Admisibilitate acțiune formulată de Instituția Prefectului având ca obiect anularea unor dispoziții de salarizare emise de primar cu încălcarea prevederilor Deciziei Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016.

Admisibilitate acțiune formulată de Instituția Prefectului având ca obiect anularea unor dispoziții de salarizare emise de primar cu încălcarea prevederilor Deciziei Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016.

Salarizare maximă la nivelul aceluiași ordonator de credite pentru funcționarii publici din Primărie.

 Decizia civilă nr. 614/11.06.2019

Prin Sentința civilă nr. 124/26.02.2019, Tribunalul Galați a admis acțiunea formulată de reclamantul Prefectul Județului G, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei B.M. şi intervenienții B.L., A.D., R.D. şi A.M. şi a dispus anularea Dispoziției nr. 150/27.02.2017, a Dispoziției nr. 151/27.02.2017, a Dispoziției nr. 152/27.02.2017, a Dispoziției nr. 153/27.02.2017 și a Dispoziției nr. 154/27.02.2017 emise de către Primarul comunei B.M.

Tribunalul Galați a reținut următoarele:

Prin Dispoziția Primarului nr. 150/27.02.2017 s-a stabilit salariul de bază în cuantum de 3.270 lei al numitei B.L., consilier juridic în cadrul compartimentului juridic, începând cu data de 01.02.2017, potrivit prevederilor art. 3 ind. 1 alin. 1 și alin. 1 ind. 1 din OUG nr. 57/2015.

Prin Dispoziția Primarului nr. 151/27.02.2017 s-a stabilit salariul de bază în cuantum de 3.001 lei al numitei A.D., inspector în cadrul compartimentului financiar - contabil, începând cu data de 01.02.2017, potrivit prevederilor art. 3 ind. 1 alin. 1 și alin. 1 ind. 1 din OUG nr. 57/2015.

Prin Dispoziția Primarului nr. 152/27.02.2017 s-a stabilit salariul de bază în cuantum de 3.001 lei al numitului S.G., inspector în cadrul compartimentului impozite și taxe locale, începând cu data de 01.02.2017, potrivit prevederilor art. 3 ind. 1 alin. 1 și alin. 1 ind. 1 din OUG nr. 57/2015.

Prin Dispoziția Primarului nr. 153/27.02.2017 s-a stabilit salariul de bază în cuantum de 3.001 lei al numitei R.D., inspector în cadrul compartimentului impozite și taxe locale, începând cu data de 01.02.2017, potrivit prevederilor art. 3 ind. 1 alin. 1 și alin. 1 ind. 1 din OUG nr. 57/2015.

Prin Dispoziția Primarului nr. 154/27.02.2017 s-a stabilit salariul de bază în cuantum de 3.306 lei al numitei A.M., inspector în cadrul serviciului public local pentru asistență socială, începând cu data de 01.02.2017, potrivit prevederilor art. 3 ind. 1 alin. 1 și alin. 1 ind. 1 din OUG nr. 57/2015.

Potrivit dispozițiilor art. 3 ind. 1 alin. 1 și alin. 1 ind. 1 din OUG nr. 57/2015, invocate ca temei al dispozițiilor contestate (în forma în vigoare la data emiterii acestora), „(1) Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

(1 ind.1) Sintagma "fiecare funcţie" prevăzută la alin. (1) reprezintă funcţiile prevăzute în aceeaşi anexă, capitol, literă, număr şi număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare”.

Ca urmare, contrar susținerilor pârâtului, Tribunalul apreciază că acesta trebuia să procedeze la stabilirea salariului reclamanților raportat la nivelului maxim de salarizare pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație vechime în funcție sau în specialitate din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, respectiv „Administrație”, însă în cadrul acestei instituții și nu raportat la întreaga familie ocupațională.

De altfel, este de observat că pârâtul a emis dispozițiile contestate fără a indica în mod concret persoana sau persoanele care, încadrate fiind pe aceeași funcție, au salarii mai mari, din acest punct de vedere, aceasta apărând ca fiind stabilite arbitrar, cu atât mai mult cu cât în instituție nu exista în luna ianuarie în plată o funcție de nivel maxim al salariului de bază și nici nu a indicat hotărâri judecătorești definitive prin care sunt recunoscute drepturi salariale.

Referitor la Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1029/21.12.2016, Tribunalul constată că prin aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 ind.1 alin. 1 ind. 4 din OUG nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, a fost admisă excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 3 ind. 1 alin. 1 ind. 2 din OUG nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituționale și a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 3 ind. 1 alin. 1 ind. 1 și alin. 1 ind. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

În considerentele acestei decizii, la paragraful 31 s-a statuat că „...pentru respectarea principiului constituțional al egalității în fața legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcții, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice”.

Ca urmare, Tribunalul reține că nu poate interpreta extensiv sintagma „în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010” şi să ajungă la concluzia că, fiind funcționari publici/personal contractual și făcând parte din familia ocupațională „Administrație”, toți ar trebui să beneficieze de aceleași drepturi salariale ca și funcționarii publici și personalul contractual din cadrul altor instituții publice, cu atât mai mult cu cât considerentele Deciziei nr. 794/15.12.2016 nu conțin sintagma „indiferent de instituție sau autoritate publică”.

Față de aceste aspecte, Tribunalul constată că prezenta acțiune este întemeiată, urmând a fi admisă, cu consecința anulării dispozițiilor de încadrare emise de pârâtul primarul comunei Berești – Meria pe numele reclamanților.

Văzând și dispozițiile art. 453 din Noul C.p.c., instanța va lua act de faptul că reclamantul nu solicită plata cheltuielilor de judecată.”

Împotriva Sentinţei civile nr. 124/26.02.2019, au declarat recurs intervenienţii A.D., A.M., B.L., S.G. şi R.D., prin care au solicitat admiterea recursului cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată.

Au apreciat că instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că, începând cu data de 31 martie 2018, a intrat în vigoare Legea nr. 78 din 28 martie 2018 privind exonerarea personalului plătit din fonduri publice de la plata unor sume reprezentând venituri de natură salarială. Potrivit art. 2 din actul normativ menţionat s-a aprobat exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri da natură salarială încasate în temeiul unor acte administrative sau clauze ale contractelor/acordurilor colective de muncă în vigoare la data plăţii acestor drepturi, sume considerate a fi încasate nelegal şi pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecinţă a constatării de către Curtea de Conturi sau alte structuri/instituţii cu atribuţii de control a unor prejudicii.

Au susţinut că potrivit art. 3 alin. 2, ordonatorii principali de credite au obligaţia de a recalcula salariul de bază şi celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la art. 1 aferente lunii în care intră în vigoare prezenta lege, prin eliminarea din cuantumul acestora a drepturilor constatate a fi acordate în mod necuvenit de către Curtea de Conturi sau alte structuri/instituţii cu atribuţii de control.

Au menţionat că începând cu data de 01.07.2017, sub efectul Legii nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţiile a căror anulare fac obiectul cererii de chemare în judecată au fost înlocuite cu alte dispoziţii prin care s-a făcut reîncadrarea funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul Aparatului de specialitate al Primarului comunei Bereşti-Meria.

Prefectul Judeţului G. a formulat întâmpinare, prin care a reluat dispoziţiile art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 78/2018 din 28 martie 2018, arătând că actele administrative ce fac obiectul prezentului dosar sunt emise în anul 2017.

Referitor la cele arătate de A.D., A.M., B.L., S.G. şi R.D. cu privire la Legea nr.78 din 28 martie 2018 privind exonerarea personalului plătit din fonduri publice de la plata unor sume reprezentând venituri de natură salarială şi din administrarea tuturor probelor în cauză, a indicat că instanţa de judecată în baza rolului său activ este în măsură să stabilească adevărul juridic din prezenta speţă.

Examinând hotărârea criticată în raport de criticile formulate de recurenţi, de apărările intimatului şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.

Astfel, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curții Constituționale a României referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 indice 1 alin. 11 - 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial nr. 1.029 din 21 decembrie 2016, s-a decis:

„1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3^1 alin. (1^4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 6.415/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar şi constată că dispoziţiile art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituţionale.

3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar şi constată că dispoziţiile art. 3^1 alin. (1^1) şi (1^3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.”

Instanța de contencios constituțional a constatat (par. 30 din Decizia Curții Constituționale a României nr. 794/2016) că dispozițiile art. 31 alin. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, contravin principiului egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituție, deoarece stabilesc că persoanele aflate în situații profesionale identice, dar care nu au obținut hotărâri judecătorești prin care să li se fi recunoscut majorări salariale, au indemnizații de încadrare diferite (mai mici) față de cei cărora li s-au recunoscut astfel de drepturi salariale, prin hotărâri judecătorești, generând diferențe în stabilirea salariului de bază/indemnizației de încadrare. Or, tratamentul juridic diferit instituit de legiuitor nu are nicio justificare obiectivă și rezonabilă. De altfel, dispozițiile de lege criticate lipsesc de sens și, practic, anulează voința legiuitorului și rațiunea esențială a edictării actului normativ respectiv, astfel cum sunt precizate în Preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, anume acelea de a egaliza veniturile personalului bugetar cu aceeași funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, prin raportate la nivelul maxim, și de a elimina inechitățile existente.

În sensul paragrafului 31 din Decizie, efectele hotărârilor judecătorești care recunosc drepturi funcționarilor aflați în situații similare sunt aplicabile terților doar în mod indirect, respectiv prin aplicarea prevederilor art. 31 alin. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016). Aceasta înseamnă că „nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare”, la care se face egalizarea prevăzută de art. 31 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești.

De asemenea, conform art. 31 alin. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, forma în vigoare la data emiterii deciziilor, „În aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituţie sau autoritate publică se înţelege acea instituţie sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. În cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate.”

Prin urmare, deşi personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică, prin instituţie sau autoritate publică se înţelege acea instituţie sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite.

Faptul că stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se face prin raportare la nivelul aceluiași ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, şi nu la nivel naţional, rezultă şi din Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosar nr. 731/1/2018, prin care s-a reţinut că: „În interpretarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1), raportat la art. 31 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, în forma modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016, stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare pentru personalul încadrat în direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului se raportează la nivelul aceluiaşi ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, şi nu la nivel naţional.”

Referitor la aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 78/2018, privind exonerarea personalului plătit din fonduri publice de la plata unor sume reprezentând venituri de natură salarială, Curtea constată faptul că adoptarea şi intrarea în vigoare a Legii nr. 78/2018 reprezintă un eveniment legislativ ulterior emiterii actelor administrative a căror anulare s-a solicitat. Nelegalitatea unui act administrativ se constată pentru cauze anterioare său concomitente emiterii actului şi nicidecum pentru cauze ulterioare.

Intervenţia legiuitorului prin acordarea aşa numitei amnistii fiscale vizează efectele actului administrativ şi nu legalitatea acestuia. Intrarea în vigoare a actului normativ de exonerare a personalului plătit din fonduri publice de la plata unor sume reprezentând venituri de natură salarială, poate constitui un impediment legal în executarea măsurii de recuperare a prejudiciului produs ca urmare a achitării unor venituri de natură salariată în mod nelegal.

Cu privire la faptul că începând cu data de 01.07.2017, dispoziţiile a căror anulare fac obiectul cererii de chemare în judecată ar fi fost înlocuite cu alte dispoziţii prin care s-a făcut reîncadrarea funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei BM., Curtea constată faptul că emiterea unor dispoziţii de reîncadrare nu lipseşte de obiect cererea formulată de către Prefectul Judeţului G.

Faţă de cele arătate mai sus, văzând şi art. 496 Noul Cod procedură civilă, a respins recursul și a menţinut sentinţa recurată.

Domenii speta

Spete similare