Litigiu privind funcționarii publici. Menținerea în funcție până la împlinirea vârstei de 65 de ani, vârsta standard de pensionare pentru bărbați, diferită de cea aplicabilă în cazul femeilor – 63 de ani

CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Litigiu privind funcționarii publici. Menținerea în funcție până la împlinirea vârstei de 65 de ani, vârsta standard de pensionare pentru bărbați, diferită de cea aplicabilă în cazul femeilor – 63 de ani

- art. 98 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 188/1999

În ceea ce privește interpretarea și aplicarea art. 98 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 188/1999, Curtea apreciază că trebuie realizată conform dreptului unional, astfel cum a fost interpretat prin hotărârile pronunțate de CJUE, având în vedere dispozițiile art. 148 din Constituție, care consacră principiul priorității dreptului unional.

În acest sens, se are în vedere că potrivit art. 14 alin. 1 lit. c) din Directiva 2006/54/CE “se interzice orice discriminare directă sau indirectă pe criteriul sexului în sectorul public sau privat, inclusiv în organismele publice, în ceea ce privește: c) condițiile de încadrare în muncă și de muncă, inclusiv de concediere”, iar prin hotărârile pronunțate de CJUE în cauzele C 356/09, C-142/17 s-a reținut că “o politică generală de concediere care presupune concedierea unei salariate doar pentru motivul că a atins sau a depășit vârsta de la care aceasta are dreptul la pensie pentru limită de vârstă, care, potrivit legislației naționale, este diferită pentru bărbați și pentru femei, constituie o discriminare pe criterii de sex, interzisă de Directiva 76/207” (par. 28 din Ordonanța pronunțată în cauzele conexate C 142/17 și C 143/17).

În consecință, Curtea a constatat că în mod corect a concluzionat judecătorul fondului că dispoziția atacată de intimata-reclamantă, prin care s-a dispus încetarea de drept a raportului său de serviciu, ca urmare a îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare pentru limită de vârstă în cazul femeii, este nelegală, întrucât a fost emisă cu nesocotirea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește condițiile de încetare de drept a raportului de serviciu, principiu consacrat atât de legislația națională, cât și de cea unională.

Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 115 din 12 februarie 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, Curtea a constatat următoarele:

1. Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința nr. (...)/CA din 17.10.2019 Tribunalul (...) a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta (R) în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (...), a dispus anularea Dispoziției nr. (...)/029.11.2018 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (...) și a răspunsului la plângerea prealabilă și s-a dispus reintegrarea reclamantei pe postul deținut până la data de 10.12.2018.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că, urmare a publicării în Monitorul Oficial a Legii nr. 156/2018 (în vigoare începând cu data de 06.07.2018) pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, față de prevederile pct. 25, reclamanta (R) a formulat la data de 04.07.2018 o cerere de menținere în funcția publică deținută.

Față de neîndeplinirea cumulativă a acestor condiții a fost emisă de Directorul general al DGRFP (...) Decizia nr. (...)/05.07.2018, fila 29, potrivit căreia, începând cu data de 28 iulie 2018 a încetat raportul de serviciu al reclamantei (R).

Instanța a reținut că reclamanta a deținut funcția publică de consilier clasa I, grad profesional superior, gradația 5, la Serviciul evidență plătitori persoane fizice/Biroul compensări, restituiri din cadrul A.J.F.P. (...) - D.G.R.F.P. (...).

Prin Decizia directorului general al DGRFP (...) nr. (...)/27.07.2018, a fost revocată Decizia nr. (...)/05.07.2018 emisă de Directorul general al DGRFP (...), iar la art. 2 s-a dispus: „(2) Cu data prezentei d-na (R) se menține în funcția publică de consilier cl. I, grad profesional superior, gradația 5, la Serviciul evidență plătitori persoane fizice/Biroul compensări, restituiri din cadrul A.J.F.P. (...) - D.G.R.F.P. (...).”

Prin Decizia directorului general al DGRFP (...) nr. (...)/29.11.2018, fila 33, contestată în speță, s-a dispus: „art.(1) Începând cu data de 10 decembrie 2018 încetează aplicabilitatea prevederilor Deciziei nr. (...)/27.07.2018 a directorului general al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice (...) referitoare la menținerea în funcția publică de consilier cl. I, grad profesional superior, gradația 5, la Serviciul evidență plătitori persoane fizice/Biroul compensări, restituiri - A.J.F.P. (...) a d-nei (R).

 Cu aceeași dată încetează de drept raportul de serviciu al d-nei (R), având funcția publică de consilier clasa I, grad profesional superior, gradația 5, la Serviciul evidență plătitori persoane fizice/Biroul compensări, restituiri din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice (...)/ D.G.R.F.P. (...), ca urmare a îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare pentru limita de vârstă, în conformitate cu prevederile art. 39, art. 97 lit. a) și art. 98 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici republicată, cu completările și modificările ulterioare.

Interpretând în mod coroborat art. 98 alin. (1) lit. d) cu art. 98 alin. (3), instanța a reținut următoarele: funcționarul public poate, la cererea sa, să fie menținut în funcția publică deținută; cererea trebuie formulată obligatoriu înainte cu două luni de împlinirea cumulativă a condiției de vârstă și a condiției stagiului minim de cotizare, în caz contrar intervine de drept încetarea raporturilor de serviciu, cererea va trebui aprobată de către conducătorul instituției - director; perioada maximă de menținere în funcția publică este de cel mult 3 ani peste vârsta standard de pensionare; raportul de serviciu se prelungește anual (adică din an în an, în cei 3 ani).

În ceea ce privește îndeplinirea de către reclamantă a condițiilor prevăzute la alin. 3 din articolul sus citat, instanța, în acord cu pârâta, raportat la cererea formulată în data de 04.07.2018 a constatat că, în speță nu este îndeplinită condiția depunerii cererii cu două luni înainte de împlinirea cumulativă a condiției de vârstă și a condiției stagiului minim de cotizare, (cererea s-a depus la 4.07.2018, iar data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare de către reclamantă este 28.07.2018), iar pentru neîndeplinirea cumulativă a condițiilor intervine de drept încetarea raporturilor de serviciu, astfel fiind emisă Decizia nr. (...)/05.07.2018 emisă de Directorul general al DGRFP (...).

Instanța a reținut că, potrivit acestor dispoziții, împlinirea vârstei de pensionare a femeii funcționar public, mai mică decât a bărbatului, constituie un motiv obligatoriu de încetare a raportului de serviciu.

S-a constatat că dispoziția legală criticată se aplică, în egală măsură, femeilor și bărbaților, dar de la vârste diferite, vârsta de pensionare pentru femei fiind diferită de cea a bărbaților, conform art. 53, alin. 1 din Legea nr. 263/2010.

Astfel, instanța a reținut faptul că reclamanta este discriminată în raport cu bărbații, funcționari publici, al căror raport de serviciu încetează la o vârstă mai înaintată și nu în ultimul rând, este afectat dreptul la muncă al reclamantei.

Raportat la aceste aspecte, instanța a apreciat că cererea reclamantei formulată la data de 26.07.2018, prin care solicită să fie menținută în funcția publică deținută, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 387/05.06.2018, este întemeiată.

De asemenea, s-a apreciat că, susținerea pârâtei că Decizia Curții Constituționale nr. 387/05.06.2018 invocată de reclamantă “vizează aplicarea unor dispoziții legale incidente personalului contractual și nu funcționarilor publici”, este nefondată.

Instanța a opinat că cele două texte legale, art. 56, alin. 1, lit. c), teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii și art. 98, alin. 1, lit. d) din Legea nr. 188/1999 reglementează aceeași situație, respectiv încetarea de drept ca urmare a îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, cu diferența că unul este aplicabil salariaților, iar celălalt funcționarilor publici, apreciind că pentru identitate de rațiune, argumentele din Decizia nr.387/2018 sunt aplicabile și în cazul de față.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, a declarat recurs recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (...), solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate și, pe cale de consecință, respingerea în tot a acțiunii intimatei-reclamante ca nefondată, neîntemeiată și neprobată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că, în privința hotărârii instanței fondului este incident motivul de casare prevăzut la art. 488 punctul 8 din Noul Cod de procedură civilă, deoarece admiterea acțiunii reclamantei se întemeiază pe interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente.

Având în vedere că cererea reclamantei de menținere în activitate a fost depusă la data de 04.07.2018, aceasta nu a respectat prevederile pct. 25 din Legea 156/2018, în sensul de a formula cererea cu două luni înainte de îndeplinirea cumulativă a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare. De altfel, și instanța fondului a reținut, prin prisma probațiunii administrate, că în speță nu este îndeplinită condiția depunerii cererii cu două luni înainte de împlinirea cumulativă a condiției de vârstă și a condiției stagiului minim de cotizare, însă nu a ținut cont de acest aspect la pronunțarea hotărârii.

Pentru a putea beneficia de prevederile art. 98 alin (3) din cuprinsul Legii nr. 188/1999, modificată și completată prin Legea nr. 156/2018, trebuiau întrunite în mod cumulativ toate condițiile din cuprinsul acestui text legal, respectiv depunerea cu două luni înainte de data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare și cu aprobarea conducătorului autorității sau instituției publice.

Cu privire la aplicarea prevederilor Deciziei Curții Constituționale nr. 387/2018, a precizat că acestea fac referire la raporturi de muncă aplicabile personalului încadrat cu contract individual de muncă, așa cum susține și A.N.F.P. Or, în speță, temeiul legal al măsurii dispuse îl reprezintă dispozițiile art. 98 alin. 1 lit. d) teza a doua din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, din care reiese că menținerea în funcția publică peste vârsta standard de pensionare pe baza cererii formulate de funcționarul public este facultativă, analiza oportunității luării acestei decizii fiind atributul persoanei care are competența legală de numire în funcția publică.

D.G.R.F.P. (...) nu a făcut altceva decât s-a conformat prevederilor legale aplicabile speței, prevederile art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici având caracter imperativ, fiind precizat în mod expres momentul la care raportul de serviciu al funcționarilor publici încetează de drept.

Din coroborarea prevederilor pct. 25 din Legea nr. 156/2018, cu data depunerii cererii de menținere în activitate de către reclamantă, a rezultat faptul că, cererea depusă în data de 04.07.2018 nu a fost formulată cu două luni înainte de îndeplinirea cumulativă a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, așa cum se stipula în prevederile Legii nr. 156/2018.

Decizia emisă de instituția pârâtă și contestată de reclamantă, relativă la încetarea raportului de serviciu al funcționarului public, reflectă o analiză riguroasă a situației de fapt rezultate din probele cauzei, cât și interpretarea și aplicarea corectă a normelor pertinente din legislația privind funcția publică și tutela administrativă în domeniu.

Decizia contestată nu este expresia unui exercițiu abuziv al competenței conferite conducătorului autorității pârâte, atâta timp cât la baza unei astfel de decizii stau considerente de ordin financiar, ce țin de încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de cheltuieli. Pe de altă parte, structura în cadrul căreia a activat reclamanta nu a sesizat un impact negativ în activitatea sa prin vacantarea postului deținut de reclamantă.

În drept a invocat dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 483, art. 488 și art. 498 din Noul Cod de procedură civilă.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata (R), prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.

În esență, arată intimata că recursul face trimitere la o ipoteză juridică de care intimata nu s-a prevalat în fața primei instanțe, respectiv la modificarea legislativă a Legii 188/1999, care dă dreptul funcționarului public care a atins vârsta standard de pensionare să solicite conducătorului instituției să fie menținut în funcția publică deținută pe o perioada de maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare.

Cu privire la al doilea aspect, respectiv la aplicabilitatea/neaplicabilitatea Deciziei Curții Constituționale nr. 387/2018 în cazul intimatei, a precizat că Decizia anterioară - nr. (...)/27.07.2018 - este legală și temeinică, neexistând nici un motiv pentru care DGRFP (...) să dispună încetarea aplicabilității acesteia.

La baza adoptării Deciziei nr. (...)/27.07.2018 stau actele normative enumerate în preambulul acesteia (de la Constituția României la Legea funcționarilor publici și până la ordine ale președintelui ANAF) și Decizia Curții Constituționale nr. 387/05.06.2018.

Recurenta critică hotărârea primei instanțe pe motivul că judecătorul cauzei își bazează o parte a argumentației hotărârii pe un punct de vedere exprimat de Avocatul Poporului la solicitarea Curții Constituționale, dar tot recurenta emite Dispoziția nr. (...)/29.11.2018 doar pe un punct de vedere provenind de la ANFP, punct de vedere concretizat într-un simplu referat.

Referatul amintit mai sus și Decizia nr. (...)/29.11.2018 „invalidează” o decizie a Curții Constituționale a României. Or, potrivit jurisprudenței încetățenite a CCR (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995. Decizia nr. 1415/2009. Decizia nr. 414/2010 și Decizia 415/2010 ale Curții Constituționale), toate autoritățile publice din România au obligația respectării deciziilor și hotărârilor Curții, iar puterea de lucru judecat se întinde atât asupra dispozitivului, cât și a considerentelor deciziilor Curții.

În drept a invocat prevederile art. 496 Cod de procedură civilă.

4. Soluția instanței de recurs

Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale incidente și a actelor și lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

Intimata-reclamantă (R) a investit instanța de contencios administrativ, în condițiile art. 106 din Legea nr. 188/1999, cu o acțiune având ca obiect anularea Dispoziției nr. (...)/29.11.2018 prin care s-a dispus, începând cu 10.10.2018, încetarea de drept a raportului său de serviciu, având funcția publică de consilier clasa I, grad profesional superior, gradația 5, la Serviciul evidența plătitori persoane fizice/Birou compensări, restituiri din cadrul AJFP (...)/DGRPF (...), ca urmare a îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare pentru limită de vârstă, conform art. 97 lit. a) și 98 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 188/1999.

Prin aceeași dispoziție s-a decis încetarea aplicării Deciziei nr. (...)/27.07.2018 referitoare la menținerea reclamantei în funcția publică, ca urmare a intenției acesteia de a-și continua activitatea până la vârsta de 65 de ani, exprimată prin notificarea nr. (...)/26.07.2018.

Soluția primei instanțe, de admitere a acțiunii, a fost criticată de recurenta-pârâtă din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, invocându-se faptul că în cauză nu este aplicabilă Decizia Curții Constituționale nr. 387/2018, dispoziția contestată fiind emisă cu respectarea art. 98 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 188/1999.

Curtea a reținut că, în fapt, judecătorul fondului a stabilit că intimata-reclamantă a depus în data de 04.06.2018 o cerere de menținere în funcție până la împlinirea vârstei de 65 de ani, cu arătarea faptului că la data de 28.07.2018 îndeplinește cumulativ condițiilor de vârstă standard și stagiu minim de cotizare pentru pensionare.

În ceea ce privește susținerea recurentei potrivit căreia în speță nu este incidentă Decizia Curții Constituționale nr. 387/2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și ale art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, Curtea a constatat că este corectă, întrucât încetarea raportului de serviciu, contestată de intimata-reclamantă, a fost dispusă în baza art. 97 lit. a) și 98 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 188/1999 și nu a Codului muncii.

Cu toate acestea, soluția primei instanțe, de anulare a Dispoziției nr. (...)/29.11.2018, care nu se întemeiază exclusiv pe decizia mai sus menționată, se impune a fi menținută pentru considerentele prezentate în continuare.

Raportat la împrejurarea că intimata-reclamantă a solicitat recurentei-pârâte menținerea în funcție până la împlinirea vârstei de 65 de ani, vârsta standard de pensionare pentru bărbați, diferită de cea aplicabilă în cazul femeilor – 63 de ani, Curtea a constatat că este nefondată susținerea acesteia în sensul că a aplicat corect art. 98 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 188/1999.

Potrivit acestui articol (forma în vigoare la 28.07.2018, data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare de către reclamantă) „raportul de serviciu încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare dacă persoana care are competență de numire în funcția publică nu dispune aplicarea prevederilor alin. (3).”

Acest din urmă alineat, introdus în Legea nr. 188/1999 prin Legea nr. 156/2018, în vigoare din 06.07.2018, stipula că “Pe baza unei cereri formulate cu două luni înainte de data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare și cu aprobarea conducătorului autorității sau instituției publice, funcționarul public poate fi menținut în funcția publică deținută maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu posibilitatea prelungirii anuale a raportului de serviciu”.

În ceea ce privește interpretarea și aplicarea art. 98 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 188/1999, Curtea a apreciat, contrar poziției recurentei, că trebuie realizată conform dreptului unional, astfel cum a fost interpretat prin hotărârile pronunțate de CJUE, având în vedere dispozițiile art. 148 din Constituție, care consacră principiul priorității dreptului unional.

În acest sens, s-a avut în vedere că potrivit art. 14 alin. 1 lit. c) din Directiva 2006/54/CE “se interzice orice discriminare directă sau indirectă pe criteriul sexului în sectorul public sau privat, inclusiv în organismele publice, în ceea ce privește: c) condițiile de încadrare în muncă și de muncă, inclusiv de concediere”, iar prin hotărârile pronunțate de CJUE în cauzele C 356/09, C-142/17 s-a reținut că “o politică generală de concediere care presupune concedierea unei salariate doar pentru motivul că a atins sau a depășit vârsta de la care aceasta are dreptul la pensie pentru limită de vârstă, care, potrivit legislației naționale, este diferită pentru bărbați și pentru femei, constituie o discriminare pe criterii de sex, interzisă de Directiva 76/207” (par. 28 din Ordonanța pronunțată în cauzele conexate C 142/17 și C 143/17).

În consecință, Curtea a constatat că în mod corect a concluzionat judecătorul fondului că dispoziția atacată de intimata-reclamantă este nelegală întrucât a fost emisă cu nesocotirea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește condițiile de încetare de drept a raportului de serviciu, principiul consacrat atât de legislația națională, cât și de cea unională.

În plus, se mai are în vedere că anterior emiterii dispoziției contestate, recurenta-pârâtă a aprobat cererea intimatei-reclamante de menținere a acesteia în funcția publică deținută și după data îndeplinirii condițiilor de vârstă standard și a stagiul minim de cotizare pentru pensionare pentru limită de vârstă, respectiv până la vârsta de 65 de ani, fiind emisă Decizia nr. (...)/27.07.2018.

Încetarea aplicării deciziei mai sus menționate, cu data de 10.12.2018, nu a fost motivată de recurenta-pârâtă, în cuprinsul Dispoziției nr. (...)/29.11.2018 nefiind arătate motivele de fapt și de drept care au justificat revenirea asupra deciziei de menținere a intimatei-reclamante în funcția publică după împlinirea vârstei standard de pensionare, deși acest lucru se impunea întrucât actele emise de instituțiile publice angajatoare trebuie motivate pentru a da posibilitatea destinatarului să cunoască și să evalueze legalitatea și temeinicia acestuia.

Susținerea recurentei potrivit căreia nu a putut face aplicare art. 98 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 întrucât cererea reclamantei de menținere în funcție a fost depusă la data de 04.06.2018, și nu cu două luni înainte de data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, nu poate fi primită, având în vedere, pe de o parte, faptul că la 27.07.2018 a fost aprobată cererea formulate de reclamantă de menținere în funcție, iar pe de altă parte, împrejurarea că la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare de către reclamantă era în vigoare articolul mai sus menționat, legiuitorul neprorogând aplicabilitatea acestei norme de favoare pentru angajați doar pentru situațiile în care vârsta standard de pensionare se împlinește după două luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 156/2018, de modificare a Legii nr. 188/1999, ori legea trebuie interpretată în sensul în care poate produce un efect.

Pentru toate aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (...), împotriva Sentinței nr. (...)/CA din 17.10.2019 pronunțată de Tribunalul (...).

Nu s-au acordat cheltuieli de judecată întrucât nu au fost solicitate de intimata (R), care a câștigat procesul.

Domenii speta

Spete similare