloacele ce caracterizează ansamblul activităţii ilicite săvârşite de către inculpat, timpul şi locul săvârşirii: în cadrul unei unităţi de învăţământ în care respectarea legii şi a regulilor de exercitare a atribuţiilor de serviciu trebuie să aibă un loc aparte şi o atenţie deosebită din partea celor care îşi desfăşoară activitatea în respectiva locaţie; au fost deteriorate, degradate două obiecte  de o importanţă deosebită în ceea ce priveşte buna funcţionare, disciplina şi supravegherea activităţii într-o unitate de învăţământ, respectiv o uşă de acces al cărei sistem de închidere era activat şi sigilat şi o cameră video care înregistra în momentul  degradării; urmările produse au constat într-un prejudiciu mixt dat de contravaloarea necesară reparării ambelor obiecte materiale; mijloacele folosite au relevat tenacitatea inculpatului, întrucât acesta a executat mai multe acţiuni de  lovire cu umărul şi piciorul asupra sistemului de închidere a uşii şi de înlăturare a sigiliului care împiedica accesul şi exprima interdicţia pătrunderii persoanelor şi totodată a degradat, deteriorat o cameră video prin executarea mai multor acţiuni de lovire cu un  instrument  apt de a atrage aducerea în stare de neîntrebuințare, contrar  scopului uzitării acelei camere video.

Inculpatul este o persoană care îndeplinea funcţia de gestionar – magaziner în cadrul unităţii şcolare, avea o experienţă îndelungată, însă a recurs la modalităţi agresive de pătrundere în unitatea şcolară,  în afara programului de lucru, fără a anunţa organele de conducere despre intenţia sa şi fără a întreprinde minime demersuri pentru a obţine un acces legal acolo unde dorea să ajungă.

Nu a întreprins nici o măsură pentru repararea prejudiciului, astfel ca  din conduita procesuală adoptată a rezultat că nu există posibilităţi de îndreptare doar prin aplicarea  instituţiei prev.de art.80 C.p., privind renunţarea la aplicarea pedepsei şi emiterea unui avertisment. Din conţinutul fişei de cazier judiciar rezultă că a fost sancţionat prin ordonanţa nr.494/P/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova cu amendă administrativă, în cuantum de 200 lei pentru săvârşirea infracţ.prev.de art.9 din Legea 87/1994 – evaziune fiscală.  Existenta in cursul  cercetării judecătorești a unei fise de cazier care nu mai face referire si la aceasta amenda administrativa se explica prin durata de timp  după care a fost solicitata  aceasta fisa de cazier. Astfel,  conform art. 15 (1) din legea 290/2004 privind cazierul judiciar,  persoanele fizice înscrise în cazierul judiciar sau cu privire la care s-au făcut notări provizorii se scot din evidentă dacă se află în una dintre următoarele situații: i) au trecut 5 ani de la data aplicării uneia dintre sancțiunile cu caracter administrativ prevăzute de art. 91 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Ansamblul datelor cu caracter real și personal astfel cum au fost analizate conduc la concluzia că stabilirea şi aplicarea unei pedepse ar fi oportune, instituţia renunţării la aplicarea pedepsei fiind disproporţionată faţă de ansamblul particularităţilor ce conturează gravitatea faptei şi periculozitatea inculpatului, astfel încât se impune orientarea instanţei către pedeapsa amenzii penale, prev.de art.253 C.p.

Conform art.253 alin.1 C.p., infracţiunea de distrugere se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

În temeiul art. 253 alin 1 Cp rap. la art. 61 alin 2, alin 4 lit. b Cp se va condamna inculpatul …  la pedeapsa de 200 zile - amendă, cuantumul unei zile amenda este de 15 lei, rezultând  amenda  penala de 3000 lei.

Cuantumul amenzii s-a stabilit conform art.61 alin.2 şi 3 c.p., în sensul că numărul zilelor amendă s-a stabilit conform criteriilor generale de individualizare a pedepsei prev.de art.74 C.p., iar cuantumul unei zile amendă s-a stabilit la nivelul de 15 lei , conform art.61 alin.2 C.p., în condițiile în care suma corespunzătoare unei zile amendă poate fi cuprinsă între 10 lei şi 500 lei.

La individualizarea numărului zilelor amendă, instanţa a avut în vedere criteriile de individualizare a pedepsei prev.de art.74 C.p.: împrejurările şi modul de comitere , precum şi mijloacele folosite,  starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotiră, natura şi gravitatea rezultatului produs, motivul şi scopul săvârşirii infracţiunii,  conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială. Instanţa de apel se va orienta către pedeapsa amenzii situată la nivelul mediu al limitelor speciale stabilite conform art.61 alin.4 lit.b  C.p., apreciind că se realizează o proporționalizare a pedepsei în raport de datele ce caracterizează gravitatea infracţiunii şi periculozitatea inculpatului. O astfel de pedeapsă realizează scopul preventiv şi funcţiile de reeducare, exemplaritate punitivă şi resocializare a inculpatului

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cpp, se vor respinge apelurile formulate de apelanţii inculpat ...,  împotriva sentinţei penala nr.1203 din data de 17.04.2019 a Judecătoriei Craiova, pronunţată în dosarul nr…., ca nefondate.

În temeiul art.  421 pct. 2 lit. a Cpp, se va admite apelul formulat de  apelantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova împotriva sentinţei penala nr.1203 din data de 17.04.2019 a Judecătoriei Craiova, pronunţată în dosarul nr…..

Se va desfiinţa în parte sentinţa penală apelată  şi pe fond rejudecând:

Se vor înlătura dispoziţiile art.  80 Cp privind renunţarea la aplicarea pedepsei.

În temeiul art. 253 alin 1 Cp rap. la art. 61 alin 2, alin 4 lit. b Cp, se va condamna inculpatul … la pedeapsa de 200 zile - amendă, cuantumul unei zile amenda este de 15 lei, rezultând  amenda  penala de 3000 lei.

Se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.63 Cp privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa  închisorii.

Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii penale.

În baza art. 275 alin 2 C.p.p. se vor obliga apelanţii inculpatul şi partea civilă, aflati in culpa procesuala,  la plata sumei de 200 lei fiecare  cheltuieli judiciare catre stat. În temeiul art. 275 alin 3 C.p.p.  restul cheltuielilor judiciare vor  rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare