Stabilire program vizitare minor. Interesul superior la minorului

sentinţa civilă va fi schimbată în parte în sensul că se va stabili că programul de vizitare din perioada 01 august – 15 august a fiecărui an se va putea desfăşura şi în străinătate, urmând ca reclamantul să preia minorii de la locuinţa acestora şi să-i înapoieze la locuinţă la sfârşitul programului de vizitare. Este nu numai dreptul părintelui de a călători împreună cu copii săi, dar este mai ales, dreptul copilului de a beneficia de astfel de călătorii menite să dezvolte personalitatea şi experienţa de viaţă a acestora. Este în interesul celor doi copii să petreacă timp cu tatăl lor şi în străinătate (la domiciliul/reşedinţa acestuia din străinătate ori în excursii) având în vedere că acesta poate oferi copiilor săi excursii în afara ţării. În egală măsură, cei doi părinţi au dreptul de a oferi copiilor lor tot ceea ce poate conduce la o reală dezvoltare a acestora din toate punctele de vedere^.

Prin sentinţa civilă nr. 10343/20.12.2017, pronunţată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr. 10179/182/2015 s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul M. S. C., în contradictoriu cu pârâta M. D. şi în consecinţă:

S-a stabilit în favoarea reclamantului M. S. C.  dreptul de avea legături personale cu minorii M. Ş. născut la data de 03.01.2010 şi M. P. A., născut la data de 26.12.2011,  conform următorului program de vizitare: în primul sfârşit de săptămână din fiecare lună de vineri ora 19,00 până duminică ora 19,00; în vacanţa de iarnă (Sărbătorile de Crăciun şi Anul Nou): 1.în anii impari prima săptămână, de sâmbătă ora 10,00 până vineri ora 19,00, 2.în anii pari a doua săptămână de sâmbătă ora 10,00 până vineri ora 19,00; în vacanţa de primăvară (Sărbătoarea de Paşti): 1.în anii impari 5 zile, de sâmbătă ora 10,00 până vineri ora 19,00. 2.în anii pari ultimele 5 zile de miercuri ora 10,00 până duminică ora 19,00; în vacanţa de vară 2 săptămâni în luna august în perioada 1 august – 15 august a fiecărui an.

S-a dispus ca programul de vizită astfel stabilit să se desfăşoare în România şi s-a stabilit în  sarcina reclamantului obligaţia de a-i lua pe minori de la domiciliul pârâtei, precum şi de a-i aduce la acelaşi domiciliu la expirarea programului de vizitare.

S-au respins celelalte solicitări ale reclamantului.

S-a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamant M. D. în contradictoriu cu reclamantul-pârât M. S. C., şi în consecinţă:

S-a suplinit consimţământul reclamantului M. S. C. pentru eliberarea paşaportului simplu pentru minorii: M. Ş. născut la data de 03.01.2010, CNP 5100103245021, M. P. A., născut la data de 26.12.2011, CNP 5111226245023.

S-a suplinit  consimţământul reclamantului pentru deplasarea minorilor în străinătate împreună cu pârâta M. D..

S-au compensat cheltuielile de judecată la nivelul sumei de 1240 lei şi a fost  obligat reclamantul să-i plătească pârâtei suma de 280 lei, reprezentând cheltuieli de judecată rămase necompensate.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă că, prin sentinţa civilă nr. 11175/2014 pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 11440/182/2013, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 469/A/29.10.2015 a Tribunalului Maramureş s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor din culpa exclusivă a pârâtului M. S. C., s-a dispus păstrarea de către reclamanta M. D. a numelui dobândit la încheierea căsătoriei, iar cu privire la  minori s-a dispus ca autoritatea părintească să fie exercitată comun, s-a stabilit domiciliul minorilor la mamă, iar tatăl a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorilor.

Conform art. 401 Cod civil: „părintele sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.”

Conform art. 15 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 272/2004 relaţiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul locuieşte în mod obişnuit, corespondenţă sau altă formă de comunicare cu copilul, transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele care are dreptul de a menţine relaţii personale cu acesta, transmiterea de informaţii privitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare către părintele care are dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul, părintele la care locuieşte copilul având, totodată, obligaţia de a sprijini menţinerea relaţiilor personale cu celălalt părinte.

Astfel, raportat la prevederile art. 401 alin. 5 Cod civil se constată că instanţa de judecată sesizată cu o cerere de stabilire a programului de vizitare nu este ţinută de programul indicat de titularul cererii, ci doar de interesul minorului.

Sub acest aspect, instanţa  de fond constată că, potrivit art. 2 alin 3 din Legea nr. 242/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cazurile soluţionate de instanţele de judecată.

În contextul în care părinţii sunt despărţiţi în fapt, este importantă păstrarea de către copii a unor relaţii cât mai bune cu părintele cu care nu mai locuiesc. Aceasta implică acordarea unei posibilităţi tatălui de a menţine şi dezvolta o relaţie afectivă cu copilul său, de a avea o viaţă de familie, dincolo de componenta patrimonială a achitării pensiei de întreţinere, astfel încât se justifică în aprecierea instanţei, admiterea cererii în acest sens.

Prin raportare la dispoziţiile legale mai sus evocate, instanţa a încuviinţat dreptul reclamantului M. S. C. de a avea legături personale cu minorii M. P. A. născut la data de 26.12.2011 şi M. Ş. născut la data de 03.01.2010, conform programului de vizitare menţionat în dispozitivul prezentei hotărâri judecătoreşti.

Prin  menţinerea legăturii personale cu copilul său, părintele la care acesta nu locuieşte poate să vegheze la creşterea şi educarea acestuia, să-l sprijine moral, social şi afectiv şi să fie totodată, o prezenţă activă în viaţa copilului, astfel încât acesta să nu resimtă consecinţele negative ale divorţului părinţilor săi.

În lipsa unei înţelegeri a părţilor, instanţa, având în vedere interesul superior al minorilor, este ţinută să stabilească un program de vizitare în favoarea tatălui reclamant din prezenta cauză.

De asemenea, vor fi avute în vedere şi interesele celor doi părinţi, întrucât ambii doresc să joace un rol activ în viaţa minorilor, precum şi de particularitatea legată de vârsta acestora.

În speţă, s-a reţinut că în prezent pârâtul locuieşte în Franţa unde şi-a întemeiat o nouă familie, şi doreşte să-i ia pe cei doi minori la domiciliul său pe perioada programului de vizită stabilit. Pârâta nu este de acord cu acest lucru, arătând că nu este în interesul minorilor în condiţiile în care tatăl nu respectă termenul de înapoiere a minorilor la domiciliul mamei pe perioada desfăşurării programului de vizită în România.

Conform declaraţiei martorului audiat la solicitarea reclamantului, M. M., cei doi minori rezultaţi din căsătoria părţilor sunt ataşaţi de tatăl lor, pe care pârâta refuză să-l lase să-i viziteze.

Martorul încuviinţat spre audiere pârâtei, B. I., care este şi tatăl acesteia, a declarat că în prezent cei doi minori locuiesc împreună cu mama lor la domiciliul bunicilor materni, cei doi părinţi comunicând unul cu celălalt în privinţa minorilor prin telefon sau mesaje telefonice. Acest martor, care a asistat la neînţelegerile dintre părţi cu privire la vizitarea minorilor de către tată, a declarat că au existat situaţii în care tatăl i-a luat pe minori de la domiciliul mamei conform înţelegerii părţilor pe care apoi nu a mai respectat-o. S-a mai susţinut de către acelaşi martor  că neînţelegerile dintre părţi sunt cauzate de faptul că reclamantul nu-i comunică pârâtei că vine să-i viziteze pe copii, pentru a-i da astfel posibilitatea acesteia să-i pregătească, dar şi pentru că, ulterior, reclamantul nu mai respectă înţelegerea intervenită în ceea ce priveşte ora la care minorii trebuie să fie aduşi la domiciliul mamei.

În acest sens, martorul a făcut referire în depoziţia sa la mai multe episoade în care tatăl fie i-a luat pe minori de la grădiniţă fără să o înştiinţeze pe mamă decât după mai multe ore, ceea ce a determinat-o pe aceasta să apeleze la sprijinul organelor de poliţie, fie i-a ţinut la domiciliul său în România mai mult decât convenise cu mama minorilor căreia nu i-a comunicat o astfel de decizie în prealabil. Într-o altă situaţie, s-a arătat că reclamantul i-a luat pe cei doi minori de la domiciliul mamei şi fără să-i spună acesteia s-a deplasat cu cei doi copii la Bucureşti la locuinţa părinţilor săi.

În cauză, instanţa de fond a încuviinţat reaudierea martorului B. I., în temeiul art. 322 alin. 1 cod de procedură civilă pentru aspecte care s-au petrecut după data de 16.11.2016 când acesta a fost audiat.

De această dată martorul a relatat că în luna ianuarie 2017 minorii şi-au petrecut vacanţa cu tatăl lor în staţiunea Straja, jud. Hunedoara. Pentru acea perioadă se anunţaseră condiţii meteo nefavorabile, ceea ce determinase şi amânarea deschiderii cursurilor şcolare, iar reclamantul fără a ţine cont de solicitarea pârâtei de a nu pleca la drum cu minorii, a luat decizia de a se deplasa la locuinţa mamei, căreia ulterior nu i-a mai răspuns apelurilor telefonice. Martorul a arătat că pârâta a aflat de la părinţii reclamantului că acesta împreună cu minorii au rămas blocaţi pe autostrada Bucureşti – Piteşti, ajungând în Bucureşti în jurul orei 23:00.

Despre faptul că reclamantul refuză să-i răspundă pârâtei la telefon atunci când minorii se află la acesta a arătat în declaraţia sa şi martorul audiat la solicitarea reclamantului, M. M..

Ancheta socială efectuată în Franţa la domiciliul reclamantului a conchis că situaţia materială a reclamantului îi permite acestuia să călătorească la sfârşit de săptămână la Baia Mare pentru a-şi vedea copiii.

Neînţelegerile dintre părţi în ceea priveşte modalitatea în care se desfăşoară programul de vizită, precum şi durata acestuia s-a reţinut că rezultă şi din înscrisurile constând în corespondenţa  electronică purtată între părţi şi depusă la filele 71-88, 122-123 şi 182-212.

Din înscrisurile depuse la filele 33-46 rezultă că minorul M. A. a fost diagnosticat cu astm bronşic, afecţiune ce impune administrarea unui tratament medicamentos însoţit în anumite situaţii de un regim alimentar prescris de  medic.

Analizând susţinerile părţilor  de stabilire a programului de vizitare a minorilor, instanţa  a încuviinţat în parte cererea reclamantului, dar şi cererea pârâtei cu privire la care a constatat că nu contravin intereselor minorilor.

Date fiind tensiunile existente între părţi, aspect constatat de instanţă şi pe parcursul derulării procesului, s-a considerat că se impune stabilirea unui program de vizitare a  minorilor cât mai exact cu putinţă pentru a nu crea între părţi alte  neînţelegeri.

Instanţa de fond nu a încuviinţat solicitarea reclamantului ca minorii să se deplaseze în Franţa pe perioada desfăşurării programului de vizită stabilit considerând că aceasta contravine interesului celor doi minori, cu atât mai mult cu cât unul dintre aceştia are o afecţiune medicală, dar şi pentru că, potrivit probelor administrate,  reclamantul nu comunică cu pârâta (aspect constatat  de către instanţă pe parcursul derulării procesului), pentru protejarea interesului celor doi minori, luând singur decizii ce îi privesc pe aceştia, după ce în prealabil convenise cu pârâta asupra unui anumit aspect. Deplasarea tatălui în România pentru a-i vizita pe cei doi minori s-a reţinut că nu constituie un impediment pentru acesta din punct de vedere material, dar nici în ceea ce priveşte dezvoltarea relaţiilor afective dintre părinte şi cei doi copii. În schimb, deplasarea celor doi minori la acest moment în Franţa, le-ar crea acestora un disconfort dat fiind timpul foarte scurt în care trebuie derulat programul lunar de vizită stabilit. La acestea instanţa de fond mai adaugă şi faptul că, în prezent, potrivit înscrisurilor depuse de pârâtă prin reprezentantul său ales la termenul din data de 06.12.2017, constând în corespondenţa electronică purtată între pârâtă şi actuala parteneră de viaţă a reclamantului, relaţiile dintre acesta şi partenera sa de viaţă sunt tensionate, şi astfel, trebuie evitat ca minori să fie expuşi unui mediu familial necunoscut şi stresant din acest punct de vedere ( filele 219-222).

Pentru aceleaşi motive instanţa de fond a respins şi cererea reclamantului privind suplinirea consimţământului pârâtei la eliberarea paşapoartelor pentru cei doi copii şi deplasarea lor în străinătate.

Date fiind divergenţele existente între cei doi părinţi, instanţa de fond a arătat că aceştia trebuie să înţeleagă faptul că minorii nu sunt un instrument prin care să-şi manifeste pornirile negative unul faţă de celălalt. Instanţa atrage atenţia asupra faptului că singurul mod în care minorii se pot dezvolta armonios din punct de vedere afectiv şi psiho-social este prin creşterea acestora într-un mediu echilibrat cu participarea activă şi pozitivă a ambilor părinţi. Aceştia trebuie să constituie pentru minori un suport afectiv temeinic şi nu sursa unor tensiuni. Petrecerea timpului de către ambii părinţi cu minorii nu ar trebui să fie reflecţia unui program stabilit de un terţ, fie acest terţ şi instanţa de judecată, ci rezultatul unei abordări convergente a celor doi părinţi cu privire la acest aspect, rezultatul unei colaborări parentale efective. O asemenea relaţie între cei doi părinţi este cu atât mai dezirabilă cu cât odată cu exercitarea în comun a autorităţii părinteşti aceştia vor trebui în mod imperativ să colaboreze în ceea ce priveşte luarea deciziilor privitoare la viitorul minorilor.

Instanţa a atras atenţia încă odată asupra faptului că indiferent de tensiunile care există între aceştia, părinţii, în raporturile cu copii lor, trebuie să conlucreze. În acest sens, instanţa a apreciat că pentru evitarea apariţiei unor probleme emoţionale ale minorilor ar fi dorit ca părinţii, în loc să se denigreze reciproc sau să apeleze la diferite forme de şantaj emoţional, ar conlucra, probându-le acestora că pot fi în continuare o familie, indiferent de derularea raporturile dintre părinţi.

Faţă de aceste considerente şi în baza dispoziţiilor legale invocate, instanţa a admis în parte acţiunea civilă formulată, conform dispozitivului.

Asupra cererii reconvenţionale s-a reţinut că prin cererea astfel formulată, pârâta – reclamantă a solicitat suplinirea acordului de voinţă al reclamantului pârât pentru obţinerea paşapoartelor celor doi minori şi pentru deplasarea acestora în străinătate însoţiţi de mama lor.

Prin întâmpinarea la cererea reconvenţională reclamantul a arătat că nu se opune admiterii acesteia ( fila 50).

Conform art. 2 alin. 2 din Legea nr. 248/2005 ,,Cetăţenii români minori pot călători în străinătate numai însoţiţi, cu acordul părinţilor ori al reprezentanţilor legali, în condiţiile prezentei legi. În sensul prezentei legi, prin reprezentant legal se înţelege persoana desemnată, potrivit legii, să exercite drepturile şi să îndeplinească obligaţiile părinteşti faţă de minor.”  Totodată, art. 17 alin. 1 lit. a din acelaşi act normativ prevede că ,,Minorilor cetăţeni români care nu se află în una dintre situaţiile de suspendare a exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate li se eliberează paşapoarte simple electronice în următoarele condiţii:…a) în cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, numai la cererea ambilor părinţi, a părintelui supravieţuitor, a părintelui căruia i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013 sau, după caz, a reprezentantului legal;”

Raportat la aceste norme instanţa de fond reţine că în vederea deplasării în străinătate minorii au nevoie de paşaport valabil. Pentru a obţine paşaportul minorii au nevoie de acordul ambilor părinţi. De asemenea, acordul ambilor părinţi este necesar şi pentru părăsirea ţării de către minori.

Sub acest aspect, instanţa de fond reţine că întrucât reclamantul pârât nu s-a opus admiterii cererii de faţă, va proceda în consecinţă.

Asupra cererilor privind cheltuielile de judecată: Reclamantul a solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 40 de lei (filele 15,16) şi onorariu avocaţial în cuantum de 1200 de lei, conform chitanţei de la fila 7, anexată în original la dosarul cauzei.

Pârâta a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei ( fila 20) şi onorariu avocaţial în cuantum de 1500 de lei, conform chitanţelor de la fila 226, 227, anexate în original la dosarul cauzei.

Articolul 453 alin. 1 Cod procedură civilă prevede că ,,Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Alin. 2 dispune că atunci când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată” Corelativ art. 451 alin. 1 C. proc. civ. prevede că ,,Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.”  În ceea ce priveşte dovada cheltuielilor de judecată, art. 452 prevede că ,,Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.” 

Faţă de aceste dispoziţii legale instanţa de fond a dispus compensarea cheltuielilor făcute de părţi cu procesul de faţă la nivelul sumei de 1240 lei, iar reclamantul a  fost obligat să-i plătească pârâtei suma de 280 lei, reprezentând cheltuieli de judecată rămase necompensate.

Împotriva sentinţei civile nr. 10343/20.12.2017, pronunţată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr. 10179/182/2015 a formulat apel, în termenul legal, apelantul-reclamant M. S. C. solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei apelate, în sensul admiterii cererii principale astfel cum a fost formulată şi suplinirea acordului pârâtei-reclamante M. D. în vederea deplasării minorilor din România în străinătate pe perioada vacanţei de vară.

Instanţa nu a încuviinţat solicitarea reclamantului ca minorii să se deplaseze în Franţa pe perioada desfăşurării programului de vizită stabilit considerând că aceasta contravine interesului celor doi minori, cu atât mai mult cu cât unul dintre aceştia are o afecţiune medicală, dar şi pentru că, potrivit probelor administrate, reclamantul nu comunică cu pârâta  - aspect constatat de către instanţă pe parcursul derulării procesului.

Şi de această dată, instanţa de fond a îngrădit accesul tatălui de a avea legăturile personale cu minorii, apreciază apelantul.

Instanţa a reţinut că unul dintre minori are o afecţiune medicală şi nu se poate deplasa cu tatăl la locuinţa acestuia din Franţa, dar poate pleca cu mama în vacanţe în străinătate.

Sub acest aspect, se susţine că reclamantul-pârât, tatăl minorilor este de profesie medic şi nu ar pune în pericol sănătatea minorilor şi mai mult decât atât minorii au locuit cu acesta până la separarea soţilor în Franţa, deci nu prezintă niciun pericol în a-şi petrece vacanţele cu tatăl la domiciliul acestuia.

Dacă instanţa ar analiza interesul minorilor în efectuarea deplasării în Franţa la locuinţa tatălui, în scopul vizitării tatălui şi al petrecerii vacanţei de vară cu acesta, s-ar constata că ar fi benefică pentru consolidarea relaţiei copiilor cu tatăl lor, fiind inerentă legăturii personale părinte-copil susţine apelantul.

Pe de altă parte în prezenta cauză pârâta-reclamantă nu a făcut dovada faptului că această deplasare a minorilor ar dăuna intereselor acestora şi nici a faptului că reclamantul-pârât intenţionează să o împiedice să mai aibă legături personale cu minorii în această perioadă, existând mijloace legale pentru revenirea copiilor în ţară în eventualitatea unui refuz din partea reclamantului-pârât de a înapoia minorii, arată apelantul.

Pentru motivele arătate se solicită admiterea apelului.

Intimata M. D. a depus întâmpinare, în etapa procesuală a apelului, solicitând să se respingă apelul şi să se păstreze în totalitate hotărârea atacată ca fiind legală şi temeinică, cu cheltuieli de judecată în apel.

Intimata susţine că nemulţumirile reclamantului referitor la sentinţa atacată vizează perioada programului de vizită în timpul vacanţei de vară (solicitând o lună în loc de două săptămâni), precum şi faptul că vizitele urmează să aibă loc pe teritoriul României, fără posibilitatea reclamantului de a-i scoate din ţară, invocând în sprijinul solicitărilor sale "interesul superior al minorilor".

 Criticile aduse de reclamant hotărârii primei instanţe sunt nefondate, în opinia intimatei,  iar instanţa a pronunţat această hotărâre tocmai prin prisma interesului superior al minorilor, în contextul întregului probatoriu administrat în cauză. Prin urmare, instanţa nu numai că nu a încălcat dreptul reclamantului-apelant de a avea legături cu minorii, ci programul de vizită a fost stabilit prin dozarea perioadei de vizită din perioada vacanţei de vară tocmai în funcţie de interesul superior al minorilor.

Dacă în cuprinsul anchetei sociale care s-a efectuat în cursul judecăţii fondului s-a relevat faptul că reclamantul deţine condiţiile optime pentru ca vizitele să se desfăşoare la locuinţa lui din Franţa, în prezent nici unul din argumentele prezentate în sprijinul acestei solicitări nu mai subzistă, nici argumentele referitoare la condiţiile de locuit şi referitor la pretinsul climat familial, arată intimata.

In urma divorţului părţilor, reclamantul a stabilit o relaţie de concubinaj cu o altă femeie, d-na C. B., de naţionalitate şi origine română care şi-a stabilit domiciliul în Franţa împreună cu reclamantul, relaţie din care a rezultat un copil - M. D., născută la data de 11 mai 2016 - în vârstă de doi ani. În cursul anului 2017, relaţia dintre aceştia fiind afectată de acelaşi gen de violenţe fizice, verbale şi psihice exercitate de reclamant asupra partenerei pe care acesta le exercitase şi asupra pârâtei, şi care rezultă din înscrisurile depuse în faţa instanţei de fond la termenul de judecată din 6 decembrie 2017, cei doi s-au despărţit iar începând cu data de 15 martie 2018 apelantul nu mai locuieşte la adresa indicată în cererea de chemare în judecată unde s-a efectuat ancheta socială, arată intimata.

In prezent apelantul locuieşte în Elveţia, într-o locuinţă a cărei adresă nu se cunoaşte însă din corespondenţa scrisă purtată între intimată şi fosta parteneră a apelantului rezultă că locuieşte într-o locuinţă improprie, de 20 mp (studio).

Instabilitatea locativă, socială, familială, afectivă şi morală a apelantului nu pledează în niciun caz în sprijinul solicitărilor sale, acelea de a i se permite să ia minorii în afara graniţelor României (el solicitase în Franţa dar în prezent locuieşte în Elveţia), prin urmare dacă i s-ar permite să ia copiii în afara graniţelor ţării nici nu se ştie unde anume i-ar duce, arată intimata.

În plus, aşa cum pe teritoriul României, programul de vizită se desfăşura întotdeauna cu nerespectarea zilelor în care se angaja că-i aduce înapoi, scoaterea copiilor din ţară presupune riscul să nu-i mai aducă înapoi, de data aceasta demersurile mamei pentru recuperarea copiilor fiind mult mai anevoioase dacă nu imposibile, având în vedere instabilitatea locativă a reclamantului.

De altfel, prin chiar motivele de apel, reclamantul sugerează această posibilitate (pag. 6 alin. penultim), "asigurându-o" pe intimată că în cazul unei astfel de situaţii, va putea apela la "mijloacele legale pentru revenirea copiilor în ţară".

Apelantul nu poate să le ofere mediul familial echilibrat la care face referire întrucât la acest moment, datorită violenţelor de care este capabil, violenţe manifestate de faţă cu copiii, el nu mai are o familie.

Interesul superior al minorilor trebuie cântărit cu toată grija şi prudenţa în această situaţie, întrucât reclamantul nu a făcut dovada afirmaţiilor sale, din contră, din întreg probatoriul administrat în cauză, precum şi din înscrisurile anexate prezentei întâmpinări rezultă pericolele la care sunt expuşi minorii în situaţia în care reclamantului i s-ar permite  să-i scoată din ţară şi sa-i ducă într-un loc care, chiar dacă l-ar indica la acest moment şi s-ar efectua o nouă anchetă socială care să releve bunăstarea financiară a reclamantului, ar putea fi temporar.

Pentru a concluziona, dacă interesul superior al minorilor este principiul care trebuie avut în vedere atât de părţi cât şi de instanţa de judecată, acest principiu pretinde în primul rând o stabilitate emoţională a minorilor, un echilibru afectiv şi perceperea unei atitudini de colaborare între cei doi părinţi, dincolo de bunăstarea materială a unuia dintre părinţi care nu este un criteriu pentru aprecierea echilibrului psihic, social, afectiv şi moral al aceluiaşi părinte, susţine intimata.

Intimata susţine că relaţiile dintre părţi  şi implicit relaţiile dintre apelant şi cei doi minori sunt marcate de atitudinea nefirească a reclamantului care refuză o colaborare firească cu mama copiilor, colaborare care ar trebui să existe între doi foşti parteneri de viaţă, părinţi a doi copii pe care ar trebui să-i preocupe primordial interesul copiilor, iar nu propriul orgoliu şi demonstrarea unei poziţii autoritare a unuia dintre părinţi în raport cu celălalt, referitor strict la atitudinea reclamantului-apelant, care fiind animat de o dorinţă patologică de răzbunare faţă de pârâta-intimată acţionează în totală contradicţie cu principiul pe care îl invocă în motivele de apel, acela al interesului minorilor, folosindu-se de copii ca de un instrument de şicană la adresa intimatei.

Intimata arată că reclamantul, care locuia în acea perioadă în Franţa, a înţeles să-şi exercite dreptul de vizită al minorilor prin ignorarea totală a ideii că pârâta, mama lor, trebuie să fie înştiinţată de faptul că reclamantul intenţionează să vină să ia copiii, iniţial aceste vizite s-au efectuat prin luarea copiilor de la grădiniţă de către reclamant, fără ca mama să fie anunţată despre acest lucru, constatând doar când mergea după-masa la grădiniţă să-i ia acasă că fuseseră luaţi de tată, fără să ştie unde sunt întrucât reclamantul refuza să-i răspundă la telefon.

Iniţial, cu ocazia acestor vizite reclamantul îi aducea seara la domiciliul mamei şi îi lua din nou a doua zi, însă din luna octombrie 2015 atitudinea reclamantului a devenit şi mai agresivă, luând copiii şi ducându-i mai multe zile, fără să-i comunice pârâtei intenţiile sale când lua copiii şi refuzând să-i răspundă acesteia la telefon, zile în şir punând-o în situaţia de a-i căuta la toate hotelurile şi pensiunile din oraş, pentru ca în cele din urmă pârâta să fie nevoită să apeleze la sprijinul organelor de poliţie pentru a-1 determina pe reclamant să-i comunice unde sunt copiii şi când are de gând să-i aducă la locuinţa mamei precum şi să notifice în scris conducerea grădiniţei referitor la interdicţia de a-i mai preda pe copii tatălui, în condiţiile mai sus arătate. Copiii aveau la acel moment vârste de 3 ani, respectiv 5 ani.

Ulterior, reclamantul procedând în aceeaşi manieră, deşi îşi anunţa vizita cu foarte puţin timp înainte, lua copiii pentru o perioadă stabilită teoretic cu pârâta, iar după ce-i lua pleca spre alte destinaţii decât cele pe care i le comunicase pârâtei şi evident pentru perioade de timp mult mai lungi decât cele stabilite, în toată perioada vizitei refuzând să răspundă apelurilor telefonice ale pârâtei sau dacă răspundea într-un final, îi comunica în mod sarcastic că sunt în drum spre Bucureşti, şi că o să-i aducă "când vor vrea ei", deşi n-o informase pe aceasta dinainte nici că intenţionează să-i ţină peste noapte, nicidecum o săptămână, şi nici că intenţionează să-i ducă la Bucureşti sau în alte localităţi.

In ciuda încercărilor repetate ale pârâtei de a stabili o cale de comunicare cu reclamantul în privinţa modalităţii de a păstra legăturile fireşti cu minorii, de a stabili de comun acord perioada şi modalitatea de desfăşurare a vizitelor, cărora pârâta nu li s-a opus niciodată, având doar fireasca pretenţie să fie înştiinţată atât de perioada vizitelor, cât şi de maniera în care acestea se desfăşoară, unde-i sunt duşi copiii şi în ce condiţii, reclamantul a înţeles să-şi arate dispreţul şi desconsiderarea la adresa ei, precum şi faptul că o exclude din orice proces decizional al său cu privire la minori, refuzând să colaboreze cu ea în acest sens şi interzicându-i în mod efectiv contactul cu minorii în perioada în care sunt cu el, prin refuzul de a-i răspunde apelurilor telefonice, susţine intimata-pârâtă.

In perioada dezbaterii pe fond a cauzei, după audierea martorilor şi, prezumtiv, epuizarea probatoriului, reclamantul în preajma sărbătorilor de iarnă 2016-2017 a procedat în aceeaşi manieră specifică, anunţându-şi vizita cu solicitarea ca minorii să fie pregătiţi în data de 2 ianuarie inclusiv cu haine groase de zăpadă (intenţionând probabil să-i ducă la munte) şi că-i va aduce înapoi în data de 7 ianuarie. Pârâta s-a conformat, i-a pregătit pe copii, reclamantul i-a luat în data de 2 ianuarie şi în seara zilei de 6 ianuarie, cu o zi înainte de data comunicată de reclamant că-i aduce pe copii înapoi, a încercat să-1 contacteze telefonic pe acesta,  însă din nou, reclamantul a refuzat să-i răspundă. I-a expediat în schimb un sms prin care îi comunica faptul că sunt în drum spre Bucureşti.

În acea perioadă, în sudul ţării era o vreme extremă, ninsori puternice şi ger, fiind emise atenţionări meteo de vreme rea şi autostrăzi blocate. Cu toate acestea, pârâtul îi ducea pe copii la Bucureşti cu maşina, fără să-i pese de pericolul în care îi pune, ignorând complet înţelegerea avută referitor la data de întoarcere a copiilor precum şi faptul că în data de 9 ianuarie urma să înceapă şcoala, minorul Ş. fiind elev în clasa 0.

După sms-uri repetate ale pârâtei, reclamantul în cele din urmă a acceptat să-i aducă pe copii înapoi în data de 9 ianuarie, tot cu maşina. Întâmplător, din cauza vremii în seara de 8 ianuarie autorităţile au anunţat că vacanţa de iarnă se prelungeşte însă la momentul la care reclamantul a decis să-i ducă pe copii la Bucureşti şi să  ignore programul, acest lucru nu se ştia şi nici nu era previzibil.

Aceste aspecte au fost dovedite în faţa instanţei de fond cu martorii audiaţi precum şi cu listingul convorbirilor purtate între părţi prin mesaje scrise.

Ca o consecinţă a întregului istoric prezentat pe scurt mai sus, unul dintre cei doi minori, respectiv Ş., în vârstă de 8 ani, nu mai doreşte sub nici o formă şi în ciuda oricăror argumente să mai meargă în vizită la reclamant, iar la ultima vizită a reclamantului minorul a rămas acasă din acest motiv. Până nu demult, factorul determinant în a pleca cu tata era surpriza cadourilor ce-i aşteaptă, dar pe măsură ce copiii cresc, emoţia cadourilor nu mai este suficientă pentru a-i determina să primească cu entuziasm vizita apelantului sau mai exact, să accepte să plece cu acesta pentru o perioadă incertă, într-o destinaţie incertă, într-o companie marcată de elementul surpriză. Nevoia lor de stabilitate şi de echilibru este superioară exaltării de moment determinată de un joc Lego, mai ales că după fiecare revenire la domiciliu copiii sunt bulversaţi emoţional din cauza comportamentului tatălui lor, susţine intimata.

Traumele psihice pe care copiii le suferă, modul în care ei percep această atitudine de dispreţ, de dezechilibru, de destabilizare a universului emoţional inocent al copiilor, din partea apelantului sunt argumente copleşitoare în sprijinul aprecierii interesului superior al minorilor prin menţinerea dispoziţiilor sentinţei pronunţate de instanţa de fond.

Atât luarea copiilor într-o altă ţară, cât şi o eventuală redimensionare a programului de vizită în vacanţa de vară, prin extinderea lui la o perioadă de o lună, ar fi în total dezacord cu interesul copiilor. În schimb, bunăstarea apelantului relevată şi în cadrul declaraţiilor pe care le-a dat cu ocazia întocmirii anchetei sociale, dovedeşte că acesta are posibilitatea de a se deplasa în România să-i viziteze pe cei doi copii, fără să fie necesară expunerea acestora din urmă la riscurile iminente pe care le-ar presupune ieşirea lor din ţară la un anume domiciliu al tatălui dintr-o anume ţară sau petrecerea unei perioade de o lună de zile încontinuu cu acesta, fără prezenţa mamei  - file 16-21 dosar apel. În apel s-a administrat proba cu înscrisuri file 23-36, 46-52, 59-107, 113-120 dosar apel  şi proba testimonială file 111-112 dosar apel.

Părţile au depus la dosar concluzii scrise.

Analizând sentinţa civilă prin prisma motivelor de apel, a probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile instanţa constată că acesta este întemeiat în parte pentru următoarele motive:

În sentinţa civilă apelată au fost analizate cu prisosinţă cererile deduse judecăţii, relaţia dintre părţi, precum şi dintre părinţi şi copii, toate din perspectiva interesului superior al celor doi minori. Instanţa de apel împărtăşeşte în mare măsură opinia exprimată de prima instanţă cu privire la stabilirea legăturilor personale dintre reclamantul apelant şi cei doi copii, constatând o amplă şi temeinică analiză a relaţiilor dintre părţi şi dintre părinţi şi copii.

Din probele administrate atât la fond, cât şi în apel rezultă relaţia tensionată dintre cei doi foşti soţi, tensiune care se răsfrânge asupra modului în care părţile înţeleg să permită celuilalt părinte să relaţioneze cu propriul copil (în cazul intimatei), ori să răspundă mai prompt solicitărilor mamei în cazul în care minorii nu se află lângă aceasta (în cazul apelantului).

Nu rezultă din probele administrate un comportament şi o atitudine iresponsabile ale tatălui faţă de cei doi copii aşa cum înţelege intimata să susţină.

Legislaţia în materie, atât dispoziţiile codului civil, cât şi Legea 272/2004, consacră atât dreptul părintelui de a avea şi de a păstra relaţii personale cu copilul său, cât şi dreptul copilului de a se bucura de astfel de relaţii, de a beneficia de prezenţa şi ocrotirea ambilor părinţi.

Apelantul nu a pus în pericol sănătatea sau integritatea celor doi copii şi nici nu a manifestat neglijenţă în relaţiile cu copii săi. Dimpotrivă, interesul tatălui de a fi aproape de copii săi este cât se poate de evident. Pe de altă parte, independent de grija şi preocuparea pe care mama intimată le manifestă atunci când sunt absenţi cei doi copii, părintele cu care minorii nu locuiesc trebuie să aibă posibilitatea şi libertatea de a organiza programul de vizită al copiilor săi aşa cum consideră necesar fără a avea acordul celuilalt părinte, câtă vreme cei doi copii sunt în siguranţă şi interesul lor este protejat.

Din raportul de psihodiagnostic şi evaluare clinică depus la dosar şi întocmit de psiholog C.N.D. rezultă că pentru apelantul M. S. C. la nivel subiectiv emoţional nu au fost identificate emoţii negative disfuncţionale din categoria „frică” şi „tristeţe/deprimare”. La nivel cognitiv interviul clinic a relevat acceptare necondiţionată ridicată a propriei persoane, cu tendinţe de autoapreciere şi autoevaluare globală pozitiv, fără complexe de inferioritate, cu nevoia de aprobare şi suport, dar şi cu cerinţe absolutiste şi de evaluare globală a celorlalţi care în condiţii de suprastimulare pot prejudicia echilibrul emoţional şi gradul de toleranţă la frustrare. Chestionarul de personalitate nu a relevat prezenţa unor dizarmonii specifice tulburărilor de personalitate. Se arată în raport că la nivel de relaţionare interpersonală prezintă un stil parental predominant blând şi ferm, participă la discuţii împreună cu fii săi şi gândesc împreună la ce înseamnă comportamente acceptabile/inacceptabile, se concentrează pe comportamente cu învăţarea regulilor, laudă frecvent copiii. Prezintă stil de ataşament nesigur, ambivalent unde suportul, comunicarea şi conexiunea sunt discontinue, este lipsit de conS.ţă în interacţiune: când disponibil, când absent, intruziv sau indiferent în relaţii. Prezintă o bună adaptare şi funcţionare socio profesională, cu preocupări legate de susţinerea şi creşterea copiilor.

Minorul M. S. în vârstă de 9 ani prezintă capacitate de comunicare, de categorizare şi structurare informaţională specifică vârstei, manifestate în momente de siguranţă emoţională şi contextuală de viaţă, caracteristici susţinute de evoluţia sa şcolară. Caută contactul cu mama şi prezintă comportamente de asigurare şi reasigurare, ceea ce arată că nu are încredere în propria persoană sau că simte pericol în preajma sa şi caută protecţia maternă. În relaţia cu tata, minorul prezintă ataşament nesigur –evitant, manifestat prin stări de retragere, incertitudini în relaţia cu tatăl, trăieşte experienţe de rejecţie, tiparul mintal de relaţionare se dezvoltă pe principiile evitării aproprierii şi intimităţii. Prezintă ataşament sigur în relaţia cu mama, manifestat prin angajare, încredere în diferite activităţi chiar explorare liberă şi armonioasă.

Minorul M. P. A. în vârstă de aproape 8 ani are capacitate de relaţionare, de a-şi face prieteni, de integrare, autonomia şi performanţa şcolară specific vârstei, nu este afectată semnificativ ca urmare a separării părinţilor. Prezintă ataşament sigur –evitant, manifestat uneori prin stări de retragere, incertitudini, alteori prin stări de angajare, explorare, în relaţia cu tatăl. Prezintă ataşament sigur în relaţia cu mama, manifestat prin angajare în diferite activităţi, chiar explorare. 

Conform raportului minorul M. S. doreşte să petreacă timp cu tata, dar nu doreşte să călătorească cu maşina până la Bucureşti. Doreşte să petreacă mai mult timp cu tatăl în contextul său de viaţă, dezvoltă sentimente de vinovăţie şi are temeri să comunice tatălui refuzul de a pleca cu acesta. Minorul P. A. este nerăbdător să petreacă timp cu tata şi acceptă mai uşor contextul de separare al părinţilor.

Instanţa apreciază că părţile trebuie să aibă în vedere în relaţionarea cu copii constatările şi reC.dările raportului de psihodiagnostic şi evaluare clinică (f. 59 şi urm).

Din declaraţiile martorilor audiaţi rezultă aspecte diferite ale relaţiei dintre tată şi copii, martorii au perceput diferit aceste relaţii, probabil şi datorită gradului de rudenie dintre martori şi partea care i-a propus.

Pe de o parte, martora M. E., mama apelantului, descrie un tată iubitor, atent, preocupat de copii săi, implicat în activităţi cu aceşti copii, un tată pe care şi l-ar dori orice copil (f. 111). Pe de altă parte, martorul B. I., tatăl intimatei, a descris un tată care o desconsideră pe mamă în faţa copiilor, a relatat o întâmplare din urmă cu trei – patru ani în care cei doi copii au fost urcaţi pe munte de către tatăl lor în portbagajul maşinii, a relatat că tatăl a închis copii în casă pentru a-şi lua tatăl de la gară , copii s-au uitat la un film horror în timp ce tatăl lor era pe telefon şi din cauza filmului au avut coşmaruri. Martorul nu a perceput în ultimii doi ani în mod direct comportamentul tatălui faţă de minori (f. 112). Cu siguranţă episoade care nu sunt benefice pentru copii nu sunt de dorit însă, pe de o parte, nu rezultă din declaraţia martorului toate împrejurările în care cei doi copii au urcat pe munte în portbagajul unei maşini, iar un episod izolat ori un moment de neatenţie al apelantului în supravegH. copiilor (vizionarea filmului horror) nu poate reprezenta un motiv determinant pentru a califica acest comportament ca fiind unul obişnuit şi care să dăuneze minorilor.

Cei doi copii în prezent nu au o vârstă mică şi pot fi lăsaţi să plece împreună cu tatăl şi să petreacă timp cu acesta, chiar dacă mama nu este prezentă. În funcţie de personalitatea fiecărui copil trebuie ca cei doi părinţi să ajungă la un consens cu privire la relaţiile personale pe care le stabilesc cu aceştia. Din raportul de psihodiagnostic şi evaluare clinică rezultă că minorul Ş. preferă să petreacă timp cu tatăl în contextul său de viaţă actual, în timp ce minorul P. A. are mai multă disponibilitate de a petrece timp cu tatăl în afara cadrului familial obişnuit.

Raportat la cele expuse, sentinţa civilă va fi schimbată în parte în sensul că se va stabili că programul de vizitare din perioada 01 august – 15 august a fiecărui an se va putea desfăşura şi în străinătate, urmând ca reclamantul să preia minorii de la locuinţa acestora şi să-i înapoieze la locuinţă la sfârşitul programului de vizitare. Este nu numai dreptul părintelui de a călători împreună cu copii săi, dar este mai ales, dreptul copilului de a beneficia de astfel de călătorii menite să dezvolte personalitatea şi experienţa de viaţă a acestora. Este în interesul celor doi copii să petreacă timp cu tatăl lor şi în străinătate (la domiciliul/reşedinţa acestuia din străinătate ori în excursii) având în vedere că acesta poate oferi copiilor săi excursii în afara ţării. În egală măsură, cei doi părinţi au dreptul de a oferi copiilor lor tot ceea ce poate conduce la o reală dezvoltare a acestora din toate punctele de vedere.

Având în vedere diS.ţa geografică dintre domiciliul/reşedinţa apelantului şi locuinţa celor doi minori vor fi păstrate perioadele stabilite de prima instanţă pentru realizarea programului de vizită. 

Va fi schimbată sentinţa civilă şi cu privire la suplinirea consimţământul pârâtei M. D. la deplasarea minorilor în străinătate împreună cu reclamantul apelant M. S. C. pentru a fi facilitate deplasările în străinătate ale minorilor şi a nu fi împiedicate de disensiunile dintre părinţi.

În concluzie, în temeiul dispoziţiilor art 401 cod civil, art 2, art 8, art 17, art 18 şi urm din Legea 272/2004, art 480 alin 2 cod proc civ, apelul declarat va fi admis în parte cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei civile conform dispozitivului.

În temeiul dispoziţiilor art 453 alin 2 cod proc civilă se va dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

Domenii speta

Spete similare