Anulare decizie de reincadrare

Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamanta BA şi pe pârâtele DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI şi AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect anulare act administrativ - anulare decizie DGRFP IAŞI.

Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ deduse judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 18.12.2017, sub nr.de dosar .../99/2017, reclamanta BA a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtele DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI şi AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, anularea parţială a Deciziei nr.DGR – 23154/03.08.2017 şi a adresei DGRFP Iaşi nr.12698/21.11.2017, emisă în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei anterior menţionate, sub aspectul salarizării, cu consecinţa menţinerii reîncadrării, dar cu stabilirea salariului de bază brut conform grilei de salarizare aferente funcţiei publice de stat pe care a fost reîncadrată. 

De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei ANAF să efectueze demersurile necesare pentru asigurarea fondurilor aferente plăţii acestor drepturi salariale, precum şi obligarea ambelor pârâte la plata dobânzii penalizatoare (conform OG nr.13/2011) şi la actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor solicitate, calculate de la data de 01.08.2016 şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că în considerarea dispoziţiilor Legii nr.153/2017, pârâta DGRFP Iaşi a emis Decizia nr.DGR – 23088/03.08.2017, prin care reclamanta a fost reîncadrată de pe funcţia publică teritorială de consilier juridic, grad profesional superior, gradaţia 3, clasa de salarizare 57, pe funcţia publică de stat de consilier juridic, grad profesional superior, gradaţia 3, clasa de salarizare 57, beneficiind de un salariu de bază brut de 5766 lei lunar, prin menţinerea în plată a nivelului acordat pentru luna iunie 2017, în condiţiile în care funcţiei pe care a fost reîncadrată reclamanta îi corespunde un alt salariu de bază, conform grilei de salarizare aferentă funcţiilor de stat, la nivelul salariului brut din luna iunie 2017. Prin urmare, reclamanta susţine pârâta DGRFP Iaşi a dat o interpretare eronată dispoziţiilor art.36 alin.1 şi art.38 alin.1 şi alin.2 lit.d din Legea nr.153/2017, având în vedere că, în opinia sa, prin reintegrarea personalului din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice de pe funcţii publice teritoriale pe funcţii publice de stat, aceştia nu vor mai ocupa aceeaşi funcţie şi nu îşi vor mai desfăşura activitatea în aceleaşi condiţii. Nu poate exista identitate între funcţiile publice de stat şi funcţiile publice teritoriale, astfel încât să se poată reţine îndeplinirea condiţiei impuse de art.38 alin.2 lit.a din Legea nr.153/2017.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile Legii nr.153/2017, ale OG nr.13/2011 şi ale Codului de procedură civilă.

În susţinere au fost ataşate înscrisuri.

Legal înştiinţată, pârâta ANAF a formulat şi depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor la asigurarea fondurilor necesare plăţii drepturilor salariale cuvenite în cuantumul dispus de instanţă, iar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, apreciind că decizia contestată a fost emisă cu respectarea prevederilor Legii nr.153/2017, a Legii nr.188/1999, a OUG nr.57/2015, a OUG nr.99/2016 şi a OUG nr.9/2017.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.205 Cod procedură civilă.

Şi pârâta DGRFP Iaşi a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii principale ca neîntemeiată, motivat de faptul că pârâta a procedat la reîncadrarea funcţionarilor publici cu respectarea dispoziţiilor legale, nefiind incident motivul de nelegalitate invocat de reclamantă, asimilarea funcţiilor teritoriale cu cele de stat producându-se la data de 01.11.2017, ca efect al intrării în vigoare a Legii nr.207/2017.

La termenul de judecată din data de 17.04.2018, instanţa a încuviinţat, pentru reclamantă administrarea probei cu înscrisuri.

Analizând materialul probator administrat în cauză, se reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 03.02.2017, pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI a emis decizia nr. DGR – 23154 (fila 12), prin care s-a decis ca, începând cu data de 01 iulie 2017, reclamanta BA, având funcţia publică de execuţie de inspector clasa I, grad profesional superior gradaţia 4, clasa 58 de salarizare la Compartimentul compensări, restituiri – Serviciul evidenţă plătitori persoane juridice din cadrul AJFP Neamţ – DGRFP Iaşi, să se reîncadreze în funcţia publică de execuţie inspector clasa I, grad profesional superior, gradaţia 4, cu menţinerea drepturilor salariale, respectiv un salariu de bază brut lunar de 5856 lei, în conformitate cu prevederile art.36 alin.1, art.38 alin.1 şi alin.2 şit.a şi Anexa nr.VIII – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” din Legea-cadru nr.153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestaţie administrativă (filele 8-11), ce a fost soluţionată prin respingere de pârâta DGRFP Iaşi, astfel cum rezultă din adresa nr.12698/21.11.2017 (fila 7), pe considerentul că reîncadrarea reclamantei s-a făcut cu respectarea prevederilor Legii-cadru nr.153/2017, respectiv art.36 alin.1, art.38 alin.1 şi alin.2 lit.a din acest act normativ.

Soluţionând cu prioritate, în baza art.248 alin.1 C.proc.civ., excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, invocată de aceasta prin întâmpinare, instanţa constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art.1 coroborat cu art.8 şi art.20 din Legea nr.554/2004, în materia contenciosului administrativ calitatea de pârât revine autorităţii publice emitente a actului administrativ atacat. Or, în prezenta cauză au fost contestate două acte administrative emise de DGRFP Iaşi, nu de ANAF, aceasta din urmă neavând legitimare procesuală pasivă în ceea ce priveşte anularea parţială a Deciziei nr. DGR – 23154/03.08.2017 şi a adresei nr.12698/21.11.2017.

Mai mult, raportat la petitul acţiunii, privind obligarea ANAF la efectuarea demersurilor necesare pentru asigurarea fondurilor aferente plăţii drepturilor salariale pretinse de reclamantă, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare şi la actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor solicitate, se observă că responsabilitatea stabilirii şi a acordării drepturilor de natură salarială revine ordonatorului principal de credite, care, potrivit art.6 alin.1 şi alin.4 din Legea-cadru nr.284/2010, asigură gestiunea sistemului de salarizare a personalului din instituţiile şi autorităţile publice, având obligaţia de a stabili salariile de bază astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinaţie în bugetul propriu. De asemenea, se reţine că pârâta ANAF nu are calitatea de angajator al reclamantei, iar preşedintele ANAF este ordonator secundar de credite. Prin urmare, în mod eronat a solicitat reclamanta BA pârâtei ANAF să efectueze demersurile necesare asigurării de fonduri pentru plata drepturilor salariale pe care le pretinde. Pe cale de consecinţă, instanţa va admite excepţia procesuală invocată în cauză.

Pe fondul cauzei, se constată că, potrivit art.36 alin.1 din Legea-cadru nr.153/2017, la data intrării în vigoare a acestui act normativ reîncadrarea personalului salarizat conform legii se face pe noile funcţii, grade/trepte profesionale, gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă şi vechime în specialitate/vechime în învăţământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare potrivit art.38. Acest articol prevede, la alin.1 şi alin.2, că dispoziţiile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu 1 iulie 2017, se dată de la care se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, al soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Reclamanta BA susţine că a fost reîncadrată pe o altă funcţie, iar nu pe aceeaşi, prin urmare trebuia să i se aplice grila de salarizare aferentă funcţiilor publice de stat, iar nu să i se menţină salariul de bază din luna iunie 2017. Or, contrar susţinerilor acesteia, funcţia publică de stat nu reprezintă o nouă funcţie introdusă prin Legea-cadru nr.153, ci desemnează totalitatea funcţiilor ce se regăsesc în cadrul unei instituţii publice, precum cele din administraţia publică centrală. Din modul de redactare a Legii nr.153/2017 nu rezultă că legiuitorul se raportează la funcţii publice de stat, teritoriale sau locale, ci se referă la funcţiile detaliate în anexele Legii. Astfel, în ceea ce priveşte funcţiile aferente familiei ocupaţionale Administraţie, corespunzătoare domeniului de activitate al reclamantei, acestea sunt cele din Anexa VIII, respectiv funcţiile publice de conducere (director general, director, şef serviciu, şef birou etc.) şi cele publice generale de execuţie (în categoria cărora intră funcţiile de auditor, consilier, consilier juridic, expert, inspector, referent), funcţia publică de stat nefiind un tip distinct între cele enumerate în respectiva anexă. Prin urmare, reîncadrarea la care face referire art.36 alin.1 din Legea nr.153/2017 priveşte una din funcţiile redate în tabelele din Anexa VIII la lege, fără a face vreo referire cu privire la categoria din care fac parte aceste funcţii. Mai mult, din materialul probator administrat în cauză nu rezultă schimbarea funcţiei de către reclamantă, dimpotrivă, aceasta a rămas încadrată pe funcţia de consilier juridic, identică cu cea deţinută anterior, ceea ce denotă şi desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii, iar menţinerea nivelului salarial de care a beneficiat în luna iunie 2017 este corectă. Nu în ultimul rând, se observă că abia începând cu 1 noiembrie 2017 salariile de bază ale personalului din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală au fost stabilite, prin asimilare, la nivelul salariilor de bază aferente funcţiilor publice şi contractuale din cadrul aparatului central al ANAF, ca efect al intrării în vigoare a OUG nr.56/2017.

Pe cale de consecinţă, motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în ceea ce priveşte Decizia nr.DGR – 23154/03.08.2017 sunt nefondate, ceea ce atrage netemeinicia capătului principal de cerere şi, pe cale de consecinţă, şi a capetelor accesorii formulate în contradictoriu cu pârâta DGRFP Iaşi.  Pe cale de consecinţă, acţiunea formulată împotriva acestei pârâte va fi respinsă, ca neîntemeiată.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta BA  în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI.

Respinge, pentru lipsa calităţii procesuale pasive, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta BA în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.

Domenii speta

Spete similare