Valorificarea bunurilor mobile sechestrate în cursul procedurii de cameră preliminară. Contestarea modului de valorificare a bunurilor mobile sechestrate.

- art. 2522 Cod de procedură penală

- art. 2524 Cod de procedură penală

 Bunurilor mobile sechestrate încă din faza de urmărire penală, aparţinând inculpatelor societăţi comerciale, pot fi valorificate în condiţiile art. 2522 Cod de procedură penală şi în cursul procedurii de cameră preliminară.

Modul de valorificare a bunurilor mobile sechestrate poate fi contestat în termen de 15 zile, contestaţia trebuie formulată separat şi repartizată aleatoriu unui complet de judecată de la instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă, neputând fi judecată în cadrul procesului penal în care a fost instituit sechestrul, de către judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei.

Curtea a constatat că prin cererea înregistrată sub nr. […] la data de 20.03.2019, petentele S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. au formulat contestaţie împotriva modului de valorificare a bunurilor mobile sechestrate, valorificare dispusă prin încheierea nr. 242/07.03.2017 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul penal nr. […].

Au solicitat petentele suspendarea valorificării autoturismelor ce fac obiectul adresei ANABI nr. xxx/413/04.03.2019 şi a anunţului privind vânzarea bunurilor nr. xxx/413/2017/20.12.2018, anularea acestui anunţ, anularea rapoartelor de evaluare ce stau la baza anunţului şi anularea licitaţiei publice din data de 14.03.2019  şi a actelor şi măsurilor întocmite ca urmare a licitaţiei.

În motivarea contestaţiei, s-a arătat că prin ordonanţa procurorului din data de 24.11.2014 a fost instituită măsura sechestrului asigurător asupra autovehiculelor societăţilor petente, scopul fiind garantarea recuperării prejudiciului rezultat din săvârşirea infracţiunilor ce fac obiectul judecăţii în dosarul penal nr. […].

Petentele mai arată că au solicitat instanţei de judecată să dispună valorificarea autoturismelor uzate tehnic şi moral, în temeiul art. 252 indice 1 alineat 1 Cod de procedură penală, cererea fiind admisă prin încheierea nr. 242/07.03.2017 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (ANABI), cu atribuţii în privinţa valorificării bunurilor sechestrate, a publicat anunţul privind vânzarea bunurilor mobile sechestrate în dosarul penal nr. […], iar în data de 14.03.2019 a avut loc prima licitaţie, în urma căreia a fost adjudecat un lot de 76 de autoturisme.

Petentele au arătat că ANABI nu a obţinut acordul acestora pentru valorificarea autoturismelor, nefiind respectate dispoziţiile art. 29 alineat 4 din Legea nr. 318/2015, că nu a existat mandatul special pentru vânzarea autoturismelor societăţilor, ce trebuia dat de către cele două societăţi, că lipseşte hotărârea generală a asociaţilor societăţilor pentru a se dispune cu privire la vânzarea autoturismelor, că vânzarea tuturor autoturismelor ar atrage încetarea activităţii acestora şi că bunurile supuse valorificării sunt subevaluate.

În drept au fost invocate  dispoziţiile art. 252 indice 4 Cod de procedură penală.

ANABI a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea contestaţiei arătând, în esenţă, că nu trebuia obţinut acordul celor două societăţi comerciale pentru a se dispune valorificarea autoturismelor, din moment ce există încheierea nr. 242/07.03.2017 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, că discuţiile cu privire la hotărârea generală a asociaţilor şi oportunitatea valorificării autoturismelor excedează competenţelor agenţie şi că evaluarea a fost realizată de către un evaluator autorizat ANEVAR. Cu privire la anunţul de licitaţie publică şi la licitaţia ce a avut loc în 14.03.2019, se arată că au fost respectate toate dispoziţiile legale, fiind aduse la cunoştinţa societăţilor încă din decembrie 2018.

La dosar a fost ataşat volumul nr. XIII/2 al dosarului penal nr. […] al Curţii de Apel Braşov, ce conţine raportul de evaluare al autoturismelor celor 2 societăţi comerciale, înscrisuri depuse de petente privind valoarea autoturismelor (facturi fiscale, certificate RAR), înscrisuri depuse de ANABI privind încuviinţarea valorificării autoturismelor dată de judecătorul de cameră preliminată din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, încheierea din data de 17.05.2017 dată de acelaşi judecător, înscrisuri privind desfăşurarea licitaţiei publice din data de 14.03.2019, acte din dosarul penal nr. […] al Curţii de Apel Braşov.

Analizând contestaţia formulată Curtea a reţinut următoarele:

Prin ordonanţa procurorului din data de 24.11.2014, dată în dosarul penal  nr. […] a fost instituită măsura sechestrului asigurător asupra autovehiculelor societăţilor petente, S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., scopul fiind garantarea recuperării prejudiciului rezultat din săvârşirea infracţiunilor ce fac obiectul cauzei.

Sechestrul a fost instituit, astfel cum rezultă din cuprinsul ordonanţei, asupra unui număr de 110 autoturisme aparţinând S.C. B. S.R.L. şi asupra unui număr de 117 autoturisme aparţinând S.C. A. S.R.L.. Autoturismele au fost identificate cu numărul de înmatriculare şi cu seria şasiului, existând la dosarul de urmărire penală tabele cu toate aceste autoturisme.

În acest dosar penal a fost întocmit rechizitoriu, s-a dispus trimiterea în judecată a celor două inculpate societăţi comerciale, alături de alţi inculpaţi, formându-se dosarul penal nr. […] pe rolul Curţii de Apel Braşov.

În procedura de cameră preliminară, în faza contestaţiei formulată împotriva încheierii pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Braşov, societăţile S.C. B. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L., împreună cu inculpaţii persoane fizice C., D. şi E. au formulat o cerere de valorificare a bunurilor mobile sechestrate, anume autoturismele societăţilor S.C. B. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L., anexând tabele cu autoturismele celor 2 societăţi comerciale.

La termenul de judecată în faţa judecătorului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cererea a fost susţinută de apărătorul ales al inculpaţilor, persoane fizice şi juridice, fiind prezenţi şi C., D. şi E., fiind întemeiată în drept în baza dispoziţiilor art. 252 indice 1 alineat 1 Cod de procedură penală.

Cererea formulată a fost admisă prin încheierea nr. 242/07.03.2017 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispunându-se valorificarea de îndată a bunurilor mobile sechestrate ce aparţin S.C. B. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L..

S-a mai hotărât că bunurile ce se vor valorifica sunt cele ce formează obiectul ordonanţei de sechestrare dispusă de procuror la data de 24.11.2014, cu menţiunile de identificare precizate de către proprietari în cererea de valorificare adresată judecătorului de cameră preliminară, cu excepţia  a trei autoturisme (XX-1X XXX, XX-2X XXX  şi XX-3X XXX).

Încheierea nr. 242/07.03.2017 este definitivă şi se bucură de autoritate de lucru judecat, astfel că nu mai poate fi pusă în discuţie. Articolul 252 indice 4 Cod de procedură penală permite numai contestarea modului de valorificare a bunurilor mobile sechestrate, respectiv contestarea modului de aducere la îndeplinire a hotărârii judecătoreşti de valorificare a bunurilor mobile sechestrate.

Prin urmare, pe calea art. 252 indice 4 Cod de procedură penală nu poate fi atacată Încheierea nr. 242/07.03.2017, ci numai modalitatea concretă de valorificare a bunurilor mobile sechestrate, dispusă în mod definitiv prin această încheiere. La  momentul judecării cererii de valorificare a bunurilor, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a verificat toate condiţiile de admisibilitate a unei asemenea cereri şi a admis-o printr-o încheiere definitivă.

Curtea de Apel Braşov nu mai poate analiza, la acest moment şi în prezentul cadru procesual, condiţiile de admisibilitate ale cererii de valorificare bunuri mobile sechestrate, opunându-se autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 242/07.03.2017 precum şi dispoziţiile exprese ale art. 252 indice 4 Cod de procedură penală ce reglementează numai o contestaţie cu privire la modul de aducere la îndeplinire a acestei încheieri, iar nu o cale de atac împotriva încheierii prin care s-a dispus valorificarea autoturismelor celor 2 societăţi comerciale.

Prin urmare, toate motivele de contestaţie formulate de S.C. B. S.R.L şi S.C. A. S.R.L., privind lipsa unui mandat special pentru solicitarea valorificării autoturismelor, lipsa unei hotărâri a adunării generale a asociaţilor sau oportunitatea valorificării autoturismelor, având în vedere obiectul de activitate al celor două societăţi comerciale, nu pot fi analizate pe această cale şi nici nu vor fi analizate, existând încheierea nr. 242/07.03.2017 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, definitivă şi executorie, ce se bucură de autoritate de lucru judecat.

Curtea va analiza mai departe motivele invocate de cele două societăţi comerciale ce vizează aspecte ce ţin de modalitatea de valorificare a autoturismelor, realizată de ANABI, în temeiul încheierii nr. 242/07.03.2017.

Cu privire la lipsa acordului celor 2 societăţi comerciale pentru realizarea valorificării autoturismelor Curtea reţine că cererea de valorificare bunuri a fost formulată şi admisă de judecătorul de cameră preliminară, fiind întemeiată în drept în baza art. 252 indice 1 alineat 1 Cod de procedură penală, fiind o cerere de valorificare bunuri mobile sechestrate, la cererea proprietarului bunurilor (la fila nr. 20 verso din dosar se observă că este scrisă bolduit exact această teză a articolului 252 indice 1 Cod de procedură penală, pe care se întemeiază cererea formulată de cele 2 societăţi comerciale).

Prin urmare, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 29 alineat 1 din Legea nr. 318/2015, fiind incident cazul de valorificare bunuri mobile sechestrate dispusă de instanţa de judecată, în urma cererii formulate de proprietar, astfel că ANABI nu trebuie să ceară un alt acord al proprietarului bunurilor pentru a începe valorificarea autoturismelor a căror valorificare a fost deja încuviinţată de instanţă prin încheierea nr. 242/07.03.2017, definitivă şi executorie.

Articolul nr. 29 alineat 4 din Legea nr. 318/2015 se referă la o altă ipoteză, în care ANABI se sesizează din oficiu, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

În acelaşi sens, se reţine şi încheierea din data de 17.05.2017, dată de acelaşi judecător de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, într-o cerere de îndreptare eroare materială, unde, la fila 29 din volumul II al Curţii de Apel Braşov, s-a consemnat expres: „prin încheierea nr. 242 din 07.03.2017 judecătorul a dispus valorificarea bunurilor mobile, dispoziţia acestuia este suficientă pentru punerea în executare a măsurii luate”.

 Prin urmare, Curtea consideră că nu sunt incidente în speţă dispoziţiile prevăzute de art. 29 alineat 4 din Legea nr. 318/2015 şi că nu trebuie un alt acord al proprietarului autoturismelor a căror valorificare a fost încuviinţată prin încheierea nr. 242/07.03.2017 pentru valorificarea acestora de către ANABI.

Petentele au contestat şi raportul de evaluare întocmit în cauză, arătând că autoturismele au fost subevaluate.

Cu privire la acest aspect, Curtea reţine că potrivit art. 252 indice 4 alineat 2 Cod de procedură penală, contestaţia se face în termen de 15 zile de la îndeplinirea actului contestat.  Raportul de evaluare reprezintă un act ce ţine de procedura de valorificare a autoturismelor, constituind baza acestei valorificări, din moment ce preţurile de vânzare sunt cele stabilite în acest raport.

Instanţa va interpreta articolul sus menţionat în sensul că termenul de 15 zile curge de la îndeplinirea actului numai atunci când şi subiecţii procesuali îndrituiţi să formuleze contestaţie au participat la îndeplinirea actului sau au luat la cunoştinţă de act odată cu îndeplinirea lui. În celelalte cazuri, termenul va curge de la luarea la cunoştinţă a actului.

A considera că întotdeauna termenul trebuie să curgă de la îndeplinirea actului ar echivala cu o lipsire de conţinut a acestui text de lege  în multe cazuri, cum este şi cel din speţă, prejudiciind partea interesată de accesul la o instanţă, ceea ce reprezintă o încălcare a principiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, privind dreptul de acces la o instanţă, în situaţia încălcării dreptului de proprietate.

Fiind evident că printr-o subevaluare a unor bunuri aparţinând societăţilor comerciale, urmată apoi de vânzarea silită la un preţ subevaluat, se aduce atingere dreptului la proprietate, Curtea de Apel va aplica în mod direct jurisprudenţa CEDO în această speţă şi va considera că, în vederea exercitării efective a dreptului la  un recurs efectiv, prevăzut de art. 13 din Convenţie, se impune interpretarea art. 252 indice 4 alineat 2 Cod de procedură penală în sensul arătat mai sus.

În speţă, raportul de evaluare a fost întocmit în luna mai 2018, în lipsa părţilor, depus la ANABI, iar agenţia l-a depus la dosarul nr. […] în luna august 2018, în timpul vacanţei judecătoreşti, când nu au fost termene de judecată în dosar. La primul termen de judecată ce a urmat depunerii raportului de evaluare, respectiv 03.09.2018, instanţa de judecată a adus la cunoştinţa părţilor acest raport de evaluare, acesta fiind momentul de la care începe să curgă termenul de 15 zile, întrucât abia la acest termen toate părţile implicate în proces au fost în măsură să cunoască evaluarea autoturismelor.

 La data de 13.09.2018 (fila 177 dosar) S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. au depus la dosarul penal nr. […] note de şedinţă prin care au contestat expres raportul de evaluare arătând că „nu suntem de acord cu Raportul de Evaluare privind autoturismele celor 2 societăţi comerciale”.

Notele scrise au fost puse în discuţia părţilor la termenul de judecată din 01.10.2018, când instanţa, în dosarul penal nr. […], şi-a expus părerea cu privire la susţinerile părţilor.

Din moment ce raportul de evaluare reprezintă un act ce ţine de procedura de valorificare a bunurilor mobile sechestrate dispusă prin încheierea nr. 242/07.03.2017, iar procedura de soluţionare a unei asemenea cereri impune judecarea acesteia de către instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă (art. 252 indice 4 alineat 1 Cod de procedură penală), iar nu de către completul de judecată învestit cu judecarea fondului cauzei, observând şi că încheierea dată de instanţa de fond la data de 01.10.2018 este o încheiere interlocutorie, fără autoritate de lucru judecat, Curtea consideră că este nu numai competentă dar şi obligată să soluţioneze motivul de contestaţie ce vizează evaluarea autoturismelor, formulat în termenul de 15 zile de către cele 2 societăţi comerciale, în cadrul prezentei contestaţii, motiv nesoluţionat în mod definitiv de către un alt complet de judecată de la instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă, astfel cum prevede art. 252 indice 4 alineat 1 Cod de procedură penală.

Prin urmare, susţinerea Ministerului Public în sensul că ar trebui respins ca tardiv acest capăt de cerere va fi respinsă.

Analizând pe fond acest raport de evaluare, Curtea reţine că modalitatea concretă în care au fost evaluate cele 76 de autoturisme parcate (lotul nr. 2) nu reprezintă o evaluare în vederea stabilirii preţului de vânzare, ci reprezintă o înmulţire a greutăţii fierului din autoturisme cu preţul practicat de firme de profil ce colectează autoturisme pentru casare, ajungându-se astfel la sume foarte mici, singura variabilă fiind greutatea autoturismelor.

Scopul acestei evaluări nu este acela al aflării preţului ce se poate obţine din vânzarea lor la firme de casare, ci stabilirea valorii de circulaţie a acestora, ceea ce nu s-a realizat.

Pornind de la ideea că autoturismele nu au ITP şi baterie şi deci nu pot fi pornite, evaluatorul a ajuns la cea mai drastică concluzie, aceea că toate cele 76 autoturisme trebuie vândute ca şi deşeu de fier vechi, stabilind pentru toate nişte preţuri derizorii, în neconcordanţă cu realitatea.

Înscrisurile depuse de cele 2 societăţi comerciale la judecata contestaţiei atestă că, cu cheltuieli nu prea mari, toate autoturismele au acum ITP valabil, deci îndeplinesc toate condiţiile pentru a circula pe drumurile publice, ceea ce întăreşte ideea că evaluatorul a greşit atunci când a considerat că toate autoturismele pot fi vândute numai ca deşeu de fier vechi.

Se observă, din conţinutul raportului de evaluare, că toate autoturismele, fără nicio distincţie cu privire la numărul de km, la anul fabricaţiei, la dotări sau starea reală de uzură, au fost evaluate după unicul criteriu al cantităţii de fier conţinute, ajungând să valoreze fie 629 de lei, fie 634 de lei, una singură valorând 811 lei.

În opinia Curţii de Apel,  având în vedere şi înscrisurile depuse de cele 2 societăţi comerciale, la care s-a făcut referire mai sus, această operaţiune efectuată de evaluator nu reprezintă o evaluare care să stabilească valoarea de circulaţie şi a plecat de la o premisă greşită, respectiv aceea că toate cele 76 de autoturisme nu au nicio valoare şi trebuie casate. Faptul că un autoturism staţionează într-o parcare 3 sau 5 ani, nu are baterie şi nici ITP nu conduce automat la considerarea că nu mai poate fi folosit şi că trebuie casat, iar fişele ITP depuse atestă tocmai acest aspect, respectiv că s-a reuşit, cu cheltuieli mici, să se aducă în circulaţie, pe drumurile publice, toate aceste autoturisme.

Premisa greşită de la care s-a plecat a determinat o lipsă a unei evaluări reale a celor 76 de autoturisme şi la stabilirea unor preţuri derizorii, chiar şi în comparaţie cu preţul pieţei negre a autoturismelor ce se dau la casat, în schimbul cărora se primeşte un voucher pentru achiziţionarea unui autoturism nou, voucher ce se poate vinde şi cu 2.000 de lei.

Curtea a luat în considerare şi menţiunile din raportul de evaluare, în sensul că valoarea estimată este valabilă atâta timp cât starea acestora nu se modifică semnificativ. Din moment ce starea bunurilor s-a apreciat, existând acum şi ITP valabil, valoarea acestora, oricum mult subevaluată, a crescut considerabil.

Curtea consideră deci că cele 76 de autoturisme parcate la momentul evaluării (lotul nr. 2)  nu au fost evaluate în mod real, în vederea stabilirii valorii de circulaţie, considerându-se în mod eronat că nu mai prezintă decât o valoare reziduală, astfel că, avându-se în vedere şi starea actuală a autoturismelor, se impune realizarea unei evaluări corecte a acestora, în vederea stabilirii valorii de circulaţie, iar nu pentru determinarea matematică a unei valori de casare.

Cu privire la evaluarea autoturismelor daună totală, raţionamentul evaluatorului, din moment ce ne aflăm în prezenţa unei daune totale, este corect, în acest caz numai un preţ de casare poate fi obţinut.

Referitor la evaluarea autoturismelor aflate în trafic, Curtea observă că evaluatorul s-a raportat la preţul pieţei, la numărul de km, la uzura autoturismului, la modelul acestuia, s-a realizat raportul dintre preţul de vânzare şi costul bunului, stabilindu-se  preţuri diferenţiate pentru fiecare autoturism. Modalitatea de evaluare a acestor autoturisme, descrisă la filele 16 şi 17 din raportul de evaluare, este una ce are la bază o analiză fundamentată a criteriilor de evaluare, stabilind preţuri de piaţă a acestor autoturisme.

Prin urmare, evaluarea autoturismelor daună totală şi a autoturismelor aflate în trafic (loturile nr. 1 şi nr. 3) este considerată de instanţă a fi una efectivă, reală, ce a condus la obţinerea unor preţuri de vânzare corecte.

Astfel, având în vedere cele arătate mai sus, instanţa va considera întemeiată critica adusă de S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L.  numai cu privire la modalitatea de evaluare a celor 76 de autovehiculele aparţinând contestatoarelor aflate în parcul auto la data întocmirii evaluării (lotul nr. 2).

Se va dispune deci anularea parţială a raportului de evaluare nr. xx/30.05.2018 întocmit de evaluator F., numai în ceea ce priveşte valoarea stabilită pentru cele 76 de autovehiculele aparţinând contestatoarelor aflate în parcul auto la data întocmirii evaluării.

ANABI va trebui să reia deci procedura de evaluare a acestor autoturisme şi să obţină un preţ de vânzare real pentru acestea.

Important de subliniat este că, atât interesul statului, (ce urmează să folosească sumele pentru acoperirea prejudiciului cauzat de infracţiunile presupus săvârşite de inculpaţi) cât şi interesul inculpatelor persoane juridice, este ca evaluarea să fie corectă şi cât mai aproape de realitate şi de preţul pieţei. O evaluare incorectă, ce are ca rezultat obţinerea unor preţuri derizorii, nu aduce beneficii statului sau inculpatelor, ci adjudecatarilor de la licitaţia publică.

Va fi menţinut raportul de evaluare nr. xx/30.05.2018 întocmit de evaluator F. în ceea ce priveşte valoarea celor 5 autoturisme daună totală şi a celor 129 de autoturisme aflate în trafic la data evaluării.

Cum raportul de evaluare conţine date considerate ca nereale de către instanţă cu privire la preţul de vânzare al celor 76 de autoturisme, este evident că şi anunţul de vânzare al acestora şi licitaţia publică în urma căreia au fost adjudecate aceste autoturisme vor trebui desfiinţate, aceste operaţiuni având la bază aceste preţuri nereale, sunt subsecvente evaluării bunurilor, fiind strâns legate de aceste valori.

Pe lângă acest motiv, ce determină anularea anunţului de licitaţie publică, anularea licitaţiei publice din data de 14.03.2019, a procesului-verbal privind desfăşurarea şi rezultatul licitaţiei pentru valorificarea bunurilor mobile şi a tuturor efectelor acestei licitaţii publice, Curtea va analiza, mai jos, un al doilea motiv ce conduce la aceeaşi concluzie.

Cum s-a arătat mai sus, Curtea consideră că nu sunt incidente în speţă dispoziţiile prevăzute de art. 29 alineat 4 din Legea nr. 318/2015 şi că nu trebuie un alt acord al proprietarului autoturismelor a căror valorificare a fost încuviinţată prin încheierea nr. 242/07.03.2017 pentru valorificarea acestora de către ANABI.

Însă, trebuie reţinut că prin încheierea sus arătată, instanţa a admis valorificarea şi a hotărât că bunurile ce se vor valorifica sunt cele ce formează obiectul ordonanţei de sechestrare dispusă de procuror la data de 24.11.2014, cu menţiunile de identificare precizate de către proprietari în cererea de valorificare adresată judecătorului de cameră preliminară, cu excepţia  a trei autoturisme (XX-1X XXX, XX-2X XXX şi XX-3X XXX).

În considerentele încheierii, la pagina nr. 99 şi următoarele, se arată că „ va dispune valorificarea următoarelor bunuri mobile sechestrate: ….. „ în continuare fiind identificate pe 5 pagini, în cadrul unor tabele, autoturismele cu privire la care s-a încuviinţat valorificarea.

Prin urmare, se constată că prin încheierea nr. 242/07.03.2017 nu s-a încuviinţat valorificarea tuturor autoturismelor cuprinse în ordonanţa de sechestru a procurorului din data de 24.11.2014, ci numai a celor cu privire la care s-a cerut valorificarea, astfel cum au fost identificate de către proprietari în cererea de valorificare adresată judecătorului de cameră preliminară şi cum au fost indicate de judecător în cuprinsul încheierii, la paginile 99 şi următoarele.

Astfel, deşi în ordonanţa de sechestru din data de 24.11.2014 a fost instituită această măsură cu privire la 110 autoturisme pentru S.C. B. S.R.L. şi la 117 autoturisme pentru S.C. A. S.R.L., prin încheierea nr.  242/07.03.2017 s-a încuviinţat valorificarea numai a 106 autoturisme ale S.C. B. S.R.L. şi 98 autoturisme ale S.C. A. S.R.L..

Prin urmare, sunt 227 autoturisme cu privire la care s-a instituit sechestru şi numai 204 autoturisme cu privire la care s-a încuviinţat valorificarea prin încheierea nr. 242/07.03.2017.

Din aceste 227 autoturisme, 3 au fost excluse prin încheierea sus arătată, iar 14 fuseseră vândute de societăţile comerciale mai înainte de începerea anchetei penale. Au rămas deci 210 autoturisme cu privire la care se putea dispune valorificarea. Din acestea, numai pentru un număr de 204 autoturisme, prin încheierea nr.  242/07.03.2017, s-a încuviinţat valorificarea.

Rezultă deci că numai cu privire la aceste 204 autoturisme se poate declanşa procedura de valorificare de către ANABI, fără a mai cere acordul celor 2 societăţi comerciale.

Pentru diferenţa de 6 autoturisme (XX 4X XXX, XX 5X XXX, XX 6X XXX, XX 7X XXX, XX 8X XXX şi XX 9X XXX), s-a cerut la judecata dosarului nr. […] acordul proprietarilor pentru valorificare, dar nu s-a dat acest acord, astfel că nu se poate realiza valorificarea acestora de către ANABI.

Cu toate acestea, atât anunţul de licitaţie publică din decembrie 2018, cât şi licitaţia publică din martie 2019, vizează şi aceste 6 autoturisme cu privire la care nu s-a încuviinţat prin încheierea nr. 242/07.03.2017 valorificarea şi nici nu s-a obţinut acordul proprietarilor pentru valorificarea acestora.

În cadrul licitaţiei publice din data de 14.03.2019 s-a şi vândut autoturismul cu nr. de înmatriculare XX 5X XXX, cu privire la care, astfel cum s-a arătat mai sus, ANABI nu avea dreptul de a-l valorifica.

Prin urmare, anunţul de licitaţie, licitaţia publică şi actul de adjudecare trebuie anulate, pe lângă faptul că au la bază preţuri nereale stabilite prin raportul de evaluare, şi pentru că vizează 6 autoturisme cu privire la care nu s-a încuviinţat prin încheierea nr. 242/07.03.2017 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară valorificarea şi nici nu s-a obţinut acordul proprietarilor pentru valorificarea acestora.

Odată cu anularea licitaţiei publice trebuie restituit preţul plătit de adjudecatar şi trebuie desfiinţate toate efectele juridice ale acestei licitaţii.

Evaluarea autoturismelor din loturile 1 şi 3, menţinută de Curtea de Apel, deşi efectuată şi cu privire la aceste 5 autoturisme (evaluarea cu privire la XX 5X XXX, ca face parte din lotul celor 76 autoturisme parcate, va fi anulată de Curtea de Apel) se va menţine, neafectând cu nimic evaluarea celorlalte autoturisme, cu privire la care există încuviinţarea de valorificare dată prin încheierea nr. 242/07.03.2017.

Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea va admite contestaţia formulată de petentele S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. împotriva modului de valorificare a bunurilor mobile sechestrate dispusă prin încheierea nr. 242/07.03.2017 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul penal nr. […].

Se va dispune anularea parţială a raportului de evaluare nr. xx/30.05.2018 întocmit de evaluator F., numai în ceea ce priveşte valoarea stabilită pentru cele 76 de autovehiculele aparţinând contestatoarelor aflate în parcul auto la data întocmirii evaluării (lotul nr. 2).

ANABI va relua procedura de evaluare a celor 75 de autoturisme (reevaluarea autoturismului cu nr. de înmatriculare XX 5X XXX nu se mai impune a fi făcută întrucât nu există încuviinţarea instanţei pentru valorificarea sa şi nici acordul proprietarului).

Va fi menţinut raportul de evaluare nr. xx/30.05.2018 întocmit de evaluator F. în ceea ce priveşte valoarea celor 5 autoturisme daună totală şi a celor 129 de autoturisme aflate în trafic la data evaluării (loturile nr. 1 şi nr. 3), cu menţiunea că din evaluare vor fi scoase cele 5 autoturisme (XX 4 XXX, XX 6X XXX, XX 7X XXX, XX 8X XXX şi XX 9X XXX) cu privire la care nu există încuviinţarea instanţei pentru valorificarea sa şi nici acordul proprietarului.

Se va dispune anularea anunţului privind vânzarea bunurilor nr. xx/413/2017/20.12.2018, a licitaţiei publice din data de 14.03.2019, a procesului verbal privind desfăşurarea şi rezultatul licitaţiei pentru valorificarea bunurilor mobile şi a tuturor efectelor acestei licitaţii publice.

După reevaluarea celor 75 de autoturisme şi excluderea celor 6 autoturisme din lista ce trebuie valorificată, ANABI trebuie să reia procedura de valorificare a celor 204 autoturisme, astfel cum au fost identificate în motivarea încheierii nr. 242/07.03.2017 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, începând cu pagina nr. 99, nefiind necesar un alt acord din partea proprietarilor autoturismelor.

Domenii speta

Spete similare