Succesiune. Lipsa sesizarii notarului public pentru dezbaterea succesorala. Incidenta dispozitiilor art 193 alin 3 cod proc civ.

Sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată este determinată exclusiv de nerespectarea obligaţiei de a depune la dosar, încheierea solicitată de lege, iar nu şi de lipsa sesizării notarului public cu deschiderea procedurii succesorale, întrucât aceasta din urmă nu are semnificaţia unei proceduri prealabile şi obligatorii introducerii cererii la instanţa judecătorească. Astfel, în măsura în care părţile doresc să dezbată procedura succesorală în faţa instanţei, preîntâmpinând eventualele neînţelegeri ce ar cauza suspendarea procedurii notariale, pot sesiza direct instanţa de judecată, având numai obligaţia legală de a depune la dosar încheierea prevăzută de art. 193 alin.3 Cod procedură civilă. 

Prin sentinţa civilă nr. 3253 din data de 14.12.2017 pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr.1041/307/2014 s-a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantul C. I. V. în contradictoriu cu pârâţii: Comuna Budeşti prin Primar, B.I., C.A., Rad A., B. M.. A fost obligat  reclamantul să plătească pârâtei B. M. cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei reprezentând onorariu avocat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, pentru a putea face parte dintre bunurile care alcătuiesc masa succesorală  la deschiderea moştenirii prin devoluţiune legală, este necesar ca un bun sau un drept să se fi aflat în patrimoniul lui ,,de cuius’’ la momentul decesului acestuia. În acest sens, este aplicabil principiul conform căruia ,,nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet’’ - nimeni nu poate transmite altuia mai multe drepturi decât are el însuşi.

În sesizarea instanţei cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul trebuie să depună, o încheiere emisă de notarul public, sub exigenţele dispoziţiilor art. 193 alin. 3 Cod procedură penală. Sesizarea instanţei se poate face numai după ce această cerinţă a fost îndeplinită cu titlu de procedură prealabilă.

Reclamantul nu a îndeplinit această obligaţie legală nici în timpul judecării cauzei când i s-a pus în vedere a se conforma dispoziţiilor art. 193 alin. 3 Cod procedură penală. prin Încheierea de şedinţă din 14.09.2017.

Prin urmare, lipsind dovada îndeplinirii procedurii prealabile evocată în precedent, instanţa a respins acţiunea ca inadmisibilă cu consecinţa obligării acestuia la plata cheltuielilor de judecată, fiind căzut în pretenţii.

Celelalte cereri şi excepţii invocate în cauză, sunt de prisos a mai fi analizate, şi pe cale de consecinţă pentru cele expuse, s-a dispus conform dispozitivului.

Împotriva sentinţei civile nr. 3253 din data de 14.12.2017 pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr.1041/307/2014 a formulat apel, în termenul prevăzut de art. 468 alin.1 Cod procedură civilă apelantul-reclamant C. I.-V. solicitând admiterea apelului, iar în temeiul art. 480 alin. 3 prima teză Cod Procedură Civilă, anularea hotărârii şi judecând cauza: să se constate deschisă succesiunea defunctului T. V.; să se constate că din masa succesorală rămasă după defunctul T. V. face parte imobilul în natură teren arabil în suprafaţă de 1.25 ha situat în Budeşti, în locul numit "La Mois", înscris în C.F. nr. 50331 Budesti nr. topo 2712; să se constate că moştenitorii defunctului T. V. nu au acceptat succesiunea în termenul legal, fiind aplicabile prevederile art. 2636 alineatul privind vacanta succesorală situaţie în care bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea Comunei Budeşti; să se constate că nici după defunctul C. Gh. nu a fost dezbătută succesiunea în termenul legal; să se dispună validarea promisiunii de vânzare -cumpărare numite Antecontract de vânzare - cumpărare încheiat la 05.10.2012 la sediul Cabinet de Avocat Oniţa - Ivaşcu Adrian, conform încheierii de data certă nr. 87/05.10.2012. intervenite între defunctul C. Gh. în calitate de promitent vânzător şi reclamantul C. I. - V. în calitate de promitent cumpărător, având ca obiect imobilul teren arabil în suprafaţă de 1.25 ha situat în Budeşti, în locul numit "La Mois" între vecinii T. I., G.N. şi un drum de căruţe, înscris în C.F. nr. 50331 Budeşti nr. topo 2712, ce urmează a fi dezmembrat; în temeiul dispoziţiilor art. 451 Cod procedură civilă se solicită obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, în cuantumul pe care îl vor preciza o dată cu dezbaterea în fond a cauzei.

În motivarea apelului, apelantul-reclamant C. I. V. a arătat că instanţa fondului, după repunerea pe rol a cauzei, ca urmare a soluţionării definitive la 28.09.2016 a Dosarului 1421/307/2015 a Judecătoriei Sighetu Marmației, având ca obiect constatarea nulităţii relative a antecontractului a cărui validare se cere în prezenta cauză, acţiune promovată de către succesorii defunctului C. Gh., a respins ca inadmisibilă acţiunea, admiţând în mod greşit excepţia inadmisibilităţii acţiunii, formulată de către intimaţii pârâţi.

Apelantul-reclamant menţionează că, prima instanţă, fără a intra în mod concret în cercetarea fondului cauzei, a admis excepţia inadmisibilităţii, aplicând greşit prevederile art. 193 alin, 3 din Codul de Procedură Civilă, considerând că în cazul în care se solicită dezbaterea procedurii succesorale reclamantul trebuie să depună ca procedură prealabilă o încheiere emisă de notarul public.

 Apelantul-reclamant mai arată că în prezenta cauză, nu are calitatea de moştenitor al defunctului T. V. sau al lui C. Gh., ci urmăreşte valorificarea ante-contractului de vânzare cumpărare încheiat cu acesta, act care are veleităţi translative de proprietate, în opinia apelantului.

În opinia apelantului-reclamant, instanţa fondului mai reţine că bunul, pentru a putea face parte din masa succesorala este necesar ca bunul să se afle în patrimoniul lui "de cuius", la momentul decesului. Însă, în prezenta cauză, "de cuius" este T. V., iar C. Gh., la momentul încheierii promisiunii de vânzare cumpărare deţine posesia utilă a terenului în suprafaţă de 1,25 ha "La Moiş" obiect al contractului, acesta făcând anterior obiectul unei împărţeli de ascendent, după C. Gh. - tatăl, care a lăsat defunctului C. Gh. - fiul, acest teren.

Apelantul – reclamant arată că a depus la dosarul cauzei dovezile demersurilor efectuate atât pe lângă Primăria Budeşti cât şi la Camera Notarilor Publici în vederea aflării moştenitorilor.

Apelantul-reclamant solicită, având în vedere toate aceste considerente, să se reţină că bunul imobil teren în suprafaţă de 1,25 ha situat în Locul numit "La Moiş" înscris în C.F. 50331 Budeşti nr. topo 271 sub numele T. V., a ajuns mai apoi în posesia defunctului C. Gh. - tatăl, care prin împărţeală de ascendent a dat acest teren fiului său C. Gh., iar acesta din urmă a vândut prin actul a cărui validare se cere, apelantului-reclamant. Menţionează faptul că defunctul C. Gh. după încheierea antecontractului de vânzare cumpărare din 05.10.2012, a început demersurile pentru întabularea dreptului sau de proprietate, introducând pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmației acţiune în uzucapiune în Dosar nr. 2990/307/2012, la care însă a renunţat, iar mai apoi, în cursul lunii iulie 2013 a decedat.

Pentru toate aceste considerente, apelantul-reclamant solicită instanţei admiterea apelului, anularea hotărârii atacate şi evocând fondul, să se admită acţiunea aşa cum a fost formulată, cu consecinţa finală a înscrierii în C.F. a dreptului de proprietate al apelantului - reclamant asupra terenului arabil în suprafaţă de 1,25 ha situat în Budeşti în locul numit „La Moiş”, înscris în C.F. 50331 Budeşti nr. topo 271, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată atât în faza fondului cât şi în apel.

În drept apelantul-reclamant a invocat dispoziţiile art. 466 şi următoarele 480 alin. 3, şi 453 Cod Procedură Civilă.

Intimata B. M. a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea apelului şi obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată– filele 23-24 .

Analizând sentinţa civilă nr. 3253 din data de 14.12.2017 pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr.1041/307/2014 pe baza motivelor de apel formulate, a apărărilor invocate şi în conformitate cu dispoziţiile legale incidente, tribunalul constată următoarele:

Conform art.476 Cod procedură civilă, alin.1, apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept.

Potrivit art. 477 alin.1 Cod procedură civilă, instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.

Devoluţiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluţii din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil.(art.477 alin.2)

În conformitate cu dispoziţiile art.479 alin.1 Cod procedură civilă instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă. Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu.

În speţă, apelanţii au solicitat anularea sentinţei şi reţinerea cauzei spre rejudecare, invocând dispoziţiile art. 480 alin.3 Cod procedură civilă.

Conform art. 480 alin.3 Cod procedură civilă, „în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, precum şi necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.

Analizând sentinţa civilă nr.3253/14.12.2017, tribunalul reţine că se verifică incidenţa dispoziţiilor art. 480 alin.3 Cod procedură civilă.

Astfel, prima instanţă a respins acţiunea ca inadmisibilă cu motivarea neîndeplinirii dispoziţiilor art.193 alin.3 Cod procedură civilă.

Conform art. 193 alin.1 şi alin.3 Cod procedură civilă, sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unor proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta.

La sesizarea instanţei în dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de Codul civil.

În acest caz, neîndeplinirea procedurii prealabile va fi invocată de către instanţă, din oficiu sau de către pârât.

Instituirea acestei obligaţii legale în sarcina reclamantului are ca scop evitarea riscului pronunţării de către instanţă a unei hotărâri judecătoreşti prin care să se statueze asupra aceloraşi aspecte cu cele constatate de notarul public în ipoteza în care procedura succesorală a fost anterior demarată în faţa acestuia, fiind emis un certificat de moştenitor sau, după caz, de calitate de moştenitor.

Sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată este determinată exclusiv de nerespectarea obligaţiei de a depune la dosar, încheierea solicitată de lege, iar nu şi de lipsa sesizării notarului public cu deschiderea procedurii succesorale, întrucât aceasta din urmă nu are semnificaţia unei proceduri prealabile şi obligatorii introducerii cererii la instanţa judecătorească. Astfel, în măsura în care părţile doresc să dezbată procedura succesorală în faţa instanţei, preîntâmpinând eventualele neînţelegeri ce ar cauza suspendarea procedurii notariale, pot sesiza direct instanţa de judecată, având numai obligaţia legală de a depune la dosar încheierea prevăzută de art. 193 alin.3 Cod procedură civilă.

În speţă, reclamantul a solicitat prin primul capăt de cerere al acţiunii, dezbaterea succesiunii după defunctul T. V., care figurează ca proprietar tabular în CF vechi nr.324 Budeşti, CF nr. nou 50331 Budeşti, conform înscrierii dreptului său de proprietate în baza contractului de vânzare-cumpărare din 10.02.1883, înscrierea sub B1 din CF324 Budeşti putând numărul 1762/14.02.1883- fila 15 din dosarul primei instanţe.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, în faţa primei instanţe, precum şi în etapa procesuală a apelului, în dovedirea demersurilor efectuate de apelant în sensul art. 193 alin.3 Cod procedură civilă, inclusiv la Arhivele Naţionale, Tribunalul constată, că având în vedere anul în care numitul T. V. era deja înscris în cartea funciară ca proprietar tabular în baza unui contract de vânzare-cumpărare, anul 1883, precum şi răspunsurile comunicate de autorităţi vizând evidenţele păstrate în raport de anul de referinţă 1883, maniera în care prima instanţă a aplicat dispoziţiile art. 193 alin.3 Cod procedură civilă reprezintă o absolutizare a unei condiţii în speţă imposibil de îndeplinit astfel cum se arată în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, ceea ce atrage incidenţa art. 480 alin.3 Cod procedură civilă, în baza căruia Tribunalul va admite apelul şi va anula sentinţa atacată, constatând că prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului.

Rejudecând, după anularea sentinţei, Tribunalul va respinge acţiunea apelantului-reclamant, pentru considerentele ce succed:

Prin acţiunea introductivă, apelantul a solicitat: să se constate deschisă succesiunea defunctului T. V.; să se constate că din masa succesorală rămasă după defunctul T. V. face parte imobilul în natură teren arabil în suprafaţă de 1,25 ha situat în Budeşti  în locul numit „La Moiş” înscris în CF nr 50331 Budeşti nr topo 2712; să se constate că moştenitorii legali nu au acceptat succesiunea în termenul legal, fiind aplicabilă vacanţa succesorală şi de asemenea, că are calitate de moştenitor Comuna Budeşti prin Primar, respectiv că nu există moştenitori de pe urma defunctului T. V., situaţie în care bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea Comunei Budeşti; să se constate dobândirea de către defunctul C. Gh., a dreptului de proprietate prin uzucapiune de lungă durată şi joncţiunea posesiilor asupra imobilului în natură teren arabil în suprafaţă de 1,25 ha situat în Budeşti, în locul numit „La Moiş” între vecinii T. I., G.N. şi un drum de căruţe, înscris în CF nr. 50331 Budeşti nr. topo 2712 ce urmează a fi dezmembrat conform unui plan de amplasament şi delimitare, să se dispună înscrierea în CF a dreptului de proprietate asupra imobilului în natură teren arabil în suprafaţă de 1,25 ha situat în Budeşti, în locul numit „La Moiş” între vecinii T. I., G. N. şi un drum de căruţe, înscris în CF nr. 50331 Budeşti nr. topo 2712, ce urmează a fi dezmembrat pe numele defunctului C. Gh. cu titlu de drept de uzucapiune; să se dispună validarea promisiunii de vânzare-cumpărare numite Antecontract de vânzare-cumpărare încheiat la 05.10.2012 la sediul Cabinet de Avocat Oniţa Ivaşcu Adrian, conform încheierii de dată certă nr. 87/05.10.2012, intervenite între defunctul C. Gh. în calitate de promitent vânzător şi reclamantul C. I. V. în calitate de promitent cumpărător, având ca obiect imobilul teren arabil în suprafaţă de 1,25 ha situat în Budeşti, în locul numit „La Moiş” între vecinii T. I., G. N. şi un drum de căruţe, înscris în CF nr. 50331 Budeşti nr. topo 2712, ce urmează a fi dezmembrat; să se dispună obligarea reclamantului C. I. V. la plata către pârâta de ordin II, B.I., a sumei de 3.200 lei reprezentând diferenţa preţului Antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la 05.10.2012 la sediul Cabinet de Avocat Oniţa Ivaşcu Adrian, conform încheierii de dată certă nr. 87/05.10.2012; să se dispună înscrierea  în CF a dreptului de proprietate, asupra imobilului în natură teren arabil în suprafaţă de 1,25 ha situat în Budeşti în locul numit „La Moiş” înscris în CF nr. 50331 Budeşti nr. topo 2712, ce urmează a fi dezmembrat în favoarea reclamantului, cu titlu de drept cumpărare.

Cu privire la succesiunea defunctului T. V., înscris în CF 324 Budeşti sub B1, în baza încheierii nr.1762/14.02.1883, reclamantul nu indică anul decesului şi moştenitorii, dar solicită să se constate deschisă succesiunea defunctului T. V. şi să se constate că moştenitorii legali nu au acceptat succesiunea în termenul legal.

În speţă, în raport de anul în care proprietarul tabular T. V. figurează în CF 324 Budeşti, fără vreo menţiune că ar fi fost minor la acea dată, 1883, este aplicabil Codul civil 1864.

Conform art. 651 Cod civil, succesiunile se deschid prin moarte. Deoarece moştenirea de deschide „prin moarte”, conform art. 651 Cod civil 1864, data deschiderii moştenirii coincide cu momentul morţii celui care lasă moştenirea.

Rezultă că persoana care pretinde moştenirea sau anumite drepturi asupra moştenirii trebuie să dovedească moartea, precum şi data morţii celui pe care vrea să-l moştenească în conformitate cu dispoziţiile art. 1169 Cod civil 1864.

Conform art.91 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, moştenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil, sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moştenirii.

În speţă, în raport de anul menţiunilor din cartea funciară 1883, deschiderea moştenirii după proprietarul tabular T. V. nu putea avea loc după intrarea în vigoare a Noului Cod civil- 2011- prin urmare în speţă sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil 1864, conform art. 91 din Legea nr.71/2011.

Dovada morţii, inclusiv data morţii, se face cu certificat de deces eliberat după întocmirea actului de deces, ca urmare a constatării morţii de către organele abilitate de lege, sau prin hotărâre judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă, care cuprinde şi data stabilită de instanţă ca fiind aceea a morţii.

Reclamantul a solicitat prin acţiunea sa să se constate că moştenitorii legali ai defunctului T. V.,  fără a arăta care sunt aceştia, nu au acceptat moştenirea în termenul legal şi că ar avea calitatea de moştenitor Comuna Budeşti prin Primar.

Conform art. 680 Cod civil 1864, în lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea Statului Român.

Statul culege succesiunea vacantă cu titlu de moştenitor.

În toate cazurile, indiferent dacă vacanta moştenirii a fost constatată prin certificatul de moştenitor eliberat de notar sau direct prin hotărârea organului de jurisdicţie, în procedura prevăzută de lege, Statul dobândeşte moştenirea ope legis, de la deschiderea ei, potrivit regulilor generale.

Întrucât dobândirea de către Stat a moştenirii vacante are loc pe data deschiderii succesiunii, de la această dată urmează a se aplica, în privinţa bunurilor din moştenire, regimul juridic aplicabil proprietăţii de stat, în măsura în care se pun probleme speciale datorită calităţii Statului ca proprietar.

Aşadar, în mod neîntemeiat se îndreaptă reclamantul pe cale oblică, împotriva Comunei Budeşti, prin Primarul comunei Budeşti.

În ceea ce priveşte solicitarea de a se constata dobândirea de către defunctul C. Gh., a dreptului de proprietate prin uzucapiune de lungă durată şi joncţiunea posesiilor asupra imobilului în natură teren arabil în suprafaţă de 1,25 ha situat în Budeşti, în locul numit „La Moiş” între vecinii T. I., G. N. şi un drum de căruţe, înscris în CF nr. 50331 Budeşti nr. topo 2712 ce urmează a fi dezmembrat conform planului de amplasament şi delimitare; de a se dispune înscrierea în CF a dreptului de proprietate asupra imobilului în natură teren arabil în suprafaţă de 1,25 ha situat în Budeşti, în locul numit „La Moiş” între vecinii T. I., G. N. şi un drum de căruţe, înscris în CF nr. 50331 Budeşti nr. topo 2712, ce urmează a fi dezmembrat pe numele defunctului C. Gh. cu titlu de drept de uzucapiune, solicitare formulată de către reclamant pe cale oblică, reclamantul nu  explică susţinerile potrivit cărora fratele pârâtei, B. M. ar fi ajuns în posesia terenului în litigiu şi modul în care reclamantul a înţeles să formuleze acest petit având ca obiect uzucapiune, în raport de petitele anterioare, analizate în precedent.

Din probele administrate în cauză rezultă că terenul situat în comuna Budeşti, la locul numit „La Moiş” a fost deţinut de către defunctul C. Gh. senior, care a fost tatăl pârâtei B. M., al pârâţilor R.A., C.M. (decedat pe parcursul procesului) şi al defunctului C. Gh. jr. cu care apelantul susţine că ar fi încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare. Aceste aspecte ar rezulta din înscrisurile de la Registrul Agricol al Primăriei comunei Budeşti, declaraţiile martorilor audiaţi în dosar nr.1421/307/2015 şi cu poziţia exprimată chiar de către apelant. După defunctul C. Gh. senior se susţine o acceptare tacită a moştenirii, prin folosirea terenurilor deţinute de acesta. De altfel, C. Gh. jr. nu ar fi folosit din terenurile lăsate moştenire de către părinţii lor, acesta fiind grav bolnav, astfel cum rezultă din certificatele medicale depuse la dosar şi declaraţiile de martori din dosarul sus amintit.

Terenul în litigiu este situat în extravilanul comunei Budeşti, părţile contractante nerespectând procedura prealabilă privitoare la dreptul de preemţiune, iar apelantul nu a făcut dovada că a intrat în folosinţa terenului după încheierea antecontractului de vânzare cumpărare, la dosar existând probe din care rezultă că acest teren s-a aflat în folosinţa exclusivă a familiei pârâtei B. M.. Nu s-a susţinut şi nici nu s-a dovedit de către apelant achitarea preţului convenit.

Finalitatea urmărită de apelantul-reclamant prin formularea petitelor analizate în precedent, pe cale oblică, este pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la terenul despre care afirmă că a făcut obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare denumită „antecontract de vânzare-cumpărare, datată 05.10.2012, intervenite între defunctul C. Gh. în calitate de promitent vânzător şi reclamantul C. I. în calitate de promitent cumpărător, având ca obiect imobilul teren arabil în suprafaţă de 1,25 ha situat în Budeşti, în locul numit „La Moiş” între vecinii T. I., G. N. şi un drum de căruţe, înscris în CF nr. 50331 Budeşti nr. topo 2712, ce urmează a fi dezmembrat; să se dispună obligarea reclamantului C. I. V. la plata către pârâta de ordin II, B.I., a sumei de 3.200 lei reprezentând diferenţa preţului Antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la 05.10.2012 la sediul Cabinet de Avocat Oniţa Ivaşcu Adrian, conform încheierii de dată certă nr. 87/05.10.2012; să se dispună înscrierea  în CF a dreptului de proprietate, asupra imobilului în natură teren arabil în suprafaţă de 1,25 ha situat în Budeşti în locul numit „La Moiş” înscris în CF nr. 50331 Budeşti nr. topo 2712, ce urmează a fi dezmembrat în favoarea reclamantului, cu titlu de drept cumpărare.

Din chiar motivarea în fapt a acţiunii şi maniera în care au fost formulate capetele de cerere, rezultă neîndeplinirea cerinţelor legii pentru a se putea pronunţa o hotărârea care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, având în vedere promisiunea de vânzare-cumpărare din 05.10.2012.

Având în vedere data încheierii actului sub semnătură privată cu încheiere de dată certă  din 05.10.2012, în ceea ce priveşte analiza condiţiilor cerute de lege pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare sunt aplicabile dispoziţiile Noului Cod civil.

Conform art.1279 Cod civil, promisiunea de a contracta trebuie să conţină toate acele clauze ale contractului promis, în lipsa cărora părţile nu ar putea executa promisiunea.

Conform art. 1279 alin.3 Cod civil, dacă promitentul refuză să încheie contractul promis, instanţa, la cererea părţii care şi-a îndeplinit propriile obligaţii, poate să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract, atunci când natura contractului o permite, iar cerinţele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite.

Promitentul vânzător trebuie să fie proprietarul bunului imobil promis spre vânzare.

În situaţia în care promitentul-vânzător a promis vânzarea întregului imobil, deşi nu are calitatea de proprietar exclusiv al acestuia, promisiunea de vânzare nu poate fi executată în natură sub forma pronunţării unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru întregul bun, în lipsa acordului celorlalţi proprietari.

În conformitate cu dispoziţiile art. 1669 Cod civil, alin.1, când una dintre părţile care au încheiat o promisiune de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis,cealaltă parte poate cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, dacă toate celelalte condiţii de validitate sunt îndeplinite.

În speţă, din chiar manierea de formulare a acţiunii, cu precizările ulterioare, care nu îndeplineau exigenţele art. 204 alin.1 Cod procedură civilă, aspect ridicat în faţa instanţei de către pârâţi, pârâţi care nu au formulat însă apel în cauză, rezultă neîndeplinirea condiţiilor de validitate.

Astfel, din nota de constatare depusă la dosar de către reclamant, rezultă că terenul în cauză este situat în comuna Budeşti, extravilan, judeţul M.,între vecinii : Drum acces, M. N., M.I. şi B.V. împrejmuit cu gard. Terenul are o suprafaţă de 11461 mp de natură fâneţe. Sub aspect de carte funciară terenul face parte din terenul înscris în CF 50331 Budeşti (provenită din conversia de pe hârtie a CF 324 Budeşti), nr.top 2712 fără suprafaţa tabulară, proprietarul tabular al terenului este: T. V..

Afirmaţia din antecontractul datat 05.10.2012 potrivit căreia C. Gh., promitentul vânzător ar fi proprietarul extratabular al terenului obiect al contractului nu este susţinută.

Proprietarul tabular al terenului este T. V., din 1883.

C. Gh. nu are un titlu de proprietate care, neînscris în cartea funciară, ar fi apt de a dovedi totuşi, proprietatea extratabulară a acestuia.

Menţiunile din registrul agricol nu fac dovada dreptului de proprietate, registrul agricol reprezentând o evidenţă cu conţinut declarativ.

Defunctul C. Gh., promitentul-vânzător, a fost fratele tatălui pârâtei B.I., cea cu privire la care reclamantul a renunţat la judecată, judecătorul luând act de renunţarea la judecată faţă de pârâta B.I. prin încheierea din 13.03.2015-fila 58 din dosarul primei instanţe.

Aşa cum s-a consemnat prin încheierea din 22.05.2015, reprezentantul reclamantului, dl.avocat Blaga E. a susţinut la acel moment că s-a renunţat şi la petitul principal, privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune de către defunctul C. Gh.- fila 76 vol.I din dosarul de fond.

Din dosarul nr.1421/307/2015 ataşat rezultă că pârâtul în acel dosar, C. I. V. a purtat mai multe procese cu moştenitorii defunctului C. Gh.. Astfel: în cauza cu dosar nr.1041/307/2014 pârâtul în acel dosar C. I.-V. i-a chemat în judecată pe reclamanţii B. M., C.M., R.A., solicitând validarea unei promisiuni de vânzare-cumpărare încheiată la data de 5 octombrie 2012 cu defunctul C. Gh., fratele reclamanţilor, decedat fără copii.

Reclamanţii în acel dosar afirmă că terenul ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare nu a constituit proprietatea defunctului lor frate, acesta aparţinând părinţilor lor, după care nu s-a dezbătut succesiunea, iar în prezent este folosit de către reclamanta B. M., având deschisă poziţie la registrul agricol.

Şi anterior decesului fratelui C. Gh., care avea probleme de sănătate, fiind încadrat în grad de handicap accentuat, terenul s-a aflat în folosinţa exclusivă a reclamantei în acel dosar B. M., aceasta neavând cunoştinţă de contractul încheiat de către acesta cu pârâtul.

Deşi pârâtul susţine că a cumpărat terenul în anul 2012, până în prezent nu a exercitat o posesia asupra acestuia, acţionând-o în judecată pe nepoata de fiică, B.I., în cauza cu dosar nr.1798/307/2014, solicitând obligarea acesteia la predarea terenului, cererea fiindu-i respinsă prin sentinţa civilă nr.1795/28.07.2014, hotărâre rămasă definitivă prin respingerea apelului.

Ulterior decesului fratelui C. Gh. reclamanţii B. M., C.M., R.A., au aflat că a promovat o acţiune de uzucapiune, înregistrată sub dosar nr.2990/307/2012, acţiune la care a renunţat, luându-se act de renunţare prin sentinţa civilă nr.94/16 ianuarie 2013.

Din conţinutul antecontractului rezultă plata unui avans de către pârâtul C., precum şi faptul că acesta intra în posesia terenului începând cu data încheierii contractului, lucru care nu s-a realizat, pârâtul solicitând, validarea contractului după decesul promitentului vânzător, fără să aibă în posesie terenul, fără să achite suma stipulată şi fără să dovedească calitatea de proprietar a vânzătorului asupra terenului.

Fiind un teren situat în extravilanul comunei nu s-a uzat şi nu a fost respectat dreptul de preemţiune.

Raportat la considerentele ce preced, tribunalul va respinge acţiunea reclamantului, conform dispozitivului.

În baza art. 453 alin.1 Cod procedură civilă va obliga pe apelantul-reclamant la cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă B. M. în sumă de 1500 lei în primă instanţă şi în sumă de 1500 lei în apel şi rejudecare, conform chitanţelor depuse la dosar cu respectarea dispoziţiilor art. 452 Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare