Veniturile realizate din contracte/convenții civile nu puteau fi asimilate noțiunii de venituri din activități independente până la data intrării în vigoare a o.u.g. nr, 125/27.11.2011, respectiv ianuarie 2012.

Decizie 597 din 04.06.2019


Veniturile realizate din contracte/convenții civile nu puteau fi asimilate noțiunii de venituri din activități independente până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr, 125/27.11.2011, respectiv ianuarie 2012.

Declararea contribuțiilor sociale individuale se face de către plătitorul de venit, asimilat angajatorului, începând cu data de 01.07.2012.

 Decizia civilă nr. 597/04.06.2019

Prin Sentinţa civilă nr. 71/2019 a Tribunalului Galaţi s-a admis acţiunea formulată de reclamantul C.V.G. în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. – D.G.R.F.P. – A.J.F.P., dispunându-se anularea deciziei de impunere anuală pentru stabilirea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2012 nr. ..../2017 emisă de A.J.F.P., precum şi a deciziei nr. ..../2017 emisă de D.G.R.F.P. de soluționare a contestației administrative. Totodată, instanţa a respins, ca nefondată, excepţia prescripţiei invocată de reclamant prin acţiunea introductivă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a avut în vedere prevederile OUG nr. 125/2011 privind modificările şi completările Legii nr. 571/2003.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs A.J.F.P., în nume propriu cât şi în numele D.G.R.F.P., criticând-o prin prisma următoarelor motive de nelegalitate:

Temeiul legal al debitului la bugetul de stat este art. 257 al Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii si nu O.U.G. nr. 125/2011:

„Art. 257. (1) Persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).

(2) Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: …

b)veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar;

(3) în cazul persoanelor care realizează în aceiaşi timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a) - d), contribuţia se calculează asupra tuturor acestor venituri.

…”

Codul Fiscal – „Art. 52 Reţinerea la sursă a impozitului reprezentând plaţi anticipate pentru unele venituri din activităţi independente

(1) Pentru următoarele venituri, plătitorii persoane juridice sau alte entităţi care au obligaţia de a conduce evidenţă contabilă au obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a vira impozit prin reţinere la sursă, reprezentând plăţi anticipate, din veniturile plătite:

b) venituri din activităţi desfăşurate în baza contractelor/convenţiilor civile încheiate potrivit Codului civil, precum şi a contractelor de agent. Fac excepţie veniturile din activităţi desfăşurate în baza contractelor/convenţiilor civile încheiate potrivit Codului civil obţinute de contribuabilii care desfăşoară activităţi economice în mod independent sau exercită profesii libere şi sunt înregistraţi fiscal potrivit legislaţiei în materie”.

Aceste articole erau în vigoare la data de 01.01.2012 .

Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului şi, în rejudecare să fie respinsă ca nefondată cererea de anulare a Deciziei nr. 1148/13.12.2017 emisă de D.G.R. F.P.

Prin întâmpinarea depusă în termen legal, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică.

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor invocate, raportat la prevederile art. 488 Cod de procedură civilă, Curtea constată că recursul nu este fondat, având în vedere considerentele ce se vor expune.

În fapt, prin sentinţa recurată, instanţa de fond a admis acţiunea formulata de reclamantul C.V.G. şi a anulat decizia de impunere nr. ..../04.08.2017 emisă de A.J.F.P. şi decizia nr. ..../13.12.2017 emisă de D.G.R.F.P., având în vedere dispoziţiile art. I pct. 106 şi art. VII alin. 1 lit. d din O.U.G. nr. 125/2011, care prevăd că declararea contribuţiilor sociale individuale se face de către plătitorul de venit, asimilat angajatorului, începând cu data de 01.07.2012.

O.U.G. nr. 125/2011 a modificat atât Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cât şi Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Veniturile supuse plaţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate au fost realizate ocazional, în baza unui contract de agent (tip venit 02 din Declaraţia 205/2012) încheiat cu societatea UNIQA ASIGURĂRI S.A., venituri în baza cărora plătitorul de venit a depus declaraţii, a calculat, reţinut şi virat taxele şi contribuţiile legale, conform legii în vigoare la acel moment.

O.U.G. nr. 125/2011 asimilează pentru prima dată veniturile realizate din contracte/convenţii civile, veniturilor din activităţi independente. Veniturile din contracte/convenţii civile au fost incluse distinct de legiuitor prin art. 52 pct.1 lit. b din O.U.G nr. 125/27.12.2011 în categoria veniturilor din activităţi independente. Prin urmare, veniturile realizate din contracte/convenţii civile nu puteau fi asimilate noţiunii de venituri din activităţi independente până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr, 125/27.11.2011, respectiv ianuarie 2012.

Din perspectivă fiscală, dispoziţiile Codului fiscal referitoare la impunerea veniturilor realizate pe bază de convenţie civilă sunt aplicabile de la data 01.06.201 concomitent cu abrogarea O.U.G. nr. 58/2010, prin art. III din O.U.G. nr. 125/2011.

De asemenea prin art. V din O.U.G. nr. 125/2011 se prevede ca, “începând cu data de 1 iulie 2012, competenţa de administrare a contribuţiilor sociale obligatorii datorate de  persoanele fizice prevăzute la cap. II si III din titlul IX2 al Codului fiscal revine Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală”. Astfel că, doar începând cu data de 01.07.2012 ANAF are competenţa de a administra contribuţiile sociale. Ori, sumele stabilite prin decizia contestată sunt datorate pentru perioada anterioară 01.01.2012-30.06.2012, deoarece pentru perioada 01.07.2012-31.12.2012 aceste contribuţii au fost plătite de către plătitorul de venituri prin reţinere la sursă, conform declaraţiei depusă la pârâtă.

Prin art. VII din O.U.G. nr. 125/2011 se prevede că: - (1) Prevederile art. I se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2012, cu următoarele excepţii:

d) prevederile art. I pct 89, 96, 101, 106, 107 şi 109 se aplică începând cu data de iulie 2012.

Anterior datei de 01.07.2012, această contribuţie nu era datorată, fiind prevăzută în situaţia de scutire în art. III alin 5 din O.U.G nr. 58/2010 care prevedea că:

“Persoanelor asigurate în alte sisteme, neintegrate sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, şi persoanelor care au calitatea de pensionari nu le sunt aplicabile prevederile alin. (2)”.

În perioada 01.01.2012-31.12.2012, reclamantul a avut calitatea de pensionar, fiind asigurat la fondul de asigurări sociale de sănătate prin efectul legii şi prin contribuţia din pensie, veniturile obţinute în baza acestui contract de agent au fost realizate ocazional, nefiind supuse acestei contribuţii decât începând cu data de 01.07.2012.

Începând cu 01.07.2012, plătitorul de venit a calculat, reţinut şi virat contribuţia de asigurări sociale de sănătate şi pentru aceste venituri, conform legii în vigoare.

De altfel, obligaţia declarării, calculării, reţinerii şi virării impozitelor şi contribuţiilor legale revenea plătitorului de venit, prin reţinerea la sursă, conform prevederilor art. 52 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.

Conform prevederilor art. 257 alin 1 lit. b din Legea nr. 95/2006, în vigoare la data de 01.01.2012, contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia.

Toate aceste aspecte au fost corect reţinute şi analizate de către prima instanţă, sentinţa fiind temeinic motivată în fapt şi în drept, cu respectarea prevederilor art. 425 alin. 1, lit. b Cod de procedură civilă.

Faţă de cele expuse, în temeiul art. 496 Cod de procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.