Salarizare

Tip: sentinţa nr. 141

Şedinţa din 19.03.2019

Autor: Mariana Iordache

Domeniu asociat:  salarizare

Tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, pentru perioada supusă controlului judecătoresc, se determină prin utilizarea  salariului de bază prevăzut în Anexa nr.1 a OUG nr.20/2016.

Deşi, salariul de bază lunar brut al reclamanţilor a fost stabilit prin actele adiţionale încheiate la data de 01.08.2016, în conformitate cu prevederile OUG nr.20/2016, iar prin contractele individuale de muncă cu timp parţial s-a menţionat că salariul de bază lunar utilizat pentru stabilirea tarifului orei de gardă este cel stabilit potrivit art.3 cap.II al Anexei III din Legea nr.284/2010 şi Anexei nr.1 a OUG nr.20/2016, pârâtul a calculat contravaloarea orelor de gardă prestate de către reclamanţi în lunile august şi septembrie 2016, prin raportare la salariul de încadrare din 2009, motivând că numai începând cu luna octombrie 2016, după adoptarea OUG nr.43/2016 prin care s-au adus anumite clarificări, plata gărzilor suplimentare se face prin raportare la salariul de bază majorat de la 1 august 2016.

Pentru a elimina posibilitatea interpretărilor diferite, într-adevăr legiuitorul a adoptat OUG 43/2016 care, la articolul 3^2, după alineatul (6) introduce două noi alineate, alineatele (6^1) şi (6^2), cu următorul cuprins: "(6^1) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (2), începând cu luna octombrie 2016, pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, tariful orar se determină în funcţie de salariul de bază prevăzut în anexa nr. 1, corespunzător funcţiei de execuţie. Influenţele financiare determinate de aplicarea acestei prevederi, pentru personalul încadrat în unităţi sanitare publice, aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, se asigură prin transferuri din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate de la o poziţie distinctă”.

Pârâtul nu trebuia însă să aştepte clarificări prin norme speciale modificatoare şi completatoare, precum OUG nr.43/2016, atât timp cât, în conformitate cu prevederile OUG nr. 20/2016, părţile încheiaseră actele adiţionale la data de 01.08.2016, precum şi contractele individuale de muncă cu timp parţial.

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 19.03.2019

Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 28.03.2017 reclamanţii MCM, PL, IRV, BA, HMS, MEF, PC, MDA, GV, UCD, PCD au chemat în judecată pârâtul SJU DTS solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale ce li se cuvin constând în contravaloarea orelor de gardă aferente lunilor august şi septembrie 2016, conform contractelor individuale de muncă cu timp parţial şi actelor adiţionale încheiate la data de 01.08.2016, actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor de bani până la data plăţii efective, precum şi plata de daune interese începând cu data scadenţei lunare până la data plăţii efective; de asemenea, au solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, au arătat că sunt angajaţi ai SJU DTS, îndeplinind funcţia de medic primar/specialist chirurgie generală în baza unor contracte individuale de muncă, iar începând cu data de 01.08.2016, în conformitate cu prevederile OUG nr.20/2016, salariul funcţiei de bază a fost modificat, conform actelor adiţionale încheiate.

Pârâtul le-a propus încheierea unui alt contract individual de muncă cu timp parţial, pentru activitatea prestată în linia de gardă, în conformitate cu prevederile art. 3 ind.2 alin.6 din OUG nr.20/2016, iar la data de 01.08.2016 au încheiat un astfel de contract în cuprinsul căruia la capitolul H, pct.2, s-a convenit un salariu de bază lunar utilizat pentru stabilirea tarifului orei de gardă.

Au susţinut că în urma negocierilor purtate cu angajatorul pârât, au convenit ca activitatea în linia de gardă să fie asigurată în baza unui nou contract de muncă (cu timp parţial), în schimbul aceluiaşi salariu lunar de bază utilizat pentru stabilirea tarifului orei de gardă, ca şi în contractul individual de muncă principal pentru activitatea curentă, modificat prin actul adiţional încheiat în data de 01.08.2016, având în vedere prevederile art.3 indice 2 din OUG nr.20/2016.

Cu toate acestea, orele de gardă prestate în luna august 2016, conform graficului lunar de gărzi, au fost remunerate prin raportare la un alt tarif – salariul de bază aferent anului 2009 - mai mic decât cel stabilit prin contractele individuale de muncă cu timp parţial şi actele adiţionale încheiate la data de 01.08.2016, iar la solicitările repetate ale colectivului de medici chirurgi, conducerea spitalului a răspuns prin adresa nr.25791/19.09.2016 că salariul pentru stabilirea tarifului orei de gardă nu este cel stabilit prin contractul individual de muncă, ci „salariul de bază lunar brut la nivelul maxim al funcţiei din anul 2009”.

Reclamanţii au mai arătat că şi gărzile pe care le-au efectuat în luna septembrie 2016 au fost retribuite cu acelaşi tarif ca în luna august, mai mic decât cel negociat şi stabilit prin contractul individual de muncă cu timp parţial, iar din luna octombrie 2016 pârâtul a fost de acord să le plătească orele de gardă, aşa cum s-a convenit prin contractele de muncă cu timp parţial şi actele adiţionale încheiate în acest sens.

Au susţinut că OUG nr.20/2016 prevede acordarea, începând cu luna august 2016, a salariilor de bază ale personalului prevăzut la cap.I pct.1 şi 2 din anexa III – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate” din Legea cadru nr.284/2010, potrivit anexei nr.1 din OUG nr.20/2016, iar acest act normativ nu distinge între salariul de bază acordat pentru activitatea curentă şi un alt salariu pentru gărzi.

Au fost invocate de către reclamanţi dispoziţiile art.39, 40, 41, 166, 169, art.3-9 şi art. 154 alin.3 Codul muncii, art.1270 Cod civil, Directiva nr.75/117/CEE, Directiva Consiliului 2000/78/CE, art.4 alin.2, art.16 alin.1 din Constituţia României, art.7 alin.1 lit.c din Legea nr. 202/2002, art.1 alin.2 din OG nr.137/2000.

Totodată, reclamanţii au menţionat că pentru lunile august şi septembrie 2016, s-au aflat în situaţia de a desfăşura activitate de medic primar/specialist chirurg în linia de gardă, iar pentru munca prestată (deşi salariul este stabilit prin contractele individuale de muncă cu timp parţial şi actele adiţionale) au fost remuneraţi cu un salariu mai mic, stabilit în mod unilateral şi nejustificat de angajatorul pârât, cu toate că, desfăşoară şi activitate ca medici primari/specialişti chirurgi în cadrul aceluiaşi angajator, pentru această activitate fiind remuneraţi cu un salariu stabilit prin contractul individual de muncă (modificat prin act adiţional), în conformitate cu prevederile OUG nr.20/2016.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 253, 266 şi următoarele Codul muncii republicat, OUG nr.20/2016 şi art. 192 Cod procedură civilă.

Pârâtul SJU DTS a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală.

A arătat că la calcularea diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite în baza unor contracte individuale de muncă şi drepturile salariale încasate efectiv pe perioada august, septembrie, s-au avut în vedere prevederile legale în vigoare, respectiv OUG nr.20/2016 şi dispoziţiile alin.2 al art.1 din OUG nr.57/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

Odată cu apariţia OUG nr.20/2016, la care nu au existat norme de aplicare, ci doar o circulară, respectiv nota emisă de MS nr.2386/29.07.2016, salariul de bază în funcţie de care se determină tariful orar la data de 01.08.2016 este salariul de încadrare la limita maximă aferent momentului decembrie 2009, majorat cu 25% în baza dispoziţiilor OUG nr.35/2015, situaţie în care s-au iscat disensiuni în rândul medicilor, fiind în imposibilitatea asigurării continuităţii gărzilor pe linia de gardă chirurgie, asigurându-se doar garda obligatorie.

A mai arătat că instituţia AP s-a sesizat din oficiu şi a solicitat MS informaţii cu privire la modalitatea concretă de plată a gărzilor efectuate de către medici atât în timpul programului normal de lucru, cât şi în afara acestuia, precum şi cu privire la modalitatea legală de plată a gărzilor în perioada august-septembrie 2016, iar urmare a demersului întreprins, MS a comunicat că, având în vedere prevederile legilor speciale de aplicare a Legii cadru nr.284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, prin care cuantumul sporurilor şi al tarifului orar de gardă au fost menţinute în plată la nivelul avut în luna decembrie a anului anterior, rezultă că la momentul iulie 2016 salariul de bază care constituie baza de calcul pentru tariful orar de gardă este salariul de bază acordat în decembrie 2009 şi majorat cu 25% conform OUG nr.35/2015 pentru modificarea şi completarea OUG nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.

Ca lege specială de aplicare a Legii cadru nr.284/2010, OUG nr.57/2015 a fost modificată şi completată prin OUG nr.20/2016 şi OUG nr.43/2016.

Pârâtul a susţinut că faţă de prevederile alin.1 al art.31 şi alin.1 al art.32 din OUG nr. 57/2015 şi alin.6 al art.32 din OUG nr.57/2015, rezultă că în lunile august şi septembrie 2016, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă şi gradaţie, în baza contractului de muncă cu timp parţial, pentru activitatea prestată în linia de gardă, salariile de bază care constituie baza de calcul pentru stabilirea tarifului orar de gardă sunt cele stabilite la nivelul maxim al salariului de bază acordat în decembrie 2009 şi majorat cu 25% conform OUG nr.35/2015 şi la care se adaugă sporul de gardă de 50% sau 100%, din cadrul unităţii sanitare publice respective.

Începând cu luna octombrie 2016, potrivit alin.61 al art.32 din OUG nr.57/2015, pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, tariful orar se determină în funcţie de salariul de bază prevăzut în anexa nr.1 la OUG nr.57/2015, corespunzător funcţiei de execuţie, această măsură fiind inclusă în OUG nr.43/2016, ce a adus modificări, în principal, la OUG nr.57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016.

Prin întâmpinare s-a mai arătat că odată cu apariţia OUG nr.43/2016 se aduc anumite clarificări, numai că doar în cadrul SJU DTS există o parte din personal ce are contract individual de muncă cu timp parţial pentru efectuarea gărzilor suplimentare cu salariul din 2009, actualizat la nivelul lunii decembrie 2015 şi altă parte la nivelul anului 2016, fără temei legal, menţionându-se că de la 01.10.2016, când s-a adoptat OUG nr.43/2016, plata gărzilor suplimentare se face prin raportare la salariul de bază majorat de la 01.08.2016, concretizându-se prin încheierea actelor adiţionale la contractele de gărzi.

Astfel, plata gărzilor suplimentare se face în baza noilor salarii majorate, iar fondurile suplimentare sunt asigurate printr-o administrare mai eficientă a resurselor actuale ale sistemului medical de stat.

S-a arătat că au fost semnate contractele individuale de muncă cu timp parţial pentru efectuarea gărzilor suplimentare doar de către managerul instituţiei, fără a avea viza de control financiar preventiv.

Totodată, s-a arătat că atât prevederile Ordinului nr.870/2004, cât şi cele din Legea nr. 284/2010 prevăd în mod expres şi neechivoc că tariful orar pentru gărzi se determină în funcţie de salariul de bază individual, astfel că reclamanţii nu au fost induşi în eroare, ci doar a fost respectată legislaţia sanitară în materie aplicabilă la nivel de ţară.

Pârâtul consideră nejustificată solicitarea privind plata drepturilor salariale, a daunelor interese, precum şi a actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor de bani până la data plăţii efective, respectiv contravaloarea orelor de gardă şi solicită cenzurarea acestor sume până la nivelul permis de lege, având în vedere că nu se poate prejudicia spitalul şi nici încălca prevederile legii, prin perceperea salariilor doar de unii medici pentru nivelul prevăzut de actul normativ, pentru lunile august şi septembrie.

De asemenea, a susţinut că spitalul este o instituţie cu o situaţie financiară precară, fapt ce a dus la acumularea de datorii însemnate faţă de furnizori, ajungându-se practic la blocarea activităţii medicale, iar stabilirea unor sume reprezentând contravaloarea orelor de gardă, în mod abuziv şi nejustificat, fără temei legal, peste maximul plafonului reglementat de lege, nu ar face decât să îngreuneze situaţia financiară a spitalului care este instituţie de interes public, ce asigură asistenţa medicală preventivă, curativă şi de recuperare a bolnavilor internaţi, cât şi bolnavilor ambulatorii din DTS şi judeţele limitrofe, afectând totodată şi activitatea secţiei chirurgie, din care fac parte reclamanţii.

Potrivit legislaţiei în vigoare, plata gărzilor pentru lunile august şi septembrie 2016, trebuie calculată şi plătită conform dispoziţiilor OUG nr.20/2016 şi nu conform dispoziţiilor OUG nr.43/2016, care au aplicabilitate începând cu luna octombrie 2016, în conformitate cu actele adiţionale întocmite.

MS a răspuns solicitărilor pârâtului, referitor la modul de calcul al tarifului orar pentru plata gărzilor eferente lunilor august şi septembrie, exprimând un punct de vedere prin care se stabileşte că pentru activitatea prestată în linia de gardă, salariul de bază în funcţie de care se determină tariful orar la data de 01.08.2016 este salariul de încadrare în limita maximă aferentă momentului decembrie 2009, majorat cu 25% în baza prevederilor OUG nr.35/2015, situaţie în care solicitările reclamanţilor sunt lipsite de temei legal.

În privinţa capătului de cerere privind obligarea la plata actualizată în funcţie de rata inflaţiei a diferenţelor salariale, precum şi la plata de daune interese, s-a arătat că actualizarea  nu constituie o reparaţie parţială, exclusiv pentru pierderea efectiv suferită de creditor, fiind în prezenţa unei îmbogăţiri fără justă cauză, întrucât sumele invocate nu se cuvin. Cum, însă daunele interese solicitate nu reprezintă pierderea ce a suferit şi beneficiul de care a fost lipsit, s-a solicitat să se stabilească că nu este posibilă remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care creditorul a fost lipsit, neavând aplicabilitate în prezenta cauză, întrucât se află în prezenţa unui prejudiciu creat spitalului şi nu reclamanţilor.

La data de 05.05.2017 reclamanţii au depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care au arătat că MS a indicat drept modalitate de calcul a orei de gardă – cea prevăzută de Ordinul comun nr. 42/77/2011, ţinând cont de salariul de bază aferent anului 2009, adus la nivelul maxim din unitatea respectivă, însă exemplul dat în respectivul ordin este caduc şi inaplicabil, deoarece, pe de o parte, noul cadru legal este cel definit de OUG nr. 20/2016, care modifică OUG nr.57/2015, iar pe de altă parte, la data de 01.08.2016, în vederea aplicării dispoziţiilor OUG nr.20/2016, reclamanţii au încheiat cu pârâtul atât actele adiţionale la contractele individuale de muncă, cât şi contractele individuale de muncă cu timp parţial, astfel, fiind evident că plata drepturilor salariale nu se putea face decât prin raportare la OUG nr.20/2016.

Începând cu 01.08.2016, gărzile suplimentare se efectuează în baza unui contract de muncă cu timp parţial, fiind astfel evident că şi prevederile art.42 din OMS  870/2004 indicat de pârât în întâmpinare au devenit caduce, chiar dacă ordinul nu a fost abrogat.

Referitor la petitul privind plata de daune interese reclamanţii au formulat completare la acţiune prin care au arătat că pentru repararea integrală a prejudiciului se impune acordarea beneficiului de care creditorul a fost lipsit, respectiv daune interese moratorii, sub forma dobânzii legale penalizatoare, invocând dispoziţiile art.1531, art.1535 Cod civil şi OG nr.13/ 2001.

De asemenea, au formulat precizare de acţiune prin care au arătat că în ceea ce priveşte sumele pretinse cu titlu de contravaloare a orelor de gardă, acestea reprezintă diferenţă între drepturile salariale ce ar fi trebuit calculate raportat la prevederile art.3 ind.2 alin. 6 din OUG nr.20/2016 şi drepturile salariale efectiv plătite, calculate raportat la salariul de bază aferent anului 2009.

Din oficiu, s-a solicitat pârâtului să comunice dacă reclamanţii au efectuat gărzi în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru în lunile august - septembrie 2016, în caz afirmativ să indice numărul orelor de gardă pentru fiecare reclamant în parte; dacă aceştia au beneficiat de drepturile aferente activităţii prestate în orele de gardă; care a fost modalitatea de calcul a drepturilor salariale cuvenite reclamanţilor pentru orele de gardă prestate în lunile august şi septembrie 2016; care au fost sumele plătite fiecărui reclamant în parte pentru orele de gardă prestate în perioada respectivă, urmând ca răspunsul la relaţiile solicitate să fie însoţit de înscrisuri justificative, respectiv state de plată, planificări gărzi sau orice alte înscrisuri justificative.

Răspunsul la aceste relaţii a fost comunicat de pârât cu adresele nr. 13837/13.06.2017, 15681/30.06.2017 la care se află ataşaţi fluturaşii de salariu pentru fiecare reclamant aferenţi lunilor august şi septembrie 2016 şi calcul gărzi luna septembrie 2016.

De asemenea, s-a solicitat pârâtului să indice numărul orelor de gardă efectuate de reclamanţi în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru în lunile august, septembrie 2016, să precizeze care au fost sumele plătite fiecărui reclamant în parte pentru orele de gardă prestate în perioada respectivă şi care a fost salariul de bază la care s-a raportat pârâtul atunci când a calculat valoarea orelor de gardă pentru perioada august şi septembrie 2016, răspunsul la aceste relaţii fiind înaintat la dosar cu adresa nr.21862/18.09.2018.

În şedinţa publică din data de 19.09.2017 s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art.520 alin.4 Cod procedură civilă până la soluţionarea sesizării ce formează obiectul dosarului nr.1488/1/2017, iar prin încheierea de şedinţă din data de 27.02.2018 s-a menţinut suspendarea judecării cauzei până la data publicării în Monitorul Oficial a deciziei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr.1488/1/2017.

La data de 18.07.2018 cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, având în vedere că sesizarea a fost soluţionată prin decizia nr.78/06.11.2017, fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 197/05.03.2018.

La termenul de judecată din data de 25.09.2018 s-a dispus revenirea cu adresă către pârât cu menţiunea de a înainta la dosar statele de plată pe lunile august şi septembrie 2016 şi planificări gărzi pentru aceeaşi perioadă.

Urmare acestei solicitări, pârâtul a depus la dosar adresa nr.24316/15.10.2018, la care a anexat planificări gărzi pe lunile august şi septembrie 2016 şi state de plată.

La solicitarea reclamanţilor a fost încuviinţată proba cu expertiza contabilă, având următoarele obiective: să se calculeze contravaloarea orelor de gardă prestate de fiecare reclamant în lunile august şi septembrie 2016 în raport de salariul de bază lunar utilizat pentru stabilirea tarifului orei de gardă stabilit potrivit art. 3, capitolul II al Anexei III din Legea nr. 284/2010 şi Anexei nr.1 a OUG nr.20/2016, salariu de bază lunar stabilit prin actele adiţionale la contractele individuale de muncă încheiate la data de 01.08.2016 pentru fiecare reclamant în parte şi contractele individuale de muncă cu timp parţial; să se stabilească dacă există diferenţe băneşti între sumele calculate conform obiectivului nr. 1 la raportul de expertiză şi sumele efectiv acordate de pârât fiecărui reclamant pentru orele de gardă prestate în lunile august şi septembrie 2016 şi să se evidenţieze aceste diferenţe în sume nete şi sume brute; diferenţele de drepturi băneşti identificate să fie actualizate cu indicele de inflaţie şi să se calculeze dobânda legală de la data scadenţei şi până la data efectuării raportului de expertiză.

Raportul de expertiză contabilă întocmit de către expert LD a fost depus la dosarul cauzei la data de 15.01.2019.

Urmare a solicitărilor instanţei de a se explicita diferenţele indicate conform anexei nr. 1, în sensul de a se arăta sumele brute şi nete efectiv încasate de fiecare reclamant pentru gărzile efectuate în fiecare dintre lunile august şi septembrie 2016, de a se actualiza diferenţele nete defalcat pe fiecare dintre lunile august şi septembrie 2016 şi de a se calcula dobânda legală la diferenţele nete, expertul a înainta la dosar răspunsul la data de 19.02.2019.

În şedinţa publică din datele de 29.01.2019 şi 19.02.2019, având în vedere că s-au formulat cereri de renunţare la judecată şi la dreptul pretins de către reclamanţii UCD, PCD, MCM şi BA, în baza art.139 alin.5 Cod procedură civilă s-a dispus disjungerea acţiunii şi formarea a câte unui dosar separat pentru fiecare reclamant, în cauza de faţă instanţa rămânând investită cu soluţionarea acţiunii formulată de reclamanţii PL, IRV, HMS, MEF, PC, MDA, GV.

Analizând acţiunea în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în materie, instanţa constată şi reţine următoarele:

Reclamanţii PL, IRV, HMS, MEF, PC, MDA, GV sunt angajaţi ai pârâtului SJU DTS, îndeplinind funcţiile de medic primar/specialist, conform contractelor individuale de muncă, actelor adiţionale la aceste contracte şi contractelor individuale de muncă cu timp parţial aflate la filele 18-24, 47-52, 65-71, 74-81, 84-91, 108-115, vol.I dosar.

Prin acţiunea dedusă judecăţii, astfel cum a fost precizată, se solicită obligarea pârâtului la plata actualizată cu indicele de inflaţie a diferenţei dintre drepturile salariale (contravaloarea ore gardă) ce ar fi trebuit calculate raportat la prevederile art.3 ind.2 alin.6 din OUG nr.20/2016 şi drepturile salariale efectiv plătite (contravaloarea ore gardă), calculate raportat la salariul de bază aferent anului 2009, pentru lunile august şi septembrie 2016, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare începând cu data scadenţei lunare până la data plăţii efective.

Analizând solicitările reclamanţilor în raport de probele administrate în cauză instanţa constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 3^2 din OUG nr.20/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, în forma în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial nr.434/09.06.2016 „(1) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, salariile de bază ale personalului prevăzut la cap. I pct. 1 şi 2 din anexa nr. III - Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Sănătate» din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc potrivit anexei nr. 1; (2) Începând cu luna august 2016, reîncadrarea personalului prevăzut la alin. (1) se face pe funcţiile, gradele/treptele profesionale şi gradaţiile corespunzătoare vechimii în muncă, potrivit anexei nr. 1; (3) În situaţia în care salariile de bază determinate potrivit alin. (1) sunt mai mici decât cele aferente lunii iulie 2016, se păstrează cele aferente lunii iulie 2016; (4) Pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie sau autoritate publică, unitate sanitară, pe funcţii de acelaşi fel, salarizat potrivit alin. (3), inclusiv pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte profesionale, salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcţii similare, stabilit potrivit alin. (3), în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; (5) Începând cu luna august 2016, cuantumul salariului lunar brut/soldei brute lunare luat/luate în calcul la stabilirea bursei de rezidenţiat potrivit art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare, este de 4.749 lei; (6) Gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară, în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, se desfăşoară în baza unui contract de muncă cu timp parţial pentru activitatea prestată în linia de gardă şi personalul va beneficia numai de drepturile aferente activităţii prestate în linia de gardă; (7) Pentru personalul încadrat în unităţi sanitare publice, aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, influenţele financiare determinate de creşterile salariale prevăzute la alin. (1) se asigură prin transferuri din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate de la o poziţie distinctă”.

Din interpretarea dispoziţiilor legale sus menţionate, reiese că începând cu data de 01.08.2016, prin actul de salarizare anuală, a fost reglementată modalitatea de efectuare a orelor de gardă în afara normei de bază, precum şi modalitatea de acordare a drepturilor salariale cuvenite pentru aceste ore de gardă, stabilindu-se că este necesară încheierea unui nou contract de muncă.

Astfel, la alin.6 al art. 3^2 din OUG nr.20/2016 s-a prevăzut că gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară, în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, se desfăşoară în baza unui contract de muncă cu timp parţial pentru activitatea prestată în linia de gardă şi personalul va beneficia numai de drepturile aferente activităţii prestate în linia de gardă.

Având în vedere aceste prevederi legale, între reclamanţi şi pârât s-au încheiat contracte individuale de muncă cu timp parţial în care la lit.H pct.2 s-a menţionat că salariul de bază lunar utilizat pentru stabilirea tarifului orei de gardă este cel stabilit potrivit art.3 cap.II al Anexei III din Legea nr.284/2010 şi Anexei nr.1 a OUG nr.20/2016.

De asemenea, între reclamanţi şi pârât au fost încheiate acte adiţionale la contractele individuale de muncă prin care părţile au convenit modificarea clauzei referitoare la salariul de bază lunar brut, începând cu data de 01.08.2016, în conformitate cu prevederile OUG nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

Deşi, între părţi au fost încheiate actele adiţionale la contractele individuale de muncă şi contractele individuale de muncă cu timp parţial menţionate anterior, pentru orele de gardă prestate în perioada august-septembrie 2016, reclamanţii au fost remuneraţi prin raportare la salariul de bază aferent anului 2009, fapt recunoscut de altfel, de către pârât, care arată prin întâmpinare că salariile de bază care constituie baza de calcul pentru stabilirea tarifului orar de gardă sunt cele stabilite la nivelul maxim al salariului de bază acordat în decembrie 2009 şi majorat cu 25% conform OUG nr.35/2015 şi la care se adaugă sporul de gardă de 50% sau 100%, din cadrul unităţii sanitare publice respective.

În susţinerea acestei modalităţi de plată a orelor de gardă prestate de reclamanţi în lunile august şi septembrie 2016, pârâtul a invocat şi faptul că nu au existat norme de aplicare a OUG nr.20/2016, ci doar o circulară a MS înregistrată sub nr.2386/29.07.2016, precedată de un model de contract cadru emis de MS.

În cuprinsul acestei note emise de MS (fila 149 vol.I dosar) se menţionează, într-adevăr că tariful orar pentru orele de gardă se va recalcula în condiţiile Ordinului nr. 42/77/2011, ţinând cont de salariul de bază aferent anului 2009, adus la nivelul maxim din unitatea respectivă.

 Aşa fiind, se reţine că pârâtul se prevalează de Ordinul nr. 42/77/2001 al MMFPS în cuprinsul căruia există o menţiune cu privire la stabilirea drepturilor pentru orele de gardă din afara programului normal de muncă.

Astfel, la punctul 4 din acest act normativ s-a consemnat cu titlu de exemplu că pentru medicul primar care efectuează gărzi în afara programului de la norma de bază acesta este salarizat potrivit prevederilor art.3 din cap. II al anexei nr.III la Legea cadru nr.284/2010. Tariful orar aferent salariului de bază în luna iunie 2010 a fost stabilit potrivit prevederilor art.5 alin.7din OUG nr.1/2010.

În art.5 din OUG nr.1/2010 erau cuprinse dispoziţii cu privire la drepturile salariale ce ar trebui acordate după data de 1 ianuarie 2010, iar alin.7 al art.5 din acest act normativ, la care a făcut trimitere Ordinul nr. 42/77/2011 prevedea că „Tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se determină într-un cuantum care să nu depăşească nivelul determinat pentru luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal aprobate prin art.10 din Legea nr.329/2009”.

Cât timp această ordonanţă de urgenţă a fost în vigoare au fost aplicabile prevederile privind calcularea tarifului orar prin raportare la salariul determinat pentru luna decembrie 2009, însă OUG nr.1/2010 a fost abrogată prin art.39 lit.x din Legea nr.284/2010.

De asemenea, se constată că nici Legea nr. 285/2010 care a reglementat salarizarea pentru anul 2011 şi nici legile de salarizare pentru anii următori nu conțin alte dispoziții în legătură cu plata orelor de gardă, abia începând cu data de 01.08.2016, modalitatea de efectuare a orelor de gardă în afara normei de bază şi de acordare a drepturilor salariale cuvenite pentru aceste ore de gardă a fost reglementată în actul de salarizare anuală,  stabilindu-se că este necesară încheierea unui nou contract de muncă.

Ordinul nr. 42/77 din 13 ianuarie 2011, invocat de pârât drept temei juridic avut in vedere la determinarea cuantumului drepturilor salariale cuvenite reclamanţilor pentru prestarea orelor de garda suplimentare în lunile august-septembrie 2016, a fost emis pentru aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Prin urmare, ordinul respectiv nu putea emite norme decât pentru punerea în aplicare a dispozițiilor acestei legi care, așa cum s-a arătat anterior, nu conținea prevederi referitoare la plata orelor de gardă.

Totodată, acest ordin al ministrului, ca act cu putere inferioară, nu putea conține norme care să contravină dispozițiilor legale cu putere superioară prevăzute de art. 3 din cap. II al anexei III la Legea cadru nr. 284/2010, potrivit căruia „Personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază”.

În consecinţă, prevederile art. 3 din cap. II al anexei III la Legea cadru nr. 284/2010, care erau în vigoare în perioada în litigiu, reglementau modalitatea de stabilire a drepturilor personalului sanitar care efectua gărzi în afara programului de la norma de bază, în sensul că plata orelor de gardă trebuia să se realizeze prin raportare la salariul de bază.

Aceste prevederi legale se coroborează şi cu cele ale Ordinului MSP nr.870/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sectorul sanitar, completat prin Ordinul nr. 1067/2012, Ordinul nr. 748/2007, Ordinul nr. 1768/2011.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art.46 din Ordinul 870/2004 „Plata orelor de gardă se face în funcţie de tariful orar determinat în baza salariului de bază individual, corespunzător gradului profesional în care personalul este confirmat prin ordin al ministrului sănătăţii”.

Din interpretarea dispoziţiilor legale susmenţionate reiese că, în mod corect şi legal gărzile ar fi trebuit să fie calculate prin raportare la salariul de bază, situaţie în care se apreciază că rămân aplicabile dispozițiile Legii cadru nr. 284/2010 și ale Ordinului 870/2004 care fac referire la stabilirea tarifului orar raportat la salariul de bază.

Or, în speţă, deşi salariul de bază lunar brut al reclamanţilor a fost stabilit prin actele adiţionale încheiate la data de 01.08.2016, în conformitate cu prevederile OUG nr.20/2016, iar prin contractele individuale de muncă cu timp parţial s-a menţionat că salariul de bază lunar utilizat pentru stabilirea tarifului orei de gardă este cel stabilit potrivit art.3 cap.II al Anexei III din Legea nr.284/2010 şi Anexei nr.1 a OUG nr.20/2016, pârâtul a calculat contravaloarea orelor de gardă prestate de către reclamanţi în lunile august şi septembrie 2016, prin raportare la salariul de încadrare din 2009, motivând că numai începând cu luna octombrie 2016, după adoptarea OUG nr.43/2016 prin care s-au adus anumite clarificări, plata gărzilor suplimentare se face prin raportare la salariul de bază majorat de la 1 august 2016.

Într-adevăr, pentru a elimina posibilitatea interpretărilor diferite, legiuitorul a adoptat OUG 43/2016 care, la articolul 3^2, după alineatul (6) introduce două noi alineate, alineatele (6^1) şi (6^2), cu următorul cuprins: "(6^1) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (2), începând cu luna octombrie 2016, pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, tariful orar se determină în funcţie de salariul de bază prevăzut în anexa nr. 1, corespunzător funcţiei de execuţie. Influenţele financiare determinate de aplicarea acestei prevederi, pentru personalul încadrat în unităţi sanitare publice, aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, se asigură prin transferuri din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate de la o poziţie distinctă”.

Pârâtul nu trebuia însă să aştepte clarificări prin norme speciale modificatoare şi completatoare, precum OUG nr.43/2016, atât timp cât, în conformitate cu prevederile OUG nr. 20/2016, părţile încheiaseră actele adiţionale la data de 01.08.2016, precum şi contractele individuale de muncă cu timp parţial.

Aşa fiind, instanţa constată că este întemeiată solicitarea reclamanţilor privind obligarea pârâtului la plata diferenţelor salariale rezultate dintre contravaloarea orelor de gardă prestate în lunile august şi septembrie 2016, calculate prin raportare la prevederile art.3 indice 2 alin.6 din OUG nr.20/2016 şi contravaloarea orelor de gardă efectiv plătite pentru aceeaşi perioadă,  calculate prin raportare la salariul de bază aferent anului 2009.

În ceea ce priveşte cuantumul diferenţelor salariale de mai sus, se reţine că acesta a fost determinat prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză şi anexele la acest raport, din concluziile căruia reies sumele reprezentând contravaloarea orelor de gardă prestate de fiecare reclamant în lunile august şi septembrie 2016, calculate în raport de salariul de bază utilizat pentru stabilirea tarifului orei de gardă stabilit potrivit art.3 cap.II al Anexei III din Legea nr. 284/2010 şi Anexei nr.1 a OUG nr.20/2016, precum şi diferenţele băneşti între aceste sume şi sumele efectiv acordate de pârât.

De asemenea, referitor la diferenţele salariale determinate prin raportul de expertiză, urmare solicitărilor instanţei, s-a formulat răspuns de către expertul desemnat, care a întocmit şi anexele A1 şi A2 la acest răspuns.

Aşa fiind, ţinând seama de concluziile raportului de expertiză, de răspunsul expertului la obiecţiuni, precum şi de concluziile apărătorului reclamanţilor cu privire la plata orelor de gardă, conform anexei 2 de la răspunsul la obiecţiuni, urmează a fi obligat pârâtul la plata către reclamanţi a următoarelor sume nete actualizate cu indicele de inflaţie şi pentru care s-a calculat dobânda legală până la data de 19.02.2019, respectiv: 4.424 lei către reclamanta PL; 3.193 lei către reclamantul IRV; 2.499 lei către reclamantul HMS; 3.310 lei către reclamantul MEF; 3.273 lei către reclamantul PC; 2.864 lei către reclamantul MDA şi 3.727 lei către reclamanta GV reprezentând diferenţe salariale rezultate dintre contravaloarea orelor de gardă prestate în lunile august şi septembrie 2016, calculate prin raportare la prevederile art.3 indice 2 alin.6 din OUG nr.20/2016 şi contravaloarea orelor de gardă efectiv plătite pentru aceeaşi perioadă, calculate prin raportare la salariul de bază aferent anului 2009.

Potrivit art.166 alin.4 Codul muncii „Întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului”.

Faţă de faptul că pârâtul nu a plătit la termen drepturile băneşti cuvenite reclamanţilor, se apreciază că a produs un prejudiciu acestora, situaţie în care urmează ca sumele să fie actualizate în continuare cu indicele de inflaţie.

Reactualizarea conform indicelui de inflaţie intervenit în perioada în care aceste drepturi nu au fost plătite, reprezintă cel mai fidel prejudiciu real suferit de către reclamanţi prin privarea de aceste drepturi.

De asemenea, se impune şi repararea prejudiciului constând în lipsa de folosinţă a sumelor cuvenite, motiv pentru care va fi obligat pârâtul şi la plata dobânzii legale.

Potrivit dispoziţiilor art.1531 alin.1, 2 Cod civil, „Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării. Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor şi beneficiul de care acesta este lipsit”.

În conformitate cu prevederile art.1535 alin.1 Cod civil „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadenţă până în momentul plăţii în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”.

 Din interpretarea dispoziţiilor art. 1531, 1535  Cod  civil rezultă că  daunele interese moratorii constau în dobânda legală care în cauză urmează a se calcula până la data plăţii efective. 

În raport de dispoziţiile legale susmenţionate, instanţa constată că reclamanţii au fost prejudiciaţi prin neacordarea drepturilor salariale, iar pentru acoperirea integrală a prejudiciului rezultat din neachitarea drepturilor salariale aceştia sunt îndreptăţiţi la dobânda legală aferentă sumelor respective care se va calcula până la data plăţii efective, în speţă impunându-se repararea prejudiciului constând în lipsa de folosinţă a sumelor cuvenite.

Cât priveşte natura juridică a dobânzii se constată că este diferită de natura  juridică a actualizării obligaţiei cu rata inflaţiei, prima reprezentând o sancţiune - daune moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plată, iar a doua reprezintă valoarea reală a obligaţiei băneşti la data efectuării plăţii – daune compensatorii, fiind admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligaţiei cu rata inflaţiei, întrucât nu se ajunge  la o dublă reparare.

În ceea ce priveşte apărarea pârâtului potrivit căruia era necesară viza de control financiar preventiv pe contractele individuale de muncă cu timp parţial pentru efectuarea gărzilor suplimentare, pentru ca aceste contracte să fie valabil încheiate, instanţa apreciază că nu poate fi primită, având în vedere că aceste contracte au fost semnate de managerul unităţii angajatoare, iar din probele administrate în cauză nu rezultă că respectivele contracte ar fi fost anulate.

De asemenea, nu poate fi primită apărarea pârâtului potrivit căruia spitalul este o instituţie cu o situaţie financiară precară, care ar fi şi mai mult îngreunată prin stabilirea contravalorii orelor de gardă peste maximul plafonului reglementat de lege, întrucât, pe de o parte acest plafon ar fi fost stabilit conform reglementărilor legale, iar pe de altă parte situaţia financiară precară a spitalului nu constituie un motiv pentru neplata drepturilor ce se cuvin reclamanţilor.

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, instanţa constată că acţiunea precizată este întemeiată, urmând să fie admisă.

În conformitate cu dispoziţiile art.453 alin.1 coroborat cu art.451 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a fi obligat pârâtul să plătească fiecărui reclamant suma de câte 450 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de expert şi onorariu de avocat, conform chitanţelor depuse la fila 193, vol.II dosar, respectiv la filele 55-62, vol.III dosar.

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia nr. 1927/03.07.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care s-a admis apelul declarat de apelantul pârât, s-a anulat în parte sentinţa, s-a luat act de renunţarea reclamantului MDA la judecata acţiunii şi s-a păstrat restul dispoziţiilor sentinţei.

Domenii speta

Spete similare