Contracte de muncă

Conform art. 40, alin.2, lit. f) Codul Muncii, angajatorului îi revine obligaţia de a plăti toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa, precum şi să reţină şi să vireze contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi, în condiţiile legii.

Faţă de adeverinţa invocată de reclamant în cauză se solicită plata contribuţiilor de asigurări sociale la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Potrivit art. 7 din legea 263/2010 persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii prevăzuţi la art. 6, alin.1, pct.1 şi II, denumiţi în continuare angajatori…. sunt obligaţi să întocmească şi să depună declaraţia nominală de asigurare.

În situaţia în care se constată erori în cuprinsul declaraţiilor de mai sus, indiferent de cauzele producerii acestora şi/sau modificări ale datelor pe baza cărora se stabileşte stagiul de cotizare şi punctajul mediu anual al asiguratului, angajatorii sunt obligaţi să întocmească şi să depună o declaraţie nominală de asigurare rectificativă.

Termenele şi modalităţile de depunere a declaraţiilor nominale de asigurare sau a declaraţiilor rectificative sunt prevăzute în Legea 571/2003 Codul Fiscal cu modificările şi completările ulterioare.

Casele de Pensii controlează modul în care angajatorii respectă dispoziţiile legale privind întocmirea declaraţiilor nominale de asigurare şi a obligaţiilor de plată, precum şi respectarea termenelor de depunere.

Art. 39  din Legea 263/2010 prevede că, contribuţia de asigurări sociale se virează lunar de către angajator la unitatea teritorială a Trezoreriei Statului la care acesta este luat în evidenţă ca plătitor de impozite şi taxe împreună cu contribuţia de asigurări sociale pe care o datorează în calitate de contribuabil la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Reclamantul putea să solicite obligarea angajatorului la depunerea declaraţiilor nominale de asigurare şi nu la plata contribuţiilor de asigurări sociale către bugetul asigurărilor sociale, calitatea de salariat neconferindu-i acestuia calitate procesuală activă privind recuperarea creanţei bugetare.

Aşa fiind, va fi respins acest petit al acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 14.02.2019

Prin acţiunea înregistrată pe rolul TM - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 14.11.2018, reclamantul AB a chemat în judecată pârâta SC G-CC SRL BA solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la plata salariilor restante, începând cu luna martie 2018, precum şi la plata contribuţiilor la bugetul de stat, potrivit Adeverinţei nr. xxxx/20.08.2018 emise de CJP M.

 De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală până  la data plăţii efective,cu cheltuieli de judecată.

În fapt, a arătat că începând cu data de 03.05.2017 este angajatul pârâtei, în funcţia de maşinist, conform contractului individual de muncă nr. x/03.05.2017, iar începând cu luna martie 2018, pârâta nu i-a mai achitat drepturile salariale deşi a continuat să presteze activitate şi în continuare .

De asemenea, a învederat faptul că în luna august 2018, adresându-se CJP M, a aflat că pârâta nu a virat contribuţiile sociale pentru drepturile sale salariale.

Faţă de aceste aspecte, a solicitat pârâtei să-i comunice situaţia plăţii drepturilor salariale, însă prin adresa nr.xxx/25.10.2018, aceasta i-a răspuns cu totul altceva, respectiv prezentarea fişelor lunare de prezenţă şi rapoartele de lucru, înscrisuri care erau întocmite de inginerul punctului de lucru.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.40, art.159 şi urmă.C.muncii, art. 194, art.453 C.proc.civ..

În susţinerea acţiunii a depus la dosar înscrisuri .

 În baza art. 201 al. 1 Cod proc. civ. acţiunea a fost comunicată pârâtei care nu a formulat întâmpinare.

Instanţa din oficiu, în baza rolului activ a solicitat relaţii de la pârâtă referitoare la  drepturile salariale cuvenite reclamantului pe perioada martie 2018 până în prezent şi dacă s-au achitat contribuţiile către bugetul asigurărilor sociale, relaţii la care pârâta nu a răspuns deşi s-au acordat mai multe termene în acest sens.

La solicitarea instanţei, reclamantul a arătat temeiul de drept în baza căruia solicită ca pârâta să fie obligată la plata contribuţiilor sociale, respectiv art.40 alin.2 lit.f) C.muncii, învederând că nu s-a mai plătit aceste contribuţii începând cu luna noiembrie 2017 şi până în prezent.

În conformitate cu dispoziţiile art. 248 Cod procedură civilă, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Prin acţiunea dedusă judecăţii reclamantul a solicitat obligarea angajatorului la plata contribuţiilor sociale începând cu luna noiembrie 2017 şi până în prezent invocând dispoziţiile art. 40, alin.2, lit. f Codul Muncii, iar dovada neplăţii contribuţiilor o reprezintă adeverinţa nr. xxxx/20.08.2018 eliberată de CJP M.

Conform art. 40, alin.2, lit. f Codul Muncii, angajatorului îi revine obligaţia de a plăti toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa, precum şi să reţină şi să vireze contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi, în condiţiile legii.

Faţă de adeverinţa invocată de reclamant în cauză se solicită plata contribuţiilor de asigurări sociale la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Potrivit art. 7 din legea 263/2010, persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii prevăzuţi la art. 6, alin.1, pct.1 şi II, denumiţi în continuare angajatori…. sunt obligaţi să întocmească şi să depună declaraţia nominală de asigurare.

În situaţia în care se constată erori în cuprinsul declaraţiilor de mai sus, indiferent de cauzele producerii acestora şi/sau modificări ale datelor pe baza cărora se stabileşte stagiul de cotizare şi punctajul mediu anual al asiguratului, angajatorii sunt obligaţi să întocmească şi să depună o declaraţie nominală de asigurare rectificativă.

Termenele şi modalităţile de depunere a declaraţiilor nominale de asigurare sau a declaraţiilor rectificative sunt prevăzute în Legea 571/2003 Codul Fiscal cu modificările şi completările ulterioare.

Casele de Pensii controlează modul în care angajatorii respectă dispoziţiile legale privind întocmirea declaraţiilor nominale de asigurare şi a obligaţiilor de plată, precum şi respectarea termenelor de depunere.

Art. 39 din Legea 263/2010 prevede că, contribuţia de asigurări sociale se virează lunar de către angajator la unitatea teritorială a Trezoreriei Statului la care acesta este luat în evidenţă ca plătitor de impozite şi taxe împreună cu contribuţia de asigurări sociale pe care o datorează în calitate de contribuabil la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Ca atare debitorul obligaţiei de declarare, calcul şi plată a contribuţiei de asigurări sociale este angajatorul, contribuţia de asigurări sociale se datorează către bugetul asigurărilor sociale şi este o creanţă bugetară.

Aceasta se recuperează conform dispoziţiilor legale privind executarea creanţelor bugetare, situaţie în care reclamantul, sub acest aspect nu are calitate procesuală activă.

Reclamantul putea să solicite obligarea angajatorului la depunerea declaraţiilor nominale de asigurare şi nu la plata contribuţiilor de asigurări sociale către bugetul asigurărilor sociale, calitatea de salariat neconferindu-i acestuia calitate procesuală activă privind recuperarea creanţei bugetare.

Aşa fiind, va fi respins acest petit al acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Referitor la plata drepturilor salariale solicitate se constată următoarele:

Conform contractului individual de muncă nr. xx/03.05.2017, reclamantul este angajat al societăţii pârâte, începând cu data de 04.05.2017, pe perioadă nedeterminată, în funcţia de maşinist, durata timpului de muncă fiind de 8 ore /zi, 40 ore /săptămână, salariul de bază net brut, la data încheierii contractului de muncă, fiind de 1.450 lei.

Prin acţiunea introductivă, reclamantul a solicitat ca pârâta să fie obligată la plata salariilor restante, începând cu luna martie 2018 şi până la data pronunţării hotărârii, sume actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală.

Salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă ( art.159 C.muncii ) şi cuprinde salariul de bază, indemnizaţii, sporuri precum şi alte adaosuri ( art. 169 C.muncii) .

Salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale angajatorului, iar plata acestora se dovedeşte prin semnarea statelor de plată, precum şi prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plăţii către salariaţii îndreptăţiţi.

Angajatorul are obligaţia de ţine evidenţa orelor de muncă prestate pentru fiecare  salariat .

Prin acţiune reclamantul a arătat că, începând cu luna martie 2018 şi până în prezent, drepturile salariale nu i-au fost acordate.

În virtutea rolului activ, instanţa a solicitat angajatorului să comunice dacă reclamantului i-au fost acordate salariile solicitate .

În acest sens au fost acordate mai multe termene de judecată, însă pârâta nu s-a conformat .

Potrivit art.272 C.muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărare, până la prima zi de înfăţişare.

Având în vedere că pârâta a întârziat nejustificat administrarea probei admisă şi ţinând seama şi de regimul de urgenţă în care se administrează probele, instanţa a decăzut pârâta din beneficiul probei administrate.

Faţă de această situaţie, vor fi admise pretenţiile reclamantului privind plata drepturilor salariale cuvenite şi neachitate pentru perioada martie 2018-14.02.2019 ( data pronunţării).

Potrivit art.166, alin.4 Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plăţii salariului (care cuprinde salariul de bază, indemnizaţii, sporuri precum şi alte adaosuri) sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.

În acest sens se impune atât actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor datorate, operaţiune care presupune păstrarea valorii reale a obligaţiei cât şi plata dobânzii care reprezintă lipsa de folosinţă pentru bunul respectiv.

Acordarea dobânzii nu exclude actualizarea debitului deoarece acestea au termeni şi reglementări diferite.

Prin acordarea dobânzii se urmăreşte sancţionarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligaţiei ce îi incumbă pe când actualizarea debitului presupune acoperirea unui prejudiciu cauzat de fluctuaţiile monetare în intervalul scurs de la scadenţă şi până la data plăţii efective.

Această sentinţă a rămas definitivă, prin neapelare .

Domenii speta

Spete similare